vreau sa ma descarc
-
1 0Sunt sub socul proaspat al unei despartiri si am nevoie sa vorbesc despre asta si poate sa primesc un sfat de la cineva.
Motivul despartirii a fost simplu : am avut o relatie fara viitor, pe care am lungit-o foarte mult. El a hotarat ca am stat destul impreuna si ca e timpul sa move on.
Ne-am intalnit cand aveam amandoi 19 ani. Acum avem 30. Aproape.
A fost o relatie cu bune, cu rele...in unele aspecte ne-am inteles, in altele nu...dar per total a fost o relatie ok.
Pentru ca eram si tineri, n-am abordat subiectul viitor, si nici mai tarziu nu l-am mai abordat, pentru ca imi devenise clar ca n-o sa se intample. M-am multumit cu o relatie buna, cu un iubit cu care ma intelegeam in privintele pe care le consideram importante. Cateodata ma gandeam ca ar fi o persoana cu care m-as vedeam imbatranind, era chiar foarte warming idea, dar banuiam ca el nu are parerea asta.
Asteptam ca la un moment sa avem discutia si sa cadem de comun acord ca a fost frumos cat a durat si ne vedem fiecare de viata lui.
Si momentul asta s-a intamplat doar ca nu eram pregatita. Suna funny ca nu eram pregatita. Da, pur si simplu consideram ca inca ne iubim si ca mai putem sta 1-2 ani macar. Abia imi revenisem pe plan profesional, dupa mult timp....Si eram fericita ca am si un serviciu bun si o relatie buna. Si eram increzatoare ca viata e frumoasa. Little did i knew....
Poate ca l-am iubit mai mult decat am vrut sa recunosc. Il apreciam foarte mult si ma simteam foarte norocoasa ca e ceea ce vroaim eu. Stiam ca nu poti sa le ai pe toate si eram fericita ca il am pe el, chiar daca profesional sau alte aspecte personale nu stateam pe roze.
Si acum ma doare pentru ca imi dau sema cat de mult as vrea sa stau cu el. Sa imbatranim impreuna. Doar ca el nu vrea asta. Nu sunt the one pt el.
Si ma doare , pentru ca desi, vag, inteleg ca poti iubi pe cineva atat cat sa stai 10 ani cu persoana respectiva, sa ai grija de ea si sa incerci sa o faci fericita, dar nu indeajuns cat sa vrei sa te casatoresti cu ea si sa faci copii.
Si nu pot sa fac absolut nimic care sa schimbe asta.
Acum plang si ma simt amortita si nu am chef de nimic. Ma simt ca intr-un vis urat si cateodata ma astept sa se termine, dar nu numai ca n-o sa se termine, o sa devina si mai rau. Va trebui sa ma mut in alta parte si nu-mi place. Ma ingrozeste ideea ca va trebui sa stau singura. Sunt atatea lucruri pe care m-am obisnuit sa le am si care ma faceau fericita si nu le voi mai avea. Si n-o sa-l mai am pe el. O sa fiu singura si disperata dupa afectiune.
Cum pot sa trec peste mai repede? Cum sa ma obisnuiesc cu durerea ca pierd un lucru pe care il vreau foarte mult si nu pot sa fac nimic in privinta asta?
Ca m-a iubit , dar n-am fost de ajuns?
Ca nici macar nu ma paraseste pentru altcineva si doar pentru perspectiva unei femei pe care sa o iubeasca mai mult?
Ar fi o idee buna sa vizitez un psiholog? Sa ma ajute cumva? Nu mai sunt o persoana puternica. pana acum am fost, pentru ca ma sprijinea el si ma simteam puternica. Acum sunt in mijlocul unei furtuni si mi s-a daramat si adapostul. Si trebuie sa-mi fac unul.
Stiti cumva vreun psiholog bun? Asta daca nu e foarte scump. Nu stiu exact daca imi permit sau nu.
-
-
valentina_s said:Sunt sub socul proaspat al unei despartiri si am nevoie sa vorbesc despre asta si poate sa primesc un sfat de la cineva.
Motivul despartirii a fost simplu : am avut o relatie fara viitor, pe care am lungit-o foarte mult. El a hotarat ca am stat destul impreuna si ca e timpul sa move on.
Ne-am intalnit cand aveam amandoi 19 ani. Acum avem 30. Aproape.
A fost o relatie cu bune, cu rele...in unele aspecte ne-am inteles, in altele nu...dar per total a fost o relatie ok.
Pentru ca eram si tineri, n-am abordat subiectul viitor, si nici mai tarziu nu l-am mai abordat, pentru ca imi devenise clar ca n-o sa se intample. M-am multumit cu o relatie buna, cu un iubit cu care ma intelegeam in privintele pe care le consideram importante. Cateodata ma gandeam ca ar fi o persoana cu care m-as vedeam imbatranind, era chiar foarte warming idea, dar banuiam ca el nu are parerea asta.
Asteptam ca la un moment sa avem discutia si sa cadem de comun acord ca a fost frumos cat a durat si ne vedem fiecare de viata lui.
Si momentul asta s-a intamplat doar ca nu eram pregatita. Suna funny ca nu eram pregatita. Da, pur si simplu consideram ca inca ne iubim si ca mai putem sta 1-2 ani macar. Abia imi revenisem pe plan profesional, dupa mult timp....Si eram fericita ca am si un serviciu bun si o relatie buna. Si eram increzatoare ca viata e frumoasa. Little did i knew....
Poate ca l-am iubit mai mult decat am vrut sa recunosc. Il apreciam foarte mult si ma simteam foarte norocoasa ca e ceea ce vroaim eu. Stiam ca nu poti sa le ai pe toate si eram fericita ca il am pe el, chiar daca profesional sau alte aspecte personale nu stateam pe roze.
Si acum ma doare pentru ca imi dau sema cat de mult as vrea sa stau cu el. Sa imbatranim impreuna. Doar ca el nu vrea asta. Nu sunt the one pt el.
Si ma doare , pentru ca desi, vag, inteleg ca poti iubi pe cineva atat cat sa stai 10 ani cu persoana respectiva, sa ai grija de ea si sa incerci sa o faci fericita, dar nu indeajuns cat sa vrei sa te casatoresti cu ea si sa faci copii.
Si nu pot sa fac absolut nimic care sa schimbe asta.
Acum plang si ma simt amortita si nu am chef de nimic. Ma simt ca intr-un vis urat si cateodata ma astept sa se termine, dar nu numai ca n-o sa se termine, o sa devina si mai rau. Va trebui sa ma mut in alta parte si nu-mi place. Ma ingrozeste ideea ca va trebui sa stau singura. Sunt atatea lucruri pe care m-am obisnuit sa le am si care ma faceau fericita si nu le voi mai avea. Si n-o sa-l mai am pe el. O sa fiu singura si disperata dupa afectiune.
Cum pot sa trec peste mai repede? Cum sa ma obisnuiesc cu durerea ca pierd un lucru pe care il vreau foarte mult si nu pot sa fac nimic in privinta asta?
Ca m-a iubit , dar n-am fost de ajuns?
Ca nici macar nu ma paraseste pentru altcineva si doar pentru perspectiva unei femei pe care sa o iubeasca mai mult?
Ar fi o idee buna sa vizitez un psiholog? Sa ma ajute cumva? Nu mai sunt o persoana puternica. pana acum am fost, pentru ca ma sprijinea el si ma simteam puternica. Acum sunt in mijlocul unei furtuni si mi s-a daramat si adapostul. Si trebuie sa-mi fac unul.
Stiti cumva vreun psiholog bun? Asta daca nu e foarte scump. Nu stiu exact daca imi permit sau nu.
si eu vreau sa ma descarc....
aici gasesti cei mai buni psihologi si fara bani!
pe mine sa ma intrebi de formule chimice, de cifre.... eu ce as face acum dupa 19 ani de casnicie? ii iau gatul si rezolvam problema....
iubirea e vax...
nu te plange draga mea!
vine acum cineva si iti spune "lasa sa treaca timpul, o sa se rezolve!" -
-
-
-
si eu as spune ca deocamdata iti poti descarca sufletul fie aici, fie cu vreo prietena buna.
e cat se poate de normal sa fii intr-o stare in care te simti neputincioasa si fara directie, dar e numai din cauza obisnuintei, nu e ceva profund. iti garantez eu ca atunci cand vei avea din nou fiori, te vei schimba total, simtindu-te cuceritoare, puternica si hotara.
da-ti timp. sunt atatia ani care nu se pot sterge intr-o secunda cu buretele. eu iti garantez ca e mai bine asa, decat sa va fortati sa ramaneti un cuplu. cand totul se bazeaza doar pe prietenie si nu mai este chimia necesara, se poate distruge totul odata cu prima tentatie aparuta sau te infranezi de la asta, dar traiesti o casnicie plina de frustrari. -
Orasul e Bucuresti.
Prietene...am bocit, nu cat as fi vrut. Inca nu am spus decat unei singure persoane. Majoritatea prietenilor si prietenelor pe care ii am sunt comuni.
Cautam un psiholog care sa ma ajute sa imi consolideze putin increderea, sa-mi fie mai usor sa trec peste.
Da, simt ca s-a daramat lumea si nu stiu cum sa ma ascund de durere. Si sunt genul de persoana care evita cat poate durerea. Si acum m-a ajuns din urma una mare.
Oana, nu consider neaparat ca pierd ce am investit. Am investit si am primit inapoi. Si as vrea ca asta sa continue. Ma doare ce pierd de acum incolo.Ca n-o sa mai am parte de el si de viata si obiceiurile mele. Chiar si lucrurile marunte cum ar fi ca veneam de la serviciu sau din oras si ma astepta cineva. Sau ca daca eram suparata sau aveam nevoie de atentie, era cineva acolo.
Am facut si greseala de a-mi pune cam toate ouale intr-un cos. Si iubitul, si prietenul cel mai bun, si colegul de apartament...Aproape tot...Si simt ca am pierdut tot...
-
-
-
valentina_s said:Orasul e Bucuresti.
Prietene...am bocit, nu cat as fi vrut. Inca nu am spus decat unei singure persoane. Majoritatea prietenilor si prietenelor pe care ii am sunt comuni.
Cautam un psiholog care sa ma ajute sa imi consolideze putin increderea, sa-mi fie mai usor sa trec peste.
Da, simt ca s-a daramat lumea si nu stiu cum sa ma ascund de durere. Si sunt genul de persoana care evita cat poate durerea. Si acum m-a ajuns din urma una mare.
Oana, nu consider neaparat ca pierd ce am investit. Am investit si am primit inapoi. Si as vrea ca asta sa continue. Ma doare ce pierd de acum incolo.Ca n-o sa mai am parte de el si de viata si obiceiurile mele. Chiar si lucrurile marunte cum ar fi ca veneam de la serviciu sau din oras si ma astepta cineva. Sau ca daca eram suparata sau aveam nevoie de atentie, era cineva acolo.
Am facut si greseala de a-mi pune cam toate ouale intr-un cos. Si iubitul, si prietenul cel mai bun, si colegul de apartament...Aproape tot...Si simt ca am pierdut tot...
nu ai pirdut totul. ai pierdut un ritm in care te impotmolisei din obisnuinta. doar asta se intelege ca a ramas din relatia ta. e un soc, ai nevoie de timp sa te vindeci, dar iti garantez eu ca nu ai pierdut decat cativa ani din viata. desi sper ca nici pe aia nu i-ai pierdut - poate tot ai acumulat si ai invatat ceva si langa omul asta.
-
trili said:
valentina_s said:
Da, simt ca s-a daramat lumea si nu stiu cum sa ma ascund de durere. Si sunt genul de persoana care evita cat poate durerea. Si acum m-a ajuns din urma una mare.
si crezi ca pshihologu te poate ajuta? nope, asta tre sa vina din tine, fa ti numaru pt o vreme, jeleste, injura .... mormaie in barba, pana mea, dupa atata amar de vreme e si normal sa ti fie greu.
crezi ca exista pastila magica sa te trezesti maine zen? nu, nu exista.
are dreptate trili. eu le-am luat la injurat pe astea de pe forum, m-am descarcat... vorba ta....
am vorbit singura pe aici, asta am simtit si sunt sigura ca fetele nu-mi poarta pica... asa este fetelor?
sa te bagi in seama cu regina. o sa-ti revii imediat!
de asta e forum, cine te intelege o s-o faca... da-ti drumul la vorbe!!! -
Cel mai probabil ca ma minteam singura cand spuneam de un 1-2. poate ca nu vroiam sa recunosc ca as fi vrut mai mult. Dar poate ca mi-era mai usor daca ajungeam sa ma definesc si in alte directii. Pana acum asta a fost cam singura mea stabilitate. Si acum de-abia incepusem sa ma stabilizez cu alte lucruri.
Timpul ala care le vindeca pe toate vreau sa treaca mai repede.
Basilio, mi-e o teama ingrozitoare ca fiorii aia o sa intarzie sa apara. Ca o sa treaca ceva timp pana gasesc pe cineva la fel de bun, care sa fie interesat de mine. Si sa nu fie deja cuplat.
Mie teama ca o sa stau singura si o sa-mi plang de mila si o sa stau sa ma intreb cu cine e el si ce are in plus. De ce eu nu am fost de ajuns?
N-a fost doar prietenie, au fost si sentimente, sau cel putin eu asa am vazut. Sau poate am vazut mai mult decat era.
Desi ma asteptam ca la un moment dat sa se intample, nu ma asteptam sa se intample in perioada imediat urmatoare.Inca vedeam ca ne intelegem, ca era fericit cu mine, ca ma sustinea sa evoluez...si m-a facut sa cred ca ne iubim inca. Cum ziceam si mai sus, cateodata chiar speram sa ajunga la concluzia ca ma iubeste farte mult si sa se vada cu mine...
Si toate gandurile mele sunt ca o moara stricata. De ce pe mine nu ma vrea? Si cum sa trec peste faptul ca eu il vreau?
Stiu ca nu sunt prima care sufera din dragoste si ca la altii e mai rau. Dar deocamdata sunt paralizata si ma uit cum viata decurge mai departe si ma gandesc ce fericita as fi fost azi si maine si toate zilele urmatoare daca ieri nu as fi avut acea discutie. Cum m-as fi bucurat de vara, de concediu, de faptul ca urma sa am mai mult timp liber... -
-
-
tu incerci sa spui ca prietenia dintre voi era ceva benefic venit ca bonus, dar de fapt era singurul lucru care va lega, iar o casnicie nu o poti cladi numai pe baza prieteniei.
nu avem ca unic scop in viata sa ne maritam cat mai repede, asa ca rabdarica. mai pupi vreo doi broscoi, dar nimeresti tu pana la urma si printul.