Iubire sau prietenie?

  •  
    • 5 mesaje
    5 Iul 2014, 15:32
    0 0
    Buna ziua! Ma numesc Camelia, am 33 de ani si sunt celibatara! Cel mai bun prieten al meu este un barbat de 52 de ani, celibatar si el (a ramas vaduv acum 15 ani, dupa o casnicie fericita de peste un deceniu; nu are copii). Ne iubim foarte mult ca prieteni, ne intelegem perfect, avem hobbyuri, preocupari si interese comune, petrecem aproape tot timpul liber impreuna, mergem impreuna in toate vacantele, suntem si parteneri de afaceri si el e bun prieten si cu parintii mei! In 6 ani de zile de cand ne cunoastem nu m-a dezamagit niciodata, mi-a aratat in mod constant ca tine la mine, ca ma respecta si ca are grija de mine. La randul meu, sunt atasata de el din tot sufletul, daca o zi nu ne vedem imi lipseste, e prima persoana dupa mama careia ii impartasesc bucuriile si tristetile mele, realizarile si neimplinirile mele. Acum doi ani m-am gandit ca e posibil ca atentia si afectiunea lui sa nu fie cele ale unui prieten, ale unui frate, ci ale unui indragostit. Ideea ma nelinistea, intrucat eu nu eram atrasa de el ca barbat si nu doream sa sufere, sa aiba o deziluzie amororasa. Am discutat cu el deschis si mi-a zis ca nu m-a privit niciodata ca pe o femeie, ca pe o potential iubita, ci ca pe fiica pe care nu a avut-o niciodata. Am inteles ca e sincer, ca nu am motive de ingrijorare si ca prietenia noastra va continua in acelasi mod. Recent, am inceput sa simt eu ceva special pentru el, nu stiu insa daca e sau nu dorinta erotica. Acum doua zile, pe cand eram singuri la mine acasa, am fost pe punctul de a-l saruta pasional pe buze, dar m-am abtinut si am terminat totul cu un sarut cast pe obraz si o imbratisare plina de afectiune. Eu nu am fost niciodata indragostita cu adevarat, sunt o fire independenta, nu am visat in adolescenta ca alte fete la nunta, la printul pe cal alb si la astfel de lucruri. Am fost axata pe cariera, pe dezvoltare personala si profesionala, pe cunoastere, lectura si hobbyuri. Insa, sunt o fire calda, afectuoasa si sufletista pentru parinti si prieteni, iubesc mult copiii(dar nu-mi doresc neaparat sa devin mama) si animalele. Ca sa pun intrebarea: ce ar trebui sa fac in aceatsa situatie, sa-i spun ca sunt atrasa de el, ca incep sa ma indragostesc, ca vreau sa incercam sa formam un cuplu sau sa trec peste acest moment de ''slabiciune'', sa nu ii spun nimic pentru a nu-l deruta si sa ne continuam relatia minunata de prieteni de pana acum? Imi e frica ca nu sunt cu adevarat indragostita de el, ca e o atractie trecatoare, de moment, si cand astfel de sentimente vor disparea el va fi dezamagit, va suferi si prietenia noastra se va incheia. cert este ca sunt intr-o mare dilemma, ca nu stiu cum sa gestionez situatia si ca nu vreau sa-l pierd ca prieten pentru nimic in lume. Vreau cat mai multe pareri si sfaturi sincere, eventual bazate pe propriile experiente! O zi frumoasa tuturor!
  •  
    • 4346 mesaje
    5 Iul 2014, 17:21
    1 0
    cam de cati ani sunteti in stadiul asta de prietenie??
  •  
    • 1069 mesaje
    5 Iul 2014, 17:30
    6 0
    Profaderomana said:

    1. el e bun prieten si cu parintii mei!

    2. 6 ani... 2 ani...(0 ani)...Am discutat cu el deschis si mi-a zis ca nu m-a privit niciodata ca pe o femeie, ca pe o potential iubita, ci ca pe fiica pe care nu a avut-o niciodata.

     

     

    1. Soţul meu e mai mare decât mine şi e perfect, nu găsesc în vârstă o piedică. În schimb, ce mi-ar tăia orice libido ar fi această prietenie dintre el şi părinţi. Mi-l închipui în halat de molton jucând tabinet toţi 3, cu subiecte de discuţie comune precum şalele şi reumatismul, întrebând-o pe maică-ta cu ce să-şi ude prişniţele înainte de-a se băga în pat că taaaaaare îl mai dor oasele, parcă-l frânge cineva din mijloc.

     

    Sunt sigură că nu-i aşa şi totu-i doar în capul meu, dar... cum să zic?... nu mi se pare deloc sexy că-i prieten cu ai tăi, taie orice reverie erotică.

     

    2. Imagine de şarpe boa aşteptându-şi prada, tacut, cu gura laaaarg deschisă printre ierburile înalte. Căpriţa a zburdat ce-a zburdat pe câmpul alăturat, acum i s-a făcut de-o "paştere" taman în ierburile şarpelui. Clac! Maxilarele cad. Gura se-nchide. 

     

     

  •  
    • 4208 mesaje
    5 Iul 2014, 17:35
    2 0
    Mesaj şters de administrator
    Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: 5 Iul 2014, 17:41
  •  
    • 2313 mesaje
    5 Iul 2014, 19:41
    0 0
    Mdaaaaahhh!!! Fiica pe care n-a avut-o! Cuuum sa nu!

    Acest mesaj a fost editat de către margarethe: 5 Iul 2014, 19:41
  •  
    • 12204 mesaje
    5 Iul 2014, 19:51
    1 0
    este cam ciudata relatia despre care vorbeste...am 2 pareri :
    1.) NU se amesteca placerea cu afacerea ...poate iesi urat si stiu ce vorbesc !
    2.)prietenia terminata in iubire se sfarseste rau ....
    ar mai fi si un mic sfat lasa-l pe el sa faca primul pasa daca simte ceva de tipul asta pentru tine pentru ca daca tu te razgandesti sau apare altcineva mai atragator de care crezi sau chiar te indragostesti pierzi , 1 prieten , partenerul de afaceri si prietenul parintilor tai caci se destrama tot !
    MAI GANDESTETE! reflecta tu la situatie si cat de tare s-ar coplica lucrurile in vietile voastre ...
    observatie personala: - ai mai scris povestea asta ... ca am mai citit-o undeva stiu sigur ...
  •  
    • 5035 mesaje
    5 Iul 2014, 19:54
    1 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 163 mesaje
    5 Iul 2014, 20:05
    0 0
    Tu esti sibgura care stie ce simte. Hotaraste-te intai ce simti. Altfel s-ar putea sa asteptati unul dupa celalalt, si ar fi pacat.
  •  
    • 9728 mesaje
    5 Iul 2014, 20:24
    7 0
    Profaderomana said:Eu nu am fost niciodata indragostita cu adevarat, sunt o fire independenta, nu am visat in adolescenta ca alte fete la nunta, la printul pe cal alb si la astfel de lucruri. Am fost axata pe cariera, pe dezvoltare personala si profesionala, pe cunoastere, lectura si hobbyuri. 


    Ok, nici alte fete nu viseaza la print pe cal alb, nunta si rochie de mireasa.
    Dar cum vine asta, sa nu fi fost niciodata indragostita, nici macar in adolescenta sau frageda tinerete?  Sincer, n-am mai auzit asa ceva  
  •  
    • 13597 mesaje
    5 Iul 2014, 20:51
    1 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 9728 mesaje
    5 Iul 2014, 20:57
    5 0
    Pai si cum vine asta, a mai fost indragostita, dar nu cu adevarat?

    Parafrazand  un mare "pervers de la Tg. Ocna"  in viata  : ori suntem indragostite, ori nu mai suntem


    Acest mesaj a fost editat de către cafe_au_lait: 5 Iul 2014, 20:58
  •  
    • 7959 mesaje
    6 Iul 2014, 22:36
    0 0
    Profaderomana said:Buna ziua! Ma numesc Camelia, am 33 de ani si sunt celibatara! Cel mai bun prieten al meu este un barbat de 52 de ani, celibatar si el (a ramas vaduv acum 15 ani, dupa o casnicie fericita de peste un deceniu; nu are copii). Ne iubim foarte mult ca prieteni, ne intelegem perfect, avem hobbyuri, preocupari si interese comune, petrecem aproape tot timpul liber impreuna, mergem impreuna in toate vacantele, suntem si parteneri de afaceri si el e bun prieten si cu parintii mei! In 6 ani de zile de cand ne cunoastem nu m-a dezamagit niciodata, mi-a aratat in mod constant ca tine la mine, ca ma respecta si ca are grija de mine. La randul meu, sunt atasata de el din tot sufletul, daca o zi nu ne vedem imi lipseste, e prima persoana dupa mama careia ii impartasesc bucuriile si tristetile mele, realizarile si neimplinirile mele. Acum doi ani m-am gandit ca e posibil ca atentia si afectiunea lui sa nu fie cele ale unui prieten, ale unui frate, ci ale unui indragostit. Ideea ma nelinistea, intrucat eu nu eram atrasa de el ca barbat si nu doream sa sufere, sa aiba o deziluzie amororasa. Am discutat cu el deschis si mi-a zis ca nu m-a privit niciodata ca pe o femeie, ca pe o potential iubita, ci ca pe fiica pe care nu a avut-o niciodata. Am inteles ca e sincer, ca nu am motive de ingrijorare si ca prietenia noastra va continua in acelasi mod. Recent, am inceput sa simt eu ceva special pentru el, nu stiu insa daca e sau nu dorinta erotica. Acum doua zile, pe cand eram singuri la mine acasa, am fost pe punctul de a-l saruta pasional pe buze, dar m-am abtinut si am terminat totul cu un sarut cast pe obraz si o imbratisare plina de afectiune. Eu nu am fost niciodata indragostita cu adevarat, sunt o fire independenta, nu am visat in adolescenta ca alte fete la nunta, la printul pe cal alb si la astfel de lucruri. Am fost axata pe cariera, pe dezvoltare personala si profesionala, pe cunoastere, lectura si hobbyuri. Insa, sunt o fire calda, afectuoasa si sufletista pentru parinti si prieteni, iubesc mult copiii(dar nu-mi doresc neaparat sa devin mama) si animalele. Ca sa pun intrebarea: ce ar trebui sa fac in aceatsa situatie, sa-i spun ca sunt atrasa de el, ca incep sa ma indragostesc, ca vreau sa incercam sa formam un cuplu sau sa trec peste acest moment de ''slabiciune'', sa nu ii spun nimic pentru a nu-l deruta si sa ne continuam relatia minunata de prieteni de pana acum? Imi e frica ca nu sunt cu adevarat indragostita de el, ca e o atractie trecatoare, de moment, si cand astfel de sentimente vor disparea el va fi dezamagit, va suferi si prietenia noastra se va incheia. cert este ca sunt intr-o mare dilemma, ca nu stiu cum sa gestionez situatia si ca nu vreau sa-l pierd ca prieten pentru nimic in lume. Vreau cat mai multe pareri si sfaturi sincere, eventual bazate pe propriile experiente! O zi frumoasa tuturor!

     Am mai raspuns unei eve. Iti raspund si tie, desi nu prea te cred, dar am putin timp liber. Nu te cred pentru ca pana la anii astia sunt sigura ca te-ai iubit cu cine ti-a placut, nu vorbesc de indragosteala, ca te-ai indragostit sigur de multe ori. Faptul ca acest "prieten" al parintilor tai te-a respins te-a facut sa vezi in el un posibil om ideal, tocmai pentru ca nu te-a primit cu caldura cu care te asteptai sa fi primita. 

  •  
    • 64 mesaje
    6 Iul 2014, 22:37
    2 0
    Eu iti pot spune din experienta proprie ca nu exista prietenie stransa intre un barbat si o femeie daca cel putin unul dintre ei ,nu simte ceva mai mult pentru celalalt.. Ceva banal , da poate fi : gen iesiri impreuna cu mai multi prieteni si respectivul sau vorbit din cand in cand, dar nu o relatie foarte apropiata fara sa existe si sentimente cel putin din partea unuia.