Ganduri care nu imi dau pace...
-
0 0In urma cu 10 zile am revenit in tara, lasand in urma doua persoane pe care le iubesc din tot sufletul. Ma refer la sotul meu cu care sunt casatorita de 18 ani si fiul meu de aproape 18 ani. Am luat aceasta decizie pt ca ma simteam singura si nepretuita de ei. Baiatul ca orice adolescent, foarte incapatanat incepuse sa raspunda, mereu il rugam sa pastreze tonul cu care eu ma adresez. Sotul un om total indiferent fata de mine, desi i-am spus ca acest comportament nu poate duce decat la despartire, nu ia pasat. Mi-a fost foarte greu sa plec, dar am considerat ca este cea mai buna decizie pt mine. Baiatul si-a vazut de jocurile lui pe laptop, nici macar nu a incercat sa isi ceara scuze pt cuvintele aruncate aiurea, asa ca mi-am luat la revedere de la el, ca atunci cand era mic si intram in camera lui sa il invelesc, pupandu-l pe frunte. Sincer, imi este teribil de dor de el, stiu ca sotul nu ii acorda prea multa atentie, plus ca indiferent ce cere baiatul, el il refuza. Sotul pus in fata faptului implinit a incercat sa ma retina, dar hotararea era deja luata. De atunci am vorbit in permanenta la telefon, mi-a spus ca regreta cum s-a comportat, mi-a cerut sa ma intorc la ei. Mi-a trimis pe email variante de zbor sa ma intorc, dupa 8 zile am cedat si am acceptat sa ma intorc la ei pe 1 iulie. Gandurile care imi trec prin cap imi arata ca ma amagesc singura, ei nu au cum sa se schimbe, pt ca daca vroiau ar fi facut-o de atunci. Stiu ca ii iubesc foarte mult, dar imi este teama de faptul ca voi fi dezamagita si mai mult de comportamentul lor. Cand am acceptat sa ma intorc m-am gandit ca poate fi un nou inceput pentru noi trei. Imi pun atatea sperante in vorbele lor, desi in adancul sufletului ii cunosc ca nu vor schimba nimic. La jumatatea lui iulie avem aranjat concediul propriu-zis, deci ne vom intoarce toti trei in tara pentru cinci saptamani.
Ma gandesc ca ar fi mai bine sa nu plec pe 1 iulie, sa ii astept sa revina in tara si sa ii vad daca ei isi doresc cu adevarat sa fim o familie sau nu.
-
ds, Biki,cel mai bine ar fi sa nu pleci inca la ei, ci sa I astepti sa se vina ei in tara. Pana atunci de abia ai timp sa ti mai limpezesti putin gandurile,sa ti dai seama mai bine pe ce drumvrei sa mergi mai departe,etcPlus ca daca lipsesti mai mult decat ei,probabil o sa invete sa te aprecieze cu adevarat! Parerea mea asta ests ,sa nu pleci acum la ei.Oricum multa bafta iti doresc, ca sa poti lua decizia cea mai buna!
-
-
biki42 said:In urma cu 10 zile am revenit in tara, lasand in urma doua persoane pe care le iubesc din tot sufletul. Ma refer la sotul meu cu care sunt casatorita de 18 ani si fiul meu de aproape 18 ani. Am luat aceasta decizie pt ca ma simteam singura si nepretuita de ei. Baiatul ca orice adolescent, foarte incapatanat incepuse sa raspunda, mereu il rugam sa pastreze tonul cu care eu ma adresez. Sotul un om total indiferent fata de mine, desi i-am spus ca acest comportament nu poate duce decat la despartire, nu ia pasat. Mi-a fost foarte greu sa plec, dar am considerat ca este cea mai buna decizie pt mine. Baiatul si-a vazut de jocurile lui pe laptop, nici macar nu a incercat sa isi ceara scuze pt cuvintele aruncate aiurea, asa ca mi-am luat la revedere de la el, ca atunci cand era mic si intram in camera lui sa il invelesc, pupandu-l pe frunte. Sincer, imi este teribil de dor de el, stiu ca sotul nu ii acorda prea multa atentie, plus ca indiferent ce cere baiatul, el il refuza. Sotul pus in fata faptului implinit a incercat sa ma retina, dar hotararea era deja luata. De atunci am vorbit in permanenta la telefon, mi-a spus ca regreta cum s-a comportat, mi-a cerut sa ma intorc la ei. Mi-a trimis pe email variante de zbor sa ma intorc, dupa 8 zile am cedat si am acceptat sa ma intorc la ei pe 1 iulie. Gandurile care imi trec prin cap imi arata ca ma amagesc singura, ei nu au cum sa se schimbe, pt ca daca vroiau ar fi facut-o de atunci. Stiu ca ii iubesc foarte mult, dar imi este teama de faptul ca voi fi dezamagita si mai mult de comportamentul lor. Cand am acceptat sa ma intorc m-am gandit ca poate fi un nou inceput pentru noi trei. Imi pun atatea sperante in vorbele lor, desi in adancul sufletului ii cunosc ca nu vor schimba nimic. La jumatatea lui iulie avem aranjat concediul propriu-zis, deci ne vom intoarce toti trei in tara pentru cinci saptamani.
Ma gandesc ca ar fi mai bine sa nu plec pe 1 iulie, sa ii astept sa revina in tara si sa ii vad daca ei isi doresc cu adevarat sa fim o familie sau nu.
Mi se are o decizie inteleapta sa-i astepti in Ro.
Abia au timp sa constientizeze ca ai vorbit cu adevarat serios de data asta. Lasa-i sa-ti simta lipsa, lasa-i sa realizeze cat ii iubesti si cate ai facut pentru ei.
Tu incearca sa te realxezi si sa te odihnesti, cred ca te-au epuizat toate gandurile astea.
Apuca-te de o dieta, schimba-ti coafura, culoarea parului, fa ceva mai nebunesc care sa te bucure si sa-ti dea ceva energie pozitiva.
Inca ceva, incearca sa vorbesti cu ei cat poti de rar, vorbind des le intretii aceeasi stare de "oboseala" si lipsa de atentie.
ASta este o greseala imensa, sa-i tii in control cu telefonul sau sa le dai raportul non stop.
Vorbiti cat se poate de rar, odata la 3-4 zile, poate saptamanal este chiar mai bine.
Barbatii nu suporta sa-i suni non stop, nu suporta sa le dai sfaturi non stop, mai inceteaza cu grija asta exagerata, mai lasa-i sa se dea si cu capul de tocul usii, ca sa vada pragul!
Indiferent cat de greu ti-ar fi, abtine-te sa-i suni!
Lasa-i sa te recastige, lasa-i sa realizeze ca le lipsesti!
Acest mesaj a fost editat de către Maricon: -
Inteleg ca ai vrut sa te desparti de sot din moment ce lucrurile nu mergeau bine,dar sa judeci la acelasi nivel relatia cu fiul!?Asta chiar ca nu pot sa inteleg.Adica cum?Ne despartim si de copii daca nu se comporta asa cum ne dorim?Tu stii cate mame se simt la un moment dat neapreciate de copii?99% indeosebi cele ale caror copii sunt la varsta adolescentei.Ce-ar fi ca toate sa isi faca bagajul si sa plece?Sunt convinsa ca si ele au simtit nevoia sa o faca cel putin o data.Dar stii de ce nu o fac?Pentru ca au inteles ca relatia dintre o mama si copilul ei este total diferita fata de relatia sot-sotie.Nu te desparti de copil atunci cand lucrurile nu merg asa cum iti doresti ci incerci sa rezolvi problemele indiferent cat de greu iti este.La urma urmei mare parte din comportamentul copiilor e rezultatul actiunilor parintilor.Poate ar trebui sa te gandesti ca indiferent cat de mult il iubesti undeva ai grestit pentru ca nu ai stiut sa il apropii de tine. -
Well, fiecare dintre voi are dreptate...
Asta e din cauza ca fiecare prefera sa vada lucrurile in functie de experienta sa proprie.
Aici am intalnit o familie ce are un baiat pe la 13-14 ani, ce efectiv refuza sa-si mai scoata nasul din jocurile pe calculator.
Juniorul, de cate ori parintii incearca sa-i impuna un anumit program, o da pe aia ca e nefericit, ca el nu are nicio vina, ca daca ar fi dupa el mai bine s-ar muta cu totii inapoi in Romania, ca pe aici nu reuseste sa-si faca prieteni, si altele de genul asta.
Parintii se zdrobesc sa-i faca pe plac copilului, i-au cumparat o bicicleta ce si in ziua de azi e inca neatinsa ( doar cu gandul de a-l determina pe junior sa mai iasa din casa) iar acestuia i se cam frange intr-un mare fel...
Ma si spărie gandul la figurile pe care le va face juniorul, adolescent fiind...
Ori, intr-o astfel de situatie fiind, chiar as fi curios cum si-ar pastra firea si cat de intelegatoare ar mai putea fi o mama.
Cu atat mai mult cu cat nici nu simte ca sotul i-ar fi aproape, asa cum este cazul in situatia prezentata aici...
-
-
Warmfreezer am zis eu ca e usor?
Dar nu poti renunta la relatia cu copilul de cate ori dai cu fundul de pamant.Te ridici,te scuturi si mergi mai departe.Si pe drum nu ar fi rau sa analizezi daca comportamentul copilului nu se datoreaza unei scapari sau erori in strategia de educatie.Chiar si cei mai iubitori si bine intentionati parinti gresesc. -
Am si eu doo cunostinte, el si ea, mncesc ca la galere, 12 ore pe zi , in picioare, mici pauze, rar.
Sunt aici de 3-4 ani, ei nu vorbesc limba ca nu au avut ocazia sa o invete, copiii lor au 19 respektiv 14ani.
El, la 19 ani, te-ai gandi ca o arde cu fetele p-afara.El, de 3-4 ani, sta lipit de scaun si omoara soldati sau ce cacat o omorî în jocurile lui.
Si ca ce de cacat e tare asta.
Ailalta, de 14, sta cu draperiile trase, in plina zi cu lumina aprinsa si se uita pe net.
Ca ce de cacat e tara.
nu au prieteni, nu s-au obisnuit neam aici, parintii sunt slugile lor, copiii aia nu au afectiv pic de consideratie pentru parintii lor.
Sotul o mai zrage la masea, mai si gateste, face piata.
Sotia curatenie, mai face si ea de mincare si ce mai e de facut in casa.
Nu au viata sociala, nici nu ar avea cum, sunt rupti de oboseala mereu.
Dar niciodata nu se gandira sa se desparta ca viata e grea.
O iau ca atare
-
Eu te apreciez ca ai avut curaj sa pleci, baiatul e deja mare,e major, nu inteleg de ce unele te blameaza ca l.ai parasit ,cand de fapt n.ai facut.o . Poate sa.si poarte singur de grija.,n.are nevoie la varsta asta de fusta mamei . Barbate.tu e un dobitoc daca in loc sa te sustina , te ingroapa,rasfata.te,iubeste.te, traieste o vacanta timpul asta cat esti singura.sunt sigura ca nu mai stii ce.nseamna un coafor,sau o haina noua sau o masa in oras . Iar fi.tu o sa.si dea el seama stai linistita.nu.i dracu atat de negru iti urez multa sanatate si forta! Eu una te admir , erti curajoasa si ai indraznit! A fii sotie si mama , nu inseamna a fi sclava unui mod de viata fara sens,fara fericire. -
@ Miki
In cazul prezentat de tine ( si la fel in cel prezentat de mine), cu toate ca parintii au un program epuizant, macar incearca sa fie in acelasi gand cand este vorba despre cresterea copiilor.
Chiar daca asta nu le prea reuseste.
Daca ar fi sa cautam un vinovat pentru esecul lor, acesta ar fi faptul ca " au pierdut trenul", ori cu alte cuvinte ca si-au dedicat mult prea mult timp pentru crearea unei situatii stabile ( material vorbind) pierzand astfel din vedere faptul ca educarea unui copil nu se face la " fara frecventa"...
@ Carla
Ce zici tu pe acolo are un oarecare rezon...
Ce se pare ca omiti din ecuatia logica, este faptul ca e vorba despre o familie ce traieste in strainatate.
Daca discutam despre niste parinti " capsunari", parca se schimba putin datele problemei...
In momentul in care parintii sunt plecati la munca zilnic cate 12 ore ( uneori chiar si Sambata ori Duminica), copiii cam au tendinta de a creste ca niste balarii.
Desigur, daca sotul are un job suficient de bine platit incat sa-i permita sotiei sa se ocupe de educarea copiilor, lucrurile stau cu totul altfel...
In caz contrar, este foarte posibil ca acei copii sa fie tentati doar sa profite de libertatile pe care in mod implicit le au ( ori si le asuma) in tara in care locuiesc, fara insa a-si asuma si obligatii.
Faptul ca in vacante iau contact cu viata din Romania, nu face decat sa le creeze o oarecare nostalgie, un fals " dor de tara" ce nu face decat sa le creasca repulsia fata de viata din tara de resedinta.
Cheia rezolvarii acestei probleme, se afla in trainicia relatiei dintre sot si sotie.
-
Carla7 said:Inteleg ca ai vrut sa te desparti de sot din moment ce lucrurile nu mergeau bine,dar sa judeci la acelasi nivel relatia cu fiul!?Asta chiar ca nu pot sa inteleg.Adica cum?Ne despartim si de copii daca nu se comporta asa cum ne dorim?
Cum indraznesti sa spui asa ceva pe un forum de femei? Tu nu stii ca femeile, indiferent de ce fac, nu gresesc niciodata? :O -
Pai Warm, eu nu consider ca e careva vinovat in cazul expus de mine.
Nici lu femeia prezentata de mine nu ii place ca barbacsu bea, ca copiii o ignora si ca traiesc ca vampirii, fara sa vaza lumina zilei.Noroc ca e scoala, ca altfel, ar sta lipiti in casa.
Dar nici nu a plecat, incearca sa faca tot posibilul sa fie bine.
In povestea de fata, se pare ca doamna e o fire mai sensibila.
poate si sotul doamnei se confrunta cu aceeasi problema.
parerea mea e ca ar trebui sa il ia de o parte si sa ii spuna: Fane, eu ma simt neiubita, neimplinita si am impresia ca tu nu iti dai neam silinta sa faci sa mearga caZnicia asta.
Strict parerea mea -
Nu o să se întâmple. Nu prea am văzut femei care să spună asta sau, Doamne Ferește, să preia inițiativa. Ele stau, țin în ele până nu mai suportă, crezând că bărbatul e Nostradamus și le citește gândurile. Numai că ele nu se prind că noi nu citim gândurile. Așa că muierea noastră bagă divorț, el habar nu are ce l-a lovit și ea ajunge pe forumuri de 2 bani ca să se plângă că bărbații e porci și nu înțelege femeile, că e divorțată și nu o ia nimeni cu puradel (dacă există).
-
-
Zanardi vorbeste barbatu din tine? De erai femeie,nu suportai nicio zi ce suporta una cu adevarat . O femeie rezista in fata suferintei, accepta lipsa de respect de iubire,de fericire doar pt a.si tine familia unita. Voi, barbatii faceti asa ceva? N.ati rezista nicio zi. Doamna implicata , a suportat deja prea mult,bravo ei ca are curaju sa.si spuna povestea aici. Si spui tu ca tine in ea si nu vorbeste ce are pe suflet, dar daca oare ea ar vorbi,dar boul nu asculta,nu aude ,face pe duru? S.ar lupta cu morile de vant ... Nu mai cataloga , un barbat nu va rezista in fata vietii cum rezista o femeie
-
saturn93 said:Eu te apreciez ca ai avut curaj sa pleci, baiatul e deja mare,e major, nu inteleg de ce unele te blameaza ca l.ai parasit ,cand de fapt n.ai facut.o . Poate sa.si poarte singur de grija.,n.are nevoie la varsta asta de fusta mamei . Barbate.tu e un dobitoc daca in loc sa te sustina , te ingroapa,rasfata.te,iubeste.te, traieste o vacanta timpul asta cat esti singura.sunt sigura ca nu mai stii ce.nseamna un coafor,sau o haina noua sau o masa in oras . Iar fi.tu o sa.si dea el seama stai linistita.nu.i dracu atat de negru
iti urez multa sanatate si forta! Eu una te admir , erti curajoasa si ai indraznit! A fii sotie si mama , nu inseamna a fi sclava unui mod de viata fara sens,fara fericire."Unele" nu au blamat-o ca si-au parasit copilul(sau cel putin nu eu),ci pentru ca a analizat si a pus in aceasi oala relatia cu acesta si relatia cu sotul cand astea doua lucruri nu au nici in clin nici in maneca.Si nu am zis nimic de nevoile copilului si nici nu i-am plans de mila ca ii lipseste fusta mamicutei ci doar am precizat ca nu e ok sa dai cu piciorul relatiei cu acesta atunci cand dai de greu.Consider ca ambii au de pierdut.Nu conteaza cat de matur este copilul ea continua sa fie mama lui si daca ar fi o femeie cumpatata ar trebui sa incerce sa repare lucrurile in loc sa dea bir cu fugitii.
-
Zanardi said:
Carla7 said:Inteleg ca ai vrut sa te desparti de sot din moment ce lucrurile nu mergeau bine,dar sa judeci la acelasi nivel relatia cu fiul!?Asta chiar ca nu pot sa inteleg.Adica cum?Ne despartim si de copii daca nu se comporta asa cum ne dorim?
Cum indraznesti sa spui asa ceva pe un forum de femei? Tu nu stii ca femeile, indiferent de ce fac, nu gresesc niciodata? :O Imi asum riscurile!
