Epuizare

  •  
    • 27 mesaje
    17 Iun 2014, 15:03
    0 0
    Simt ca am ajuns la limita rabdarii si ca efectiv nu am cu cine sa ma inteleg. Sunt epuizata, muncesc non stop, dorm putin, nu ma bucur aproape deloc de timp liber pentru mine. cheltuielile sunt mai mari decat castigurile si pe langa oboseala mi se adauga si grija permanenta a zilei de maine. Si mai rau e ca ma simt singura in lupta asta cu fiecare zi, barbatul meu observ cu tristete ca nu stie sa faca echipa cu mine si sa imi ofere sprijinul lui cand sunt epuizata si cu moralul la pamant. Imi vine sa fug undeva departe de tot si de toti unde sa nu imi ceara nimeni nimic si sa pot dormi in voie. Cum faceti cand ajungeti sa simtiti ca sunteti pe punctul de a claca si realizati ca nu prea aveti pe cine va baza sa va ridice de acolo? Cum faceti cand nu mai stiti de ce sa va agatati sa ajungeti la mal? Nu vreau sa pic de tot in depresie, vreau sa imi revin, sa pot sa fiu eu iar.
  •  
    • 719 mesaje
    17 Iun 2014, 15:09
    0 1
    Wine is fine, but whiskey is quicker,
    Suicide is slow with liquor.
  •  
    • 12625 mesaje
    17 Iun 2014, 15:10
    1 1
    fionna said:Simt ca am ajuns la limita rabdarii si ca efectiv nu am cu cine sa ma inteleg. Sunt epuizata, muncesc non stop, dorm putin, nu ma bucur aproape deloc de timp liber pentru mine. cheltuielile sunt mai mari decat castigurile si pe langa oboseala mi se adauga si grija permanenta a zilei de maine. Si mai rau e ca ma simt singura in lupta asta cu fiecare zi, barbatul meu observ cu tristete ca nu stie sa faca echipa cu mine si sa imi ofere sprijinul lui cand sunt epuizata si cu moralul la pamant. Imi vine sa fug undeva departe de tot si de toti unde sa nu imi ceara nimeni nimic si sa pot dormi in voie. Cum faceti cand ajungeti sa simtiti ca sunteti pe punctul de a claca si realizati ca nu prea aveti pe cine va baza sa va ridice de acolo? Cum faceti cand nu mai stiti de ce sa va agatati sa ajungeti la mal? Nu vreau sa pic de tot in depresie, vreau sa imi revin, sa pot sa fiu eu iar.

     
    Pentru fiecare problema trebuie sa existe o solutie
    Nu o fa pe martira si vezi si parerea barbatului ca doar nu tragi singura la jug. Si desigur ceva medicamente , vezi ce lipsuri ai in organism , ca si astea iti acentueaza starea depresiva.
    Mai multa comunicare si putin stres. Orice problema pe care nu o poti rezolva se amplifica de 3 ori daca o tratezi cu stres. Asa ca invata sa cauti si ferestrele deschise nu numai usile inchise. 

  •  
    • 27 mesaje
    17 Iun 2014, 15:18
    0 0
    Barbatul meu nu are nicio parere. Daca as vorbi cu el sau cu peretii ar fi fi acelasi lucru. Nu pare ca avea nici macar intentia sa se faca ca il preocupa vreun pic situatia in care suntem. El e convins si obosnuit ca o sa ma descurc eu cumva. Doar ca eu am cam ajuns la limita rabdarii.
  •  
    • 53 mesaje
    17 Iun 2014, 15:19
    0 0
    Inteleg ca ti-e foarte greu, dar sper sa constientizezi ca numai tu poti sa scapi de situatia asta. Ar fi bine daca ai citi niste carti de dezvoltare personala, si ar fi excelent daca ai aplica ce scrie acolo, nu pot sa-ti dau titluri aici, ca ar sari lumea pe capul meu ca as face publicitate. Daca te intereseaza, trimite-mi MP, si iti spun mai multe. Works like a charm, cel putin pt mine
  •  
    • 719 mesaje
    17 Iun 2014, 15:20
    0 0
    fionna said:Barbatul meu nu are nicio parere. Daca as vorbi cu el sau cu peretii ar fi fi acelasi lucru. Nu pare ca avea nici macar intentia sa se faca ca il preocupa vreun pic situatia in care suntem. El e convins si obosnuit ca o sa ma descurc eu cumva. Doar ca eu am cam ajuns la limita rabdarii.

     
    DIVOOOOOOOOOOORT! Lasa-l pe nemernic!   

  •  
    • 12625 mesaje
    17 Iun 2014, 15:20
    1 0
    fionna said:Barbatul meu nu are nicio parere. Daca as vorbi cu el sau cu peretii ar fi fi acelasi lucru. Nu pare ca avea nici macar intentia sa se faca ca il preocupa vreun pic situatia in care suntem. El e convins si obosnuit ca o sa ma descurc eu cumva. Doar ca eu am cam ajuns la limita rabdarii.

     
    Poate ca nu ii ceri una si nici nu ai rabdare sa ii explici. Ia sa lasi casa aiurita chiar nu se sesizeaza. Sau sa nu platesti factura la televizor mai ales acum ca e campionatul chiar nu va observa nimic? 

  •  
    • 719 mesaje
    17 Iun 2014, 15:24
    0 0
    carmen008 said:
    fionna said:Barbatul meu nu are nicio parere. Daca as vorbi cu el sau cu peretii ar fi fi acelasi lucru. Nu pare ca avea nici macar intentia sa se faca ca il preocupa vreun pic situatia in care suntem. El e convins si obosnuit ca o sa ma descurc eu cumva. Doar ca eu am cam ajuns la limita rabdarii.

     
    Poate ca nu ii ceri una si nici nu ai rabdare sa ii explici. Ia sa lasi casa aiurita chiar nu se sesizeaza. Sau sa nu platesti factura la televizor mai ales acum ca e campionatul chiar nu va observa nimic? 

     
    Aici o inteleg pe fionnnnnnnnnnnnna. Si eu am intalnit cupluri in care ea face totul si el e super-pasiv. 

  •  
    • 12625 mesaje
    17 Iun 2014, 15:29
    0 1
    Zanardi said:
    carmen008 said:
    fionna said:Barbatul meu nu are nicio parere. Daca as vorbi cu el sau cu peretii ar fi fi acelasi lucru. Nu pare ca avea nici macar intentia sa se faca ca il preocupa vreun pic situatia in care suntem. El e convins si obosnuit ca o sa ma descurc eu cumva. Doar ca eu am cam ajuns la limita rabdarii.

     
    Poate ca nu ii ceri una si nici nu ai rabdare sa ii explici. Ia sa lasi casa aiurita chiar nu se sesizeaza. Sau sa nu platesti factura la televizor mai ales acum ca e campionatul chiar nu va observa nimic? 

     
    Aici o inteleg pe fionnnnnnnnnnnnna. Si eu am intalnit cupluri in care ea face totul si el e super-pasiv. 

     
    Crede-ma ca am fost in situatia ei si desigur ca o varianta e divortul. Insa vad ca ea se chinuie ( la mine m-a prins si pe mine pasivitatea aia pana a disparut organu). Si se chinuie numai ea. De aici deduc ca sentmente sunt si vrea sa faca o casa. Deci ramane la latitudinea ei cat poate sa il bage pe dumnealui in rezolvarea problemelor. 

  •  
    • 719 mesaje
    17 Iun 2014, 15:30
    0 0
    Si unde s-a dus organu ce a disparut?
  •  
    • 12625 mesaje
    17 Iun 2014, 15:32
    0 0
    Zanardi said:Si unde s-a dus organu ce a disparut?

     
    bantuie prin lume ..cu purtator cu tot  

  •  
    • 719 mesaje
    17 Iun 2014, 15:34
    0 0
    Morala: cand o fata trebuie sa faca un lucru, dar nu este obligata, in 95% dintre cazuri nu-l va face.
  •  
    • 27 mesaje
    17 Iun 2014, 15:34
    0 0
    Pai i-am spus-o in toate felurile, nu stiu cum ar trebui sa ii spun ca sa reactioneze.
    Am incercat sa fac si ce ai zis tu, de exemplu nu i-am mai calcat camasile (nici macar nu am fcut-o intentionat, ci efectiv din lipsa de timp), si-a calcat el dimineata o camasa sa aiba ce lua pe el, dar nu fara sa ma bodogane la telefon si sa imi reproseze ca nu mai am grija de el.
    Cum as putea eu sa fac un copil cu el, cand sunt aproape convinsa ca tot greul va pica pe mine?

    Cum sa fac un om comod, care nu misca un deget la parinti acasa, sa realizeze ca o sotie nu ii este sluga si ca indatoririle casnice trebuie impartite?

  •  
    • 1841 mesaje
    17 Iun 2014, 15:34
    1 0
    De multe ori ne suprasolicitam si pentru ca avem asteptari foarte mari de la noi si asteptari foarte putine de la ceilalti. Nu te critic, si eu sunt din pacate la fel, si tot sfarsesc repetitiv in episoade precum al tau, desi am impresia ca macar de data asta am invins acest cerc vicios. In orice caz, daca tu simti ca daca tu nu faci, nimeni nu face, si ii tratezi pe cei din jur ca si cum sunt incapabili sa faca, atunci ei se ridica la "inaltimea" (joasa) a asteptarilor tale. Daca te-ai aseza cu omu la masa si ai face lista (da, tot tu sa initiezi si coordonezi si asta) cu toate lucrurile care trebuie sa fie facute sa va fie bine, si i-ai propune o impartire a sarcinilor, crezi ca ar zice nu pe fata? Daca face asta, atunci oricum ti-e mai bine singura. Daca zice da si face, win-win. Daca zice da si nu face, il lasi in pace si lasi consecintele sa se petreaca, sa fie nevoit sa isi asume propriile esecuri, in loc sa preiei tu haturile, desi si pe tine te vor afecta efectele alea naspa. Si vezi cat rezisti la episoade din astea repetate care nu ii schimba comportamentul cu nimic, pana la un eventual moment cand iarasi te prinzi ca ti-e mai bine singura. Insa INAINTE de toate astea, esti sigura ca el iti impartaseste macar problemele?

    Ceea ce te streseaza pe tine, greul pe care-l duci, lipsurile de care te temi, astea inseamna ceva pentru el? Poate el ar sta bine mersi intr-o garsoniera inchiriata pe banii parintilor atunci cand tu tragi sa acoperi creditele pentru ca TU vrei o casa, iar el nu-i prost sa nu vrea si el, dar nu e SCOPUL LUI pentru care e gata sa lupte.

    Ce te intreb de fapt este daca lucrurile astea pentru care lupti tu (si care normal ca te doboara daca lupti singura si sunt prea mari) - sunt importante si pentru el? Daca da si nu face nimic, e un trantor obisnuit prost care trebuie dezobisnuit prin a-l responsabiliza, ca pe un copil, daca ai disponibilitatea sa-i faci educatie unui om in toata firea pana-l schimbi sa fie cum vrei tu.

    Daca nu, daca pentru el lucrurile astea nu sunt importante si de-aia nu se implica si te lasa singura, atunci este egoist ca nu face sacrificii pentru tine, dar ok, sa zicem ca nu e o tragedie, insa ar fi momentul sa discutati si sa vedeti unde vi se intersecteaza interesele. Ce este important pentru el? Dar pentru tine? La modul brutal de sincer. Se intersecteaza cele doua seturi de interese undeva? Ce ramane pe dinafara pentru fiecare sa lucreze singur? Ce este la mijloc, scop si interes comun intre voi doi (again, cu sinceritate TOTALA) si pentru care ati putea lupta impreuna? Si-abia apoi faceti plac care ce face.

    Fara sinceritate totala nu se va putea. Si e greu sa il aduci in punctul ala pentru ca oamenilor le e foarte greu sa fie sinceri chiar si cu ei insisi si sunt foarte influentati de ceea ce cred ei ca se asteapta viata / societatea / sotia etc de la ei si pretind ca si ei vor cand de fapt nu-s nici pe de parte pregatiti si mai si fac pe toata lumea sa sufere.
  •  
    • 4107 mesaje
    17 Iun 2014, 16:32
    0 0
    Pentru fiecare obicei exista un dez-obicei. Incepe usurel sa schimbi obiceiuri. Azi ceva, maine un altceva in asa fel incat sa micsorezi presiunea interioara. Si nu te mai ingrijora caci ingrijorarea nu rezolva nici o problema.
  •  
    • 4107 mesaje
    17 Iun 2014, 16:33
    0 0
    Nu in ultimul rand niste vitamine, calciu, fier, magneziu, eventual mergi si la medic!
  •  
    • 27 mesaje
    17 Iun 2014, 16:53
    0 0
    Outofthere, asa este, m-ai citit f bine: ma supraincarc fiindca am senzatia ca daca nu fac eu, nu o sa faca nimeni.
    Am incercat sa stau de vorba cu el si sa impartim sarcinile in mod egal. De unele s-a tinut, de la altele s-a eschivat. Greseala mea a fost ca am luat fraiele in maini acolo unde el s-a sustras, in loc sa las consecintele sa se vaca vazute.

    Din pacate, am gresit la inceput cand m-am considerat super women capabila sa duc totul in spate singura, parte fiindca asa am fost invatata, parte fiindca am fost mica si fraiera. Si acum cand nu le mai fac fata, nu stiu cum sa o mai scot la capat.
    Iar el s-a obisnuit asa si nu ma crede cand ii spun ca nu mai pot (pentru el inseamna ca nu mai vreau, doar pana acum le-am dus cu brio, nu, si brusc nu mai pot?). La asta se adauga mama lui, care le-a bagat in cap si lui si lui fratiisu ca asta e menirea femeii in viata, sa aiba grija de barbat.
    Dar cand asta era menirea femeii, barbatul sustinea financiar familia, in timp ce noi doi muncim cot la cot si avem salarii comparabile.  
  •  
    • 10065 mesaje
    17 Iun 2014, 17:21
    0 0
    fionna said:Outofthere, asa este, m-ai citit f bine: ma supraincarc fiindca am senzatia ca daca nu fac eu, nu o sa faca nimeni.
    Am incercat sa stau de vorba cu el si sa impartim sarcinile in mod egal. De unele s-a tinut, de la altele s-a eschivat. Greseala mea a fost ca am luat fraiele in maini acolo unde el s-a sustras, in loc sa las consecintele sa se vaca vazute.

    Din pacate, am gresit la inceput cand m-am considerat super women capabila sa duc totul in spate singura, parte fiindca asa am fost invatata, parte fiindca am fost mica si fraiera. Si acum cand nu le mai fac fata, nu stiu cum sa o mai scot la capat.
    Iar el s-a obisnuit asa si nu ma crede cand ii spun ca nu mai pot (pentru el inseamna ca nu mai vreau, doar pana acum le-am dus cu brio, nu, si brusc nu mai pot?). La asta se adauga mama lui, care le-a bagat in cap si lui si lui fratiisu ca asta e menirea femeii in viata, sa aiba grija de barbat.
    Dar cand asta era menirea femeii, barbatul sustinea financiar familia, in timp ce noi doi muncim cot la cot si avem salarii comparabile.  

     

    Eroare, chestia cu menirea, parerea mea desigur.

     

     

     

     

  •  
    • 27 mesaje
    17 Iun 2014, 17:38
    0 0
    Pai bineinteles ca este o eroare. Din pacate insa in societatea noastra inca este prezenta aceasta mentalitate.
  •  
    • 719 mesaje
    17 Iun 2014, 17:43
    0 0
    fionna said:Pai bineinteles ca este o eroare. Din pacate insa in societatea noastra inca este prezenta aceasta mentalitate.

     
    Prostii! Zici asta pentru ca esti dezavantajata. Daca erai avantajata, nu era o eroare.