Job-casa and so on.
-
3 0
Buna dragi eve.
E primul loc unde simt nevoia sa ma descarc si sa cer sfaturi, tare drag mi-a devenit forumul asta, si asta datorita oamenilor faini de aici :)
Problema mea e ca ma macina o dilema again.
Pt evele care stiu cand am mai povestit pe aici, am facut o mutare la inceputul anului cu job-ul, ne-am mutat in alta localitate,etc. Am crezut la inceput ca l-am prins pe D-zeu de picior :)
Era perfect. Lucrez intr-un domeniu ce-mi place, intr-o firma mare si serioasa, veniturile au crescut, traiul la fel. Pana acum toate bune.
Problema e ca de ceva timp numai fac fata.
Programul de la job e enorm. Muncesc 12 ore pe zi. Dar vin cu o ora mai repede si plec cu o ora mai tarziu, deci ar fi 14. Ajung la 11 noaptea acasa terminata, fac un dush si dorm glont pana dimineata cand o iau de la capat. Ne-au lungit programul, ne cheama si din zile libere. Uneori ajung sa fac si 4 zile la rand fara nici o zi pauza.
A fost ok la inceput, eram odihnita si cu chef de munca, n-am resimtit programul asa cum il simt acum.
Sunt obosita non-stop. Mi-ar trebui macar o saptamana de stat acasa si odihnit ca sa-mi revin cat de cat. In zilele libere fac treaba prin casa, cat apuc (noroc cu omu' ).
Da, e firma frumoasa, colectiv frumos pe departamentul meu cu toate ca ma muta oriunde au nevoie. Da, in Canada a fost frumos, o experienta misto ce poate altfel nu o aveam.
Insa programul si cat de mult muncesc ma sparge.
Am spus pe aici ca ma simt rau in ultima vreme. Ei, am fost la medic, si am facut o cadere de calciu de toata frumusetea pe baza de stres. Medicu mi-a recomandat sa incerc sa-mi iau cateva zile pauza.
Am incercat sa discut cu managerul dimineata, nici n-a vrut sa auda de pauza. Ca-mi da dupa 20 iulie, ca atunci no sa mai fim asa aglomerati. Pai pana atunci pot sa si mor. Si oricum incep concediile de atunci.
Omul cand ma vede ce terminata sunt il apuca nervii. Ne-am tot sfatuit zilele astea si imi cam vine sa renunt. Problema e ca risc, nu stiu daca o sa-mi gasesc altceva mai bun, sau macar daca o sa-mi gasesc orice altceva.
Imi e frica ca dezamagesc. Ai mei au fost atat de mandrii ca am plecat aici si m-am angajat pe un salar decent. Cand m-au intrebat acum in weekend de ce am facut caderea de calciu, au zis ca ma stresez eu de nebuna in loc sa vad partea plina a paharului. Nu cred ca ar intelege daca as renunta la un asemenea job, doar pt ca simt eu ca numai fac fata.
Numai apuc sa ma bucur de nimic. Imi vad catelu si pisica o data la cateva zile, nu am grija de ei absolut deloc. Nu putem pleca niciunde, prea departe, ca imi poate suna telefonul oricand sa ma cheme la munca. Mi s-a intamplat sa ma sune la ora 00:00 sa ma anunte ca maine sa vin la munca, cand aveam zi libera.
Omul imi spune ca asta nu e viata. Or fi ei bani ok dar daca nu apuc nici sa ma bucur de ei, la ce folos? Plus stresul si oboseala care ma termina, plus ca trece viata pe langa mine si eu tot la munca.
Acum, cer sfaturi. Cum se vede situatia asta din exterior? O fi la mine problema, sa fug oare de responsabilitati ? Sa fiu eu prea sensibilicioasa si de asta sa ma plang ?
Noi, vrem sa ne facem o casuta la munte. Stragem banuti de ceva timp, avem un apartament frumos acasa pe care vrem sa-l dam la momentul potrivit. Problema e ca daca renunt la jobu asta o sa stau pe tusa cine stie cat timp, si probabil ca o sa ne fie mult mai greu sa ne realizam planurile..
Ma simt parca prinsa intre ciocan si nicovala. Imi e frica sa nu regret mai tarziu ca n-am avut tarie sa mai astept, ca poate pana la urma se mai schimba lucrurile si aici..
-
Stiam ca se lucreaza 12 ore pe zi dar programu initial era de 2 zile cu 2.
Asta insemna ca am 2 zile la dispozitie sa fac ce vreau eu. Ceea ce pt mine suna f ok. Ca atunci cand am ajuns aici a fost cu totul altfel, e partea a 2-a ..
Am si discutat cu sefii pe tema asta la un moment dat, pt ca atunci cand puneam intrebari ni se spunea, e doar pt o perioada, ca avem prea mult de lucru, apoi reintram in normal. Ei, suntem in iunie si nu am reintrat in normal. Iar colegii mai vechi stiu ca se practica programul asta in firma de mult timp. -
Maui, tu crezi ca o sa se schimbe ceva in programul tau?
Stiu ca e greu de gasit un job care-ti place, cu salariu decent si colectiv ok, dar daca iti afecteaza sanatatea, cum poti sa te mai bucuri de casuta care ti-o doresti? Ce castigi e posibil sa dai la doctori daca sanatatea ti se deterioreaza. E greu de gasit un echilibru, dar 14 ore pe zi mi se pare mult prea mult. Toti o facem la un moment dat, dar nu constant. Si referitor la ce o sa spuna x sau y, e viata ta, consecintele deciziilor tale le suporti tu, nu altii. Trebuie sa te multumesti pe tine, apoi de e cazul, si pe altii. -
Maui.Wowie said:Dancing, asa m-am si gandit sa fac. Nu o sa-i las acum cu ochii-n soare cu toate ca asa imi vine, dar nu-mi sta mie in fire sa fiu asa nesimtita.
O sa raman pana se termina nebunia asta din firma, stiu ca au nevoie de mine. Dar dupa, nu stiu cat o sa mai pot sa o duc asa..Se termina nebunia asta si vine alta, o sa vezi!
O sa te imbolnavesti si o sa cheltui prin medici si spitale tot ce iei acum cind te cocosezi de munca.
Mai bine pe bani mai putini dar sa poti sa traiesti si pentru tine, uite cit de repede trece timpul, azi suntem, miine nu se stie, timpul nu ne asteapta si nici nu tine cu noi, din pacate!
-
Da, Carmen, IT.
Si eu sunt fix pe departamentul cel mai important. Zic important pt ca lipsa unui om aici inseamna mari pierderi pt ei si munca tripla pt ceilalti.
Imi place ce fac. E domeniul meu, si ma si vad facand asta toata viata. Dar nu intruna. De dimineata dau randament mare, imi fac treaba super, spre seara deja numai pot. Muncesc ca melcu si ma uit non-stop la ceas, visez la patu meu pufos si somnu ala dulce
-
Personal, nu cred ca trebuie sa te imbolnavesti pentru niste amarati de bani, se poate traii onorabil si cu mai putin si poate iti gasesti ceva cu program mai normal, ca-i pacat sa- cheltui prin spitale pe medicamente, tratamente si medici.
Daca sanatate nu ai, apai nu conteaza nimic pe lumea asta! -
Maui.Wowie said:Da, Carmen, IT.
Si eu sunt fix pe departamentul cel mai important. Zic important pt ca lipsa unui om aici inseamna mari pierderi pt ei si munca tripla pt ceilalti.
Imi place ce fac. E domeniul meu, si ma si vad facand asta toata viata. Dar nu intruna. De dimineata dau randament mare, imi fac treaba super, spre seara deja numai pot. Muncesc ca melcu si ma uit non-stop la ceas, visez la patu meu pufos si somnu ala dulce
Stii ca exista o vorba , un om poate fii inlocuit , insa sunt oameni care nu poti fii inlocuiti nici cu 10. Din punctul meu de vedere as negocia cu seful timpul de lucru. Vrei randament , ma lasi acasa , nu ma suni in timpul meu liber si nici nu ma freci cu orele suplimentare , decat ce zice contractul. Cum poti sa le aduci lor bani sunt sigura ca le poti aduce bani si altor companii. Nu vad de ce sa nu fii putin jmechera cu ei , cat timp ei NU te respecta. -
Maricon said:Ma gandeam, oare nu poti sa-ti inchizi telefonul de serviciu dupa ce ti-ai terminat programul si sa-l redeschizi peste 2 zile, chiar in dimineata cand mergi la servici?
Nu prea pot sa fac asta, Maricon. De asta avem telefoane, ca sa ne sune "in caz de". Plus ca la noi telefoanele suna mai mereu, si cand suntem liberi. Ma suna colegii, unde ai salvat aia, ce schimbari s-au facut acolo...unde-i dosaru cutarica, etc. Macar 1data pe zi si tot ma suna cineva, daca nu chiar managerul ori asistenta.
Cand am taiat-o la munte si n-am avut semnal au facut astia spume ca fix atunci ma sunasera. Stiu ca m-am enervat atat de tare si m-am certat cu unul dintre colegi cu toate ca nu era vina lui, dar e exasperant la culme sa nu pot sa fac nimic, trebuie sa stau acasa ca au ei nevoie de mine ori trebuie sa fiu sunata..
-
Maui, de la mine se vede exploatarea omului de catre om, incalcarea legilor, a contractului din partea acestei minunate firme de care povestesti. Pai dreptul la odihna, dreptul la sanatate sunt drepturi minime! Ca sa nu mai spun de sunatul la miezul noptii si la oricare alta ora ca sa stai drepti. Nu ma mir ca ai ajuns in asa hal de epuizare. Sa ne concentram pe solutii. Intra imediat in tratamentul prescris de medic! Eu zic sa mai rezisti un pic si sa intri in concediu, sa te odihnesti si sa-ti revii din oboseala. Cu mintea odihnita vei lua cea mai buna decizie, daca da sau ba cu jobul asta. Nu in ultimul rand ti-as recomanda sa-ti studiezi si drepturile caci vaz ca datoriile ti le stii la perfectie. Daca legea zice un lucru apai doamna firma tre' sa il respecte. Tu in mod respectuos cere respectarea contractului. Un lucru este clar: asa nu poti merge prea departe. Ca parintii tai nu vor intelege o eventuala schimbarea, este strict problema lor.
Acest mesaj a fost editat de către migaby1964: -
nu-ti va ridica nimeni statuie.
eu as zice sa nu mai tragi atat de tine, chiar esti epuizata.ia-ti un medical , 3-5 zile , simplu, de la medicul de familie si odihneste-te cat mai bine. acum,Maui. nu lasa sanatatea pe ultimul plan,nu mai astepta.
ce va fi dupa 20 iulie vei vedea atunci. tie acum ti s-or gatat bateriile. daca pici cum se vor descurca? tot asa se descurca si in cele cateva zile cat te odihnesti.pentru ca ai nevoie..nimeni nu e de neinlocuit, sa stii, cateva zile se descurca ei, nu crapa pamantul fara tine. -
Daca dupa doar 5 luni esti atat de epuizata si stresata cum crezi ca vei putea rezista ani la ei?
Oare merita tot sacrificul asta pentru o mana de bani?
Nu cred ca-ti vor ridica statuie.
Si pe aici fac la fel, exploateaza omul pana pica si apoi te lasa sa pleci.
Lozinca lor este: nu-i nimeni de neinlocuit!
Sincer, gandeste-te bine daca jobul asta este ceea ce vrei in viata ta si daca merita acest sacrificiu. -
Gabi, ce contract. Ca in contract suntem trecuti pe 8 ore pe zi. Dar noi lucram 12. Si chiar de s-ar respecta programul impus de la bun inceput, tot nu bate cu contractul, ca e 12 ore 2 zile cu 2. Practic legea spune ca dupa 12 ore de lucru omul are dreptul la odihna o zi. Dar bineinteles ca nu se respecta asta. In fine, asta cred ca e cam peste tot nu doar aici.
Dancing, uitasem sa raspund. Ii spusesem managerului exact ce mi-a zis doctorul , reactia lui a fost, pai nu esti bolnava, esti doar stresata. Calmeaza-te cumva si mai ai un pic rabdare, ia niste calciu ca sa vezi ce bine o sa te simti. Yeah right.
Da, am ajuns sa ma epuizez. Sunt stresata si obosita. Cand am cate o zi libera imi vine sa urlu de fericire. Am ajuns acum sa apreciez timpul liber si toate activitatile ce le faceam inainte de o mie de ori mai mult.
E o firma in care angajatii pleaca destul de des din cauza stresului si a programului. Eu am intrat aici in locul unei alte tipe, care a ajuns sa-si bage demisia pt ca de la oboseala ajungea acasa seara de seara plangand in hohote. Colegii povestesc de ea ca era prea sensibila pt locul asta de munca. Dar uneori ma gandesc ca si eu sunt cam tot asemanatoare ei.
Baietii ce mi-s colegi sunt oricum ei obisnuiti sa stea cu nasu-n pc 12 ore pe zi. Cum isi face unu vreo relatie serioasa, cum dispare din peisaj. Practic sunt majoritatea fara responsabilitati acasa, in familie, in vreo relatie, etc.
Cand esti legat de viata personala e foarte nasol. Eu chiar sufar ca nu-s langa omul meu cu zilele...
