Parenting
-
Erica, urmeaza sa citesc articolul si comentariile respective dar cred ca am prins ideea. Deocamdata zic asa: copiii abuzati in familie devin doua categorii de parinti: una care va repeta identic si la fel violenta invatata si categoria care va fi exact opusul a ceea ce a trait. Cred ca inteligenta aici este factorul hotarator. Nu fac copilului meu raul facut de parintii mei mie. -
e_rica said:Dat fiind ca initiatoarea topicului despe gradinite s-a ofuscat cand am extins discutia, o reiau aici. Subiectul: modelul de educatie violenta preluat si transmis de la o generatie la alta. Azi am dat peste textul asta si m-a luat cu frig, mai ales dupa ce am citit comentariile. Daca aveti timp si nervi, m-ar interesa si parerea voastra. Repet: textul mai e cum mai e, dar comentariile pentru mine au fost bulversante.
http://www.printesaurbana.ro/2014/06/parinteala-de-acum-trei-decenii.html?fb_action_ids=10152493289679672&fb_action_types=og.likes
P.S.: Tot respectul meu pentru parintii care au reusit sa nu repete ce li s-a intamplat in copilaria lor. Problema mea e ca, din ce am constatat la locul de joaca al fie-mii, multi repeta modelul in care au crescut. "Eu te-am facut, eu te omor" rezista cu succes, si va crea alti copii violenti. Cum naiba se poate, totusi, rupe lantul asta vicios?Simplu se rupe, cu un baros! Mamele cu vorba, iar tatii cu forta fizica... Numai ca atata timp cat mamele se implica, tatii stau la bere si barfesc cu prietenii... singura solutie este sa ii luam pe astia la intrebari, adica sa punem ceva muschi pe noi si sa fie matriarhat.
Voi vedeti alta solutie? -
-
-
-
-
francessca said:Migaby, sa stii ca unele isi iubesc copiii, chiar daca le dau scatoalce.
Da, da, si mama cica ne iubeste desi ne-a dat omorul la greu, mie cam pina aproape la 15 ani. Cind o fi inceput, Dumnezeu stie, ca eram prea mica sa-mi amintesc! Stiu doar ca la un moment dat, in timp ce ma batea cu batul ala, mai gros ca degetul mare, mai lung de un metru jumate, destinat batutului presurilor si al covoarelor, dadea cu o furie turbata, il tinea cu ambele miini, urla si dadea unde nimerea, imi aparam capul si fata cu bratele, plus ca eram nevinovata, chiar nevinovata si asta m-a revoltat cel mai tare, am simtit ca eplodez, am inceput sa tremur necontrolat, i-am smuls ciomagul din mina si, cu o forta nu stiu de unde ivita, l-am rupt in doua. Probabil aveam o figura inspaimintatoare ca a intepenit iar eu, in timp ce tremuram cu bucatile ciomagului in miini, i-am zis cu ura, adinc, aratindu-i-le ,,Daca mai dai vreodata in mine sa stii ca ciomagul are doua capete si nu o sa mai stau sa primesc, o sa incep sa dau!,, I-am vazut frica in ochi, din acel moment nu a mai dat in mine, probabil ii era frica sa nu incep sa ma apar si sa ajungem sa ne batem in parte.
-
-
Dodonesa, mama ta a fost atat de violenta cu tine, fiindca stia ca nu i se va intampla nimic. Daca ar fi existat legile de acum, un om normal s-ar fi gandit mai bine inainte de a lovi un biet copil cu atata salbaticie. Acum, se poate face inchisoare pt rele tratamente aplicate minorului.
Biata de tine ! Placute amintiri ai din copilarie...
.
Acest mesaj a fost editat de către francessca: -
-
Si eu am avut o familie destul de violenta, la mine erau si mama, si tata, si bunica - daca are vreo importanta, toti cu studii superioare. Si am trecut prin tot ce a scris Printesa Urbana in articol, si inca unele in plus. Si am dat inca de copil intr-o depresie, minunata care m-a cam sfasiat, pentru ca eu de felul meu eram o peroana vesela si luptatoare. Si multe rani in suflet care mi-au creat un soi de handicapuri interioare. In fine, sunt multe de spus aici.
Eu insa din frageda tinerete mi-am promis ca nu o sa procedez asa si cu copilul meu. Ca o sa il cresc pe cat posibil echilibrat, nici chiar sa faca tot ce vrea.
Copil pe care nu il am, pentru ca ....nu am gasit inca un barbat asa cum il vreau eu.
Dar macar stiu cu claritate ce NU vreau
Acest mesaj a fost editat de către cafe_au_lait: -
dodonesa said:
francessca said:Migaby, sa stii ca unele isi iubesc copiii, chiar daca le dau scatoalce.
Da, da, si mama cica ne iubeste desi ne-a dat omorul la greu, mie cam pina aproape la 15 ani. Cind o fi inceput, Dumnezeu stie, ca eram prea mica sa-mi amintesc! Stiu doar ca la un moment dat, in timp ce ma batea cu batul ala, mai gros ca degetul mare, mai lung de un metru jumate, destinat batutului presurilor si al covoarelor, dadea cu o furie turbata, il tinea cu ambele miini, urla si dadea unde nimerea, imi aparam capul si fata cu bratele, plus ca eram nevinovata, chiar nevinovata si asta m-a revoltat cel mai tare, am simtit ca eplodez, am inceput sa tremur necontrolat, i-am smuls ciomagul din mina si, cu o forta nu stiu de unde ivita, l-am rupt in doua. Probabil aveam o figura inspaimintatoare ca a intepenit iar eu, in timp ce tremuram cu bucatile ciomagului in miini, i-am zis cu ura, adinc, aratindu-i-le ,,Daca mai dai vreodata in mine sa stii ca ciomagul are doua capete si nu o sa mai stau sa primesc, o sa incep sa dau!,, I-am vazut frica in ochi, din acel moment nu a mai dat in mine, probabil ii era frica sa nu incep sa ma apar si sa ajungem sa ne batem in parte.
Si eu am patit-o cam la fel cu mama mea, ajunsesem la vreo 14 ani chiar s-o urasc... Imi doream din tot sufletul sa plec de acasa si sa nu-i mai vad pe niciunul, chiar fugeam la sor-mea... M-am maritat pana la urma si am scapat de dracu si am dat de ta-su.... acum am ramas singura, au murit toti si le fac pomenile... Sincer imi este tare dor de ai mei, asa cum erau ei!
-
roseblue said:Dodo,
mi se pare inuman ce spui, nici nu-mi pot imagina situatia! Oare oamenii care procedeaza asa au o problema de sanatate? Cu siguranta, zic, altfel ar fi posibil ca o mama sa-si loveasca copilul in asemenea hal?Mama mincase bataie de la ma-sa, tata o caftea big time si in capul si sufletul ei erau toate negre si aiurea. Noi trei, copiii, de, eram premianti, olimpici, cuminti, nu ieseam din curte fiindca nu aveam voie si cu toate astea mincam bataie la greu, cu si fara motiv, orice se intimpla de se enerva pe noi ne batea pe toti trei, de la mare la mic. Tot satul ii invidia pentru ce copii au, la toate sedintele auzeau numai cuvinte de lauda, la serbare erau singurii ai caror copii luau toti premiul intii cu coronita, asta in conditiile in care eram vai steaua noastra, flaminzi, batuti, jigniti, terorizati, stateam cu inima in git la fiecare scandal si nu erau rare iar cele mai puternice amintiri ale mele de copil sunt cum o salvez pe mama de la moarte din miinile tatalui care o stringe de git si ea e deja albastra. Am plins o mare de lacrimi, nu erau doar bataile si saracia dar si jignirile, orice as fi facut si oricite premii as fi luat la recitari, la concursuri si olimpiade tot nu eram buna de ceva, cind i-am arata prima poezie scrisa de mine, eram clasa a doua, mama a ris batjocoritor si a zis ca d-aia nu mai poate, sa pun mina sa muncesc in curte si casa, nu sa mizgalesc aiurea caietele. In fata lumii se mindrea cu noi si realizarile noastre cum se mindreste un stapin cu niste animale valoroase, eram ai ei, ea era creatoarea valoroasa ce ne produsese, era meritul ei, in casa insa ne spunea ca suntem prosti, lenesi, buni de nimic.
-
dodonesa said:
roseblue said:Dodo,
mi se pare inuman ce spui, nici nu-mi pot imagina situatia! Oare oamenii care procedeaza asa au o problema de sanatate? Cu siguranta, zic, altfel ar fi posibil ca o mama sa-si loveasca copilul in asemenea hal?Mama mincase bataie de la ma-sa, tata o caftea big time si in capul si sufletul ei erau toate negre si aiurea. Noi trei, copiii, de, eram premianti, olimpici, cuminti, nu ieseam din curte fiindca nu aveam voie si cu toate astea mincam bataie la greu, cu si fara motiv, orice se intimpla de se enerva pe noi ne batea pe toti trei, de la mare la mic. Tot satul ii invidia pentru ce copii au, la toate sedintele auzeau numai cuvinte de lauda, la serbare erau singurii ai caror copii luau toti premiul intii cu coronita, asta in conditiile in care eram vai steaua noastra, flaminzi, batuti, jigniti, terorizati, stateam cu inima in git la fiecare scandal si nu erau rare iar cele mai puternice amintiri ale mele de copil sunt cum o salvez pe mama de la moarte din miinile tatalui care o stringe de git si ea e deja albastra. Am plins o mare de lacrimi, nu erau doar bataile si saracia dar si jignirile, orice as fi facut si oricite premii as fi luat la recitari, la concursuri si olimpiade tot nu eram buna de ceva, cind i-am arata prima poezie scrisa de mine, eram clasa a doua, mama a ris batjocoritor si a zis ca d-aia nu mai poate, sa pun mina sa muncesc in curte si casa, nu sa mizgalesc aiurea caietele. In fata lumii se mindrea cu noi si realizarile noastre cum se mindreste un stapin cu niste animale valoroase, eram ai ei, ea era creatoarea valoroasa ce ne produsese, era meritul ei, in casa insa ne spunea ca suntem prosti, lenesi, buni de nimic.
gemene suntem dodo... vezi?
Bataia este rupta din rai! Asa imi spuneau amandoi, eu nu i-am dat o palma lu fi-mea si tot degeaba.... Cica conflictul dintre generatii!
Valeu ce vijelie a inceput !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Matele sunt sub pat.... -
-
Educatia cu batul lasa urme adinci in suflet, sunt constienta ca de multe sechele ce mi se trag de atunci nu o sa scap decit in mormint, in sinea mea sunt tot copilul ala inspaimintat si mereu in alerta, multe reactii in anumite situatii sau modul in care privesc viata, relatiile, oamenii mi se trag de atunci. Ciudat e ca ma doare sufletul pentru parintii mei, mi-e mila cind ma gindesc la cite or fi suferit de au ajuns asa, erau cum erau dupa ce au avut, fiecare in parte, niste copilarii urite, cu batai, munca multa, jigniri, au fost chinuiti de copii, au crescut si s-au chinuit unul pe altul si apoi pe noi, cumplit! N-au fost fericiti niciodata, nici in copilarie, nici ca s-au adunat din dragoste dar nefiind compatibili sa traiasca impreuna, nici ca ne-au avut, vieti traite in chin, ura si teroare.
-