barbatii insurati
-
0 0Am ajuns intr-un punct in care am ajuns la disperare... si am senzatia ca innebunesc. Am 23 de ani, si acum cateva saptamani am cunoscut un barbat. Frumos, cu bun simt, atragator, sarmant... perfect.
Ne-am cunoscut intamplator, lucreaza intr-un anumit domeniu si am avut nevoie de serviciile lui. Apoi timp de 4 zile m-a sunat sa vada ce fac, cu pretexte, texte bla bla-uri. M-a intrebat daca am prieten, si facusem prostia ca eu sa nu-l intreb daca e singur sau nu, ca doar S-A INTELES DE LA SINE ca nu are. Ne-am apropiat mult, dar norocul a fost ca el fiind foarte ocupat cu serviciul, eu cu ale mele.. n-am reusit sa ne intalnim. Pentru ca eu nu-l sunasem niciodata mi-a spus ca e randul meu sa-l caut si eu nu l-am mai sunat.. ma gandeam ca are 30 de ani si ca nu ii arde de copile ca mine, ca poate ma ia de proasta.
Dupa 2 sapt. in care m-am gandit la el mult, l-am sunat, s-a bucurat foarte mult si eu eram in al noualea cer. Din ziua aceea m-a sunat zi de zi, de 3-4 ori pe zi, plus mesaje non-stop. Imi placea atat de mult de el... incredibil. Simteam ca ma indragostesc iremediabil, simteam ca poate fi "el". Urma cosmarul de fapt.
Mi-a bagat in cap planuri.. ca ma duce in weekend nu stiu unde, ca vrea sa vina si el in vacanta cu mine, ca o sa mergem impreuna cu prieteni de-ai lui, de-ai mei, am pus la punct TOATE detaliile.
Acum cateva ore.. insa.. tragedie. Ma sunase, si in gluma, ii bateam apropouri.. "haha poate copiii de care ai grija sunt ai tai" (avea grija de o saptamana de copiii surorii sale vezi doamne), ii ziceam in gluma "poate tu esti de fapt insurat". Hihihi.. hahaha, l-am presat cu glumele astea, a ras si el.. pana cand a devenit serios si mi-a zis ca da, chiar e adevarat ca e insurat. De copii n-a precizat nimic si nici n-am mai intrebat, da' cred ca e logic.
Am crezut ca lesin, m-am asezat jos pentru ca altfel as fi cazut din picioare. Am crezut ca ca ma "testeaza", asa cum o mai facuse de cateva ori. Mi-a spus ca nu i s-a mai intamplat, au urmat vorbe de vissss, ca nu poate renunta la mine dar ca din pacate e complicata situatia. Eu am ramas blocata n-am mai putut spune NIMIC. Parca am fost fulgerata, ma simteam intr-o telenovela ieftina in care eram chiar eu, nu puteam realiza ca-i adevarat.. Simteam ca planurile despre care vorbeam ZI DE ZI s-au dus la fund, ii auzeam undeva in mintea mea toate vorbele si toate "confesiunile de om super indragostit", si simteam ca am fost bataia lui de joc. Am amutit la telefon, imi venea sa urlu de durere. M-a intrebat daca vreau sa mai continuam, am spus NU. M-a intrebat daca sunt sigura si daca e pentru totdeauna, am spus "DA". Atat am putut sa spun, atat am avut putere. Stateam muta la telefon, pana l-am intrebat "de ce mi-ai facut asta?", a spus ca e peste puterea lui, ca nu isi poate explica ce e intre noi dar ca e un sentiment f puternic si ca nu i s-a mai intamplat, ca nu stie ce-i cu el si ca eu stiu sa-l fac fericit chiar si printr-un amarat de telefon. Haha.. texte, am fost terminata. Cu lacrimi in ochi i-am spus ca vreau sa inchid... si gata. Asa am si facut.
In scurt timp imi trimite mesaj ca m-a testat, ca vroia sa afle ce sentimente am de fapt pentru el, ca nu vrea sa sufere si a testat terenu'. Mi s-a indeplinit visul zic, devin fericita instant, nervii si supararea au disparut. Eu pun botu' din nou, ma bucur ca proasta. Ca sa ma asigur il mai intreb o data: "esti insurat? DA SAU NU". N-a raspuns. De ce? A spus ca nu vrea sa ma piarda, ca m-ar tine in brate, m-ar mangaia pe cap, texte super siropoase din nou, dar care la mine nu tin. Si gata.. n-am mai vorbit cu el. Poate maine iar imi spune ca m-a testat, dar adevaru eu zic ca e evident.
NU vreau sa mai vorbesc cu el si nu o voi mai face, sunt tanara si nu vreau pentru NIMIC in lume sa stric familii sau sa las copii fara tata. Poate doar cu mine a fost asa, poate am fost o scapare, sau poate alta ii va pica in plasa. Aparentele inseala, chiar ma gandeam ca un om asa serios si cu picioarele pe pamant n-am mai vazut.
Dar cu mine cum ramane...? Mi-a castigat increderea.. nu imi pot explica cum, am facut atatea planuri cu el, Doamne.. In viata mea n-am mai fost atat de fericita, radiam pur si simplu, e prima oara cand simteam ca ma indragostesc. Eu credeam ca nu exista sentimentul de "iubire". Nu-s naiva de fel, dar el mi-a pus capac, simteam ca-l cunosc de o viata, nu exista cuvinte sa pot descrie totul si nu, nu exagerez. Cum sa uit? Cum sa ma dezvat de el? Nu... nu ma intereseaza, pentru ca stiu ca tre sa ies, sa-mi ocup timpul etc. DAR cum sa trec peste..?Poate mai sunt persoane care au asemenea experiente si mi-ar prinde bine o vorba buna... sa imi spuna ca am procedat bine si ca NU exista cale de intoarcere, ca se puteau intampla lucruri mai grave.. nu stiu, orice, ca sa ma trezesc odata din cosmarul asta...
Acest mesaj a fost editat de către anda2014: -
Eu in locul tau m-as apuca sa-l demonizez. Sa il judec pentru ce calitate jalnica de barbat este care umbla dupa fuste tinere desi a facut un juramant de iubire unei femei, pe care a luat-o de sotie, insa nu se poate abtine sa nu se faca de ras cu pustoaice. Pentru ca e mincinos fata de femeia aia careia i-a facut un juramant de fidelitate, pentru ca e un ratat din punctul asta de vedere si eu, in calitate de impricinata, sunt foarte constienta de asta. Si nu numai ca nu-l mai vreau, dar vreau sa stau cat mai departe de asa calitate joasa de om. Poate asta te ajuta sa iesi din starea de soc si dezamagire. In plus, s-ar putea sa fie si adevarat tot ce reiese din demonizarea asta si sa ajunga sa-ti starneasca mila, ceea ce e la polul opus de atractie, drept urmare sa ajungi sa iti neutralizezi acest crush plin de adrenalina in care te afli acuma. -
-
anda2014 said:Am ajuns intr-un punct in care am ajuns la disperare... si am senzatia ca innebunesc. Am 23 de ani, si acum cateva saptamani am cunoscut un barbat. Frumos, cu bun simt, atragator, sarmant... perfect.
Ne-am cunoscut intamplator, lucreaza intr-un anumit domeniu si am avut nevoie de serviciile lui. Apoi timp de 4 zile m-a sunat sa vada ce fac, cu pretexte, texte bla bla-uri. M-a intrebat daca am prieten, si facusem prostia ca eu sa nu-l intreb daca e singur sau nu, ca doar S-A INTELES DE LA SINE ca nu are. Ne-am apropiat mult, dar norocul a fost ca el fiind foarte ocupat cu serviciul, eu cu ale mele.. n-am reusit sa ne intalnim. Pentru ca eu nu-l sunasem niciodata mi-a spus ca e randul meu sa-l caut si eu nu l-am mai sunat.. ma gandeam ca are 30 de ani si ca nu ii arde de copile ca mine, ca poate ma ia de proasta.
Dupa 2 sapt. in care m-am gandit la el mult, l-am sunat, s-a bucurat foarte mult si eu eram in al noualea cer. Din ziua aceea m-a sunat zi de zi, de 3-4 ori pe zi, plus mesaje non-stop. Imi placea atat de mult de el... incredibil. Simteam ca ma indragostesc iremediabil, simteam ca poate fi "el". Urma cosmarul de fapt.
Mi-a bagat in cap planuri.. ca ma duce in weekend nu stiu unde, ca vrea sa vina si el in vacanta cu mine, ca o sa mergem impreuna cu prieteni de-ai lui, de-ai mei, am pus la punct TOATE detaliile.
Acum cateva ore.. insa.. tragedie. Ma sunase, si in gluma, ii bateam apropouri.. "haha poate copiii de care ai grija sunt ai tai" (avea grija de o saptamana de copiii surorii sale vezi doamne), ii ziceam in gluma "poate tu esti de fapt insurat". Hihihi.. hahaha, l-am presat cu glumele astea, a ras si el.. pana cand a devenit serios si mi-a zis ca da, chiar e adevarat ca e insurat. De copii n-a precizat nimic si nici n-am mai intrebat, da' cred ca e logic.
Am crezut ca lesin, m-am asezat jos pentru ca altfel as fi cazut din picioare. Am crezut ca ca ma "testeaza", asa cum o mai facuse de cateva ori. Mi-a spus ca nu i s-a mai intamplat, au urmat vorbe de vissss, ca nu poate renunta la mine dar ca din pacate e complicata situatia. Eu am ramas blocata n-am mai putut spune NIMIC. Parca am fost fulgerata, ma simteam intr-o telenovela ieftina in care eram chiar eu, nu puteam realiza ca-i adevarat.. Simteam ca planurile despre care vorbeam ZI DE ZI s-au dus la fund, ii auzeam undeva in mintea mea toate vorbele si toate "confesiunile de om super indragostit", si simteam ca am fost bataia lui de joc. Am amutit la telefon, imi venea sa urlu de durere. M-a intrebat daca vreau sa mai continuam, am spus NU. M-a intrebat daca sunt sigura si daca e pentru totdeauna, am spus "DA". Atat am putut sa spun, atat am avut putere. Stateam muta la telefon, pana l-am intrebat "de ce mi-ai facut asta?", a spus ca e peste puterea lui, ca nu isi poate explica ce e intre noi dar ca e un sentiment f puternic si ca nu i s-a mai intamplat, ca nu stie ce-i cu el si ca eu stiu sa-l fac fericit chiar si printr-un amarat de telefon. Haha.. texte, am fost terminata. Cu lacrimi in ochi i-am spus ca vreau sa inchid... si gata. Asa am si facut.
In scurt timp imi trimite mesaj ca m-a testat, ca vroia sa afle ce sentimente am de fapt pentru el, ca nu vrea sa sufere si a testat terenu'. Mi s-a indeplinit visul zic, devin fericita instant, nervii si supararea au disparut. Eu pun botu' din nou, ma bucur ca proasta. Ca sa ma asigur il mai intreb o data: "esti insurat? DA SAU NU". N-a raspuns. De ce? A spus ca nu vrea sa ma piarda, ca m-ar tine in brate, m-ar mangaia pe cap, texte super siropoase din nou, dar care la mine nu tin. Si gata.. n-am mai vorbit cu el. Poate maine iar imi spune ca m-a testat, dar adevaru eu zic ca e evident.
NU vreau sa mai vorbesc cu el si nu o voi mai face, sunt tanara si nu vreau pentru NIMIC in lume sa stric familii sau sa las copii fara tata. Poate doar cu mine a fost asa, poate am fost o scapare, sau poate alta ii va pica in plasa. Aparentele inseala, chiar ma gandeam ca un om asa serios si cu picioarele pe pamant n-am mai vazut.
Dar cu mine cum ramane...? Mi-a castigat increderea.. nu imi pot explica cum, am facut atatea planuri cu el, Doamne.. In viata mea n-am mai fost atat de fericita, radiam pur si simplu, e prima oara cand simteam ca ma indragostesc. Eu credeam ca nu exista sentimentul de "iubire". Nu-s naiva de fel, dar el mi-a pus capac, simteam ca-l cunosc de o viata, nu exista cuvinte sa pot descrie totul si nu, nu exagerez. Cum sa uit? Cum sa ma dezvat de el? Nu... nu ma intereseaza, pentru ca stiu ca tre sa ies, sa-mi ocup timpul etc. DAR cum sa trec peste..?Poate mai sunt persoane care au asemenea experiente si mi-ar prinde bine o vorba buna... sa imi spuna ca am procedat bine si ca NU exista cale de intoarcere, ca se puteau intampla lucruri mai grave.. nu stiu, orice, ca sa ma trezesc odata din cosmarul asta...
sa zicem ca esti printre norocoasele unde dumnealui a zis pana la urma ca e insurat
ca e indragostit de tine..neahh stai relax .. au niste texte in ei de te doare capul , relatie vax albinuta .. daca intr-adevar vroia legaturi pai divorta si nu facea familia sa sufere..asa cauta doar sex ( si ca sa nu mai spun fara implicatii materiale - cred ca ai intelege de ce) . Din punctul meu de vedere e doar un alt smecher "singur-insurat" care i-a mers minciuna pana la un punct.
de acum e randul tau sa il bagi in origini -
" In scurt timp imi trimite mesaj ca m-a testat, ca vroia sa afle ce sentimente am de fapt pentru el, ca nu vrea sa sufere si a testat terenu'. "
N-am auzit in viata mea de o asemenea metoda de a testa iubirea!!! Tu l-ai intrebat in gluma daca e insurat si astfel a crezut fraierul ca nu conteaza pt tine daca-i insurat, iti poate marturisi. Apoi a dat-o la intors! E clar ca este insurat, e clar ca face parte din categoria jigodiilor, al alora care nu numai ca inseala, dar o fac si intr-un mod josnic, calcand in picioare sufletul si sentimentele unei femei. Daca te-a facut sa crezi ca te iubeste spunandu-ti atatea vorbe frumoase, facand planuri cu tine, declaratii de dragoste e clar ca omul are antrenament in asa ceva. Tot ce-ti ramane de facut este sa-l uiti rapid, sa-ti scoti din cap absolut toate cuvintele lui frumoase, sa nu te mai intrebi de ce ti-a strivit sufletul (ohoooo, cati barbati fac asta fara remuscari!!!) si sa nu-i mai raspunzi la absolut niciun mesaj, sa nu-i asculti nicio explicatie. Daca te placea/iubea cu adevarat, era sincer cu tine din capul locului! -
-
-
-
Felicitari maxime pentru cum ai reactionat! Jocul asta cum ca te-am incercat etc este o mare mizerie de caracter. E divers cand un om insurat zice: buna ziua, sunt insurat si imi placi...Exista femei care accepta in viata lor barbati insurati dar iaca sunt si din acelea care nu. Deci domnul are nota zero la caracter , la cinste, la bun simt. Esti foarte tanara, o sa doara o vreme dar vei uita asa o patanie... -
-
-
daria_alex said:
Gretchen said:data viitoare poate ar fi mai bine sa intrebi daca e insurat inainte sa te cuplezi cu el. tu ai inteles ca e singur, el poate a inteles ca nu te interesaza daca e singur sau nu odata ce nu ai intrebat. bine macar ca ti-a spus adevarul cand ai intrebat.
Sincera sa fiu mi se pare absurd sa fii considerata disponibila pentru o relatie cu un barbat insurat sau implicat intr-o alta relatie doar pentru ca nu intrebi direct.
Pai nu e responsabilitatea lui sa faca lucrurile clare daca intra in relatie cu o femeie??absurd sau nu, se pare ca el asa a vrut sa gandeasca. atunci cand a fost intrebat, a raspuns. nu spun ca el a procedat corect. a fost un magar.
totodata, tind sa cred ca nici ea nu a vrut sa stie adevarul. initial nu a intrebat, iar apoi a glumit cu "hahahah, poate esti insurat". bun, odata ce a ales gluma asta din orice alte glume pe care putea sa le faca, se poate sa fi avut ea o banuiala ca el e luat.
cred ca e si responsabilitatea ei sa isi poarte de grija, nu sa presupuna din start ca un strain ar sari direct cu adevarul la inaintare. daca l-ar fi intrebat, s-ar fi scutit de o suferinta inutila.
Acest mesaj a fost editat de către Gretchen: -
-
daria_alex said:
Evident ca este si responsabilitate ei dar pe de alta parte unul care vrea sa minta, minte indiferent ca este intrebat sau nu. Faptul ca intrebi nu inseamna automat ca vei primi si un raspuns sincer.
Lasand la o parte ca nu stiu in ce context sa pui o astfel de intrebare. Mie sincer, mi se pare penibil. Ma invita unul in oras si io de la prima cafea il intreb daca e implicat in alta relatie?! Sau cum?!
Si, daca astea au devenit regulile jocului presupun ca si un barbat trebuia sa faca asta la prima intalnire: "Maricico, esti maritata?"el a intrebat-o daca e singura si ea putea sa intrebe atunci daca si el e singur. nu cred ca ar fi fost penibil. da, el putea minti, dar uite ca atunci cand a fost intrebat a spus adevarul.
-
Atata timp cat i-a facut declaratii de iubire, au facut planuri de vacanta, mesaje peste mesaje etc, e clar ca buna ziua ca nu avea de gand sa-i spuna ca este insurat si daca il intreba la prima intalnire. S-a scapat doar pt ca ea l-a intrebat cu zambetul pe buze
, individul crezand ca pe ea n-o deranjeaza daca afla pana la urma, altfel mai nega o vreme, cam pana se vedea cu sacii in caruta. -
kaspi said:Atata timp cat i-a facut declaratii de iubire, au facut planuri de vacanta, mesaje peste mesaje etc, e clar ca buna ziua ca nu avea de gand sa-i spuna ca este insurat si daca il intreba la prima intalnire. S-a scapat doar pt ca ea l-a intrebat cu zambetul pe buze
, individul crezand ca pe ea n-o deranjeaza daca afla pana la urma, altfel mai nega o vreme, cam pana se vedea cu sacii in caruta.nu prea cred ca s-a scapat. multe femei accepta rolul de amanta pentru ca el cica nu o iubeste pe sotie, ci sta cu ea din obligatie (credite, copii, cainele, nu vrea sa o raneasca), mai are nevoie de timp ca sa divorteze, sotia miroase a chiftele si nu-i ofera atentie...
-
Pai... intr-adevar nu l-am intrebat de la bun inceput daca e singur sau nu, l-am intrebat un pic altfel, dupa ce am inceput sa vorbim mai mult. Eu nu il luam in serios, credeam ca sunt simple conversatii si gata. L-am intrebat : "cum de esti SINGUR?", si acum imi dau seama ca n-am stiut sa-i interpretez reactia exact. Mi-a spus ca n-a gasit persoana potrivita.. apoi a venit un moment de liniste si i-am zis.. "si poate nici timpul nu te prea ajuta". Si atunci cand glumeam cu el, i-am spus ca n-as mai fi vorbit cu el daca era insurat, deci stia ca n-as accepta.
Eu chiar nu banuiam ca e implicat intr-o relatie, doar ca faceam glumele respective asa... ca sa-l sacai. Si nu mi-am dat seama pentru ca vorbeam cu el toata ziua prin mesaje, ma suna, am vorbit si pe skype seara... deci.. de unde sa banuiesc. A zis ca nu mi-a spus de la bun inceput ca e insurat pentru ca nu era sigur de ce simte, nu vroia sa creada ca-i adevarat si ca pe masura ce timpul trecea ii era tot mai greu sa imi spuna. A spus ca si-a asumat riscul si mi-a spus, pentru ca nu era corect pentru mine sa nu stiu adevarul. Mi-a spus sa-l las sa-mi demonstreze ca el chiar are sentimente pentru mine. Ma gandesc ca na... o fi avand probleme acasa si nu se mai simte implinit alaturi de nevasta, dar nu vreau sa fiu bagata la mijloc.
Si totusi..ma gandesc ca daca vroia doar o aventura putea sa minta in continuare mult si bine ca eu nu aveam cum sa aflu.. m-ar fi folosit si la revedere.
Acest mesaj a fost editat de către anda2014: -
-
-
anda2014 said:Pai... intr-adevar nu l-am intrebat de la bun inceput daca e singur sau nu, l-am intrebat un pic altfel, dupa ce am inceput sa vorbim mai mult. Eu nu il luam in serios, credeam ca sunt simple conversatii si gata. L-am intrebat : "cum de esti SINGUR?", si acum imi dau seama ca n-am stiut sa-i interpretez reactia exact. Mi-a spus ca n-a gasit persoana potrivita.. apoi a venit un moment de liniste si i-am zis.. "si poate nici timpul nu te prea ajuta". Si atunci cand glumeam cu el, i-am spus ca n-as mai fi vorbit cu el daca era insurat, deci stia ca n-as accepta.
Eu chiar nu banuiam ca e implicat intr-o relatie, doar ca faceam glumele respective asa... ca sa-l sacai. Si nu mi-am dat seama pentru ca vorbeam cu el toata ziua prin mesaje, ma suna, am vorbit si pe skype seara... deci.. de unde sa banuiesc. A zis ca nu mi-a spus de la bun inceput ca e insurat pentru ca nu era sigur de ce simte, nu vroia sa creada ca-i adevarat si ca pe masura ce timpul trecea ii era tot mai greu sa imi spuna. A spus ca si-a asumat riscul si mi-a spus, pentru ca nu era corect pentru mine sa nu stiu adevarul. Mi-a spus sa-l las sa-mi demonstreze ca el chiar are sentimente pentru mine. Ma gandesc ca na... o fi avand probleme acasa si nu se mai simte implinit alaturi de nevasta, dar nu vreau sa fiu bagata la mijloc.
Si totusi..ma gandesc ca daca vroia doar o aventura putea sa minta in continuare mult si bine ca eu nu aveam cum sa aflu.. m-ar fi folosit si la revedere.
Nasol di tot .... Spirit de vanator
Doamnelor , fara indoiala ca cel mai bine este sa ai si nevasta, si amanta.
Pai sa va spun cum e in cazul meu: acum, de exemplu, nevasta stie ca sint la amanta, amanta stie ca sint la nevasta, iar eu stau in biblioteca si citesc bere cu amicii
