30 ani ! Un motiv in plus pentru a merge la psiholog?
-
2 1Buna,
Mai am o luna si se implinesc 3 decenii de cand exist ! Ii multumesc bunului Dumnezeu ca m-a tinut sanatoasa pe mine si pe cei dragi si as avea destule motive sa tot multumesc pentru cea ce sunt azi ! Am totusi un mare gol in suflet pe care nu l-am putut umple pana acum : nu am o familie a mea. Nu sunt nici cea mai urata,nici cea mai proata,nici cea mai needucata si cu toate astea norocul parca nu a fost de partea mea .Nu simt ca am un drum in viata,nu simt ca merg intr-o anumita directie,nu mi-am gasit echilibrul si cred ca mi-ar fi greu s-o fac singura.Ma gandeam sa merg la psiholog...poate imi face ordine in ganduri si in viata altcineva deoarece mie mi-a fost imposibil pana acum.Imi dorec o viata banala si parca nici de aia nu am parte ! Este prea tarziu pentru a schimba ceva la 30 ani? -
Poate ca ar trebui sa te analizezi un pic, sa intelegi ce ti-ar placea sa faci in viata. Ai vreun hoby ? Adica, sa gasesti un ceva care sa-ti umple sufletul si timpul, sa nu-ti mai plangi de mila ca nu ai noroc desi nu esti nici, nu esti nici...
Sunt femei superbe sau femei sclipitor de inteligente, care nu-si gasesc perechea.
Nici-un atu nu-ti garanteaza ca vei avea o viata de vis.
Gresesti ca iti pui sperantele pt o viata mai buna, implinita, intr-o terta persoana. Iubeste-te pe tine insati si crede in tine, plimba-te, mergi in vacante, mergi la diverse simpozioane, expozitii, unde poti cunoaste oameni diferiti de cei cunoscuti de tine, pana acum.
Incearca, deci, sa diversifici cercul de prieteni, gasindu-ti si alte preocupari, fata de cele pe care le ai in prezent. -
elena8405 said:Buna,
Mai am o luna si se implinesc 3 decenii de cand exist ! Ii multumesc bunului Dumnezeu ca m-a tinut sanatoasa pe mine si pe cei dragi si as avea destule motive sa tot multumesc pentru cea ce sunt azi ! Am totusi un mare gol in suflet pe care nu l-am putut umple pana acum : nu am o familie a mea. Nu sunt nici cea mai urata,nici cea mai proata,nici cea mai needucata si cu toate astea norocul parca nu a fost de partea mea .Nu simt ca am un drum in viata,nu simt ca merg intr-o anumita directie,nu mi-am gasit echilibrul si cred ca mi-ar fi greu s-o fac singura.Ma gandeam sa merg la psiholog...poate imi face ordine in ganduri si in viata altcineva deoarece mie mi-a fost imposibil pana acum.Imi dorec o viata banala si parca nici de aia nu am parte ! Este prea tarziu pentru a schimba ceva la 30 ani?
Multi inainte, la 30 de ani mai esti o "pustoaca" mica.
Imi pare rau pentru ce simti, dar nu-i asa grav. Si eu sunt mai in varsta decat tine dar na, mi-e ok, se va intampla cand va suna ceasul. In viata asta ne mai trebuie si un pic de noroc. N-ai ce cauti la psiholog, . oricum ce iti va face in afara de a-ti lua banii, altfel poti vorbi pe acest forum oricat ai vrea si vei gasi lumea care te asculta. Viata frumoasa asa cum ne se se pare, cu momentele frumoase si cu cele urate, dar important este sa mergem inainte !
Acest mesaj a fost editat de către Atlas_Carpat: -
Toti trecem sau am trecut la un moment dat prin asa ceva, nu cred ca ai nevoie de psiholog
Acest mesaj a fost editat de către amondin: -
poate imi face ordine in ganduri si in viata altcineva
Nu trebuie sa se intimple asta, si oricum psihologul sigur n-o va face, in schimb te poate ajuta sa iti dai seama ca nici nu este cazul sa o faca altcineva (ordinea in ganduri&viata), ci chiar tu. Daca gasesti un psiholog bun si daca perspectiva ta este ca mergi la el pentru a-ti face tie un serviciu si a te simti mai bine, cred ca ajuta. Tu ai aproape sigur resursele necesare in tine, iar psihologul are "trusa de scule" cu care te poate sprijini sa le descoperi si sa le folosesti in avantajul tau.
Nimeni si nimic nu iti poate garanta o viata "reusita", dar cu siguranta o atitudine activa, increzatoare si un pic mai "implicata' in propria viata ajuta mult.
ps- am uitat sa spun : multi inainte ! e o varsta minunata, nimic nu e tarziu
Acest mesaj a fost editat de către Arpagic: -
vrei o viata banala? si mai vrei sa te ajute un psiholog cu asta?
adica serios? stii ce usor e sa ai o viata banala eu nu inteleg asta,
unde e focul tau interior? unde e vointa de a simti ca vrei sa traiesti in directia in care vrei sa te inderepti, sa iti sfidezi limitele
de psiholog nu ai nevoie, iar golul pe care il il simti nu ti se va umple gasind persoana potrivita, e un lucru testat din proprie experienta.
si ce daca ai 30 de ani si eu am si nu vad problema
asta cu deja am o varsta sau mai stiu eu ce conceptii sunt pentru cei care au ochelari de cal pe cap si nu vad viata in toata splendoarea ei -
elena8405 said:Buna,
Mai am o luna si se implinesc 3 decenii de cand exist ! Ii multumesc bunului Dumnezeu ca m-a tinut sanatoasa pe mine si pe cei dragi si as avea destule motive sa tot multumesc pentru cea ce sunt azi ! Am totusi un mare gol in suflet pe care nu l-am putut umple pana acum : nu am o familie a mea. Nu sunt nici cea mai urata,nici cea mai proata,nici cea mai needucata si cu toate astea norocul parca nu a fost de partea mea .Nu simt ca am un drum in viata,nu simt ca merg intr-o anumita directie,nu mi-am gasit echilibrul si cred ca mi-ar fi greu s-o fac singura.Ma gandeam sa merg la psiholog...poate imi face ordine in ganduri si in viata altcineva deoarece mie mi-a fost imposibil pana acum.Imi dorec o viata banala si parca nici de aia nu am parte ! Este prea tarziu pentru a schimba ceva la 30 ani?Eu zic sa nu plangi de pe acum.Asta-i fleac. Asteapta 40.
-
matzoanca said:
elena8405 said:Buna,
Mai am o luna si se implinesc 3 decenii de cand exist ! Ii multumesc bunului Dumnezeu ca m-a tinut sanatoasa pe mine si pe cei dragi si as avea destule motive sa tot multumesc pentru cea ce sunt azi ! Am totusi un mare gol in suflet pe care nu l-am putut umple pana acum : nu am o familie a mea. Nu sunt nici cea mai urata,nici cea mai proata,nici cea mai needucata si cu toate astea norocul parca nu a fost de partea mea .Nu simt ca am un drum in viata,nu simt ca merg intr-o anumita directie,nu mi-am gasit echilibrul si cred ca mi-ar fi greu s-o fac singura.Ma gandeam sa merg la psiholog...poate imi face ordine in ganduri si in viata altcineva deoarece mie mi-a fost imposibil pana acum.Imi dorec o viata banala si parca nici de aia nu am parte ! Este prea tarziu pentru a schimba ceva la 30 ani?Eu zic sa nu plangi de pe acum.Asta-i fleac. Asteapta 40.
Sa da DZeu la 40 sa fie cu printul ei + niste snaponi mici
-
Eu cred ca ti-ar face bine sa vorbesti cu un psiholog.
Poti fi ajutata sa-ti regasesti starea de echilibru interior, de confort psihic, prin tine insati, nu prin partener. Oamenii din vietile noastre pot sa vin si sa plece. Relatii incep, relatii se destrama, Mariaje, la fel.
Daca inveti sa te simti confortabil cu tine insati, implinita prin tine insati, esti mai pregatita pentru o eventuala relatie si mai greu de pus jos la o eventuala despartire.
-
elena8405 said:Buna,
Mai am o luna si se implinesc 3 decenii de cand exist ! Ii multumesc bunului Dumnezeu ca m-a tinut sanatoasa pe mine si pe cei dragi si as avea destule motive sa tot multumesc pentru cea ce sunt azi ! Am totusi un mare gol in suflet pe care nu l-am putut umple pana acum : nu am o familie a mea. Nu sunt nici cea mai urata,nici cea mai proata,nici cea mai needucata si cu toate astea norocul parca nu a fost de partea mea .Nu simt ca am un drum in viata,nu simt ca merg intr-o anumita directie,nu mi-am gasit echilibrul si cred ca mi-ar fi greu s-o fac singura.Ma gandeam sa merg la psiholog...poate imi face ordine in ganduri si in viata altcineva deoarece mie mi-a fost imposibil pana acum.Imi dorec o viata banala si parca nici de aia nu am parte ! Este prea tarziu pentru a schimba ceva la 30 ani?
Parerea mea este ca nu ai nevoie de un psiholog.
Te vad destul de echilibrata psihic si constienta de tot ce ti se intampla ca sa redresezi lucrurile doar cu propria-ti puterea si vointa.
Ceea ce tu ai nevoie este sa iesi afara din casa si din carapacea unde te-ai culcusit si sa-ti dai o sansa, sa cunosti pe cineva.
Acest mesaj a fost editat de către Maricon: -
Incearca sa fii mai maleabila si sa dai o sansa tuturor barbatilor care te curteaza.
Ia oamenii asa cum sunt fara sa-i schimbi si fara sa ai pretentii mari de la ei inca de la inceput, sunt si caractere bune printre ei, dar care nu-ti pot arata de la prima intalnire cine sunt si ce pot.
Vei ajunge la o a doua selectie, unde poti alege sa iesi cu cineva care te atrage si incet-incet, se infiripa o idila, apar fluturii in stomac, apar sentimentele, iar de dragul persoanei iubite esti dispus (a) sa te schimbi.
-
cam asteptam cu totii minuni de la altii; poate vine cineva sa ma salveze, sa puna in mine o samanta care sa ma faca sa fiu viu
de ce anume ti-e frica?
ai nevoie sa treci la actiune
eu nu m-as concentra pe barbatii din jur, eu m-as concentra pe mine insami, in momentul in care esti multumita cu tine si implinita cu viata de una singura ai o energie diferita; barbatii adora aceasta energie 
-
Zalmoxis said:Psihologul nu te poate ajuta. El, ca orice alt om, poate să te aline, cel mult și asta contra unei sume generoase de bani...
Într-un fel te înțeleg. Și eu mă apropiu de vârsta aceea. Mare parte din prieteni, din colegi și colegele pe care le-am avut prin diferitele părți pe unde am fost, sunt deja în căsnicii, cu copii.... într-un cuvânt, pe acest plan s-au realizat. Mi-aș dori din toată inima și eu niște copii, o fetiță măcar să-mi îmbucure sufletul. Dar nu e cu cine. Și nu e deloc ușor să te vezi tot singur, alergând după stele căzătoare și după raze de soare ce se ascund la prima rafală de vânt pe după norii negri.
Vestea bună e, că actualmente în România, din câte văd eu, există mai mulți bărbați singuri de vârsta asta decât femei singure. Chestia e doar să... încerci să ai pretenții și așteptări mai realiste. Și când spun asta... e firesc să vrei un bărbat bun, cu un fizic prezentabil, care să nu fie un pierde-vară, dar de la aceste chestii se ajunge la exagerări... să fie așa și pe dincolo, să aibă cutare pasiune, să semene pe un actor sau pe altul, să aibă ochii sau mâinile nu știu mai cum, etc. Știu că majoritatea femeilor așteaptă prințul pe cal alb, dar din păcate aceasta este doar o poveste frumoasă, așteptând-o să se împlinească ai toate șansele să sfârșești singură, sau mai rău, în compania unuia nepotrivit dar care a jucat la vremea respectivă suficient de mult (și de bine) teatru încât tu l-ai crezut a fi Prințul.
De-a lungul timpului au postat aici mai multe femei care se plângeau de singurătate. Fiind într-o postură similară,am încercat să le abordez în ideea unui dialog, de a schimba niște măcar impresii. Fără așteptări, subtilități, fără un ton agresiv, pur și simplu doar pentru un dialog. Nu am primit nici un răspuns. Nici măcar un refuz, unde să mi se dea o minimă explicație. Pentru că prințul mult așteptat trebuie să apară în fața casei, pe un cal care să fie neapărat alb, să fie din vecini și dacă se poate să aibă și un castel.... iar un tip anonim care te abordează pe un site de discuții pentru femei, uh, așa ceva nu se poate
.
Ori fără o minimă deschidere la dialog, fără disponibilitatea de a încerca măcar să vorbești cu persoane de sex opus, să cunoști oameni noi, de unde ar putea să mai apară ?Dar ce te face sa crezi ca o femeie nu stie sa faca diferenta dintre un marlan figurant si un print?!!!! chiar ai impresia ca toate pot fi prostite de niste texte ieftine??????
-
Mie mi se pare ca la noi starea de sanatate sufleteasca, de igiena a relatiilor, stadiul contactului cu propria persoana sunt ceva de speriat. Multe din subiectele deschise chiar pe forum arata ca femei de 30, 40, 50 ani sau poate si mai mult, habar nu au ce e cu viata si capul lor, se "trezesc' in situatii care le fac sa sufere dar habar nu au de ce, ori ce ar fi de facut...
Din acest pdv, un psiholog mi se pare o idee foarte buna, imi pare ca un catalizator care ar grabi procesul de situare lucida in propria viata. Clar ca un psiholog ajuta, mi se pare de ordinul evidentzei. Un psiholog cunoaste modul de formare si functionare a afectelor, dar si relatiilor interumane, aduce o binevenita privire obiectiva asupra lucrurilor. E adevarat ca poate sunt optimista, e posibil sa nu existe suficienti psihologi buni pentru a acoperi nevoia existenta
Zalmoxis, uite chiar si tu, esti un tip ok, lucid, ai idei frumoase, bune, coerente, dar cand vine vorba despre tine insuti si situatia ta, lucrurile o iau pe aratura. Esti singur si te declari dezamagit in dragoste, fara sa tii cont ca acele cateva povesti prin care ai trecut priveau femei mai in varsta, cu un miliard de probleme pe cap, familie, copil, (ex)sot , catel si purcel, deci ca din start probabilitatea de a nu merge era mare.
Acum iarasi, ai scris sa zicem la 5 tipe singure de aici (am luat si eu un numar asa). Ce te face sa crezi ca simplul fapt ca cineva e singur e deajuns ca sa mearga catre altcineva care e singur. Iarasi, mai ales, cum de nu te gandesti ca un mediu in care ai aparut si ai pus problema "ah, sunt singur, ce ma fac" nu e cel mai propice pentru a aborda fete (eventual tot singure si dezorientate, in cautare de directie si de barbati puternici) de o maniera activa-seductiva ?
Eu votez clar pro psiholog. -
Arpagic said:Mie mi se pare ca la noi starea de sanatate sufleteasca, de igiena a relatiilor, stadiul contactului cu propria persoana sunt ceva de speriat. Multe din subiectele deschise chiar pe forum arata ca femei de 30, 40, 50 ani sau poate si mai mult, habar nu au ce e cu viata si capul lor, se "trezesc' in situatii care le fac sa sufere dar habar nu au de ce, ori ce ar fi de facut...
Din acest pdv, un psiholog mi se pare o idee foarte buna, imi pare ca un catalizator care ar grabi procesul de situare lucida in propria viata. Clar ca un psiholog ajuta, mi se pare de ordinul evidentzei. Un psiholog cunoaste modul de formare si functionare a afectelor, dar si relatiilor interumane, aduce o binevenita privire obiectiva asupra lucrurilor. E adevarat ca poate sunt optimista, e posibil sa nu existe suficienti psihologi buni pentru a acoperi nevoia existenta
Zalmoxis, uite chiar si tu, esti un tip ok, lucid, ai idei frumoase, bune, coerente, dar cand vine vorba despre tine insuti si situatia ta, lucrurile o iau pe aratura. Esti singur si te declari dezamagit in dragoste, fara sa tii cont ca acele cateva povesti prin care ai trecut priveau femei mai in varsta, cu un miliard de probleme pe cap, familie, copil, (ex)sot , catel si purcel, deci ca din start probabilitatea de a nu merge era mare.
Acum iarasi, ai scris sa zicem la 5 tipe singure de aici (am luat si eu un numar asa). Ce te face sa crezi ca simplul fapt ca cineva e singur e deajuns ca sa mearga catre altcineva care e singur. Iarasi, mai ales, cum de nu te gandesti ca un mediu in care ai aparut si ai pus problema "ah, sunt singur, ce ma fac" nu e cel mai propice pentru a aborda fete (eventual tot singure si dezorientate, in cautare de directie si de barbati puternici) de o maniera activa-seductiva ?
Eu votez clar pro psiholog.Un duhovnic face mul mai multe ca un psiholog si pe deasupra si pe gratis!