Dilemă
-
0 0Bună ziua Evelor!
Aș dori să vă împărtășesc un pic din ceea ce mă frământă în ultima perioada, poate o să mă ajutați cu câteva păreri.
De două luni de zile mă întâlnesc cu un băiat, ne înțelegem foarte bine, gândim cam la fel în chestiile importante, amândoi vrem să ne întemeiem o familie.
Știe că viața nu e numai distracție și voie bună. E destul de serios, responsabil și harnic. Se poartă foarte frumos cu mine, când ne mai întâlnim la mine, mă ajută prin casă. E un om cu suflet bun, e generos, e sensibil, e hotârât.
Are cam tot ce îmi doresc eu la un băiat, numai că..... nu are o meserie, sau un serviciu bine stabilit, deoarece nu are școala terminată, a făcut foarte puține clase, citește chiar destul de greu.
Nu mă cred superioară lui, a avut o viață grea, nu a avut șansa să învețe, să-și facă un viitor, muncește de mic copil. Eu îl apreciez pentru ceea ce este, dar uneori mă simt eu mai deșteaptă ca el, că știu mai multe lucruri, îl depășesc în unele chestii...
Și nu știu ce să fac, nu știu dacă e normal să fie așa. Eu îmi doresc ca soțul meu să fie mult mai bun ca mine, să mă depășească în multe, cred că mai ales la inteligență. Parcă nu aș vrea să fiu eu aia care să vină cu soluții, sau cu idei noi, pe care să nu le înțeleagă....
În afară de chestia asta, le are cam pe toate care cred eu că îmi trebuie, are multe calități care nu prea le-am întâlnit la persoanele de sex masculin
Voi ce spuneți fetelor?
Sper că nu v-am plictisit, și să mă ajutați cu o părere.
Vă pup!!!
Acest mesaj a fost editat de către Ioana_89: -
Ioana_89 said:Bună ziua Evelor!
Aș dori să vă împărtășesc un pic din ceea ce mă frământă în ultima perioada, poate o să mă ajutați cu câteva păreri.
De două luni de zile mă întâlnesc cu un băiat, ne înțelegem foarte bine, gândim cam la fel în chestiile importante, amândoi vrem să ne întemeiem o familie.
Știe că viața nu e numai distracție și voie bună. E destul de serios, responsabil și harnic. Se poartă foarte frumos cu mine, când ne mai întâlnim la mine, mă ajută prin casă. E un om cu suflet bun, e generos, e sensibil, e hotârât.
Are cam tot ce îmi doresc eu la un băiat, numai că..... nu are o meserie, sau un serviciu bine stabilit, deoarece nu are școala terminată, a făcut foarte puține clase, citește chiar destul de greu.
Nu mă cred superioară lui, a avut o viață grea, nu a avut șansa să învețe, să-și facă un viitor, muncește de mic copil. Eu îl apreciez pentru ceea ce este, dar uneori mă simt eu mai deșteaptă ca el, că știu mai multe lucruri, îl depășesc în unele chestii...
Și nu știu ce să fac, nu știu dacă e normal să fie așa. Eu îmi doresc ca soțul meu să fie mult mai bun ca mine, să mă depășească în multe, cred că mai ales la inteligență. Parcă nu aș vrea să fiu eu aia care să vină cu soluții, sau cu idei noi, pe care să nu le înțeleagă....
În afară de chestia asta, le are cam pe toate care cred eu că îmi trebuie, are multe calități care nu prea le-am întâlnit la persoanele de sex masculin
Voi ce spuneți fetelor?
Sper că nu v-am plictisit, și să mă ajutați cu o părere.
Vă pup!!!
Tu chiar vorbesti serios?
Numai dupa 2 luni de zile te gandesti la casatorie?
Nici macar nu-l cunosti cum trebuie...
Sincer, nici nu te vad a fi indragostita de el, doar ca-l gasesti baiat bun si ca va intelegeti bine pentru ca, ganditi la fel, asa cum spui tu.
Tu crezi ca este deajuns sa purcedeti la un drum de viata impreuna, doar cu ceea ce ai adunat despre el pana aici? Doar cu ceea ce stii despre el pana acum?
Cantareste de 100 de ori inainte sa tai, ca maritisul fara dragoste nu-i fericire! -
Ioana_89 said:Bună ziua Evelor!
Aș dori să vă împărtășesc un pic din ceea ce mă frământă în ultima perioada, poate o să mă ajutați cu câteva păreri.
De două luni de zile mă întâlnesc cu un băiat, ne înțelegem foarte bine, gândim cam la fel în chestiile importante, amândoi vrem să ne întemeiem o familie.
Știe că viața nu e numai distracție și voie bună. E destul de serios, responsabil și harnic. Se poartă foarte frumos cu mine, când ne mai întâlnim la mine, mă ajută prin casă. E un om cu suflet bun, e generos, e sensibil, e hotârât.
Are cam tot ce îmi doresc eu la un băiat, numai că..... nu are o meserie, sau un serviciu bine stabilit, deoarece nu are școala terminată, a făcut foarte puține clase, citește chiar destul de greu.
Nu mă cred superioară lui, a avut o viață grea, nu a avut șansa să învețe, să-și facă un viitor, muncește de mic copil. Eu îl apreciez pentru ceea ce este, dar uneori mă simt eu mai deșteaptă ca el, că știu mai multe lucruri, îl depășesc în unele chestii...
Și nu știu ce să fac, nu știu dacă e normal să fie așa. Eu îmi doresc ca soțul meu să fie mult mai bun ca mine, să mă depășească în multe, cred că mai ales la inteligență. Parcă nu aș vrea să fiu eu aia care să vină cu soluții, sau cu idei noi, pe care să nu le înțeleagă....
În afară de chestia asta, le are cam pe toate care cred eu că îmi trebuie, are multe calități care nu prea le-am întâlnit la persoanele de sex masculin
Voi ce spuneți fetelor?
Sper că nu v-am plictisit, și să mă ajutați cu o părere.
Vă pup!!!
Nu vad in ce scrii aici pasiune, dorinta, iubire. E o descrie mai degraba tehnica decat sentimentala a lui. Daca tu iti doresti sa te simti inferioara sotului (si cica barbatii sunt misogini), sau sa spunem mai elevat, sa te simti dominata intelectual de catre sot, atunci e clar ca nu are rost sa continui cu el, chiar si daca face restul de clase nu o sa-l transforme intr-un intelectual. Anyway menajer gasesti. -
Taci udari...sa ne spune imediat ce calitati a gasit la el de s-a hotarat sa-l aibe cu orice pret, calitati nemaiintalnite la barbati....
Acest mesaj a fost editat de către Maricon: -
Ioana_89 said:Bună ziua Evelor!
Aș dori să vă împărtășesc un pic din ceea ce mă frământă în ultima perioada, poate o să mă ajutați cu câteva păreri.
De două luni de zile mă întâlnesc cu un băiat, ne înțelegem foarte bine, gândim cam la fel în chestiile importante, amândoi vrem să ne întemeiem o familie.
Știe că viața nu e numai distracție și voie bună. E destul de serios, responsabil și harnic. Se poartă foarte frumos cu mine, când ne mai întâlnim la mine, mă ajută prin casă. E un om cu suflet bun, e generos, e sensibil, e hotârât.
Are cam tot ce îmi doresc eu la un băiat, numai că..... nu are o meserie, sau un serviciu bine stabilit, deoarece nu are școala terminată, a făcut foarte puține clase, citește chiar destul de greu.
Nu mă cred superioară lui, a avut o viață grea, nu a avut șansa să învețe, să-și facă un viitor, muncește de mic copil. Eu îl apreciez pentru ceea ce este, dar uneori mă simt eu mai deșteaptă ca el, că știu mai multe lucruri, îl depășesc în unele chestii...
Și nu știu ce să fac, nu știu dacă e normal să fie așa. Eu îmi doresc ca soțul meu să fie mult mai bun ca mine, să mă depășească în multe, cred că mai ales la inteligență. Parcă nu aș vrea să fiu eu aia care să vină cu soluții, sau cu idei noi, pe care să nu le înțeleagă....
În afară de chestia asta, le are cam pe toate care cred eu că îmi trebuie, are multe calități care nu prea le-am întâlnit la persoanele de sex masculin
Voi ce spuneți fetelor?
Sper că nu v-am plictisit, și să mă ajutați cu o părere.
Vă pup!!! -
Nu vreau să fiu dominată de bărbat, nici nu cred că el e alesul, e prea devreme pentru asta.
E sincer, atent, bun, sensibil, profund, harnic, nu e mândru sau arogant, e destul de realist și serios pentru vârsta lui, e harnic, crede în familie, e genul de om care se dedică și se dăruiește integral când iubește... are răbdare, e calm... știe să cedeze, să ierte... cam atât cred. Nu știu voi, eu băieți cu calitățile astea nu prea am găsit, sau cel putțin nu genul de băieți care să mă atragă.
-
Si nu vreau să-l am cu orice preț Maricon. Eu nu știu ce să fac. Dacă eram hotărâtă că-l vreau și gata, nu vă mai întrebam aici pe voi.
Îmi place foarte mult de el, ne simțim foarte bine împreună, dar îmi dă de gândit chestia asta, și mi-e frică dacă la un moment dat nu o să mai avem ce vorbi...
Adică nu știu dacă să mai continui sau nu...
-
Ioana_89 said:Nu vreau să fiu dominată de bărbat, nici nu cred că el e alesul, e prea devreme pentru asta.
E sincer, atent, bun, sensibil, profund, harnic, nu e mândru sau arogant, e destul de realist și serios pentru vârsta lui, e harnic, crede în familie, e genul de om care se dedică și se dăruiește integral când iubește... are răbdare, e calm... știe să cedeze, să ierte... cam atât cred. Nu știu voi, eu băieți cu calitățile astea nu prea am găsit, sau cel putțin nu genul de băieți care să mă atragă.
Fata mea, tu ori ai dat pana la asta peste niste golani, smecheri ori idioti pentru ca ce ai enumerat tu mai sus, sunt calitatile unui om normal, cu bun simt si sentimente de dragoste pentru femeia si familia lui.
Nu-i nimic special in ceea ce ai spus tu mai sus... chiar m-ai dezamagit
-
Ioana, nu-ti alegi barbatul cu care doresti sa te casatoresti dupa criteriile enumerate mai sus. Nici macar dupa calitatile lui, ci daca ai sentimente puternice de dragoste si pasiune pentru el!
Nimic pe lumea asta nu conteaza daca nu simti ceva pentru el, nici macar ca iti face curat cand vine acasa la tine, desii sincer, ca o fata curata ce esti, ar trebuii sa-l astepti cu casa bec!