pierduta in amintiri

  •  
    • 3 mesaje
    3 Mar 2014, 02:49
    0 0
    Buna. Sunt noua in aceasta comunitate si caut ceva pareri. Povestea mea suna cam asa : aveam 18 ani si l-am cunoscut pe el (fostul) dupa o relatie de 5 ani cu ceva intreruperi mi-a pus inelul(de teama sa nu ma piarda) am acceptat. Insa au urmat jigniri din partea parintilor sai, presiuni din partea alor mei. Exista o iubire ce trecea peste problemele celelalte (materiale - eu castigam mai mult si vin dintr-o familie buna cum se zice in popor - insa pt mine nu conta; diferenta de cultura - nu spun ca este incult insa eu am considerat ca o diploma nu face mai mult decat scoala vietii - ai mei m-au sustinut sa termin o facultate, un master, ai lui l-au trimis la munca la 18 ani). Dupa o perioada aceste presiuni si-au spus cuvantul si rationamentul meu a spus ca trebuie sa pun punct. I-am inapoiat inelul si a urmat o per d suferinta pt amandoi. Am vrut mereu in fata lui sa fiu tare si sa nu imi dezamagesc parintii. Dupa o perioada am intalnit un amic ce mi-a devenit iubit,logodnic si in prezent sot. Sunt maritata de aprox 2 ani. In luna dec m-am intalnit cu un fost vecin ce a vrut neaparat sa ma tina la curent cu faptul ca si fostul meu iubit se va casatorii curand. De atunci intamplarea face ca sa fi dat peste niste poze mai vechi ale noastre in care am vazut ca zambetul meu era cu totul si cu totul altul. Sunt relativ implinita, am o casa, am o fam unita, am un sot … lipseste un copil. De ceva timp l-am gasit si pe facebook unde ii mai urmaresc profilul atat cat imi arata (nefiind prieteni) si simt cum iubirea pt el este inca acolo in sufletul meu si stiu ca gresesc dar totusi imi dau lacrimile cand ma gandesc la el… ce sa fac????? nu stiu daca imi doresc sa il uit, simt ca fericirea ce o simteam alaturi de el, este total disparuta din sufletul meu. Il iubesc pe sotul meu insa ceva imi lipseste … acum ceva timp mi-am luat inima in dinti si l-am sunat…mi-a spus ca este cu iubita in mall si ca nu a avut ocazia dar imi spune atunci: casa de piatra, pe un ton usor ironic. I-am spus multumesc si ca sunt de parere ca nu am nimerit un moment tocmai bun si am inchis. Vocea lui m-a rascolit si lacrimile imi curg dar nu stiu care este sentimentul ce ma incearca. Nu stiu ce sa fac. Nu imi doresc sa il uit dar nici sa ma mai cufund in amintiri…
  •  
    • 1138 mesaje
    3 Mar 2014, 07:07
    0 0
    shadow85 said:Buna. Sunt noua in aceasta comunitate si caut ceva pareri. Povestea mea suna cam asa : aveam 18 ani si l-am cunoscut pe el (fostul) dupa o relatie de 5 ani cu ceva intreruperi mi-a pus inelul(de teama sa nu ma piarda) am acceptat. Insa au urmat jigniri din partea parintilor sai, presiuni din partea alor mei. Exista o iubire ce trecea peste problemele celelalte (materiale - eu castigam mai mult si vin dintr-o familie buna cum se zice in popor - insa pt mine nu conta; diferenta de cultura - nu spun ca este incult insa eu am considerat ca o diploma nu face mai mult decat scoala vietii - ai mei m-au sustinut sa termin o facultate, un master, ai lui l-au trimis la munca la 18 ani). Dupa o perioada aceste presiuni si-au spus cuvantul si rationamentul meu a spus ca trebuie sa pun punct. I-am inapoiat inelul si a urmat o per d suferinta pt amandoi. Am vrut mereu in fata lui sa fiu tare si sa nu imi dezamagesc parintii. Dupa o perioada am intalnit un amic ce mi-a devenit iubit,logodnic si in prezent sot. Sunt maritata de aprox 2 ani. In luna dec m-am intalnit cu un fost vecin ce a vrut neaparat sa ma tina la curent cu faptul ca si fostul meu iubit se va casatorii curand. De atunci intamplarea face ca sa fi dat peste niste poze mai vechi ale noastre in care am vazut ca zambetul meu era cu totul si cu totul altul. Sunt relativ implinita, am o casa, am o fam unita, am un sot … lipseste un copil. De ceva timp l-am gasit si pe facebook unde ii mai urmaresc profilul atat cat imi arata (nefiind prieteni) si simt cum iubirea pt el este inca acolo in sufletul meu si stiu ca gresesc dar totusi imi dau lacrimile cand ma gandesc la el… ce sa fac????? nu stiu daca imi doresc sa il uit, simt ca fericirea ce o simteam alaturi de el, este total disparuta din sufletul meu. Il iubesc pe sotul meu insa ceva imi lipseste … acum ceva timp mi-am luat inima in dinti si l-am sunat…mi-a spus ca este cu iubita in mall si ca nu a avut ocazia dar imi spune atunci: casa de piatra, pe un ton usor ironic. I-am spus multumesc si ca sunt de parere ca nu am nimerit un moment tocmai bun si am inchis. Vocea lui m-a rascolit si lacrimile imi curg dar nu stiu care este sentimentul ce ma incearca. Nu stiu ce sa fac. Nu imi doresc sa il uit dar nici sa ma mai cufund in amintiri…

     

    Daca mai erai cu el probabil nu aveai ce ai acuma cu sotul , fi multumita de ceea ce ai.Multe femei la varsta ta nu au ce ai tu.
    Sunt doar amintiri , iti vei reveni  

  •  
    • 5609 mesaje
    3 Mar 2014, 07:27
    4 0
    Daca pentru tine a contat mai mult parerea parintilor si multumirea lor decat fericirea ta (renuntand la fostul iubit),  este bine acum sa-ti vezi de drum si sa nu-i distrugi bietului om fericirea asa cum ti-ai distrus-o pe a ta!

    Incearca macar 1 data in viata ta sa nu fi egoista si rea!

     
  •  
    • 571 mesaje
    3 Mar 2014, 09:58
    0 0
    dupa cat timp ai avut o relatie cu sotul tau?
  •  
    • 571 mesaje
    3 Mar 2014, 10:09
    1 0
    Iti place sa suferi? Ai incheiat relatia aia de 5 ani,de ce il urmaresti pe fb? lasa-l . Ai ales altceva,esti casatorita. Nu te mai gandi la cai verzi pe pereti. E normal sa te deranjeze pentru ca tu traiesti in trecut,te gandesti "daca..." Stai relax,uita prostiile si iubeste-ti sotul,nu mai simti nimic pe ex,plangi degeaba. Is amintiri. Traieste prezentul,fam unita,frumoasa. Si nu-l mai suna pe ex! nu e frumos! respecta-te,respecta-ti sotul,familia pe care tu ai ales-o. Fi fericita,ai motive!
  •  
    • 1441 mesaje
    3 Mar 2014, 10:22
    4 0
    shadow85 said:Buna. Sunt noua in aceasta comunitate si caut ceva pareri. Povestea mea suna cam asa : aveam 18 ani si l-am cunoscut pe el (fostul) dupa o relatie de 5 ani cu ceva intreruperi mi-a pus inelul(de teama sa nu ma piarda) am acceptat. Insa au urmat jigniri din partea parintilor sai, presiuni din partea alor mei. Exista o iubire ce trecea peste problemele celelalte (materiale - eu castigam mai mult si vin dintr-o familie buna cum se zice in popor - insa pt mine nu conta; diferenta de cultura - nu spun ca este incult insa eu am considerat ca o diploma nu face mai mult decat scoala vietii - ai mei m-au sustinut sa termin o facultate, un master, ai lui l-au trimis la munca la 18 ani). Dupa o perioada aceste presiuni si-au spus cuvantul si rationamentul meu a spus ca trebuie sa pun punct. I-am inapoiat inelul si a urmat o per d suferinta pt amandoi. Am vrut mereu in fata lui sa fiu tare si sa nu imi dezamagesc parintii. Dupa o perioada am intalnit un amic ce mi-a devenit iubit,logodnic si in prezent sot. Sunt maritata de aprox 2 ani. In luna dec m-am intalnit cu un fost vecin ce a vrut neaparat sa ma tina la curent cu faptul ca si fostul meu iubit se va casatorii curand. De atunci intamplarea face ca sa fi dat peste niste poze mai vechi ale noastre in care am vazut ca zambetul meu era cu totul si cu totul altul. Sunt relativ implinita, am o casa, am o fam unita, am un sot … lipseste un copil. De ceva timp l-am gasit si pe facebook unde ii mai urmaresc profilul atat cat imi arata (nefiind prieteni) si simt cum iubirea pt el este inca acolo in sufletul meu si stiu ca gresesc dar totusi imi dau lacrimile cand ma gandesc la el… ce sa fac????? nu stiu daca imi doresc sa il uit, simt ca fericirea ce o simteam alaturi de el, este total disparuta din sufletul meu. Il iubesc pe sotul meu insa ceva imi lipseste … acum ceva timp mi-am luat inima in dinti si l-am sunat…mi-a spus ca este cu iubita in mall si ca nu a avut ocazia dar imi spune atunci: casa de piatra, pe un ton usor ironic. I-am spus multumesc si ca sunt de parere ca nu am nimerit un moment tocmai bun si am inchis. Vocea lui m-a rascolit si lacrimile imi curg dar nu stiu care este sentimentul ce ma incearca. Nu stiu ce sa fac. Nu imi doresc sa il uit dar nici sa ma mai cufund in amintiri…

     
    Dupa ce ca esti extrem de materialista mai esti si extrem de egoista pe deasupra. Nicaieri nu vorbesti de sentimente, nici in relatia cu fostul si cu atat mai putin cu sotul. Daca te-a cerut doar ca sa nu te piarda de ce ai acceptat? Ai vrut sa te razbuni pe ai tai? Atata timp cat punctezi ca aduceai mai multi bani, ca tu aveai o diploma, ca proveneai dintr-o familie mai buna (presupun ca te referi mai instarita) inseamna ca aceste lucruri conteaza pentru tine. Evaluarea relatiei existente o faci tot din punct de vedere material. Probabil ca lipsa copilului te afecteaza doar pentru ca e singurul lucru ce lipseste din tabloul tau.
    L-ai sunat pentru ca sa ce? Sa-ti bati in continuare joc de el? Ai chef de una mica?

    Oamenii astia ca tine ma dezgusta. Isi bat joc de oamenii de langa ei doar ca sa le fie lor bine. Ma intreb oare cat ii va lua sotului sa-si dea seama ce poama are langa el. Te rog eu nu mai face nici un copil. E suficient ca ti-ai batut joc de 2 persoane pana acum.
     

  •  
    • 571 mesaje
    3 Mar 2014, 10:25
    1 0
    waa ce dur ai raspuns...poate fata vroia doar sa evidentieze problemele din relatia cu ex.
  •  
    • 4107 mesaje
    3 Mar 2014, 11:44
    4 0
    Udari ti-a raspuns cam dur dar are dreptate. L-ai avut. Ai luat niste decizii si chiar daca nu esti complet fericita si implinita acum, respecta-ti deciziile! Viata cam asta e: o consecinta fireasca a unor cauze...Posibil ca fostul sa nu dispara niciodata din memoria ta. Sfatul meu e sa faci tot posibilul sa nu aduci amintirile la suprafata...fb ul de ex, nu mai merge la profilul lui! Ia-te cu treburi cand simti ca-ti curg lacrimile...Stiu ca-i greu dar nu cred ca ai de ales.
  •  
    • 9728 mesaje
    3 Mar 2014, 12:13
    4 0
    Eu cred ca orice iubire neimpartasita, sau neimplinita, sau renuntata, lasa niste amintiri, tristeti, urme in orice suflet. Peste inca ceva ani tot n-o vei uita, insa vei fi mult mai detasata de poveste. Acum nu mai au rost, nu va mai fi niciodata ca atunci, parerea mea este ca acum sa incerci sa nu mai reinvii si mai mult amintirile respective, sa le lasi "sa curga", sa iti vezi de viata si iubirea actuala. 
  •  
    • 10065 mesaje
    3 Mar 2014, 12:26
    1 0
    O cauti rau de tot, zau de nu. Sint de parere sa iti vezi de familia ta, "valurile" nu pot aduce decit minus-uri.
  •  
    • 687 mesaje
    4 Mar 2014, 15:00
    3 0
    Ce cauti in trecut????
    Esti in prezent acu, trezeste-te!!!!
    Daca il iubeai, de ce l-ai lasat la insistentele celor din jur???
    Si care e faza cu banii si pozitia sociala?
    Cand iubesti nu exista asa ceva, nu exista cati bani are unul sau altul, cata scoala, sau ce pozitie sociala are. Dragostea nu cunoaste asa ceva. Cand vb de dragoste te gandesti la sentimentul ala frumos pe care il ai cand esti langa el/ea, la dorul care te macina cand sunteti departe unul de altul...
    Ar trebui sa iti vezi de familie, de sot, zici ca iti iubesti sotul, nu se vede, urmaresti profilul de facebook al ex-ului si te gandesti cum ar fi fost daca...
    Acel daca e in trecut, traieste preentul si viitorul. Daca al tau ar afla ca tu urmaresti profilul de facebook al fostului, cum crezi ca ar reactiona? Pe fostul nu il mai intereseaza de tine, a vazut cum ai renuntat la el pt familie. Trebuia sa iti vezi de el daca il iubeai si credeai in el, nu cu familia vei ramane mereu ci cu cel pe care l-ai ales pt o viata intreaga
    Acest mesaj a fost editat de către Poky: 4 Mar 2014, 15:01
  •  
    • 4419 mesaje
    4 Mar 2014, 23:01
    0 0
    Poky, gata ai trezit-o
  •  
    • 142 mesaje
    5 Mar 2014, 01:18
    1 0
    Deja ai o familie si el isi va intemeia un camin, faptul ca inca te mai gandesti la el este de inteles insa nu stiu de ce il mai suni....daca sotul tau si-ar suna fostele prietene tu cum te-ai simti? Lasa trecutul in urma si priveste cu incredere in viitor, ai o familie si in curand poate va veni si un copil, ai multe motive sa fi fericita si prea putin timp pentru regrete ce nu-si au rostul.
  •  
    • 571 mesaje
    5 Mar 2014, 09:11
    1 0
    Pacat,unii se chinuie atat de mult sa-si gaseasca un om cu care sa se inteleaga,tu ai un sot,ai o familie unita! De ce nu ne stim bucura oare de lucurile frumoase pe care ni le ofera viata? Te-ai gandit vreodata cum ar fi sa ti se ia toate? sa nu mai ai nimic? Du-te iubeste-ti sotul si familia nu visa avioane. Ai noroc!
  •  
    • 10065 mesaje
    5 Mar 2014, 10:03
    1 0
    Ea ca ea, dar el ??? De ce nu-i da viteza de vrea intr-adevar sa-si protejeze relatia ? Eu stiu una si buna : atit timp cit nu permiti sa patrunda un al 3-lea, totul e ok. Nu tine doar de unul din parti.
  •  
    • 571 mesaje
    5 Mar 2014, 10:27
    2 0
    Nu stiu ce se intampla, ori acum e mai evident ori a existat mereu probleme in materie de fidelitate. E simplu...o/il iubesti DA sau NU,vrei ceva cu el/ea DA sau NU. Nu e ok sa ti un om prins in problemele tale de comportament ,de incertitudinile tale. Lasa omul ala sa zboare pe calea lui. E suficient ca-ti complici tu viata nu o fa asta si altora. Roata se intoarce...si apoi ne mai intrebam "de ce mi se intampla asta mie" simplu...platim pentru orice greseala facem,cat timp santem constienti de lucrul asta si ne dam seama de greseli si incercam sa nu le repetam vad un viitor ok ,pana nu invatam lectia asta ne facem viata haos.
  •  
    beo
    • 3430 mesaje
    5 Mar 2014, 10:48
    1 0
    trezeste-te! vrei sa divortezi?