Voi ce ati face?
-
0 0Buna seara, va urmaresc de ani de zile, dar nu postez decat foarte rar, momentan am o dilema sentimentala, lucrurile stau altfel:
- eu si el 27 de ani amandoi,
-ne cunoastem de 2 ani
- traim in orase diferite, vreo 400 de km ne despart
Ne-am cunoscut pe internet, din una alta, el a venit la mine, eu la el si uite asa ne intalnim la o luna, doua, ne "iubim" si fiecare acasa, tinem legatura prin mesaje, ne sunam cat putem deoarce el momentan sofer de tir, mai mult nu se poate, el zice ca ar vrea sa stranga bani pentru o garsoniera ceva, ar putea-o face in cativa ani si astfel i-am zis ca ar trebui sa ne gandim la ce facem pe viitor, el isi doreste un viitor cu mine, ma vede langa el, eu sunt in dubii mari, mi-a propus sa plecam amandoi in strainatate un an, ne strangem niste bani si ne luam un acoperis deasupra capului.
Ideea e ca el traieste cand vine acasa intr-un mediu cam dubios, nu curve sau chestii de genul dar cu bautura si altele, el asa zice ar renunta oricand la stilul asta de viata daca ar avea ptr cine. Eu sunt in mari dileme acuma, la o adica nu am ce lasa aici, un job de rahat, studiile oricum nu-mi sunt folositoare iar familia, in afara de mama nu am pe nimeni de care sa nu ma pot rupe, prietena mea cea mai buna mi-a dat intr-un fel dreptate ca nu am ce pierde, macar vad cum traim impreuna, cum ne intelegem, pe deoparte, pe de alta, mi-a zis ca poate ar trebui sa fac o alta facultate, sa incerc sa evoluez aici si sa vad daca nu gasesc un partener mai ptr mine. Ea zice ca as merita o idee mai mult, dar daca omul are potential, ma respecta si am cu cine sa-i dau bataie. Intrebarea mea care este, va intrebati???:)) Ce ati face in situatia data? Ati lasa tot si ati incerca sau ati ramane aici, continua povestea cu un sexalit odata la luna-doua si incercat evoluat aici pe toate planurile(eu una stagnez de vreo 4 ani pe toate planurile:)) ). Va multumesc pentru rabdare! -
Tu ce simti pentru el, sincer-sincer? Si ce ai vrea de la el?
Intr-adevar combinatia fata cu mai multe studii + sofer de tir nu e nemaipomenita, dar ma gandesc ca l-ai cunoscut pana acum cat de cat si persoana lui te atrage, n-o fi chiar un mitocan sau toparlan asa cum sunt perceputi de multe ori soferii de tir . Eu stiu ca soferii de tir castiga destul de bine, ar putea sustine o familie?
In ceea ce priveste bautura, tot asa, "se aude" ca ar fi mediul lor, dar nu cred sa fie obligatoriu.
-
Nu e toparlan sau mitocan, am petrecut concediul impreuna si a fost cat se poate de domestic
. Ce simt pentru el? Cand e langa mine, mi-e drag, as vrea sa-l am mai mult pentru mine, cand pleaca, eu cu ale mele, imi vin in cap idei, merit poate mai mult, poate nu ar putea sa ma faca fericita si alte cele...eu sunt o tipa care le intoarce toate pe toate partile, am dat-o cu capul in trecut si acum am grija de mine in primul rand sa-mi fie bine, tocmai de aceea le gandesc atat. Mda combinatia nu e magnifica, nu e prost si nici badaran, are potential, pana la urma eu nu am facut nimic cu studiile mele, lucrez mult sub nivelul lor degeaba ma bat cu pumnul in piept ca le am. -
Banuiesc ca te simti destul de fericita cu el in prezent, din moment ce totusi iti pui problema unui viitor impreuna. Si-atunci poate ar fi ok sa ii dai o sansa, sa fiti cumva impreuna mult mai mult, sa locuiti impreuna, si sa vezi cum e viata voastra, a ta, atunci.
Ce inseamna mai exact "incercat evoluat aici pe toate planurile"?
-
Coropisnito, ce tare-i nick-ul
eu te sfatuiesc sa nu pleci (inca) in strainatate la lucru cu el, sau cel putin nu la modul "plecam impreuna", ci eventual sa pleci pentru tine in termenii tai si organizat cum vrei tu, daca iti doresti sa emigrezi sau sa pleci temporar pentru bani. De ce te sfatuiesc asa? 1) Pentru ca nu cred ca esti foarte indragostita de el (o femeie indragostita, oricat de matura si rationala ar fi, ar fi povestit mult mai emotional, zic eu, despre pasul de a pleca in lume cu iubitu). 2) Voi n-ati fost impreuna efectiv inca. De la vazut o data la doua luni la luat lumea in piept ca si cuplu e un pas foarte mare si inca nici nu stii daca te poti intelege cu el locuind impreuna. Mutandu-te alaturi de el, gen plecat impreuna, implicit pui pe masa si locuit si gospodarit impreuna. Adauga la asta stresul adaptarii la o tara noua (limba, cultura, presiune) cu stresul facutului de bani (ca nu vad sa vreti sa emigrati, ci sa mergeti pe stilul misiune pe termen scurt de produs bani). Stresul asta e mare chiar si pentru cuplurile deja bine sudate, lucru pe care nu stiu daca il aveti deja, tind sa cred ca nu. 3) Plecatul impreuna si facutul unui astfel de pas implica multa incredere, cel putin pentru mine. Ai incredere ca te va trata frumos, ca nu isi gaseste vreo femeie pe acolo si stand in casa cu el (fara sa iti permiti sa te muti singura daca nu merge) te vei simti legata de maini? Ai incredere ca te va sustine? Nu certitudinea, pentru ca nimeni nu are certitudini, dar incredere? 4) Ai indoieli cu privire la statutul lui (si te inteleg perfect) de sofer, pe care le consideri nedrepte fiindca nici tu n-ai facut ceva anume cu scoala ta. Insa avand aceste indoieli deja ai sapat un pic de distanta ireparabila intre voi. Chiar nu te condamn, pentru mine stautul social al unui barbat e criteriu de selectie (nu singurul, sa nu-mi aud ca mai bine baiat needucat si bun decat educat si mitocan, eu vreau si educat si bun in acelasi timp), si am impresia ca si pentru tine conteaza asta, altfel n-ai aduce in discutie faptul ca-i sofer de tir. -
Neata! Va multumesc pentru raspunsuri, outofhere te-ai gandit sa te faci psiholog?
Te urmaresc pe forum de ceva timp si intotdeauna pui punctul pe I, esti o femeie de la care ai ce invata
. Nu sunt foarte indragostita de el, asa este, dar asa imi este mie stilul chiar sunt rationala de felul meu. Am ajuns la acest impas pentru ca momentan nu este posibilitatea de a ne muta impreuna efectiv in tara si aceasta ar fi o optiune pentru impacat si capra si varza. Eu i-am zis ca daca e sa facem pasul acesta daca mie nu mi-e bine, mi-am luat bagajul si am plecat, nu stau in rahat doar de dragul relatiei sau altele. Incrdere am in el iar statutul de sofer si l-a capatat dupa ce ne-am cunoscut si i-am inteles optiunea. Mi-as dori sa-i acord credit mai mult dar nu sunt genul sa ma arunc in fata si ce-a fi a fi, nu sunt eu magnifica si brilianta doar ca imi doresc sa aleg optiunea cea mai buna pentru mine. Nu sunt sigura pentru ceea ce vreau, nu sunt sigura ca ar merge dar ma intreb ca oare este normal?? Sau ar trebui sa fiu indragostita, terminata si sa ma incred ca va fi frumos si bine? Oare cum e mai bine? Hmmm
.
Va pup, plec la munci, o zi frumoasa si o primavara cu mult zambet!
-
coropisnita said:Buna seara, va urmaresc de ani de zile, dar nu postez decat foarte rar, momentan am o dilema sentimentala, lucrurile stau altfel:
- eu si el 27 de ani amandoi,
-ne cunoastem de 2 ani
- traim in orase diferite, vreo 400 de km ne despart
Ne-am cunoscut pe internet, din una alta, el a venit la mine, eu la el si uite asa ne intalnim la o luna, doua, ne "iubim" si fiecare acasa, tinem legatura prin mesaje, ne sunam cat putem deoarce el momentan sofer de tir, mai mult nu se poate, el zice ca ar vrea sa stranga bani pentru o garsoniera ceva, ar putea-o face in cativa ani si astfel i-am zis ca ar trebui sa ne gandim la ce facem pe viitor, el isi doreste un viitor cu mine, ma vede langa el, eu sunt in dubii mari, mi-a propus sa plecam amandoi in strainatate un an, ne strangem niste bani si ne luam un acoperis deasupra capului.
Ideea e ca el traieste cand vine acasa intr-un mediu cam dubios, nu curve sau chestii de genul dar cu bautura si altele, el asa zice ar renunta oricand la stilul asta de viata daca ar avea ptr cine. Eu sunt in mari dileme acuma, la o adica nu am ce lasa aici, un job de rahat, studiile oricum nu-mi sunt folositoare iar familia, in afara de mama nu am pe nimeni de care sa nu ma pot rupe, prietena mea cea mai buna mi-a dat intr-un fel dreptate ca nu am ce pierde, macar vad cum traim impreuna, cum ne intelegem, pe deoparte, pe de alta, mi-a zis ca poate ar trebui sa fac o alta facultate, sa incerc sa evoluez aici si sa vad daca nu gasesc un partener mai ptr mine. Ea zice ca as merita o idee mai mult, dar daca omul are potential, ma respecta si am cu cine sa-i dau bataie. Intrebarea mea care este, va intrebati???
Ce ati face in situatia data? Ati lasa tot si ati incerca sau ati ramane aici, continua povestea cu un sexalit odata la luna-doua si incercat evoluat aici pe toate planurile(eu una stagnez de vreo 4 ani pe toate planurile
). Va multumesc pentru rabdare!te minti frumos daca ai impresia ca bautura e un fleac. In primul rand la bautura " nu renunti " doar daca ai pt cine..ci renunti pt ca stii ca ti ratezi viata in felul asta. ( oricum asta spune multe depre caracterul cuiva ). In plus n ai nicio garantie ca nu se va reapuca cand va da de necazuri.
Acest mesaj a fost editat de către anda22-7: -
Faza cu plecarea impreuna....nu te-as sfatui, pleaca pentru tine, poate in tara unde e el, daca ai posibilitate sa va vedeti mai des ma refer.
Tipul pare ca vrea ceva serios cu tine din moment ce te implica in planurile lui de viitor, e sofer de tir, castiga bine ca eu cunosc ceva tipi care lucreaza in astfel de domeniu si salariul nu e de neglijat.
Ceea ce ma intriga pe mine e "mediul dubios"de care vorbeai, cu bautura. Si al meu inainte sa fim impreuna, intr-o noapte s-a facut crita, era teava, racheta, si i-am zis: vrei sa fi cu mine, renunti la bautura si copilul s-a potolit. Bem si noi un pahar de vin ca oamenii dar nu sa se faca cuc si alta pasare cantatoare. Poti sa ii zici ca te deranjeaza ce face si vezi atunci daca se merita sau nu.
Mi se pare ca esti foarte nehotarata.
Si vrei sa fi cu el si nu vrei.
Ai ceva pt el, simti ceva pt el, te vezi in viitor cu el? Daca nu va mutati impreuna sa vedeti cum sunteti ca si un cuplu, pt ca este totusi o distanta intre voi, nu o sa aflati daca merge sau nu.
Intreaba-te daca te simtit ok cu el, fericita, vrei un viitor cu el, discuta cu el astfel de chestii cand va vedeti pt ca amandoi sunteti implicati, incearca sa il cunosti mai bine, sa te cunoasca, sa va stiti calitatile, defectele inainte sa faceti pasul"cel mare" -
coropisnita said:Buna seara, va urmaresc de ani de zile, dar nu postez decat foarte rar, momentan am o dilema sentimentala, lucrurile stau altfel:
- eu si el 27 de ani amandoi,
-ne cunoastem de 2 ani
- traim in orase diferite, vreo 400 de km ne despart
Ne-am cunoscut pe internet, din una alta, el a venit la mine, eu la el si uite asa ne intalnim la o luna, doua, ne "iubim" si fiecare acasa, tinem legatura prin mesaje, ne sunam cat putem deoarce el momentan sofer de tir, mai mult nu se poate, el zice ca ar vrea sa stranga bani pentru o garsoniera ceva, ar putea-o face in cativa ani si astfel i-am zis ca ar trebui sa ne gandim la ce facem pe viitor, el isi doreste un viitor cu mine, ma vede langa el, eu sunt in dubii mari, mi-a propus sa plecam amandoi in strainatate un an, ne strangem niste bani si ne luam un acoperis deasupra capului.
Ideea e ca el traieste cand vine acasa intr-un mediu cam dubios, nu curve sau chestii de genul dar cu bautura si altele, el asa zice ar renunta oricand la stilul asta de viata daca ar avea ptr cine. Eu sunt in mari dileme acuma, la o adica nu am ce lasa aici, un job de rahat, studiile oricum nu-mi sunt folositoare iar familia, in afara de mama nu am pe nimeni de care sa nu ma pot rupe, prietena mea cea mai buna mi-a dat intr-un fel dreptate ca nu am ce pierde, macar vad cum traim impreuna, cum ne intelegem, pe deoparte, pe de alta, mi-a zis ca poate ar trebui sa fac o alta facultate, sa incerc sa evoluez aici si sa vad daca nu gasesc un partener mai ptr mine. Ea zice ca as merita o idee mai mult, dar daca omul are potential, ma respecta si am cu cine sa-i dau bataie. Intrebarea mea care este, va intrebati???
Ce ati face in situatia data? Ati lasa tot si ati incerca sau ati ramane aici, continua povestea cu un sexalit odata la luna-doua si incercat evoluat aici pe toate planurile(eu una stagnez de vreo 4 ani pe toate planurile
). Va multumesc pentru rabdare!
Atata timp cat tu consideri ca nu este pentru valoarea ta, eu zic sa renunti. Pastreaza-l pentru sexuiala daca iti place dar nu te incurca cu un maritis sau trait impreuna. Pe masura ce apar greutati sentimentul asta al tau ca ai fi meritat ceva mai bun o sa capete amploare si cu siguranta nu te va ajuta sa treceti peste problemele inerente ce vi se vor ivi in cale.
-
Sunt de acord cu toata lumea care a comentat, deci si cu Anda.
Nu prea stiu ce as putea adauga...Ce as face eu? As da o sansa relatiei. Sunt destui care renunta la bautura pentru un scop nobil, pentru o persoana potrivita. Daca nu va renunta, e semn ca nu te considera potrivita, e semn iara ca-ti simte "cuiul" cu studiile si muncile, diferentele de, e semn ca rationalitatea ta- foarte buna de altfel- nu ar fi compatibila cu a lui...Daca tot spui ca bati pasul pe loc de ceva ani, incearca o schimbare, inclusa tara. Doar locuind impeuna vei afla ce si cum e cu omul asta, daca ti-e pe suflet, minte si literatura...Sunteti foarte tineri amandoi deci este timp si spatiu pentru experiente. Daca nu incerci, nu poti afla. Practic deci. Noi ne dam aici cu parerea, tu insati te tot gandesti dar daca nu te arunci in real, la modul real, nu poti sti cum e mai bine. Este un risc, nu zic nu. Dar care dintre noi nu risca in viata? Bafta multa! -
migaby1964 said:Sunt de acord cu toata lumea care a comentat, deci si cu Anda.
Nu prea stiu ce as putea adauga...Ce as face eu? As da o sansa relatiei. Sunt destui care renunta la bautura pentru un scop nobil, pentru o persoana potrivita. Daca nu va renunta, e semn ca nu te considera potrivita, e semn iara ca-ti simte "cuiul" cu studiile si muncile, diferentele de, e semn ca rationalitatea ta- foarte buna de altfel- nu ar fi compatibila cu a lui...Daca tot spui ca bati pasul pe loc de ceva ani, incearca o schimbare, inclusa tara. Doar locuind impeuna vei afla ce si cum e cu omul asta, daca ti-e pe suflet, minte si literatura...Sunteti foarte tineri amandoi deci este timp si spatiu pentru experiente. Daca nu incerci, nu poti afla. Practic deci. Noi ne dam aici cu parerea, tu insati te tot gandesti dar daca nu te arunci in real, la modul real, nu poti sti cum e mai bine. Este un risc, nu zic nu. Dar care dintre noi nu risca in viata? Bafta multa!
Un frumos sfat dar degeaba, avand in vedere ca dansa nici nu stie ce simte pentru dansul , ea zice o data : "ne iubim si fiacare acasa" dar si mai spune la o alta postare: "nu sunt foarte indragostita de el"
-
Atlas, dragalashule, nu ma obosesc sa spun ca nu ajunge iubirea si deci simtirea iubirii ca un cuplu sa functioneze bine si deci sa traiasca in fericire, echilibru, implinire samd. Eu fac diferenta intre dragoste si iubire si zic ca iubirea este importanta (dragostea trece repede) dar ca este nevoie si de alte ingrediente cum ar fi afinitatea, compatibilitatea, potrivire in conceptii de viata, in educatie, in cultura samd. Face bine fata ca e rationala. Statul de asta ne-a dat creier, ca sa-l folosim.
As completa, chiar ma bucur cand pe forum gasesc tineri care gandesc, care se intreaba si ne intreaba, tineri care au dubii. E bine si e si normal sa ai dubii. Doar prostul, doar arogantul, doar mediocrul nu se indoieste de nimeni si de nimic. -
migaby1964 said:Sunt de acord cu toata lumea care a comentat, deci si cu Anda.
Nu prea stiu ce as putea adauga...Ce as face eu? As da o sansa relatiei. Sunt destui care renunta la bautura pentru un scop nobil, pentru o persoana potrivita. Daca nu va renunta, e semn ca nu te considera potrivita, e semn iara ca-ti simte "cuiul" cu studiile si muncile, diferentele de, e semn ca rationalitatea ta- foarte buna de altfel- nu ar fi compatibila cu a lui...Daca tot spui ca bati pasul pe loc de ceva ani, incearca o schimbare, inclusa tara. Doar locuind impeuna vei afla ce si cum e cu omul asta, daca ti-e pe suflet, minte si literatura...Sunteti foarte tineri amandoi deci este timp si spatiu pentru experiente. Daca nu incerci, nu poti afla. Practic deci. Noi ne dam aici cu parerea, tu insati te tot gandesti dar daca nu te arunci in real, la modul real, nu poti sti cum e mai bine. Este un risc, nu zic nu. Dar care dintre noi nu risca in viata? Bafta multa!
NU, NU este adevarat. Daca te lasi de bautura, de tigari, de dulciuri o faci pentru tine si pentru ca asa simti. NU o faci pentru cineva, de dragul cuiva. Cum o sa-i arate ca s-a suparat? Vine beat acasa, se declanseaza alarma de incediu din cauza fumului de tigara, face diabet?
DECI NU. Nu trebuie sa te lasi pentru cineva, te lasi pentru tine, pentru ca te respecti pe tine. -
Uda, in teorie ai dreptate. In practica, insa, exista oameni care tin mai mult la ceilalti decat la ei insisi si deci ceilalti constutie o motivatie mai puternica pentru lasaturile astea...Daca te face PE TINE fericit, ma las de tigari, bautura, droguri...Eu in viata reala am intalnit asa oameni.
-
migaby1964 said:Atlas, dragalashule, nu ma obosesc sa spun ca nu ajunge iubirea si deci simtirea iubirii ca un cuplu sa functioneze bine si deci sa traiasca in fericire, echilibru, implinire samd. Eu fac diferenta intre dragoste si iubire si zic ca iubirea este importanta (dragostea trece repede) dar ca este nevoie si de alte ingrediente cum ar fi afinitatea, compatibilitatea, potrivire in conceptii de viata, in educatie, in cultura samd. Face bine fata ca e rationala. Statul de asta ne-a dat creier, ca sa-l folosim.
As completa, chiar ma bucur cand pe forum gasesc tineri care gandesc, care se intreaba si ne intreaba, tineri care au dubii. E bine si e si normal sa ai dubii. Doar prostul, doar arogantul, doar mediocrul nu se indoieste de nimeni si de nimic.
Eu stiam ca dragostea = iubirea ! Dar sincer nu vad rationaliatate pe care o vezi tu, dar ma poti ajuta ca dansa si dupa 2 ani de relatie nu-i a deranjat ca:
- "vine acasa intr-un mediu cam dubios, nu curve sau chestii de genul dar cu bautura si alteleel, asa zice ar renunta oricand la stilul asta de viata daca ar avea ptr cine" : nici n-as vrea sa ma gandesc ce forme pot avea "atlele" si habar n-am cum e sigura ca nu-i curvar si nici nu-i deranjata ca ea nu inseamna nimic pentru el fiind nu s-a lasat pana acuma ca n-are pentru cine.
- "... a o adica nu am ce lasa aici, un job de rahat, studiile oricum nu-mi sunt folositoare...": un om rational spune ca studiile nu sunt folositoare ?
- "... continua povestea cu un sexalit odata la luna-doua si incercat evoluat ": no coment
Daca vezi tu dragostea sau iubire te rog sa-mi deschizi ochii
-
coropisnita said:Buna seara, va urmaresc de ani de zile, dar nu postez decat foarte rar, momentan am o dilema sentimentala, lucrurile stau altfel:
- eu si el 27 de ani amandoi,
-ne cunoastem de 2 ani
- traim in orase diferite, vreo 400 de km ne despart
Ne-am cunoscut pe internet, din una alta, el a venit la mine, eu la el si uite asa ne intalnim la o luna, doua, ne "iubim" si fiecare acasa, tinem legatura prin mesaje, ne sunam cat putem deoarce el momentan sofer de tir, mai mult nu se poate, el zice ca ar vrea sa stranga bani pentru o garsoniera ceva, ar putea-o face in cativa ani si astfel i-am zis ca ar trebui sa ne gandim la ce facem pe viitor, el isi doreste un viitor cu mine, ma vede langa el, eu sunt in dubii mari, mi-a propus sa plecam amandoi in strainatate un an, ne strangem niste bani si ne luam un acoperis deasupra capului.
Ideea e ca el traieste cand vine acasa intr-un mediu cam dubios, nu curve sau chestii de genul dar cu bautura si altele, el asa zice ar renunta oricand la stilul asta de viata daca ar avea ptr cine. Eu sunt in mari dileme acuma, la o adica nu am ce lasa aici, un job de rahat, studiile oricum nu-mi sunt folositoare iar familia, in afara de mama nu am pe nimeni de care sa nu ma pot rupe, prietena mea cea mai buna mi-a dat intr-un fel dreptate ca nu am ce pierde, macar vad cum traim impreuna, cum ne intelegem, pe deoparte, pe de alta, mi-a zis ca poate ar trebui sa fac o alta facultate, sa incerc sa evoluez aici si sa vad daca nu gasesc un partener mai ptr mine. Ea zice ca as merita o idee mai mult, dar daca omul are potential, ma respecta si am cu cine sa-i dau bataie. Intrebarea mea care este, va intrebati???
Ce ati face in situatia data? Ati lasa tot si ati incerca sau ati ramane aici, continua povestea cu un sexalit odata la luna-doua si incercat evoluat aici pe toate planurile(eu una stagnez de vreo 4 ani pe toate planurile
). Va multumesc pentru rabdare!
Vezi sa nu te trezesti cu un betiv pe capul tau
daca-ti faci un viitor cu el
-
Atlas, e o parere strict personala cum ca dragostea si iubirea nu-s acelasi lucru. Prin dragoste ( indragostire) inteleg emotie, fluturi in stomac, pazit telefonul in asteptarea ca el/ea sa sune, sa-ti tremure genunchii eventual, sa rosesti...in fine, toate semnele aleacunoscute de toata lumea. Dragostea este sentiment si ca toate sentimentele are viata scurta. O spun si specialistii dealtfel. Iubirea e atitudine si cuprinde spiritul, intelectul, caracterul, inima, mintea, totul. Iubirea adevarata nu se stinge niciodata , ea ramane si dupa ce fluturasii mor in stomac.
Pai e rationala pentru ca-si pune intrebari adica pentru ca merge dincolo de senzatii (pozitive, negative), pentru ca gandeste, vrea sa gandeasca o solutie. Am avut si eu momente in care m-am intrebat cine m-a pus sa studiez superior?
Nu am profesat niciodata ingineria chimica...Acum, la maturitate, stiu ca absolut totul mi-a fost si imi e de folos. Absolut totul! Nu neg si nu reneg absolut nimic.