Din dragoste de parinti, bunici, batrani
-
4 0Vad la Pro Tv mare campanie "Tu stii ce mai fac parintii tai"? Voi ce parere aveti despre faptul ca va lasati, ca ne lasam parintii, bunicii singuri, fara ajutor si nimeni nu se ocupa de ei. Stim cu totii conditiile din caminele de stat. Stim cu totii ca un camin particulat costa foarte mult si nici acolo conditiile nu sunt fericite. Voi ce faceti ca sa umpleti golul din sufletele celor ramasi in urma, singuri?
Acest mesaj a fost editat de către mizdis: -
Dari, eu ma gandesc la aia vai de steaua lor, de la tara, carora copiii nu le trimit un sfant.
Aia saracii nici nu cred ca vazura vreun avion pin acuma.
Da, intr-adevar, multi batrani nu pot trai cu ideea ca le plecara copiii peste mari si tari si ei ramasera solo .
Si reportajele astea de la Pro sunt facuta sa puna sare pe rana, numai cu batrani daia de ti se rupe sufletul
Acest mesaj a fost editat de către mizdis: -
Delicat subiect, Miki. Sa nu se lase cu paruiala...
Acum, ce sa zic? Sincer-sincer, dupa ceea ce numim "revolutie", eu am vrut sa plec, dar nu vru omu'. Gasisem o echipa, colegi de munca, as fi lucrat in domeniul meu, insa...n-a fost sa fie. Toti aveam copii relativ mici, cativa ani, nu se punea problema sa-i luam de la inceput cu noi. Si nici nu era vorba sa ramanem definitiv acolo, plecarea era planificata, cu contract, pe 4 ani.
Deci, la mine fu pe motiv de copil, parintii erau tineri, pe-atunci, nu pt ei ne faceam noi griji.
Cu cat treceau anii, cu atat sansele de a face pasul scadeau. Pana cand ne-am dat seama ca nici nu mai e cazul sa ne gandim la asta.
Acum, situatia mea este una cu totul "speciala", pe care nu mai am cum s-o schimb.
Nu stiu daca regret, dupa cum nu stiu cat si daca m-as fi adaptat. Nefiind pusa intr-o asemenea ipostaza, totul este pur teoretic. Ceea ce stiu cu siguranta este ca mi-am acceptat viata, asa cum a fost si este si ca merg mai departe, cu toate relele si bunele din ea.
Si mai stiu ca au fost multe, foarte multe momente cand, daca as fi fost departe de casa, as fi suferit enorm si m-as fi invinovatit de o mie de ori. -
Pai sper Andrada sa nu se lase cu paruiala, ca multi de aici de pe forum sunt plecati si au parintii in Romania.
Ok, unii trimit bani, parintii inca sunt tineri.
Altii, trimit bani, parintii sunt batrani.Nu ii incalzesc asa mult banii.Sunt singuri.
Ce facem cu astia singuri si nu cei de la oras, ci ai de la tara, care sunt izolati si vai de viata lor -
Subiect delicat si dureros in acelasi timp. Oricum ai privi-o, Romania este o rana vie. Copii ramasi fara parinti, parinti ramasi fara copii, soti si sotii despartiti . Milioane de romani au plecat din tara lasand suflete si case goale. Cine sufera mai mult si mai mult? Copilul, parintele sau sotul/sotia? Toata lumea sufera...cred. Si nu este familie din care sa nu fi plecat macar unul! Mai cred ca parintii nostri (ai mei din pacate nu mai sunt printre cei vii, ma refer deci la generatia lor) sufera mai degraba sufleteste chit ca abia eu ce manca, ce imbraca, la ce se incalzi. O societate care nu se ingrijeste de batrani si copii este o societate bolnava. Dincolo de atitudinea personala a fiecaruia de a-si ingriji parintii si copiii...
Acest mesaj a fost editat de către migaby1964: -
Inteleg emotia despre care vorbesti, Miki. Am plecat la 22 de ani, lasand in urma parinti in putere care tot ei erau capabili sa ma ajute pe mine mai mult decat invers, deci nimic tragic. Dar chiar si-asa, am un spin in suflet de cate ori ma gandesc si proiectez 10-15 ani de-acum incolo si-i vad neajutorati sau doamne fereste bolnavi, iar eu traindu-mi viata aventuroasa prin lume. Doare ruptura de familie, chiar si-atunci cand ti-o doresti tu. Cred ca este cel mai constant sentiment de ..nostalgie/stransura de inima pe care l-am avut in viata. Mi-l materializez de multe ori prin ganduri practice, gen eu nu contribui la pensia lor ci a altor batrani din alte tari, uitandu-ma la efectele plecarii mele la nivel macro-economic, pentru ca mi-e mai usor sa rationalizez decat sa simt.
-
Am vecinii aici, peste 80 de ani, nu isi cresc nepoti, asteapta copiii de Craciun la ei si daca se mai poate si in timpul anului, foarte bine, daca nu, asta e.
Si copiii traiesc in aceeasi tara, de cele mai mult prin in orase apropiate.
Intr-adevar, probabil noi, latinii, suntem obisnuiti sa fim gura in gura cu toate rudele -
mizdis said:Vad la Pro Tv mare campanie "Tu stii ce mai fac parintii tai"? Voi ce parere aveti despre faptul ca va lasati, ca ne lasam parintii, bunicii singuri, fara ajutor si nimeni nu se ocupa de ei. Stim cu totii conditiile din caminele de stat. Stim cu totii ca un camin particulat costa foarte mult si nici acolo conditiile nu sunt fericite. Voi ce faceti ca sa umpleti golul din sufletele celor ramasi in urma, singuri?
offf!
pe mine m-a mancat undeva sa ma uit pe paginile unor asociatii si adaposturi de animale si de vreo 3 ore plang in reprize.
acum probabil ca voi continua si cu bocete pt timpul pe care-l petrec departe de ai mei. oricum, bocesc de cate ori imi amintesc de bunica-mea.
-
ce sa faceti? tineti aproape , exista telefon,netul din ziua de azi, va duceti si voi cat de des puteti si cautati o femeie/ familie de incredere sa aibe grija de parinte, parinti, bunici.
cu contract la notar bine facut si supravegere sa nu existe surprize.
mie una imi place mult la tara si daca nu as avea alta posibilitate, bani, locuinta, etc, copil mic de crescut, m-as muta cu o batranica sa am grija de ea..o camaruta sa am pentru inceput si o gradina...la tara nu se arunca nimic, o gradina, o gaina,un purcel,un mic solar, te descurci cat sa scoti si-un ban.
e greu , unde nu e greu? dar e si frumos.liniste,aer, viata simpla, iubire in fan
nu prea ai parte de activitati social culturale in sat dar nici nu platesti rate la banci, stres, etc,.
va veni ea vremea cand oamenii se vor intoarce la tara. pentru ca-i mai bine zic eu, fruntas la tara decat muritor de foame la oras.
inca exista ideea asta " nu-i de mini noroiul"
si las ca-i bine, ma mai iarta ponta de rata la banca. mai bine stau pe salariu mizer, somaj, la oras. ce sa lucru la tara? se gasesc . nu-i usor la inceput. dar nimic nu-i usor prima oara pe lumea asta
Acest mesaj a fost editat de către _Eva: -
daria, ziceam eu sa ii muti la tara? exista bunici, parinti la tara.
si normal ca te orientezi nu te duci ca orbu, unde-o-ntarcat mutu iapa.
iar pentru cei din bucuresti cauti solutii in bucuresti .
dupa indelungi cautari eu zic ca mai sunt oameni de caracter care pot ajuta contra unei sume de bani, gazduire, ori altele,depinde cum va intelegeti.daca cartile zic ca nu te mai intorci sau te intorci cine stie cand, eu zic ca trebuie gandit si cautat ceva din timp. intai u menaj usor, apoi fct de om mai mult sau deloc. n-ai alta solutie. in afara de azil ori luat la tine, binenteles. dar daca nu poti, nu trebuie lasati singuri, zic eu, sa mai vina cineva sa le faca o ciorba, sa-i mai duca in parc, la doctor, macar.. -
Au tot fost polemici in Italia pe tema romanilor. Romaniii in sus, romanii in jos. Pana cand italienii destepti si cu bun simt au spus: cum ne permitem noi sa dispretuim romanii cata vreme romancele ne ingrijesc parintii? Peste un milion de badante romance se ocupa de batranii de aici. Nu din dragoste de alti batrani decat ai lor de acasa ci din pura nevoie materiala. Bineinteles ca sunt dificultati de tot felul in asa o munca. Ma gandesc si-mi doresc ca si batranii din tara mea sa aiba parte de o ingrijire, macar de o ingrijire daca nu (si) de afectiunea cuiva...a oricui daca fiul ori fiica sunt departe...
-
Acu ceva ani cand stateam in Bucale la bloc, ne gandiram sa luam o casuta la tara si sa o mut pe mama cu mamaie la tara, sa aiba aer curat.
Nu departe, un maxim 50km fata de oras.
Mama s-a uitat tare urat la mine, femeie crescuta si traita la oras, cum s-o duc la tara.
Pe mamaie, verile, am tot avut-o la azile private, cu curte, ca sa poata sa respire si mama putin.
Scump si la doua dintre ele nici macar conditii.
Acu a venit randul lui mama sa fie singura.
Nu e vorba ca nu are ce manca, nu e deplasabila si daca iese intr-o zi la doctor, care e la maxim 1km , pai dupa aia sta si zace o saptamana ca o dor toate oasele.
E adevarat ca am cu cunostinte ce au copiii in acelsi oras sau aceeasi tara si nu sunt sunati sau vizitati cu lunile -
Deci, ajungi la vorba mea, ca problema e general-valabila pentru toti cei care au parinti/bunici batrani, indiferent ca sunt in tara sau afara.
Ma uitam si eu, in ianuarie, cand fura zapezile alea mari, cum se plangeau batranii ca au ramas printre nameti, ca au copiii departe - iar departe putea insemna in Banat sau Oltenia, iar ei erau undeva, prin Moldova. Singuri. Chiar nu stiu ce s-ar putea face, decat gasirea unor tineri care, contra unor acte notariale, prin care sa le ramane o casa, ceva, sa se mute si sa aiba grija de batranii in cauza. Asta cu speranta ca, daca au putin noroc, nu le pun strainii aceia perna pe fata, sa-i rezolve mai repede.