In ceata
-
0 4Buna seara!
Cu riscul de a primi orice fel de sfat am hotarat sa scriu din nou aici. Pentru ca am nevoie, pentru ca uneori iau decizii ca si cum as fi un robot, pentru ca nu stiu cum e bine sa fac.
Unele eve m-au citit si isi mai amintesc poate de un topic vechi in care povesteam ca am cunoscut pe un site de socializare un barbat, divortat, inteligent, foarte bun in meseria lui dar cam ciudat. Ciudat, pentru ca imi spunea ca vrea sa avem un copil, ca se afla intr-o relatie seaca dar care ii asigura confortul. Ne-am targuit multe luni pina sa ne vedem, cu mici certuri, despartiri, cautari ca in final sa iau hotararea de a ma deplasa eu in orasul lui si sa vad cine mi-a trezit interesul.
Nu regret ca l-am inatlnit, in realitate omul parea mult mai normal decat in virtual unde batea campii. A fost frumos dar mi-a oferit prea putin, ma refer chiar si la timp. Ca material nici nu am avut pretentia. Am mers sa-l vad chiar daca i-am descoperit ulterior profilul pe un site de dating unde se loga zilnic. Distanta mare dintre noi, in km vorbind, faptul ca el e totusi intr-o relatie cu cineva (dar nu casatorit), viata lui caci probabil testeaza si alte femei si cine mai stie ce ne-au facut sa intrerupem comunicarea la scurt timp. Repet, distanta intre noi e mare, sansele de a ne revedea la luni de zile. Pe linga astea, atunci cand ne-am vazut am observat si am discutat si despre problemele lui de sanatate...un diabet avansat, l-am rugat sa faca ceva pentru el dar fara sorti de izbanda. Mie omul mi-a placut de la poza, la realitate desi pentru mine nu l-as vedea un partener pe termen lung.
In iarna am aflat ca a stat o perioada in spital, ca alarma a fost declansata de sanatate, ca a trecut pe tratamentul cu insulina si nu e tocmai bine cu ficatul. Asa am luat legatura si dupa multe mesaje de sarbatori mi-a spus ca si-ar dori sa ma revada. A trecut o luna de cand tot facem planuri si am reusit sa gasim o perioada in care as fi libera si as putea reveni in orasul lui. Iau in calcul ca iar fac eu drumul, pe cheltuiala mea dar nu aici e marea durere pentru mine. Evident, faptul ca e un comod, ca e egoist nu ma fac sa ma simt bine. Dar, cumva, prieteneste m-am atasat de el, e o companie placuta si mi-e dor de el. De o luna au inceput telefoanele lui catre mine, mesaje si dorinta reciproca de a ne revedea. Numaram de o parte si de alta saptaminile. Eu tot spuneam ca vin, dar ma voi hotara atunci cu cateva zile inainte, el parea nerabdator pina cand a lasat-o mai moale, mi-a spus ca voi veni cand pot. Am impresia ca pe masura ce s-ar apropia intalnirea noastra el a luat distanta. Dar de sunat ma suna doar ca telefoanele nu mai sunt atat de lungi si de calde.
Revenind...incerc sa analizez situatia la rece. Ce fac eu? Ce rost are asa un drum de lung, bani, oboseala, vreme de iarna? Sunt momente in care ma trezesc la realitate, gandesc si imi spun "stai acasa", e cea mai buna varianta. Desi cum e sa vorbesti cu un om o luna, sa-ti tot planifici ca te inatalnesti cu el si cand e sa o faci sa-i spui "nu mai vin...nu are rost". Asta e problema. Alteori, ma gandesc ca pot sa iau aceste zile ca o scurta excursie in care sa pot sta un timp cu el. Lucru pe care mi-l doresc chiar daca fiinta lui imi ridica 1001 intrebari si chiar daca nu e o poveste cu happy-end. -
Comod, egoist, ofera putin, e intr-o relatie - daca te mai duci esti proasta, iti spun asta ca sa te trezesti. Poti sa-i spui ca nu are rost sa vii, spune ce simti, nu-ti fie frica de reactia lui, probabil el vrea sa-si petreaca timpul placut cand cu una cand cu alta, nu va fi foarte afectat.
Acest mesaj a fost editat de către 4red: -
Si astazi am vorbit la telefon. El stie doar ca voi veni cat de curand doar ca nu are o data exacta. Nu i-am spus nimic din framintarile mele pentru ca de regula sunt o nehotarata. Si nici nu as spune la telefon. Poate in scris m-as exprima mai bine. Nu stiu...chiar nu stiu ce voi face inca. Vreau sa fiu in primul rand corecta.
-
Nu cumva el are nevoie de o infirmiera pe termen lung?
Ce poti face?
Sa renunti la servici si sa te duci acolo unde-i el sa-l ingrijesti?
Te-ai gandit ce vrei sa faci cu viata ta?
Te-ai gandit cat adevar spune?
Ma intriga starea lui grava de sanatate si vanatoarea zilnica de pe site-urile de dating....ceva nu se pupa in povestea lui....
-
Maricon said:Nu cumva el are nevoie de o infirmiera pe termen lung?
Ce poti face?
Sa renunti la servici si sa te duci acolo unde-i el sa-l ingrijesti?
Te-ai gandit ce vrei sa faci cu viata ta?
Te-ai gandit cat adevar spune?
Ma intriga starea lui grava de sanatate si vanatoarea zilnica de pe site-urile de dating....ceva nu se pupa in povestea lui....
Maricon, nu se pune problema unei relatii de viitor cu el, eu am viata mea aici (casa, slujba, familie etc) el asemenea acolo. In plus prin meseria sa are o groaza de contacte acolo, e ca pestele in apa. Nu e un om atat de rau.
Cu adevarul...cred ca spune mereu ce si cat ii convine. De starea de sanatate sunt sigura, are probleme pe care acum le contoleaza cu medicamente dar asta nu rezolva totul. Prieteneste l-am rugat sa faca ceva pentru el, pentru stilul lui sedentar de viata. Fara sanse! Si eu ma intreb daca pe siteurile respective cauta femei...e mai complicat.
Trebuie sa-mi limpezesc gandurile. Omul asta imi ofera prea putin din putinul pe care mi-l doresc. Si totusi mi-e dor de el...si totusi se inatmpla rareori sa pot avea cateva zile libere legate, si totusi cum un poate un om rational sa persiste in aceeasi "prostie" de doua ori?
Acest mesaj a fost editat de către Ilyinca: -
Ilyinca said:
Maricon said:Nu cumva el are nevoie de o infirmiera pe termen lung?
Ce poti face?
Sa renunti la servici si sa te duci acolo unde-i el sa-l ingrijesti?
Te-ai gandit ce vrei sa faci cu viata ta?
Te-ai gandit cat adevar spune?
Ma intriga starea lui grava de sanatate si vanatoarea zilnica de pe site-urile de dating....ceva nu se pupa in povestea lui....
Maricon, nu se pune problema unei relatii de viitor cu el, eu am viata mea aici (casa, slujba, familie etc) el asemenea acolo. In plus prin meseria sa are o groaza de contacte acolo, e ca pestele in apa. Nu e un om atat de rau.
Cu adevarul...cred ca spune mereu ce si cat ii convine. De starea de sanatate sunt sigura, are probleme pe care acum le contoleaza cu medicamente dar asta nu rezolva totul. Prieteneste l-am rugat sa faca ceva pentru el, pentru stilul lui sedentar de viata. Fara sanse! Si eu ma intreb daca pe siteurile respective cauta femei...e mai complicat.
Trebuie sa-mi limpezesc gandurile. Omul asta imi ofera prea putin din putinul pe care mi-l doresc. Si totusi mi-e dor de el...si totusi se inatmpla rareori sa pot avea cateva zile libere legate, si totusi cum un poate un om rational sa persiste in aceeasi "prostie" de doua ori?
Atunci pentru ce-ti complici viata?
Cand toti tindem sa ne relaxam si sa o simplificam ca si asa-i destul de stesanta...
Daca nu exista viitor impreuna, de ce iti pierzi timpul cu el?
Din mila/ simpatie ca-i bolnav sau ca-si cauta femei pe forumuri de dating?
Sincer, eu vad ca te complici si te legi la cap cand nu te doare.
Nici nu m-ar mira daca te-ai duce neanuntata sa-l gasesti in prezenta alteia, poate de aceea simti ca si evita momentul revederii. -
Nu mai fiti soro asa rautacioase; un subiect ca asta poate fi pana la urma generalizat intr-o problematica reala, ca ne place sau nu: cam ce optiuni are o femeie care nu mai e la 20 nici 30 de ani (a zis undeva ca are copil mare), draguta, cu educatie buna si mobilata la cap, celibatara sau divortata, care se simte singura si care si-ar dori un tip ok? Sa zicem ca lucreaza intr-un birou contabil, intr-o scoala sau o mica institutie, deci prin natura meseriei nu socializeaza prea mult. Nu e genul care sa flirteze aiurea pe strada, sa se duca in cluburi, si iar chiar daca iesi la sala, la teatru, la prieteni, nu scrie nicaieri ca-ti iese in cale bibicul, mai ales la varsta la care cei mai multi sunt fie insurati&cu plozi, fie celibatari eterni si insuportabili sau tot felul de ratati.
E adevarat ca tipul are o disponibilitate mai mult decit redusa pentru ea; e adevarat ca "nu e bine" sa ai relatii incomplete, facute din farame, pe deasupra si cu tipi care au deja o relatie oficiala... dar pe de alta parte pildele despre demnitate si asteptarea adevaratei jumatati nu tin de cald; sfaturile de tip : lasa-l, meriti ceva mai bun se pot aplica mai degraba pustoaicei despre care scria Fly, care are 20 si ceva e disperata sa se marite. Ilynca poate sa mai stea bine mersi in deplina demnitate inca 10 ani si sa nu apara nimeni... pana la urma aici vorbim de o optiune intr-o multime daca nu vida, atunci subtirica (la momentul de fata), iar singura problema, singurul semn de intrebare este daca ea isi asuma la modul realist tot ce inseamna acest efort, asteptarile, implinirea unora din ele, neimplinirea altora, urmarile nu neaparat senzationale, frustrarile sau regretul ca primeste atit de putin. Daca vrea liniste si pace, sa nu se duca, dar daca vrea sa simta ceva ca tresare in piept.. well
cel mai puternic va invinge
-
Maricon said:
Ilyinca said:
Maricon said:Nu cumva el are nevoie de o infirmiera pe termen lung?
Ce poti face?
Sa renunti la servici si sa te duci acolo unde-i el sa-l ingrijesti?
Te-ai gandit ce vrei sa faci cu viata ta?
Te-ai gandit cat adevar spune?
Ma intriga starea lui grava de sanatate si vanatoarea zilnica de pe site-urile de dating....ceva nu se pupa in povestea lui....
Maricon, nu se pune problema unei relatii de viitor cu el, eu am viata mea aici (casa, slujba, familie etc) el asemenea acolo. In plus prin meseria sa are o groaza de contacte acolo, e ca pestele in apa. Nu e un om atat de rau.
Cu adevarul...cred ca spune mereu ce si cat ii convine. De starea de sanatate sunt sigura, are probleme pe care acum le contoleaza cu medicamente dar asta nu rezolva totul. Prieteneste l-am rugat sa faca ceva pentru el, pentru stilul lui sedentar de viata. Fara sanse! Si eu ma intreb daca pe siteurile respective cauta femei...e mai complicat.
Trebuie sa-mi limpezesc gandurile. Omul asta imi ofera prea putin din putinul pe care mi-l doresc. Si totusi mi-e dor de el...si totusi se inatmpla rareori sa pot avea cateva zile libere legate, si totusi cum un poate un om rational sa persiste in aceeasi "prostie" de doua ori?
Atunci pentru ce-ti complici viata?
Cand toti tindem sa ne relaxam si sa o simplificam ca si asa-i destul de stesanta...
Daca nu exista viitor impreuna, de ce iti pierzi timpul cu el?
Din mila/ simpatie ca-i bolnav sau ca-si cauta femei pe forumuri de dating?
Sincer, eu vad ca te complici si te legi la cap cand nu te doare.
Nici nu m-ar mira daca te-ai duce neanuntata sa-l gasesti in prezenta alteia, poate de aceea simti ca si evita momentul revederii.Ilynca, sunt total de acord cu Maricon,si chiar nu vad rostul sa te mai duci odata la el, din moment ce nici macar tu nu vezi relatia ca pe una de viitor ... tipul e un magar si iti ofera mult prea putine pt cat ai tu nevoie .... Parerea mea ,o sa ti fie mai bine daca rupi orice comunicare si il lasi in plata Domnului, cu timpul o sa l uiti si sigur va apare cineva in viata ta, mult mai potrivit pt tine,care sa NU FIE IMPLICAT IN ALTA RELATIE !!!!!
-
Înainte să iei o decizie, gândește-te: ai fi dezamăgită dacă nu te-ai duce? Ai ceva de pierdut dacă te duci sau dacă nu te duci? Răspunsul e la tine, fă exact ceea ce simți. Nimeni nu e în măsură să îți judece acțiunile și simțămintele, așa că din orice hotărăști să faci trebuie să rezulte un sentiment de ”sunt împăcată că am făcut asta”. Poate nu te duci și mai târziu regreți, depinde foarte mult de ce e acolo în interiorul tău.
-
Ilyinca said:Buna seara!
Cu riscul de a primi orice fel de sfat am hotarat sa scriu din nou aici. Pentru ca am nevoie, pentru ca uneori iau decizii ca si cum as fi un robot, pentru ca nu stiu cum e bine sa fac.
Unele eve m-au citit si isi mai amintesc poate de un topic vechi in care povesteam ca am cunoscut pe un site de socializare un barbat, divortat, inteligent, foarte bun in meseria lui dar cam ciudat. Ciudat, pentru ca imi spunea ca vrea sa avem un copil, ca se afla intr-o relatie seaca dar care ii asigura confortul. Ne-am targuit multe luni pina sa ne vedem, cu mici certuri, despartiri, cautari ca in final sa iau hotararea de a ma deplasa eu in orasul lui si sa vad cine mi-a trezit interesul.
Nu regret ca l-am inatlnit, in realitate omul parea mult mai normal decat in virtual unde batea campii. A fost frumos dar mi-a oferit prea putin, ma refer chiar si la timp. Ca material nici nu am avut pretentia. Am mers sa-l vad chiar daca i-am descoperit ulterior profilul pe un site de dating unde se loga zilnic. Distanta mare dintre noi, in km vorbind, faptul ca el e totusi intr-o relatie cu cineva (dar nu casatorit), viata lui caci probabil testeaza si alte femei si cine mai stie ce ne-au facut sa intrerupem comunicarea la scurt timp. Repet, distanta intre noi e mare, sansele de a ne revedea la luni de zile. Pe linga astea, atunci cand ne-am vazut am observat si am discutat si despre problemele lui de sanatate...un diabet avansat, l-am rugat sa faca ceva pentru el dar fara sorti de izbanda. Mie omul mi-a placut de la poza, la realitate desi pentru mine nu l-as vedea un partener pe termen lung.
In iarna am aflat ca a stat o perioada in spital, ca alarma a fost declansata de sanatate, ca a trecut pe tratamentul cu insulina si nu e tocmai bine cu ficatul. Asa am luat legatura si dupa multe mesaje de sarbatori mi-a spus ca si-ar dori sa ma revada. A trecut o luna de cand tot facem planuri si am reusit sa gasim o perioada in care as fi libera si as putea reveni in orasul lui. Iau in calcul ca iar fac eu drumul, pe cheltuiala mea dar nu aici e marea durere pentru mine. Evident, faptul ca e un comod, ca e egoist nu ma fac sa ma simt bine. Dar, cumva, prieteneste m-am atasat de el, e o companie placuta si mi-e dor de el. De o luna au inceput telefoanele lui catre mine, mesaje si dorinta reciproca de a ne revedea. Numaram de o parte si de alta saptaminile. Eu tot spuneam ca vin, dar ma voi hotara atunci cu cateva zile inainte, el parea nerabdator pina cand a lasat-o mai moale, mi-a spus ca voi veni cand pot. Am impresia ca pe masura ce s-ar apropia intalnirea noastra el a luat distanta. Dar de sunat ma suna doar ca telefoanele nu mai sunt atat de lungi si de calde.
Revenind...incerc sa analizez situatia la rece. Ce fac eu? Ce rost are asa un drum de lung, bani, oboseala, vreme de iarna? Sunt momente in care ma trezesc la realitate, gandesc si imi spun "stai acasa", e cea mai buna varianta. Desi cum e sa vorbesti cu un om o luna, sa-ti tot planifici ca te inatalnesti cu el si cand e sa o faci sa-i spui "nu mai vin...nu are rost". Asta e problema. Alteori, ma gandesc ca pot sa iau aceste zile ca o scurta excursie in care sa pot sta un timp cu el. Lucru pe care mi-l doresc chiar daca fiinta lui imi ridica 1001 intrebari si chiar daca nu e o poveste cu happy-end.
stai acasa!!! -
In primul rand nu regret ca am scris aici, imi sunteti de un real ajutor.
Am avut inca din anii copilariei o educatie gen "e bine sa faci aia, e bine sa te imbraci cu aia, e bine sa alegi omul/calea aia...". Ani de zile mi-am ales drumul dupa cum e bine, inclusiv fostul sot. Pai daca omul nu are defecte (nu bea, nu fumeaza, nu te inseala ...etc) vine ea si dragostea intr-un tarziu. In cazul meu n-a venit nici dupa ani de casnicie.
Nici cazul de fata nu e varianta ideala, nici pe departe. Dar nu intalnesc in fiecare zi oameni pentru care as bate tara in lung si in lat. El e singura persoana care m-a determinat o singura data sa fac lucrul asta. Nu am regrete! Nu avem o relatie dar ne cautam. As vrea sa fim/sa ramanem prieteni. Genul ala de prietenie din filmul "Lost in Translation"
Acum, cand scriu nu stiu inca ce voi face. Dar voi pune in balanta situatiile. Si cred ca cel mai mult va conta comportamentul lui din zilele urmatoare.
-
Ilyinca said:
Maricon, nu se pune problema unei relatii de viitor cu el, eu am viata mea aici (casa, slujba, familie etc) el asemenea acolo. In plus prin meseria sa are o groaza de contacte acolo, e ca pestele in apa. Nu e un om atat de rau.
Cu adevarul...cred ca spune mereu ce si cat ii convine. De starea de sanatate sunt sigura, are probleme pe care acum le contoleaza cu medicamente dar asta nu rezolva totul. Prieteneste l-am rugat sa faca ceva pentru el, pentru stilul lui sedentar de viata. Fara sanse! Si eu ma intreb daca pe siteurile respective cauta femei...e mai complicat.
Trebuie sa-mi limpezesc gandurile. Omul asta imi ofera prea putin din putinul pe care mi-l doresc. Si totusi mi-e dor de el...si totusi se inatmpla rareori sa pot avea cateva zile libere legate, si totusi cum un poate un om rational sa persiste in aceeasi "prostie" de doua ori?
Daca insisti si te cramponezi, ai o doaga lipsa, doamna!
-
Omul asta iti ofera prea putin iar tu ai familie si casa, zici.
Pai nici tu nu ii oferi lui mai nimic iar el are un fel de familie pe-acolo, la fel ca tine. Deci sunteti chit
Doar ca tu esti mai sportiva si calatoresti. Ceea ce se explica, el fiind pe insulina si recent externat din spital.
Sex ati facut? E talentat? Ca daca te duci degeaba, pai nu te supara, esti chiar lipsita de pragmatism!
Acest mesaj a fost editat de către GeneralElectric: -
Ilynca, sa nu te superi pe mine, dar nu ma pot abtine sa nu ti spun o chestier .... citind topicul tau actual, precum si cele mai vechi cu acelasi subiect, ma gandeam cu mare tristete ca eu nu mi am putut permite niciodata sa mi duc copilul la mare,sau macar pe undeva mai aproape,din motive financiare -eu fiind divortata si neavand ajutor din partea fostului sot ,iar tu iti pui problema daca sa te strabati sute sau chiar mii de km,pe cheltuiala ta,pt a vedea un om care nu ti ofera nimic,dupa parerea mea,si ai face asta pt a doua oara .... Da,stiu,nu are nici o legatura situatia mea cu a ta, si tu faci ce doresti pe banii tai,dar totusi n am putut rezista sa ti nu ti scriu asta . vad ca majoritatea te au sfatuit ca si mine, sa nu te duci,dar sunt convinsa ca tot o sa mergi, ceva imi spune asta.... Oricum, multa bafta iti doresc!
-
Sa ma scuzi, dar postul tau m-a facut sa zambesc, apoi, chiar, sa rad. Povestesti atat de serios si organizat ceva atat de banal si fara de rost. De ce te tot legi la cap fara sa te doara?! Incearca sa te citesti ca si cum n-ar fi vorba de tine. Ce trebuie sa fie in capul tau sa te risipesti aiurea?! Pari citita, educata, parca imi amintesc ca ai si o situatie materiala ok, imi amintesc c-ai fi spus cum ca esti si draguta fizic, de ce tii, neaparat, s-o faci si pe-a prostuta?!
Nu vi se ia de genul asta de barbati care pozeaza in te miri ce trofeu, dar au atat de putin de oferit?!
Mai fata draga...trezeste-te si bucura-te de viata, de tine si fii un pic mai atenta la propria persoana. Ti-ai facut un tel in a pierde timp pretios langa "neintelesii" imaturi si egoisti carora le pasa exact zero de tine. Sincer, nu stiu cum suportati genul asta sec de barbati care nu te incita de niciun fel, in afara faptului ca-i plouat non-stop. Trezeste-te si fa-ti curat in prioritati si-n agenda telefonica. E cazul si-i si timpul! Stai singura decat prost insotita! -
adorya said:Ilynca, sa nu te superi pe mine, dar nu ma pot abtine sa nu ti spun o chestier .... citind topicul tau actual, precum si cele mai vechi cu acelasi subiect, ma gandeam cu mare tristete ca eu nu mi am putut permite niciodata sa mi duc copilul la mare,sau macar pe undeva mai aproape,din motive financiare -eu fiind divortata si neavand ajutor din partea fostului sot ,iar tu iti pui problema daca sa te strabati sute sau chiar mii de km,pe cheltuiala ta,pt a vedea un om care nu ti ofera nimic,dupa parerea mea,si ai face asta pt a doua oara .... Da,stiu,nu are nici o legatura situatia mea cu a ta, si tu faci ce doresti pe banii tai,dar totusi n am putut rezista sa ti nu ti scriu asta . vad ca majoritatea te au sfatuit ca si mine, sa nu te duci,dar sunt convinsa ca tot o sa mergi, ceva imi spune asta.... Oricum, multa bafta iti doresc!
Adorya, imi pare sincer rau. Nu e vina mea! Si sper sa vina o zi cand vei putea sa oferi tot ce-ti doresti copilului tau. Sa stii ca sunt departe de genul care ma "scald" in bani, muncesc pe un salariu modest si drumul asta inseamna niste sacrificii pentru mine. Sigur ca ma gandesc si la asta.
In seara asta m-a sunat. Neobisnuit, la o ora destul de tarzie.Mi-a spus ca ii e dor de mine si ca ma asteapta. Imi mai dau cateva zile de gandire. Multumesc pentru urari si numai bine tie si copilasului tau!