cum as putea?

  •  
    • 6 mesaje
    19 Dec 2013, 16:57
    0 0
    Sa scap de o depresie din dragoste avand in vedere ca am iubit un baiat,poate pentru prima oara cu adevarat si nu din nevoie afectiva pe care o confruntam inainte la fostele mele relatii,stand impreuna 5 luni.Zi de zi am petrecut impreuna timpul, la mine acasa, la el.Greseala noastra si a pus amprenta pe faptul ca ne am dorit amandoi sa ne cunoastem din ce in ce mai mult venind o zi cand ma voi intoarce la studiile mele pe care le urmez in bucuresti iar el in orasul in locuim amandoi.A renuntat la mine datorita familiei lui,cu care ma intelegeam super,incepusem sa ma atasez de ei dar afland anumite lucruri in legatura cu trecutul meu, neadevarate de altfel si asa si au schimbat parerea despre mine neputand sa ma mai accepte vreodata.Acum, de sarbatori,ne am gasit iar dupa 2 luni de despartire si de astfel, chin, pentru mine,incercand sa ma convinga ca de data aceasta nu va mai da cu piciorul la relatie indiferent de ceea ce vor spune ceilalti inclusiv familia lui.Am petrecut din nou cateva zile impreuna frumoase, parintii mei acceptandu l din nou langa mine pentru a fi fericita insa brusc, a luat din nou si defintiv decizia de a renunta din cauza ca parintii nu vor sa mai auda de mine avand in continuare ideea ca sunt o fata usoara desi nu este asa.Am incercat la prima despartire sa vorbesc cu ei,sa le explic trecutul meu (constand in 3 relatii esuate, din nou, nu din cauza mea, tragice pentru mine necesitand timp si rabdare sa imi revin)si prin felul meu de a demonstra ca sunt nevinovata insa totul a fost in zadar.Acum, am ramas cu aceasta durere in suflet, desi poate ma iubeste, nu se simte pe picioarele lui ca ar putea sa se impuna in fata familiei ca fericirea si o face singur, nu apeland la ceilalti.Ori este vorba despre o minciuni foarte bune puse cap la cap ori se poate pune problema in legatura cu el,de labilitate afectiva?Va rog astept un raspuns si o recomandare pentru vindecarea sufletul meu..Va multumesc !
  •  
    • 4107 mesaje
    19 Dec 2013, 17:45
    0 0
    Am patit candva asa ceva si este teribil. Adica e teribil sa fii judecat de catre niste oameni, din auzite, pe niste criterii simpliste de viata si mai teribil a fost ca fiul a trebuit sa-i asculte...Trece greu dar trece.
  •  
    • 1841 mesaje
    19 Dec 2013, 18:25
    0 0
    Nu vad de ce sa te agiti sa-ti justifici trecutul in fata parintilor lui. Chiar si daca erai prostituata sau ceva, daca el te vrea, nu ai de ce sa convingi pe nimeni. Daca el ezita insa, cu el trebuie tratat nu cu cei care-l influenteaza. Ca sa vezi de ce este influentabil: pentru ca are el insusi indoieli (si atunci decizi daca vrei sa lupti sa-i castigi increderea LUI, nu a parintilor) SAU pentru ca este prins de fusta mamei si atunci stii cu cine-ai de-a face si te decizi daca vrei barbat sau papa-lapte.
  •  
    • 612 mesaje
    19 Dec 2013, 18:27
    0 0
    Daca tu nu mai vrei sa fi cu el mergi mai departe si.ti vei gasi pe cineva care sa te accepte asa cum esti si sa.ti accepte trecutul pentru ca fiecare avem un trecut.
    Nu mi se pare normal ca parintii lui sa te judece pentru trecut, daca ei te cunosteau ca persoana si vedeau cum esti tu ca om.
    Nu mai permite nimanui sa te judece fara drept si pretuieste.te mai mult ca persoana.
    Iti vei gasi o persoana potrivita pentru ca el daca te iubea cu adevarat nu se lasa influentat de părinții lui, ar fi trebuit sa lupte pentru voi.
    Timpul ca vindeca ranile sau poate o noua iubire.
  •  
    • 6 mesaje
    19 Dec 2013, 19:14
    0 0
    Timpul vindeca ranile si mi as dori sa dispara totul intr o secunda..Dar e imposibil.De 2 luni ma chinui cu durerea din sufletul meu si un pic parca imi trecuse..Acum o iau de la capat..Nu mai stii cum sa fii in ziua de azi.Pentru ca nu se mai merge pe principiul : faci rau, primesti rau.Faci bine, primesti bine.Acum situatia consta : faci bine, suferi.Faci rau, te doare la basca.Insa traiesc cu speranta ca roata se va intoarce candva..
    Acest mesaj a fost editat de către adelaizabela: 19 Dec 2013, 19:15
  •  
    • 4107 mesaje
    19 Dec 2013, 19:39
    0 0
    Adela si Izabela , raul si binele au cai foarte interesante de parcurs, nu te lua dupa aparente! Stai linistita, binele va veni pe alt drum, de la altcineva si va veni inmiit. Mai devreme sau mai tarziu iti va bate la usa. Problema sta asa: acest domn nu prea merita o mare iubire mare cata vreme isi asculta parintii, parinti care si-au permis sa te judece. Deci e absurd: mai intai te-au placut asa cum esti dar si-au schimbat atat de usor parerea cand au auzit ca si ca...Sunt superficiali, au prejudecati...treaba lor...vor avea pentru fiul lor strict ce vor si ce merita, ei cu fiu la pachet. Fii senina! Nu ai pierdut pe nimeni si nimic.
  •  
    • 6 mesaje
    19 Dec 2013, 19:52
    0 0
    aveti dreptate si va multumesc din tot sufletul meu pentru sfaturi.insa e atat de greu..mi s au stricat sarbatorile, pe care le voi petrece cu familia mea,si va fi cam plictisitor dar asta e..si viitoarea sesiune care ma asteapta cu bratele deschise incepand din ianuarie si numai eu stiu cum voi putea sa ma concentrez asupra invatatului..chiar nu inteleg de ce se intampla toate astea la oamenii buni si cu intentii bune,care sunt in stare sa si dea si haina dupa el persoanelor pe care ii iubesc..da,e adevarat.au idei fixe si tupeul lor nerusinat nu a avut limita pentru a il folosi in judecarea trecutului meu si a felului meu de a fi.pentru faptul ca mi am dat la o parte parintii pentru el si ocupandu mi timpul alaturi de el si familia sa,pana si pentru lucrul acesta facut din dragoste am fost judecata de ei..e absurd dar dureros..
    Acest mesaj a fost editat de către adelaizabela: 19 Dec 2013, 19:52
  •  
    • 4350 mesaje
    19 Dec 2013, 20:06
    0 0
    adelaizabela said:aveti dreptate si va multumesc din tot sufletul meu pentru sfaturi.insa e atat de greu..mi s au stricat sarbatorile, pe care le voi petrece cu familia mea,si va fi cam plictisitor dar asta e..si viitoarea sesiune care ma asteapta cu bratele deschise incepand din ianuarie si numai eu stiu cum voi putea sa ma concentrez asupra invatatului..chiar nu inteleg de ce se intampla toate astea la oamenii buni si cu intentii bune,care sunt in stare sa si dea si haina dupa el persoanelor pe care ii iubesc..da,e adevarat.au idei fixe si tupeul lor nerusinat nu a avut limita pentru a il folosi in judecarea trecutului meu si a felului meu de a fi.pentru faptul ca mi am dat la o parte parintii pentru el si ocupandu mi timpul alaturi de el si familia sa,pana si pentru lucrul acesta facut din dragoste am fost judecata de ei..e absurd dar dureros..

     Chiar ca e absurd si dureros!

  •  
    • 13597 mesaje
    19 Dec 2013, 20:10
    1 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 72 mesaje
    19 Dec 2013, 20:56
    0 0
    eu stiu ca la femei si job parintii nu a nici o decizie
    de cand e moda asta
  •  
    • 13597 mesaje
    19 Dec 2013, 21:01
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 144 mesaje
    19 Dec 2013, 21:19
    1 0
    ce legatura are oare trecutul tau cu prezentul?
    si cum de parintii lui cunosc atatea amanunte intime despre tine, ca doar nu esti o persoana publica ale carei relatii sa fie cunoscute de toata lumea?
    prietenul tau ar trebui sa fie singurul in masura de a hotari in relatia care il priveste, nu familia lui sau altcineva..
    Acest mesaj a fost editat de către Adam7: 19 Dec 2013, 21:23
  •  
    • 4107 mesaje
    19 Dec 2013, 21:51
    0 0
    Uite un Adam intelept......
  •  
    • 612 mesaje
    19 Dec 2013, 22:06
    1 0
    Bucura.te de sarbatori si pretuieste.le, chiar de le petreci cu familia pentru ca familia este singuta care va fi alaturi de tine indiferent de situatie. Cu timpul vei constientiza aceasta importanta. Relaxeaza.te si distreaza.te cu prieteni, rude, familia ta, ca apoi sa te poti concentra asupra invatatului. O sa ai timp si de iubit, vei gasi pe cineva pentru a te simti fericita.
  •  
    • 4107 mesaje
    19 Dec 2013, 22:12
    1 0
    Bubu, m-ai depasit in blandete......Emoticon cu pupic.
    Adevarul e ca nu toti oamenii se simt bine in familie...cu parintii, cu fratii...Nu este mereu armonie, intelegere, iubire. Si atunci e mai bine sa nu te intalnesti decat sa te intalnesti.
  •  
    • 5609 mesaje
    20 Dec 2013, 01:57
    0 0
    Eva_33 said:Treci pe Prozac pentru ca te-ai tzacanit definitiv. De fapt, cam majoritatea din tara asta sunt dusi cu capul.

     
    Probabil ca tu esti singura ramasa  "intreaga" , asa-i?
    Cand unul iti spune ca esti prost tu razi si mergi mai departe
    Dar cand vin 100 de pe un forum si-ti spune sa tii gura inchisa daca nu cuplezi creierul, pentru ca debitezi numai prostii,  tu tot proasta esti!

    Sincer, de ce iti vezi tu de viata ta fara sa mai postezi tampenii la toate topicurile?
    Dar ma rog, cand nu-i creier nu poti cere nimic...ca nu ai cui! 

  •  
    • 612 mesaje
    20 Dec 2013, 09:50
    0 0
    migaby1964 said:Bubu, m-ai depasit in blandete......Emoticon cu pupic.
    Adevarul e ca nu toti oamenii se simt bine in familie...cu parintii, cu fratii...Nu este mereu armonie, intelegere, iubire. Si atunci e mai bine sa nu te intalnesti decat sa te intalnesti.

     

    Te , Gabi. Depinde de la familie la familie, dar cei mai multi se mai cearta, se mai impaca si alti poate gresesc iremediabil. ,, Sangele apa nu se face" Trebuie sa ramanem langa familie si sa fim uniti.Dar daca este atat de grava situatia si nu se poate, ramane decat sa speram..sau ramanem doar cu dor.
  •  
    • 1138 mesaje
    21 Dec 2013, 17:00
    0 0
    adelaizabela said:Sa scap de o depresie din dragoste avand in vedere ca am iubit un baiat,poate pentru prima oara cu adevarat si nu din nevoie afectiva pe care o confruntam inainte la fostele mele relatii,stand impreuna 5 luni.Zi de zi am petrecut impreuna timpul, la mine acasa, la el.Greseala noastra si a pus amprenta pe faptul ca ne am dorit amandoi sa ne cunoastem din ce in ce mai mult venind o zi cand ma voi intoarce la studiile mele pe care le urmez in bucuresti iar el in orasul in locuim amandoi.A renuntat la mine datorita familiei lui,cu care ma intelegeam super,incepusem sa ma atasez de ei dar afland anumite lucruri in legatura cu trecutul meu, neadevarate de altfel si asa si au schimbat parerea despre mine neputand sa ma mai accepte vreodata.Acum, de sarbatori,ne am gasit iar dupa 2 luni de despartire si de astfel, chin, pentru mine,incercand sa ma convinga ca de data aceasta nu va mai da cu piciorul la relatie indiferent de ceea ce vor spune ceilalti inclusiv familia lui.Am petrecut din nou cateva zile impreuna frumoase, parintii mei acceptandu l din nou langa mine pentru a fi fericita insa brusc, a luat din nou si defintiv decizia de a renunta din cauza ca parintii nu vor sa mai auda de mine avand in continuare ideea ca sunt o fata usoara desi nu este asa.Am incercat la prima despartire sa vorbesc cu ei,sa le explic trecutul meu (constand in 3 relatii esuate, din nou, nu din cauza mea, tragice pentru mine necesitand timp si rabdare sa imi revin)si prin felul meu de a demonstra ca sunt nevinovata insa totul a fost in zadar.Acum, am ramas cu aceasta durere in suflet, desi poate ma iubeste, nu se simte pe picioarele lui ca ar putea sa se impuna in fata familiei ca fericirea si o face singur, nu apeland la ceilalti.Ori este vorba despre o minciuni foarte bune puse cap la cap ori se poate pune problema in legatura cu el,de labilitate afectiva?Va rog astept un raspuns si o recomandare pentru vindecarea sufletul meu..Va multumesc !

     
    daca n-ai fi trecut prin alea n-ai fi inteles multe din toate astea....
    dar un  lucru e clar si de inteles....
    ca barbatul tau sau ma rog.....ex-ul.....nu te iubeste indeajunsca sa vrea sa suporte totul....nu-i barbat.....in sinea lui....pentru ca si ai sai il preseaza la cap.....altfel a ajuns sa nu mai stie nici de el.....si sa uite ce-si doreste , si altele
    se hraneste cu fericirea altora......adica prin ce isi doresc alti nu el......
    si face rau.,..pentru ca asa nu va fi el fericit niciodata.....
    e vina alor sai....pentru ca sunt mai severi nu oameni intelegatori.....poate ai sai cum s-au cunoscut cum s-au luat......sunt cu conceptia de mai demult.....
    cred ca ei nu sunt fericiti....sau cel putin asa cred ei.....de isi doreste nefericirea fiului sau....
    lasa-l asa......sa gandeasca si el la rece iar daca te va iubi se va intoarce el la tine.....dar nu stiu daca o sa se mai merite pentru ca nu o sa mai fie la fel....si nu stiu daca tu o sa mai vrei..

     

  •  
    • 5575 mesaje
    22 Dec 2013, 11:40
    0 0
    adelaizabela said:Sa scap de o depresie din dragoste avand in vedere ca am iubit un baiat,poate pentru prima oara cu adevarat si nu din nevoie afectiva pe care o confruntam inainte la fostele mele relatii,stand impreuna 5 luni.Zi de zi am petrecut impreuna timpul, la mine acasa, la el.Greseala noastra si a pus amprenta pe faptul ca ne am dorit amandoi sa ne cunoastem din ce in ce mai mult venind o zi cand ma voi intoarce la studiile mele pe care le urmez in bucuresti iar el in orasul in locuim amandoi.A renuntat la mine datorita familiei lui,cu care ma intelegeam super,incepusem sa ma atasez de ei dar afland anumite lucruri in legatura cu trecutul meu, neadevarate de altfel si asa si au schimbat parerea despre mine neputand sa ma mai accepte vreodata.Acum, de sarbatori,ne am gasit iar dupa 2 luni de despartire si de astfel, chin, pentru mine,incercand sa ma convinga ca de data aceasta nu va mai da cu piciorul la relatie indiferent de ceea ce vor spune ceilalti inclusiv familia lui.Am petrecut din nou cateva zile impreuna frumoase, parintii mei acceptandu l din nou langa mine pentru a fi fericita insa brusc, a luat din nou si defintiv decizia de a renunta din cauza ca parintii nu vor sa mai auda de mine avand in continuare ideea ca sunt o fata usoara desi nu este asa.Am incercat la prima despartire sa vorbesc cu ei,sa le explic trecutul meu (constand in 3 relatii esuate, din nou, nu din cauza mea, tragice pentru mine necesitand timp si rabdare sa imi revin)si prin felul meu de a demonstra ca sunt nevinovata insa totul a fost in zadar.Acum, am ramas cu aceasta durere in suflet, desi poate ma iubeste, nu se simte pe picioarele lui ca ar putea sa se impuna in fata familiei ca fericirea si o face singur, nu apeland la ceilalti.Ori este vorba despre o minciuni foarte bune puse cap la cap ori se poate pune problema in legatura cu el,de labilitate afectiva?Va rog astept un raspuns si o recomandare pentru vindecarea sufletul meu..Va multumesc !

     

    nu, nu cred ca e labilitate afectiva. e doar prost.

    si eu in locul tau nici cu curul nu m-as mai uita la un asemenea papagal, nu pt ca si-a permis sa-ti dea papucii, ci pentru ca si-a permis sa iti incurce drumul si sa-ti consume timpul fara rost. timp in care poate ai fi facut ceva bun pentru tine, poate ti-ai fi gasit pe cineva cu care sa iesi sau ai fi petrecut frumos cu familia si prietenii.  da-o-n moas-sa pe gheata de durere, asemenea specimene nu merita nici o secunda sa suferi. mare tragedie, 3 relatii esuate. altii se casatoresc cu prostituate cunoscute la nu stiu ce bordel, si tu vii cu o asemenea duma? ce aberatie!

  •  
    • 6 mesaje
    23 Dec 2013, 23:33
    0 0
    anyone_else : e pentru a doua oara cand l am acceptat din nou langa mine. din pacate comunismul nici in zilele noastre nu a disparut complet. Pentru ca unii parinti inca mai au aceasta perceptie de gandire pe care reusesc sa o transmita copiilor sai,facandu i nefericiti si indemandu i sa procedeze cum ar proceda ei..nu stiu insa, daca se va mai intoarce in viata asta inapoi la mine decat cu o simpla parere de rau cand va vedea diferenta dintre majoritatea fetelor din ziua de azi si ce isi doresc ele, si mine..de regretat..nu ma astept pentru ca nimeni nu mai regreta nimic..