Job si alte dileme.
-
0 0Ma aflu intr-o dilema de toata frumusetea fix acum la sfarsit de an. Nu ma preocupa sarbatorile cat ma preocupa in ce directie o iau pe inceputul anului viitor.
In momentul actual lucrez in acelasi loc care ma dezamageste la fel de mult si de care incerc sa scap de multa vreme. Colectivu de la munca e prea diferit de stilul meu de viata, sefa mea imi face zile fripte zilnic. Nu fac mai nimic din ce scrie pe fisa postului, in schimb fac treaba altora. Preiau datele din toate compartimentele si mi se sparg oalele in cap mie, mereu, pt greselile tuturor. Alerg de colo-colo, ma cert cu toate ametitele care fac munca de mantuiala si corectez bataia lor de joc ca sa nu fiu eu luata la suturi.
M-am saturat de mult de job-u asta. Asa ca am luat masuri si am inceput de mult sa-mi caut altceva.
Recent mi s-a ivit sa discut cu un om care s-a oferit sa-mi vanda cateva ponturi. M-am gandit ca-mi va oferi un loc in firma lui, cand mi-a promis ca o sa faca ceva pt mine, ca simte el ca merita sa-si bata putin capul cu mine.
Ei, m-a sunat acum cateva zile si mi-a propus un job. Nu la el, dar in alta parte, in acelasi oras. Job bunicel, nu mare diferenta fata de ce fac acum, dar in alta companie. Salar la fel.
Si mi-a mai oferit un job, mult mai bun decat asta, mult mai bine platit, intr-o companie straina, cu oameni dedicati si talentati, insa...in alt oras. Jobul asta inseamna urcarea mea in ierarhie pe care mi-o doresc de atata timp.
Problema e urmatoarea. Eu si omul ne-am cumparat casuta noastra aici, am investit,am facut-o dupa sufletul nostru,etc. Acum, sa plecam de aici, e o mutare riscanta, brusca.
In orasul in care mi s-a oferit mie job-ul de mai sus, nu avem nimic. inafara de cateva cunostinte din partea omului care ne pot ajuta cu 2-3 sfaturi si nimic mai mult.
Sa las tot ce am construit anu asta aici si sa plec pare o schimbare prea tragica in viata mea, mie nu-mi plac schimbarile atat de mari. Ma sperie.
Dar cu toate astea e sansa mea sa ma afirm pe plan profesional. Poate singura sansa.
Si mai e si sansa ca omul meu sa-si gaseasca ceva acolo tot in domeniul lui. Orasul e mai mare si posibilitatile mai multe.
Va intreb voi ce ati face in situatia asta. Ati lua catel purcel si ati pleca ori ati accepta job-ul de aici si ati sta linistiti in casa voastra cu catel si purcel.
Eu si omul ne gandim zilnic de cand am primit propunerea si trebuie ca pana dupa sarbatori sa ma hotarasc. Amandoi suntem in dilema, ca e ceva ce a venit deodata si nu ne-am gandit deloc la asta. Cand ne facusem planurile cu casuta si tot ce ne trebuie ne gandeam ca aici ramanem, ca plecati am tot fost amandoi si deveniseram satuli de distanta, de departare de casa familie , cei dragi, etc.
Acum suntem pusi in fata aceleasi situatii, din nou. Doar ca de data asta am investit destul de mult aici, si ne tine parca legati. Pan la urma e doar o casa... stiu...DAR. si iar dar.. -
No, eu una as pleca, daca jobul ar fi ceea ce-mi doresc. Dar asta poate nu ti se aplica tie. Mie una nu-mi pasa si nu mi-a pasat niciodata de pereti, imi place sa am libertate de miscare, in caz ca-mi tuna brusc sa plec in alta parte.
Dar tu, poate nu esti la fel. Poate pentru tine e importanta siguranta, chiar daca asta inseamna mai putini bani, sau o viata lipsita de "aventura".
Ai investit intr-o casa si nu e nimic gresit in asta, eu as fi investit in mine, adica as fi luat joaba aia care (macar in teorie), m-ar face sa ma simt bine cu mine.
Nu vreau sa dau sfaturi, ca nu-indraznesc, dar presupun ca intelegi ce vreau sa zic, nu? -
Vad ca pui "omul" pe acelasi nivel cu purcelul. El nu are un job? Salariul pe care il castigi acolo acopera cat castigati voi acum impreuna?
Acest mesaj a fost editat de către udaridari: -
Maui.Wowie said:Ma aflu intr-o dilema de toata frumusetea fix acum la sfarsit de an. Nu ma preocupa sarbatorile cat ma preocupa in ce directie o iau pe inceputul anului viitor.
In momentul actual lucrez in acelasi loc care ma dezamageste la fel de mult si de care incerc sa scap de multa vreme. Colectivu de la munca e prea diferit de stilul meu de viata, sefa mea imi face zile fripte zilnic. Nu fac mai nimic din ce scrie pe fisa postului, in schimb fac treaba altora. Preiau datele din toate compartimentele si mi se sparg oalele in cap mie, mereu, pt greselile tuturor. Alerg de colo-colo, ma cert cu toate ametitele care fac munca de mantuiala si corectez bataia lor de joc ca sa nu fiu eu luata la suturi.
M-am saturat de mult de job-u asta. Asa ca am luat masuri si am inceput de mult sa-mi caut altceva.
Recent mi s-a ivit sa discut cu un om care s-a oferit sa-mi vanda cateva ponturi. M-am gandit ca-mi va oferi un loc in firma lui, cand mi-a promis ca o sa faca ceva pt mine, ca simte el ca merita sa-si bata putin capul cu mine.
Ei, m-a sunat acum cateva zile si mi-a propus un job. Nu la el, dar in alta parte, in acelasi oras. Job bunicel, nu mare diferenta fata de ce fac acum, dar in alta companie. Salar la fel.
Si mi-a mai oferit un job, mult mai bun decat asta, mult mai bine platit, intr-o companie straina, cu oameni dedicati si talentati, insa...in alt oras. Jobul asta inseamna urcarea mea in ierarhie pe care mi-o doresc de atata timp.
Problema e urmatoarea. Eu si omul ne-am cumparat casuta noastra aici, am investit,am facut-o dupa sufletul nostru,etc. Acum, sa plecam de aici, e o mutare riscanta, brusca.
In orasul in care mi s-a oferit mie job-ul de mai sus, nu avem nimic. inafara de cateva cunostinte din partea omului care ne pot ajuta cu 2-3 sfaturi si nimic mai mult.
Sa las tot ce am construit anu asta aici si sa plec pare o schimbare prea tragica in viata mea, mie nu-mi plac schimbarile atat de mari. Ma sperie.
Dar cu toate astea e sansa mea sa ma afirm pe plan profesional. Poate singura sansa.
Si mai e si sansa ca omul meu sa-si gaseasca ceva acolo tot in domeniul lui. Orasul e mai mare si posibilitatile mai multe.
Va intreb voi ce ati face in situatia asta. Ati lua catel purcel si ati pleca ori ati accepta job-ul de aici si ati sta linistiti in casa voastra cu catel si purcel.
Eu si omul ne gandim zilnic de cand am primit propunerea si trebuie ca pana dupa sarbatori sa ma hotarasc. Amandoi suntem in dilema, ca e ceva ce a venit deodata si nu ne-am gandit deloc la asta. Cand ne facusem planurile cu casuta si tot ce ne trebuie ne gandeam ca aici ramanem, ca plecati am tot fost amandoi si deveniseram satuli de distanta, de departare de casa familie , cei dragi, etc.
Acum suntem pusi in fata aceleasi situatii, din nou. Doar ca de data asta am investit destul de mult aici, si ne tine parca legati. Pan la urma e doar o casa... stiu...DAR. si iar dar..
Odata in viata tot trebuei sa ai curajul sa faci ceva nebunesc!
Eu, desii nu-mi plac schimbarile am avut parte de ele.
cand am reusit sa-mi platesc integral casa, mobila si tot...si am strans si ceva bani, ne-am hotarat sa emigram, am vandut tot si am luat-o de la capat nu la 20 de ani cum a fost prima oara la 40.
Aseemenea ocazii se ivesc 1 singura data in viata si trebuei sa profiti de ea.
Gandeste-te ca pe termen lung vei putea fii si fericita cu locul de munca si cu posibilitati nenumarate sa sari in alt job, sa-si gaseasca si sotul si sa fie mai bine si pe termen mai llung chiar.
Ceea ce te sperie acum s-ar putea sa te bucure in scurta vreme.
Pune pe hartie avantajele daca ramaneti si daca plecati... de asemeni dezavantaje...totul trebuie facut pe un termen de cel putin 20-30 de ani (pana la pensie).
Acum sa te vad ce alegi?
Pe termen lung, cum ti se pare alegerea?
Nu uita: lucrurle materiale nu-ti dau de mancare si nici nu-ti tin de cald cand o sa fii somera sau fara vreo posibilitate sa gasesti ceva de munca local.
Nu spun ca-ti va fi usor, dar pe termen lung eu vad mutarea asta ca pe ceva mai bun si mai sigur.
-
Udari, nu. Omul nu lucreaza nimic stabil aici. El prinde cate un proiect odata la cateva luni si in rest stagneaza. Am mai povestit pe aici prin ce peripetii a trecut si cum s-a intors acasa distrus. De meserie e arhitect, si inca unul foarte bun. Insa intr-un oras modest ca asta arhitectii stau pe banca de rezerva.
Samoa, da, inteleg perfect ce vrei sa spui. Intradevar eu ma leg de locul in care stau, de casa, pun suflet s.am.d.
El si-ar face bagajele in secunda doi, dar eu sunt aia care bate din gura legat de casa, si-l fac si pe el sa se gandeasca de 100 de ori.
Maricon, si noi am tot fost plecati. Eu in alta tara n-am ajuns, dar el da. Si tot cu sperante si job bun si castig mai bun...tot asa s-a plecat. Si tot aici ne-am intors. D-asta cred ca ma gandesc de o mie de ori acum, ca poate mi-e si teama sa nu fie la fel.
Plus ca ma rup greu de un loc unde ma simt eu "acasa". -
Si eu zic sa plecati, Maui! Urmatoarea casa tot pe sufletul vostru o veti face, asta e sigur. Purcelul, catelul si barbatul vor face , la fel, parte din peisaj...
...Marele avantaj mare este ca poti schimba jobul, ceea ce de mult iti tot doresti. Deci din suflet si din minte spun DA! Sarbatori fericite si tie, decizii intelepte si La multi ani! Numai bine! -
Pisi, ma vaz pe mine acum 4 ani, casa noua, mobilata frumos, vine omu si zice sa plecam pentru doi ani in alta tara.
Am inchis usile si am plecat intr-o tara in care nu stiam o iota.Cu doi copii dupa mine.
N-au trecut doi ani, au trecut patru ani si nu mai vreau sa ma reintorc , pentru Moment, de unde am plecat.
In vacante, ma duc, macar am cazarea asigurata.
-
Cata dreptate aveti

M-am sfatuit si cu apropiatii si acelasi lucru ni s-a spus. Bine, inafara de parintii mei care au reactionat tipic "ce? cum sa plecati iar..nu se poate. in loc sa va stabiliti si sa faceti niste copii !!"
Stiu ca o sa facem mutarea chiar daca eu am tot felul de senzatii ciudate cand mi se schimba cursu vietii asa brusc.
Gaby multumesc frumos, la fel si tie si celorlalte eve. -
Depinde de voi si de ce va doriti.
Cum iti doresti asa mult sa avansezi, ar trebui sa faci acest pas.pentru ca iti doresti si ai puterea sa lupti pentru acest vis.
Sotul cum nu are ceva stabil, poate acolo ii va merge si lui mai bine.
Plecati amandoi si va veți avea unul pe altul.dar conteza ce vreți si voi, decizia sa fie luat in consens.
Multa bafta.
Acest mesaj a fost editat de către Bubu3: -
Eu m-as duce. Am si facut-o. Am primit o oferta joi seara, vinerea imi sustineam lucrarea de dizetatie la master, sambata faceam chef ad-hoc de la-revedere si duminica zburam spre alta tara, luand-o de la 0. Am incheiat socotelile administrative cu Romania treptat. La primele esecuri (inevitabile) mi s-a parut ca am facut cea mai mare greseala, insa in 2 ani am realizat c-ajunsesem mult mai departe decat cred c-as fi avut sanse sa ajung daca nu faceam miscarea asta. Eu n-aveam case, dar cu atat mai safe mi se pare sa pleci cand ai o locuinta - o pastrezi si-o inchiriezi, cu banii aia platesti chiria unde vei locui si iti dai deadline 1 an sa zicem sa vezi daca a fost o miscare buna sau e cazut sa te intorci. Bafta!
-
Maui.Wowie said: Omul nu lucreaza nimic stabil aici. El prinde cate un proiect odata la cateva luni si in rest stagneaza. Am mai povestit pe aici prin ce peripetii a trecut si cum s-a intors acasa distrus. De meserie e arhitect, si inca unul foarte bun. Insa intr-un oras modest ca asta arhitectii stau pe banca de rezerva.
Samoa, da, inteleg perfect ce vrei sa spui. Intradevar eu ma leg de locul in care stau, de casa, pun suflet s.am.d.
El si-ar face bagajele in secunda doi, dar eu sunt aia care bate din gura legat de casa, si-l fac si pe el sa se gandeasca de 100 de ori.
Maui, tu in textul asta ai spus multe
Si ai mai spus destule despre actualul job in primul mesaj.
Parerea mea ar fi sa incerci, casa se poate inchiria.
-
Eu as pleca,sa fiu in locul tau,nu sti daca ti se mai ofera sansa asta vreodata ....de fapt, ce ai de pierdut? Casa iti raman,in cazul in care nu ti place in orasul cel mare, ai unde te intoarce,si intre timp, o p[oti inchiria! Dar nu are rost sa ti repet ce ti au spus toti ceilalalti,iti doresc sa iei o decizie pt care sa nu ti para rau dupa aceea si sa ai sarbatori frumoase,indiferent de decizia pe care o vei lua!
-
Mersi fetelor.
Ne mobilizam incet incet, pana pe 12 tre sa fim acolo. Cunostintele de acolo incep sa ne caute un apartament de inchiriat. Daca nu aveam cainele si pisica dupa noi ne multumeam si intr-o garsionera, dar astia mici au nevoie de spatiu.
Sper sa fie ok
Multumesc inca o data pt incurajari.