povestea mea

  •  
    • 9 mesaje
    25 Nov 2013, 20:46
    0 0
    Buna.
    M-am decis sa deschid acest topic pentru a va spune, pe scurt, povestea mea, pentru ca ma simt mai bine atunci cand scriu si sper sa ma puteti ajuta cu sfaturi.
    Sunt studenta in anul 2, intr-un oras la vreo 150 de km de orasul meu natal si de parintii mei.
    Primul an am stat in chirie cu inca 2 fete cu care nu prea m-am inteles, fapt pentru care am decis sa ma mut din anul 2, dar nu am facut decat sa dau din lac in put. Acum stau cu fata unei colege de-a mamei mele de servici cu care pur si simplu nu am ce discuta desi m-am straduit foarte mult si asta pentru ca e foarte inchisa si e foarte mamoasa, ii spune totul mamei ei si face multe altele care ma scot din minti.
    Actualul meu prieten pe care il iubesc foarte mult, este si el dintr-un alt oras la vreo 50 km de orasul in care studiez si vine in weekend-uri la mine, dar din cauza colegei nu poate sa vina si la mine acasa sa nu mai zic si sa ramana peste noapte pentru ca i-ar spune imediat mamei ei.
    Pe langa toate acestea, relatia dintre mine si parintii mei nu este una foarte buna, ei considerand ca eu sunt prea mica pentru a avea un prieten si pentru a iesi in oras si nu vor sa inteleaga ca in orice moment pot face orice, ei nemaiputand sa ma controleze.
    Am incercat sa le explic toate acestea, sa ii fac sa inteleaga, sa ii conving sa ma mut, dar fara nici un rezultat. Sa nu mai zic atunci cand merg acasa la ei si ma suna prietenul meu cat trebuia sa ma ascund de ei pentru ca imediat vin sa asculte cand ma aud ca vorbesc la telefon.
    M-am saturat de toate acestea, de viata pe care trebuie sa o duc si mi-as dori sa pot schimba ceva. M-am gandit si la varianta de a ma angaja pentru a nu mai trebui sa depind de ei, dar nu stiu cat de usor mi-ar fi sa gasesc ceva si sa ma pot descurca cu facultatea.
    Va multumesc tuturor care veti citi povestea mea si orice sfat sau parere sunt bine venite.
  •  
    • 6599 mesaje
    25 Nov 2013, 20:53
    1 0

    Ai incercat sa vorbesti cu ei?Fara crize,nervi,etc.

    Sa le explici ca totusi ai o varsta,sa inteleaga ca ai si tu nevoie de un prieten.

    Poti eventual sa le propui sa il aduci sa-l cunoasca si ei.

    Daca nu merge asa,ai putea sa incerci sa te angajezi undeva cu conditia sa nu-ti neglijezi scoala.

    Exista joburi in care programul este mai flexibil sau te poti orienta pentru inceput catre un job part time.

  •  
    • 2106 mesaje
    25 Nov 2013, 20:56
    1 0
    E trist ca in zilele noastre mai exista parinti cu asemenea mentalitati. Imi pare foarte rau ptr tine si nici nu stiu ce sfat sa-ti dau. De obicei e bine sa-ti asculti parintii, ei nu-ti vor vrea niciodata raul insa cand sunt atat de comunisti cred ca cel mai bine este sa nu te mai ascunzi ci sa faci totul pe fata. Esti majora, ai dreptul sa ai un prieten, sa iesi, sa te distrezi. Cand o sa faci toate lucrurile astea? La 30 de ani?
    In sfarsit...Un job e bun dar trebuie si ajutorul lor asa ca ai face bine sa nu te certi cu ei. Spune-le doar cum stau lucrurile, vorbeste cu mama ta, fara tatal tau, explica-i, spune-i ce ne-ai spus noua, ea nu te poate renega. Se stie ca mama e cea mai apropiata de fiica, asa va fi si ea ca doar si ea a fost ca tine si e femeie.
    Nu stiu ce altceva as putea sa-ti spun. Sper sa-ti gasesti calea iar anii studentiei sa fie anii cei mai frumosi din viata ta! Succes!
  •  
    • 9 mesaje
    25 Nov 2013, 20:58
    0 0
    cornely2929 said:

    Ai incercat sa vorbesti cu ei?Fara crize,nervi,etc.

    Sa le explici ca totusi ai o varsta,sa inteleaga ca ai si tu nevoie de un prieten.

    Poti eventual sa le propui sa il aduci sa-l cunoasca si ei.

    Daca nu merge asa,ai putea sa incerci sa te angajezi undeva cu conditia sa nu-ti neglijezi scoala.

    Exista joburi in care programul este mai flexibil sau te poti orienta pentru inceput catre un job part time.

     

    Crede-ma ca am incercat, ultima data cand am fost acasa i-am povestit mamei mele despre el si a parut sa fie de acord, iar sambata trecuta cand i-am spus ca ies cu el, ma trezesc pe la ora 8 seara ca imi trimite mesaj daca am ajuns acasa.

    M-am gandit si sa il aduc sa il cunoasca si ei, dar sincer imi este greu sa le spun.

  •  
    • 9 mesaje
    25 Nov 2013, 21:03
    0 0
    sweetLumi1 said:E trist ca in zilele noastre mai exista parinti cu asemenea mentalitati. Imi pare foarte rau ptr tine si nici nu stiu ce sfat sa-ti dau. De obicei e bine sa-ti asculti parintii, ei nu-ti vor vrea niciodata raul insa cand sunt atat de comunisti cred ca cel mai bine este sa nu te mai ascunzi ci sa faci totul pe fata. Esti majora, ai dreptul sa ai un prieten, sa iesi, sa te distrezi. Cand o sa faci toate lucrurile astea? La 30 de ani?
    In sfarsit...Un job e bun dar trebuie si ajutorul lor asa ca ai face bine sa nu te certi cu ei. Spune-le doar cum stau lucrurile, vorbeste cu mama ta, fara tatal tau, explica-i, spune-i ce ne-ai spus noua, ea nu te poate renega. Se stie ca mama e cea mai apropiata de fiica, asa va fi si ea ca doar si ea a fost ca tine si e femeie.
    Nu stiu ce altceva as putea sa-ti spun. Sper sa-ti gasesti calea iar anii studentiei sa fie anii cei mai frumosi din viata ta! Succes!

     

    Iti multumesc frumos!

    Am incercat sa vorbesc cu mama mea, pe moment intelege, dar apoi face mi se pare ca a fost in zadar tot ce i-am spus.

    Zi de zi ii spun ca imi doresc sa ma mut, pentru ca pur si simplu nu mai rezist sa traiesc in aceeasi camera cu o persoana cu care nu am ce vorbi si simt ca nu ma suporta si tot ce face face pentru a ma enerva, dar nu ma intelege.

    Si de prietenul meu i-am povestit si am incercat sa o fac sa inteleaga ca este timpul si pentru asa ceva pentru ca nu-mi doresc sa ma marit la 40 de ani. Primul lucru pe care mi l-a spus a fost sa am grija sa nu ma vada colega cu el, de parca ar fi ceva rusinos la varsta mea sa am un prieten.

  •  
    • 2351 mesaje
    25 Nov 2013, 21:07
    1 0
    Decat sa locuiesti cu cineva incompatibil, mai bine te muti in camin cu niste persoane pe care le simpatizezi.
    In privinta relatiei tale, fii mai ferma cu parintii: asta e, n-aveti ce face.
  •  
    • 2106 mesaje
    25 Nov 2013, 21:13
    0 0
    izabella13 said:

     

    Iti multumesc frumos!

    Am incercat sa vorbesc cu mama mea, pe moment intelege, dar apoi face mi se pare ca a fost in zadar tot ce i-am spus.

    Zi de zi ii spun ca imi doresc sa ma mut, pentru ca pur si simplu nu mai rezist sa traiesc in aceeasi camera cu o persoana cu care nu am ce vorbi si simt ca nu ma suporta si tot ce face face pentru a ma enerva, dar nu ma intelege.

    Si de prietenul meu i-am povestit si am incercat sa o fac sa inteleaga ca este timpul si pentru asa ceva pentru ca nu-mi doresc sa ma marit la 40 de ani. Primul lucru pe care mi l-a spus a fost sa am grija sa nu ma vada colega cu el, de parca ar fi ceva rusinos la varsta mea sa am un prieten.

     Am divortat la 33 de ani, o faceam mult mai devreme dar m-am impiedicat de conceptiile lor de viata, de familie, de ceea ce reprezinta femeia...

    Cand am hotarat sa bag divort, nu le-am mai cerut acordul, am facut-o si gata! Le-am prezentat situatia dupa ce am facut-o. I-am pus in fata faptului implinit!

    Acum tu poti sa faci asa: Mama, tata, vin in weekend cu prietenul meu sa-l cunoasteti!

    Sa nu zica dupa aia ca i-ai luat pe nepregatite!

    O vreme tata nu mi-a vorbit apoi a vazut ca asta a fost decizia mea si ca eram total nefericita. In cele din urma tot mama l-a convins deoarece cu mama am discutat cele mai multe din problemele mele. Si acum mama mai are momente cand imi zice ca nu trebuia sa fac asa, nici macar nu ma pot plange de situatia in care ma aflu deoarece imi raspunde ca eu am vrut asa!

    Curaj! Trebuie sa-ti faci un grup de prieteni apoi sa te muti, sa-ti gasesti un job si asa o sa vada si ei ca esti destul de mare , ca poti sa iei decizii singura dar si sub indrumarea lor.

    Ei trebuie sa te priveasca din umbra, sa fie mereu acolo cand vei avea vreun esec si sa te sustina, tu esti copilul lor!

  •  
    • 4724 mesaje
    25 Nov 2013, 22:02
    0 0
    sweetLumi1 said:
    izabella13 said:

     

    Iti multumesc frumos!

    Am incercat sa vorbesc cu mama mea, pe moment intelege, dar apoi face mi se pare ca a fost in zadar tot ce i-am spus.

    Zi de zi ii spun ca imi doresc sa ma mut, pentru ca pur si simplu nu mai rezist sa traiesc in aceeasi camera cu o persoana cu care nu am ce vorbi si simt ca nu ma suporta si tot ce face face pentru a ma enerva, dar nu ma intelege.

    Si de prietenul meu i-am povestit si am incercat sa o fac sa inteleaga ca este timpul si pentru asa ceva pentru ca nu-mi doresc sa ma marit la 40 de ani. Primul lucru pe care mi l-a spus a fost sa am grija sa nu ma vada colega cu el, de parca ar fi ceva rusinos la varsta mea sa am un prieten.

     Am divortat la 33 de ani, o faceam mult mai devreme dar m-am impiedicat de conceptiile lor de viata, de familie, de ceea ce reprezinta femeia...

    Cand am hotarat sa bag divort, nu le-am mai cerut acordul, am facut-o si gata! Le-am prezentat situatia dupa ce am facut-o. I-am pus in fata faptului implinit!

    Acum tu poti sa faci asa: Mama, tata, vin in weekend cu prietenul meu sa-l cunoasteti!

    Sa nu zica dupa aia ca i-ai luat pe nepregatite!

    O vreme tata nu mi-a vorbit apoi a vazut ca asta a fost decizia mea si ca eram total nefericita. In cele din urma tot mama l-a convins deoarece cu mama am discutat cele mai multe din problemele mele. Si acum mama mai are momente cand imi zice ca nu trebuia sa fac asa, nici macar nu ma pot plange de situatia in care ma aflu deoarece imi raspunde ca eu am vrut asa!

    Curaj! Trebuie sa-ti faci un grup de prieteni apoi sa te muti, sa-ti gasesti un job si asa o sa vada si ei ca esti destul de mare , ca poti sa iei decizii singura dar si sub indrumarea lor.

    Ei trebuie sa te priveasca din umbra, sa fie mereu acolo cand vei avea vreun esec si sa te sustina, tu esti copilul lor!

     

     

    Sa vezi ce misto este cand te intorci acasa cu coada'ntre picioare sau mai rau ' un bebe "  

    Tot ce zboara se mananca ? zboara puile , zboara !! sa vezi cand to'i prabusi " Avicola Crevedia  


    Acest mesaj a fost editat de către ponta: 25 Nov 2013, 22:11
  •  
    • 4419 mesaje
    26 Nov 2013, 01:21
    0 1
    Izabella, cred ca cel mai bine ar fi sa mergi cu prietenul tau, acasa la parintii tai, dar fara sa ii anunti. Efectiv ii pui in fata faptului implinit, eu sunt ferm convinsa ca nu vor reactiona urat la faza asta. Daca vor comenta dupa ce pleaca baiatul, asta e!
    Important este ca le faci cunostiinta cu el, asa vor stie cu cine iesi in oras. Dar cati ani ai? 

    In legatura cu colega de camera, vorbesti cu ea sa iesiti in oras si intamplator va intalniti cu prietenul tau, care tot intamplator este insotit de un amic si asa va avea si ea companie   
  •  
    • 735 mesaje
    26 Nov 2013, 13:53
    0 0
    Hope93 said:Izabella, cred ca cel mai bine ar fi sa mergi cu prietenul tau, acasa la parintii tai, dar fara sa ii anunti. Efectiv ii pui in fata faptului implinit, eu sunt ferm convinsa ca nu vor reactiona urat la faza asta. Daca vor comenta dupa ce pleaca baiatul, asta e!
    Important este ca le faci cunostiinta cu el, asa vor stie cu cine iesi in oras. Dar cati ani ai? 

    In legatura cu colega de camera, vorbesti cu ea sa iesiti in oras si intamplator va intalniti cu prietenul tau, care tot intamplator este insotit de un amic si asa va avea si ea companie   

     

  •  
    • 735 mesaje
    26 Nov 2013, 14:06
    1 0
    Sa se prezinte pe nepusa masa cu ciocanitorul in fata parintilor, sa-i puna in fata faptului implinit? Sfat mai prost ca asta... Cata vreme este inca intretinuta de parinti, nu are loc de munca, bunul simt si respectul fata de mama si tata ar trebui sa o determine sa tina cont de dorinta acestora de a nu- l cunoaste p-ala care o f..te pe fii-sa. Iar colega ta de apart nu-i obligata sa stea si cu ciocanitorul tau pe cap,daca te ardea asa rau sa ti-o tragi, trebuia sa-i spui de la bun inceput ca urmeaza sa auda gemete si miorlaieli cand vrea sa doarma sau sa invete!
  •  
    • 9 mesaje
    26 Nov 2013, 14:33
    0 0
    matzoanca said:Sa se prezinte pe nepusa masa cu ciocanitorul in fata parintilor, sa-i puna in fata faptului implinit? Sfat mai prost ca asta... Cata vreme este inca intretinuta de parinti, nu are loc de munca, bunul simt si respectul fata de mama si tata ar trebui sa o determine sa tina cont de dorinta acestora de a nu- l cunoaste p-ala care o f..te pe fii-sa. Iar colega ta de apart nu-i obligata sa stea si cu ciocanitorul tau pe cap,daca te ardea asa rau sa ti-o tragi, trebuia sa-i spui de la bun inceput ca urmeaza sa auda gemete si miorlaieli cand vrea sa doarma sau sa invete!

     

    Nu e vorba ca ei nu vor sa il cunoasca, dar daca tie ti se pare normal ceea ce gandesc ei si anume ca la 20 de ani sunt prea mica pentru a avea un prieten si ora 8 este o ora tarzie de a iesi in oras atunci imi pare foarte rau.

    Crezi ca este usor sa stai cu cineva intr-o garsoniera ca nu stam intr-un apartament si sa nu ne suportam? Si toate astea pentru ce? Ce imi este ea mie ca sa ii suport eu toate toanele? Nu este decat fata unei colege de-a mamei mele cu care am incercat sa ma inteleg, am chemat-o in oras, am incercat sa facem mai multe lucruri impreuna si totul a fost in zadar.

    Si nu s-a pus problema ca acesta este motivul pentru care as vrea sa vina la mine, nu ma arde deloc, am specificat de la inceput ca si el este dintr-un alt oras si i-ar fi si lui mai usor.

  •  
    • 1038 mesaje
    26 Nov 2013, 14:38
    0 0
    izabello, mai stai si intr-o garsoniera cu fata respectiva, unde ai vrea sa mai ramana si tovarasu` la tine ?!

      
  •  
    • 2313 mesaje
    26 Nov 2013, 14:41
    0 0
    Dar tie nu ti se pare putin ciudat ca nu reusesti sa te acomodezi cu co-locatarii? Vad ca nici cei de anul trecut n-au fost pe gustul tau.
  •  
    • 9 mesaje
    26 Nov 2013, 14:47
    0 0
    winter_rose said:izabello, mai stai si intr-o garsoniera cu fata respectiva, unde ai vrea sa mai ramana si tovarasu` la tine ?!

      

     

    Suntem fete si oare intr-o buna zi cand va avea si ea prieten nu isi va dorii sa vina si al ei pe la ea acasa?

    Daca ne-am fi inteles, mai puteam merge si pe acasa un weekend eu, un weekend ea, sa mai iesim prin oras, sa mai mergem in vizita la prietene, colege. Nu l-as aduce niciodata atat timp cat este si ea acasa pentru ca sunt constienta ca nu este frumos si nu s-ar simti bine ea.

  •  
    • 9 mesaje
    26 Nov 2013, 14:49
    0 0
    margarethe said:Dar tie nu ti se pare putin ciudat ca nu reusesti sa te acomodezi cu co-locatarii? Vad ca nici cei de anul trecut n-au fost pe gustul tau.

     

    Si crezi ca sunt singura care a patit asa? iti spun eu ca nu, am colege care s-au mutat mult mai des decat mine.

  •  
    • 9 mesaje
    26 Nov 2013, 14:56
    0 0
    daria_alex said:Izabella pui problema total gresit. Intelege ca fata are un stil diferit de al tau si nu este obligata sa faca pe banii ei (sau ai parintilor ei) concesii pentru ca tu ai acum iubit.
    Cum sa iti permiti sa vii cu idei de genul "sa mai plece si ea pe acasa in weekend"?

    Ei nu serios? Dar de ce nu gaseste iubi al tau o solutie?
    Nu trebuie sa va bazati pe toleranta unui strain ca sa va fie voua bine.

     

    Crede-ma ca eu asa faceam anul trecut cu fostele colege de apartament pentru ca in privinta asta ne-am inteles foarte bine, cu altele am avut probleme.

    Ceea ce ma deranjeaza pe mine, de fapt, este ca parintii mei practic ma obliga sa stau cu ea si nu inteleg de ce cand as putea sa ma mut din moment ce nu ne intelegem din nici un punct de vedere.

    Si anume? Ce solutie ar putea gasi el?

  •  
    • 1038 mesaje
    26 Nov 2013, 15:02
    0 0
    iza, prietenul tau munceste ?
  •  
    • 9 mesaje
    26 Nov 2013, 15:28
    0 0
    winter_rose said:iza, prietenul tau munceste ?

      Da, munceste.

  •  
    • 9 mesaje
    26 Nov 2013, 15:41
    0 0
    daria_alex said:Eu incerc sa iti explic ca ce merge la un om nu functioneaza la altul. 
    Accepta faptul ca aceasta fata are aceleasi drepturi ca si tine in camaruta pe care o impartiti. Punct.
    Daca fata nu are iubit, nu vrea sa plece pe coclauri si nu vrea sa fie deranjata este fix dreptul ei.

    Cu parintii, iti mai explic o data: sunt banii lor deci iti platesc ce si cat isi permit. Altii stau sa se chinuie prin camine insalubre ca sa termine o facultate si tu dai din picior ca printesa deranjata de bobul de mazare.
    Lasa mofturile si incearca sa gasesti tu si cu al tau iubit o solutie.
    Ma intrebi ce solutie sa gaseasca el? Pai nu stiu...pe el sa il intrebi. Pentru ca este foarte usor sa ai pretentii atata timp cat ii impactezi pe altii
    Mai greu este intr-adevar sa faci tu de capul tau sa iti fie bine. 

     

     

    Ce usor este sa vorbesti daca nu cunosti intradevar situatia...

    Am vrut sa stau in camin, dar parintii mei nu m-au lasat. Daca ma consideram o printesa nu imi mai doream sa stau in camin si chiar si acum imi doresc numai sa nu mai stau cu aceasta fata. Prefer sa stau in camin pe bani putini si sa ma enervez decat sa stau in chirie si sa dau de 5 ori mai multi bani si la fel sa ma enervez din cauza colegei. Mereu a trebuit sa fac tot ce au dorit ei si am facut-o pentru ca sunt banii lor si nu am ce comenta.

    Pur si simplu, colega mea este un gen de persoana cu care nimeni nu isi doreste sa aiba de-a face si asta nu spun numai eu, din moment ca nu are prietene cu care sa iasa in oras, iar colegii nu o baga in seama. Chiar cu ochii mei am vazut cum statea singura, intr-un colt, intr-un amfiteatru plin de studenti. Si nu inteleg de ce sunt obligata sa impart aceeasi camera cu o persoana cu care nu imi doresc.

    Dar, m-am saturat de toate astea, in fiecare zi sa simt ca duc o viata pe care nu mi-o doresc.


    Acest mesaj a fost editat de către izabella13: 26 Nov 2013, 15:43