Cine cauta gaseste?
-
5 0Cand credeam ca sunt o norocoasa care va avea un barbat iubitor alaturi pentru totdeauna, am ramas singura si pierduta la o varsta trecuta de 30.
Prietenele ma streseaza sa ies, sa socializez si sa cunosc oameni. Am mai iesit, nu apare nimeni interesant, toti sunt zero barat sau in relatii serioase. E obositor sa te gandesti: azi ma fortez sa ma machez si sa merg la cina x, poate voi cunoaste pe cineva ... decat tot ce imi doresc este sa stau la mine pe canapea, cu un pahar de vin bun si o tigara.
Vad o gramada de ridicole in jurul meu disperate sa isi gaseasca pe cineva, sa atraga atentia cuiva. Nu reusesc decat sa se demoralizeze sau sa devina si mai ridicole data viitoare. De mult timp. Disperarea se simte. Nu vreau sa fiu una dintre ele.
Analizand perioadele din trecutul meu, atunci cand eram singura si imi doream mult sa cunosc un baiat serios si de treaba, socializand si fiind cu ochii in toate partile si oftand cand vedeam un tip dragut cu verigheta pe deget, realizez ca fara exceptie am obosit sa fiu de fiecare data invizibila.
Marile "iubiri" au venit atunci cand nu cautam si aproape nu aveam nevoie de nimeni.
Dar acum am. Am nevoie de cineva care sa fie acolo pentru totdeauna, sa ma adore, sa il ador, sa gatim impreuna, sa vorbim de toate, sa ... asa cum credeam ca este el, cand ma simteam norocoasa.
Ma simt atat de pierduta :( -
Si bineinteles mai sunt si acele femei "independente" care sunt fericite sau doar resemnate sa fie singure, sa aiba tabieturi, cariera si ... atat.
Eu nu. Desi ma iubesc si am placeri pe care mi le pot satisface singura, sunt genul de femeie care poate implinita doar prin iubire, familie, barbat, copii, ...mda, spalat chiloti si facut piure. Fericire simpla si pura. Si innaccesibila pentru mine? Ma terifiaza gandul.
Unde mai pui ca, daca esti din generatia '80, evident ca explozia de femei care se marita sau anunta ca sunt gravide e ametitoare de jur imprejur: vecine, colege de liceu, prietene, colege de munca ... persoane care tocmai se despartisera si sufereau cand eu eram in confortul relatiei mele (care n-a dus nicaieri in ciuda iubirii frumoase cu care a inceput si in ciuda eforturilor coplesitoare de a mai salva ceva, cand s-a sfarsit) si care intre timp si-au gasit, rand pe rand, alesul. Nici nu mai pot sa ma bucur pentru ele, la inca o veste din asta eu, in loc sa ma bucur de binele aproapelui, cum orice om bun ar face-o, ma umplu de frustrari si ma simt din ce in ce mai "sarita" de soarta la capitolul asta.
Ieri imi vorbea o cunostinta despre casnicia ei: "e ceva atat de intens si adevarat intre noi incat mi-e imposibil sa cred ca se va pierde vreodata".
Ce binecuvantare sa poti spune asta. E siguranta si pacea pe care am avut-o si eu candva, dar am scapat-o printre degete; si pe care tanjesc sa o simt din nou, de data asta pentru totdeauna. Stau in pijamale, in camera mea, cu laptopul in brate, cu un pahar de vin si cu lacrimi siroind pe obraji. Si mi se striga de catre persoane care tin la mine: iesi de acolo! alesul n-o sa vina niciodata sa iti bata la usa. -
Cu siguranta cu laptopul in brate n-o sa gasesti pe nimeni.
Iesi in oras,plimba-te,dar nu cu gandul asta,sa pui mana pe vreunul.
Fa-o pentru tine,pentru ca izolandu-te nu faci decat sa ridici ziduri care la un moment dat te vor inconjura.
In loc sa ridici ziduri,mai bine construieste poduri.
Ma-ntelegi,nu?Ca e cam tarziu si nu mai stiu ce spun

-
Lonely, parca m-am citit pe mine
Cu mentiunea ca eu ma bucur cand vad oameni in relatii frumoase si de durata pentru ca asta inseamna ca inca mai avem speranta.
Te inteleg ca nu simti nevoia sa iesi, ca te oboseste chiar si ideea (si eu simt la fel de cele mai multe ori). La fel, si eu "functionez" cel mai bine in cuplu, cu persoana iubita. Dar daca omul nu a meritat, nu are rost sa stam sa plangem ci sa ne gandim ca a fost o experienta, cu bune, cu rele, dar din care trebuie sa invatam ceva si sa aplicam pe viitor. Acum poate ca nici nu este momentul sa cunosti pe cineva. Poate iti este menit sa intalnesti un om bun dar daca ar veni acum, cand nu-ti sunt inchise ranile, poate ca nu ati reusi sa construiti o relatie frumoasa si el nu are nicio vina ca tu inca suferi, ca faci comparatii... Erica a spus bine, cel mai probabil e sa intalnesti pe cineva cand nici nu te astepti, cand nu mai cauti, cu totul intamplator.
Eu te sfatuiesc sa iesi pt placerea de-a iesi, chiar si o plimbare ca sa-ti faci cumparaturile te mai poate scoate din starea de tristete. Stiu f bine cat de greu este sa te mobilizezi, dar incearca!
Ai un gand bun de la mine si o imbratisare! -
Ai putea scrie o carte!
Serios. Sunt putine cele ce nu au trecut prin stari si momente ca astea...Eu dupa intamplari tragice cu barbatii si dupa perioade intense de singuratate, cand pur si simplu m-am declarat invinsa de viata, de oameni, de tot..., cand eram sub pamant si nu la pamant...fix atunci a iesit soarele si pe strada mea. Asa e viata! Fix asa e viata. A ta, a mea, a multora...Ideea e sa prinzi clipa prezenta si sa o traiesti caci avem doar prezentul, atat, prezentul. Bea-ti paharul cu vin, lasa-ti mintea sa umble, sufera, fii buna sau fii rea dar FII! Ce va fi sa vina, va veni...mai tarziu ori mai devreme dar va veni...
Zi buna, natiune! Iar mananc in sat! Un pupic tutulor! -
Nu cred ca exista fata desteapta care sa nu fi incercat astfel de sentimente. Ai nevoie de munca multa, sport si prieteni optimisti. Pana una, alta, savureaza linistea din jur si paharul cu vin. Cand iti vor scanci bebelusii in leagan si sotul va bombani ca nu-si gaseste sosetele care sunt in sertarul de sub nasul lui vei tanji dupa aceste momente.
Acum vreo juma de an, o colega mai tanara (acum are 33 de ani) spunea exact ceea ce spui tu: ca ii vine sa se vare undeva, intr-o pestera, sa dispara de pe fata pamantului. Ba, la un moment dat ii traznise ideea ca ce-ar fi sa plece ea undeva depaaaaarte, in Noua Zeelanda, de exemplu. I-am zis si ei ce-ti zic si tie: n-aduce anu' ce-aduce ceasul. Intre timp s-a cunoscut cu un baiat dragut, s-au mutat impreuna si acum 2 saptamani am fost la nunta lor. Vineri m-a sunat sa-mi spuna ca nu vine la birou, pentru ca merge la un control: se pare ca vine barza
-
Dragilor, apreciez ca v-ati rupt cate putin din timpul vostru ca sa ma sfatuiti asa cum ati stiut voi mai bine. E-rica, foarte impresionant si motivational filmuletul.
Nu exista nici o indoiala ca, asa cum exista atatea femei care stau cu pachetul de servetele singure pe langa brad, acum ca se apropie sarbatorile, sunt si droaie de barbati nefericiti, neimpliniti. Pare ca o ecuatie rezolvata ca ei sa dea nas in nas pe net? Hm, nici pe departe, sa fim seriosi.
Acum, concluziile dupa mancat socializare pe paine, dupa interactionat, cunoscut oameni noi si purtat discutii mai mult sau mai putin interesante pana la ore tarzii?
In ciuda a ceea ce credeam aproape cu convingere, acum nu mai pare chiar atat de greu sa cred ca as putea simti din nou; as mai putea tresari la o atingere “intamplatoare” pe mana, as putea lasa scutul mai jos, as putea merge chiar mai departe, daca dupa doua ceaiuri cu siguranta nu, dupa doua paharele cu siguranta da. Este o concluzie teoretica, dar este incurajatoare, avand in vedere ca n-as fi crezut si ca ma simteam de piatra.
In schimb, …cand ma uit in jur si vad ca nimeni, barbati si femei deopotriva, nu mai pot si nu mai considera necesar sa isi tina chilotii pe ei, ma ia jalea. Parca nimeni nu mai crede in valori care erau candva importante, traim intr-o societate atat de libertina si de deschisa sexual incat sa ti-o tragi cu cineva cunoscut de doua ore, sa faci un dush si sa pleci acasa pare ceva atat de natural. Nimeni nu mai are sentimente si un suflet de dat. Toti traiesc clipa. Avantajele socializarii in 2013? Afli ca barbatii au liste. Au portofolii cu: neveste de capitani, femei logodite sau mai mari cu 10 ani! Ce mandrie ... Afli ca e mai mare pacatul sa spui nu, daca tot ai ocazia. Isi mai aseaza un trofeu vanatoresc dupa o ora de dezinhibitii cu o necunoscuta, cum ar bea apa. Afli ca o casnicie durabila este aceea in care inchizi ochii, in care el mai are voie si pe la altele daca tu nu afli, ca doar e barbat. Afli ca o femeie casatorita si-a lasat barbatul pentru amant, apoi si-a inselat amantul cu un baietas frumos cu ochii albastri, intr-o delegatie la capatul pamantului unde nu i-ar sti nici vantul nici pamantul. Afli ca, in 2013, daca te plictisesti acasa, mergi intr-un club de jazz, te asezi la masa cuiva si, dupa cateva replici interesante, nu mai ramane decat sa intrebi: “la mine sau la tine?”. Am cunoscut extrem de multa lume mult mai fericita si relaxata decat mine, secretul: traieste clipa.
Ma simt atat de neadaptata.
De asta il iubeam atat si nu doream sa se termine niciodata; “el” nu era asa. El avea valori morale parca rupte din lumea asta, era unul din cei 0,1% care n-au stiut si n-au vrut sa tina pasul cu “modernizarea”. Pentru el (si numai pentru el in viata asta) am bagat mana in foc pana la cot. Si m-am ars.
Nu, n-are rost. Reintoarsa cu mine intre cei 4 pereti ai mei, voi sta aici cu laptopul meu si paharul meu de vin, stiind ca el va veni, doar daca e sa vina. Va veni la usa mea pe un cal alb alb si ma va duce la el in imparatie, imi va face 5 copii si ma va dori numai si numai pe mine zi de zi, pana la sfarsitul zilelor. Lasa-l sa vina. Eu nu-l mai caut pentru ca nu mai cred.
-
Lonely sa te inchizi in casa nu e o solutie,bucura-te ca ai aflat pe cine aveai alaturi,ca puteai sa afli mult mai tarziu cand poate era si un copil la mijloc si el ar fi suferit cel mai tare.
Daca ai peste 30 de ani asta inseamna ca trebuie sa te gandesti ca vai toata lumea e fericita in jur ca il are pe acel el sau ea langa si tu nu ai,unele sunt doar aparente.
Din tot ce ni se intampla invatam cate ceva,tu de exemplu data viitoare nu vei mai baga mana in foc pentru un el.