De ce nu putem accepta critica celor din jur
-
0 1Mesaj şters de administrator
-
Pai nu-i mai usor sa le vedem altora defectele ?
Sigur ca e mult mai usor.
Lumea e invidioasa, rautacioasa
... nu ne mai bucuram pentru aproapele nostru, ne e ciuda, il criticam..ii gasim o caruta de defecte, refuzam sa acceptam un om asa cum e, avem o tona de pretentii,etc. Lumea devine din ce in ce mai rea, iar cei cu caldura-n suflet, binevoitori, oameni buni si sinceri, sunt din ce in ce mai putini.
Legat de parinti. Depinde despre ce caz vorbim. Daca generalizam..nu toti parintii fac greseli in educatia data copiilor lor.
Pentru cei mai nefericiti, a caror parinti i-au neglijat...ori a caror educatie si lectii de viata se bateau cap in cap cu realitatea (cazul meu,spre ex), dureaza ceva sa reintre in pas cu ceilalti, care au fost invatati de acasa la ce sa se astepte de la viata, inca de la varste fragede.
Dar repet, depinde despre ce caz vorbim aici.
Acest mesaj a fost editat de către Maui.Wowie: -
Uite cine vorbea! Si nu, nu ma refer la initiatoarea topicului!
Eu una sunt foarte critica, dar critica in primul rand cu mine, daca eu sunt perfecta din anumite puncte de vedere, atunci am dreptul sa-l critic pe celalalt. Daca nu sunt, si sigur nu sunt perfecta in toate
, tac, desi...e mai simplu sa critici, sa acuzi, sa te speli pe maini si sa-ti spui ca unu sau altul e mai ceva sau mai prejos decat tine!
Critica poate fi si constructiva, cuvintele trebuie alese bine, totusi, un om care iubeste alt om..nu-l critica, il accepta..
Cat despre parinti vs copii, e alta mancare de peste..Ii criticam ptr a-i face mai buni decat suntem sau am fost noi..si ni se implementeaza chestia asta in creier..si stim ca e gresit..dar continuam..In acest fel schilodim psihicul copilului inca din primii ani..iar copilul care a fost criticat va invata sa critice la randul sau..
Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: -
Marlen, parca Einstein spunea...oricat ar parea de ciudat dar povestea oricarui om este povestea unui esec. Oricum am suci-o, oricum am intoarce-o, in orice/oricine am crede...erori facem si vom tot face. Au facut altii cu noi, noi vom continua sa facem cu altii si tot asa. Sa-i criticam pe altii e floare la ureche! De aceea criticam , ca-i simplu! Ia sa ne punem mintea la contributie si sa-i intelegem...ehei...e greu tare. Preferam simplul complicatului.
Parintii gresesc mai toti, mai tot timpul. Si noi ca parinti gresim si vom tot gresi. Absolut toti copiii nostri vor gasi ceva sa ne reproseze, oricat ne-am stradui cu ei... -
Ma repet Mi.am criticat parintii in mintea mea de enspe mii de ori Mai ales pe taica.miu care m.a crescut sa fiu cat mai buna la scoala Cu maica.mea aveam alte probleme
De cativa ani mai multi asa am realizat ca daca nu era taica.miu cu critica acum cred ca trageam mata de coada
))
Binenteles ca pe ai mei copii ii critic, dar nu le cer totusi perfectiunea
Dar ii si laud in aceeasi masura
Din nefericire aici se poarta laudatul pentru orice fleac
Si mai tarziu descopera lumea ca e neadaptata vietii de zi cu zi -
daria_alex said:Chiar mai devreme purtasem cu o prietena o discutie despre felul generatiei parintilor nostri de a ne creste: fara sa arate prea multa afectiune, vesnic pusi mai mult pe critica decat pe lauda (ca sa nu ne-o luam in cap) etc.
Ce-i drept acum se ajunge incet, dar sigur, la extrema cealalta: prea multa lauda si prea mult rasfat.
Si chestia asta pe termen lung va cauza multe probleme.
Asa ca nu stiu cum este mai bine
Greu cu echilibrul.
Legat de critica...cred ca e foarte greu sa lasi orgoliul la o parte cand esti critica. Si cu cat persoana este mai mandra de propria-i insemnatate cu atat mai mult va lua critica la modul personal.
nu poti da vina intotdeauna pe parinti.
da,m cel care creste inconjurat de cicaleala, de critica, invata sa condamne.
DAR asta ar trebui sa fie pana la o anumita varsta.
dupa aceea, ar trebui fiecare sa constientizeze ca a te raporta la chestii criticabile echivaleaza intotdeauna cu o involutie, fie ea si de moment.
de aceea ma si amuz de cum este inteleasa "porunca" aceasta de a nu iti judeca aproapele. introducand in subconstient modele negative, criticabile..mai devreme sau mai tarziu ele se manifesta intr-un fel sau altul.
e mult mai bine sa te uiti doar inspre ce este superior, calitativ vorbind si sa cauti sa intelegi cealalta situatie.
tot aud ca ne-au conditionat parintii sa fim asa si pe dincolo. dar de deconditionare nu a auzit nimeni? stiu ca e mai greu dezvatul decat invatul nou, dar nu toti/toate se considera inteligente/i? -
migaby1964 said:
Parintii gresesc mai toti, mai tot timpul. Si noi ca parinti gresim si vom tot gresi. Absolut toti copiii nostri vor gasi ceva sa ne reproseze, oricat ne-am stradui cu ei...Asa e!
Doar ca ei, copiii, cresc si devin, la randul lor, parinti.
Daca educatia pe care au primit-o n-a fost buna, sa faca altfel.
In definitiv, fiecare e liber sa faca asa cum considera ca e mai bine, nu?
-
marlenalili said:De ce nu putem accepta critica celor din jur? De ce vedem paiul din ochiul celuilalt, ingnorand barna din ochiul nostru? Ma tot gandesc cum de au reusit parintii nostri sa ne F*t* pe termen lung, prin educatia data. Cat timp trebuie sa petrecem acum ca sa reparam ce au stricat ei?
Da " nu stiau ca vei fi desteapta desteptelor .. Dovedind-ule ca esti , spunele sa-ti traga la .ue ..
-
marlenalili said:Cui ii place sa fie analizat, pus sub lupa?Critica scoate din noi emotii extreme, furie, vina si chiar depresie. Dar de ce nu putem accepta ca ceilalti sa ne vada slabiciunile? Cumva reactia violenta pe care o avem la critici, se datoreaza unei vulnerabilitati nasrcisiste?
Nu m-a suparat nimeni, incerc doar sa inteleg cauza izbucnirilor violente.Cauza ? Esti vie ! dupa ce vei muri , ce ve'i mai putea face ?
-
marlenalili said:Cui ii place sa fie analizat, pus sub lupa?Critica scoate din noi emotii extreme, furie, vina si chiar depresie. Dar de ce nu putem accepta ca ceilalti sa ne vada slabiciunile? Cumva reactia violenta pe care o avem la critici, se datoreaza unei vulnerabilitati nasrcisiste?
Nu m-a suparat nimeni, incerc doar sa inteleg cauza izbucnirilor violente.Marlen, ti-ai raspuns singura in acest post..Cauza si efect..
Critica te scoate din sarite, si da, poti avea o depresie din cauza ei..
Cand ii lasi pe altii sa-ti vada slabiciunile, devii vulnerabil. Ptr omul vulnerabil este f greu sa reziste in jungla..Viata e o jungla. Cel puternic il ataca pe cel slab. Cel slab e omul vulnerabil..
Filosofii!

-
marlenalili said:Parintii mei m-au crescut cum au putut mai bine,dupa modelul bunicilor si strabunicilor, s-au sacrificat de multe ori pentru mine, nu cred ca au facut rau cu buna stiinta. Le datorez atat de mult, dar , incerc sa inteleg de ce sunt asa cum sunt, eu si multi altii din jurul meu.
Pentru ca esti mediorca
cand vei incepe sa risti , intreabate ? ce nu a mers sau , cum pot sa fiu mai bun 