Ce mai poti sa faci cand dupa 25 de ani de casatorie cand....
-
0 1Toata viata mi-a placut sa fiu discreta cu viata mea, m-am casatorit tarziu( la 32 de ani) , sotul meu a fost singurul barbat din viata mea, ptr ca asa am fost crescuta, poate veti spune ca am fost o incuiata , dar am avut niste parinti f,ff, stricti, De cand ma stiu , si va spun nu ma victimizez , nu exagerez cu nimic, m-am dedidicat familie, mai intii parintilor care au avut grave probleme de sanatate, fratilor mei, iar dupa casatorie si sotului si copilului meu .Nu am cerut nimic de la nimeni, nu am fost ajutat niciodata de nimeni, am ajut cat am putut si familie si straini. Poate datorita mie multi din cei care m-au intilnit au ajuns oameni mari, inclusiv sotul meu care acum cand considera ca toate sa-au asezat pe un fagas favorabil lui ca pot fi inlocuita cu brutaliate, si violeta din viata lui. Ani de zile comportamentul egoist de care a dat dovada mi-l-am justificat mie cu motivatia "ca asta este asa este el". Fata de familie am mimat tot timpul intelegere si comunicare, asta pentru ca vedeam ca eram un exemplu si un sprijin pentru cei din jur, toti veneau la noi ca la terapei, insa niciunul a avazut nefericirea mea , si tensiunea din familia noasta, suntem ff buni actori mai ales eu, care dupa ce eram jignit si lovita de sotul meu avem puterea sa primesc musafie sa fi zambitoare si draguta cu toti care treceau pragul. Am banuit tot timpul ca el ma inseala, insa nu puteam sa fac nici o acuzate , ca ori cum se enerav si ma lovea, mentionez ca sunt mai mare cu 4 ani ca el, insa nu mi sa dat niciodata varsta pe care o am ptr ca am o gena buna in acest sens, si fara imbunatatiri. In luna iunie cand ne-am intors din concediu, un concediu in care s-a purtat ff ciudat, intimplator am descoperit pe calculator diverse mesaje de la femei ,in care stabileau intilniri , si alte discuti care m-au socat si sunt incotinuare socat, atunci am verificat si telefoanele si am constata ca avea convorbir intr-o luna di de 5 6 ore cu diverse.. cand i-am cerut explicati a negat, si-a cerut ierate dar a continuat, iar i-am cerut explicati iar a negat ,a urlat si a facut scandal, si a continuat, a culminat cand am constata ca avea datori mari la banci pe care nu le justifica si in alte locuri. Acum dupa mai mult incercari de a duce o viata in continuare normal, a izbucnit din nou cu reprosuri grave aduse mie, ca din cauza mea, adica eu care l-am lasat de cand ne-am casatorit liber, a facut numai ce a vrut, numai ce i-a placut , l-am ferit de multe din greutatile vietii, mi-am crescut practic singura si copilul , am avut grija si de familia mea dar si de a lui pe cand el era plecat in diverse locuri el stie cu cine.
VA intreb pe voi care cititi ce sa fac? Recunosc imi este tare greu ca am o varsta destu l de inainata si am si probleme de sanatate ,dar va spun ca lacrimile nu mi se usuca de pe obraz , nu pot vorbi cu nimeni din familie ca nu mai am cu cine . Va rog sa-mi respundeti numai da sunteti bine intentinati , durerea mea este prea mare pentru glume proste. -
In primul rand bine ai venit pe forum. Solutia e la tine. Niste sfaturi ti le pot da din cauza experientei prin care a trecut mami meu. Ca idee acealeasi chestii i s-au intamplat si dansei. Haide sa punem in balanta atat bunele cat si relele (presupun ca au fost si bune) dei nu prea le-ai etalat aici. Sa incepem cu relele: se poarta teribil cu tine SI TE BATE. Nu inteleg cu voi femeile puteti sta si indura un asemenea tratament. Cand da odata(si nu sunt de acord si cu asta) sa spunem ca in ziua respectiva a avut o zi foarta naspa dar cand se repeta deja e un semnal de alarma. De ce spun ca solutia este la tine. Cum ai spus avand o varsta destul de inaintata cred ca in momentul de fata ai nevoie de liniste si nu de scandal, sa nu mai spunem de lovituri. Si te intreb pe tine scumpa draga. Preferi sa stai asa sau preferi o viata linistita? Cum ai spus si tu, mai tot ce sa realizat in aceasta familie, sa realizat prin sacrificiile si spatele tau. Faptul ca ai venit aici sa ceri niste sfaturi cred ca situatia s-a inrautatit mai mult decat era. It recomand sa pui in balanta cum am spus mai sus cum iti este mai bine. Daca hotarasti sa il parasesti crede-ma ca ai face cea mai buna alegere si nu uita chiar daca nu mai ai un barbat langa tine , singura nu vei fi. vei avea prietenii si familia langa tine. Sunt sigur ca toti de vor intelege cand vei pune problema asa cum ai puso aici. Si sa nu iti fie frica sa faci acest pas ca nu esti singura femeie care la facut si le merge bine (exp mama mea). Stiu viata e mai usoara in doi, dar e usoara si frumoasa cand acei doi se iubesc nu cum face sotul tau. Fii tare si mergi inainte, vei avea numai de castigat.
-
daria_alex said:Nu exista asa ceva "a dat in mine o data pentru ca a avut o zi naspa".
Nu poate exista o scuza!
Dorina, incearca sa iti pui incet si rational in balanta optiunile. Apoi ia hotararea de a-ti vedea de viata ta!
Nu poti continua sa stai intr-un mariaj care iti aduce doar umilente si lacrimi pe obraz.
Stii foarte bine ca ai puterea sa mergi mai departe. Daca ai avut puterea sa tii in spate atatia oameni si sa fie totul bine sub atenta ta ghidare, sa iti iei viata in propriile maini nu va fi pentru tine o actiune imposibila
cum am spus nu sunt de acord cu asta, de fapt nu sunt de acord sa dai intr-o femeie indiferent de motiv numai ca unele pot pune problema si asa.
-
O gramada de femei trec prin asa ceva si eu una le inteleg.De ce le inteleg?Sunt femei care au un suflet prea bun si de dragul familiei le este teama sa "destrame" o casnicie.Fenomenul asta eu il numesc PREA PROASTA DE BUNA!!!Imi pare f rau pentru tine si parerea mea proprie si personala este ca ar fi bine sa iti pese putin mai mult de tine.Copilul banuiesc ca este destul de mare.Tu practic ti-ai dus misiunea ta de parinte exemplu pana la capat.In concluzie ai si tu dreptul la fericire.Eu ma intreb cum de ai suportat atatia ani situatia?
-
Dupa 25 de ani nu e usor, nu din cauza ca ai o varsta si probleme de sanatate dar banuiesc ca ati construit ceva impreuna in acesti ani, in primul rand o casa cu tot ce trebuie in ea. E trist! Depinde de tine, unele femei pot accepta, isi vad si ele de viata lor, ignora. Eu nu sunt genul asta, m-ar consuma mai mult sa stiu ca sta formal cu mine, m-ar durea sa-i vad corespondenta/telefoanele cu altele...asta daca l-as iubi. Inainte de o hotarare definitiva poate o separare ar mai clarifica ceva si daca e sa va despartiti ar face trecerea mai usoara. Oricum, nu spera ca se va schimba. Il accepti asa cum e sau iti traiesti viata demn si frumos.
-
Daca ai putea sa divortezi ti ai face tie insati cel mai bun lucru pe care l ai putea face! Chiar daca e greu acum dupa atata timp sa te desparti,gandindu te la gura lumii sau ca ai o varsta anume, eu cred ca ti ar fi mult mai usor sa incerci sa ti faci o viata DOAR PT TINE, ASA CUM TI AI DORI TU ! Cum mai spunea cineva aici, pune in balanta lucrurile rele si pe cele bune de care ai parte in asa zisa ta casnicie si pun pariu ca lucrurile bune sunt cu mult mai putine .... Nu te ai chinuit destul atata amar de vreme sa traiesti doar pt altii, sa le faci doar lor viata usoara si frumoasa? Nu crezi ca e timpul sa te gandesti si la tine ,sa intelegi ca si viata ta conteaza, si trebuie sa ti o faci cat mai placuta? Nu e tarziu nici acum pt asta! Sper sa ai puterea sa iei cea mai buna decizie pt tine,eu daca as fi fost in locul tau,il inlaturam de mult din viata mea.... Oricum, multa bafta iti doresc si sa auzim de mai bine!
-
Va multumesc mult pentru mesajele voastre, si imi dau seama ca singura solutie este despartirea. Intradevar am consturit o viata impreuna , imi este ff greu pentru ca nu mai pot sa fac inca odata o casa, dar daca altfel nu se poate asta voi face. Intradevar m-am lasat umilita si lovita pentru ca nu am avut puterea sa-l opres, am considerat intotdeaua ca prin discutie si comunicare voi reusi sa-i transmit si sa-l fac sa inteleaga ce doresc si eu si cum este mai bine pentru toti trei nu numia pentru el. Au fost si clipe frumoase dar incomparabil mai putine decat cele rele. Nu demult am vazut pe HBO un film farntuzesc "Mare si frumos", era o redare cozmetizata a ceea ce se intimpla intre mine si sotul meu, a conceptiei lui ca daca sunt grasa si am o varsta sa ma duc eventual sa ma arunc de pe un pod . Problema este copilul intreadevar nu mai este minor dar inca nu si-a termiat studiile , inca nu are un venit sa poata sa se intretina, copilul nu il aproba pe tatal lui, dar cand l-am intebat ce parare are a zi sa ne rezolvam singuri problemele ptr. ca el nu poate sa fie de partea nimanui, stie ca sotul meu a avut si are diverse relatii din care am inteles chiar ia sugerat lui taicasu sa renunte si sa aiba grije de mine. In acest moment nu vorbesc de loc cu sotul meu, am incercat sa discut cu el lucruri care tin de casa ,de familie refuza sa vorbeasca.
Sunt furioasa pe mine, ca atatia ani nu am fost atenta mai mult la ce face cu adevarat, ca i-am dat libertatre , insa am incercat sa-mi construiesc casnicia pe alte relatii de cat le-au avut parinti mei, socrii mei, si alti, am considerat ca trebuie sa fim prieteni, bine a spus cineva din dvs. ca am fost "proasta de buna".
Imi trebuie curaj sa fac pasul , sa iau hotararea de a Divorta, sper ca Dumnezeu sa -mi dea intelepciunea si gandirea corecta in acest sens. Va multumesc tuturor,
Toate gandurile bune pentru voi.
-
Daca feciorul tau a spus ce-a spus, cu atat mai bine: ai mana libera.
Tot ce pot sa-ti spun e ca matusa mea n-a regretat niciodata si nu regreta nici astazi decizia luata (au trecut inca aproape 30 de ai de la divort, deci se poate trage o concluzie intemeiata). Ceea ce a reusit ea (si sper sa reusesti si tu) a fost sa reziste numeroaselor demersuri facute de primul sot - in toti anii pe care i-a mai avut de trait, pentru ca intre timp s-a prapadit - de a o aduce inapoi acasa.
P.S. Traiasca grasutele!
-
Cum era viata voastra acum 25 de ani, ca si cuplu ma refer? Va-ti iubit mult presupun de te-ai casatorit. A fost violent de la inceputul casatoriei sau s-a accentuat acum? Comunicati destul de bine acum 25 de ani?
Incearca macar sa da-i cartile pe fata , tu il cunosti mai bine. Nu cred ca dupa 25 de ani sunt probleme de comunicare, practic e o viata de om impreuna.
Incearca sa aflii unde s-a pierdut aceasta relatie, ca sa nu ai mustrari de constiinta mai tarziu.
Intr-o relatie e vb de doi , nu cred ca numai unu este vinovat si celalat nu.
Cu violenta nu sunt de acord in nici un caz nici verbal nici fizic.