Cum sa am stabilitate?

  •  
    • 170 mesaje
    1 Nov 2013, 12:45
    0 0
    Ma simt tare neputincioasa si stiu care mi-e buba: nu am stabilitate! Ma lovesc mereu de acelasi perete si nu stiu cum sa schimb lucrul asta la mine. Fug de responsabilitati ca de dracu' si cand zic fug, vorbesc chiar la propriu. Daca nu-mi convin lucrurile dintr-un oras, fug in altul, iar acolo o iau iar de la inceput. Sunt entuziasmata 3-4 luni si apoi o iau iar de la inceput.

    Mai clar, nu am deloc continuitate la un loc de munca si asta ma da peste cap. Doar ce am terminat masterul si pana acum am lucrat in 2-3 locuri, iar acolo tot asa, sezonier. Imi caut si caut de lucru mai mereu, dar parca tot timpul gasesc cate o chichita doar asa, sa fug de seriozitatea pe care o da un loc de munca. Am fost si la psiholog si m-a intrebat daca mama mea a lucrat cat timp am fost mica si intr-adevar, nu a lucrat, iar tatal meu venea tot timpul obosit de la serviciu si ori tipa, ori se aseza la televizor si ramanea acolo intepenit.  

    Poate suna a rasfat maxim, dar va rog sa ma credeti ca  nivelul meu de stres e peste limite!! Imi vine sa ma dau cu capul de pereti ca nu pot avea stabilitatea asta si ca fug mereu... Sunt o fire visatoare, simt ca puterea banului e peste cea a sufletului, dar nici fara bani nu se poate trai. 

    Va rog, spuneti-mi cum sa ma mobilizez, la ce sa ma gandesc, cum sa trag de mine sa fiu in randul oamenilor!!!  
  •  
    • 1532 mesaje
    1 Nov 2013, 13:01
    0 0
    Marrakech said:Ma simt tare neputincioasa si stiu care mi-e buba: nu am stabilitate! Ma lovesc mereu de acelasi perete si nu stiu cum sa schimb lucrul asta la mine. Fug de responsabilitati ca de dracu' si cand zic fug, vorbesc chiar la propriu. Daca nu-mi convin lucrurile dintr-un oras, fug in altul, iar acolo o iau iar de la inceput. Sunt entuziasmata 3-4 luni si apoi o iau iar de la inceput.

    Mai clar, nu am deloc continuitate la un loc de munca si asta ma da peste cap. Doar ce am terminat masterul si pana acum am lucrat in 2-3 locuri, iar acolo tot asa, sezonier. Imi caut si caut de lucru mai mereu, dar parca tot timpul gasesc cate o chichita doar asa, sa fug de seriozitatea pe care o da un loc de munca. Am fost si la psiholog si m-a intrebat daca mama mea a lucrat cat timp am fost mica si intr-adevar, nu a lucrat, iar tatal meu venea tot timpul obosit de la serviciu si ori tipa, ori se aseza la televizor si ramanea acolo intepenit.  

    Poate suna a rasfat maxim, dar va rog sa ma credeti ca  nivelul meu de stres e peste limite!! Imi vine sa ma dau cu capul de pereti ca nu pot avea stabilitatea asta si ca fug mereu... Sunt o fire visatoare, simt ca puterea banului e peste cea a sufletului, dar nici fara bani nu se poate trai. 

    Va rog, spuneti-mi cum sa ma mobilizez, la ce sa ma gandesc, cum sa trag de mine sa fiu in randul oamenilor!!!  

     

    Nu stiu daca cineva iti poate da o "reteta"... totul tine de tine, de psihicul tau... trebuie sa iti dai seama ce anume iti da teama asta...

  •  
    • 170 mesaje
    1 Nov 2013, 13:12
    1 0
    Ştiu ce îmi dă teama asta; teama de eşec, dar judecând la rece, acum tot un eşec este dacă nu am un venit stabil. Mă uit la mulţi cunoscuţi care parcă nu mai au viaţă de când s-au angajat si repetă întruna că serviciul le-a luat toată vlaga şi de abia aşteaptă concediul ca să se relaxeze. 
    Sunt sigură că există şi oameni care nici nu simt cum trec orele de la serviciu şi alţii care d-abia aşteaptă să rupă uşa.  

    Nu mai e nimeni în situaţia mea, să nu-şi găsească locul?  
  •  
    • 170 mesaje
    1 Nov 2013, 13:18
    0 0
    Daria, problema e că mi-aş dori din suflet să fac tot timpul numai ceea ce-mi face plăcere. Ai mei îmi zic că "ce bine ar fi dacă toată lumea ar face aşa, dar nu e totul aşa de roz etc.".  Apoi mă uit pe site-urile de recrutare unde toţi cer experienţă şi eventual să stai şi peste program, că aşa e în multinaţionale... 

     
  •  
    • 170 mesaje
    1 Nov 2013, 14:09
    0 0
    daria_alex said:Marrakech gura lumii nu o poate inchide nimeni. De asemenea ce inseamna sa fi in randul lumii?
    Serviciu 9-6?

    Poate tu vei reusi sa iti faci o mica afacere a ta sau sa lucrezi de acasa ceva ce iti place.
    Faptul ca incerci sa te incadrezi intr-un sablon care nu te face acum fericita mi se pare o problema.
    Cum sa te duci la psiholog sa iti zica ala cum sa urlii de fericire facand ceva ce nu iti place?!
    Dar si ala multa minte in capul lui. Ar fi fost in stare sa il inregimenteze si pe Picasso
    Vezi-ti de tinerete si concentreaza-te sa castigi bani facand ceva util tie.

    Nu zic, daca arde faci orice fara mofturi. Facturile nu se platesc singure. Insa chiar si asa nu poti avea pretentie ca psihicul sa functioneze ca si cum ar avea un exces de serotonina. Faci pentru ca trebuie si atat

     
    Daria, mulţumesc pentru răspuns. Sunt tânără, aşa este, dar dacă acum mi-e greu să mă leg de un serviciu, ce o să fac la 30 de ani când poate o să am şi un copil?  Toată lumea noua cu care intru în contact mă întreabă ce lucrez şi îmi vine să intru în pământ de ruşine! Aplic în fiecare zi pt. job, dar nu m-a sunat nimeni.  Crede-mă că îmi vine s-o iau pe pereţi pentru că mă cunosc destul de bine. Ştiu ca acum sunt disperată dupa un job, îl obţin, o să-mi placă primele 2-3 luni, iar apoi o să găsesc tot felul de scuze legate de el. Sunt nervoasă pe mine pentru lucrul ăsta şi mă macină rău de tot!! 

  •  
    • 1441 mesaje
    1 Nov 2013, 14:42
    0 0
    eu zic sa continui cu psihologul. Eventual cu unul care da si rezultate, dar nu uita un lucru la psiholog nu te duci ca la un medic, adica nu te asezi pe masa de operatie il lasi sa umble in tine adormita si apoi cand te trezesti gata problema e rezolvata.

    Ca idee doar de job nu te poti tine? Sau in general nu poti termina un lucru pe care l-ai inceput?
    Acest mesaj a fost editat de către udaridari: 1 Nov 2013, 14:54
  •  
    • 170 mesaje
    1 Nov 2013, 14:55
    0 0
    udaridari said:eu zic sa continui cu psihologul. Eventaul cu unul care da si rezultate, dar nu uita un lucru la psiholog nu te duci ca la un medic, adica nu te asezi pe masa de operatie il lasi sa umble in tine adormita si apoi cand te trezesti gata problema e rezolvata.

    Ca idee doar de job nu te poti tine? Sau in general in nu poti termina un lucru pe care l-ai inceput?

     
    Termin lucrul, dar după ce trag de mine ca de un caine. Îmi pierd repede interesul şi cam singurul domeniu în care mi-a plăcut a fost organizarea de evenimente. Din păcate am organizat doar unul şi asta la nivel local, dar mi-a plăcut cel mai mult.
    Momentan lucrez de acasa, part-time, pe telesales şi îmi vine să-mi iau câmpii! M-am angajat aici pentru că am schimbat şi oraşul şi am zis că primul job venit, pe ăla îl accept. Dar faptul că sunt singură, că trag de mine să sun clienţii, că nu sunt într-un colectiv şi nici de la cine să învăţ, mă deprimă total!  

  •  
    • 27 mesaje
    1 Nov 2013, 18:13
    0 0
    Pai acum se cauta numai porcarii: agent de vanzari, call centere si alte tampenii. Mai bine faci niste cursuri (gandeste-te ce ti-ar placea) si lucreaza in particular. Daca nu-ti place ce faci, cred si eu ca te plictisesti.
  •  
    • 5035 mesaje
    1 Nov 2013, 18:15
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 2297 mesaje
    1 Nov 2013, 19:21
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 66 mesaje
    2 Nov 2013, 00:49
    0 0

    Stabilitatea nici nu e recomandata ani in sir pentru ca duce la rutina. Foarte multi ani nici eu nu mi-am gasit locul. E drept stateam cativa ani, acelasi post, pe domeniul in care studiasem in facultate. Tin minte ca o secretara, vazandu-mi cartea de munca mi-a spus "sper ca de la noi nu mai plecati". Si am plecat, acolo am rezistat sapte ani. Nu-mi gaseam locul pentru ca alegeam dupa alte criterii: ce loc faimos e si mai ales nu faceam ceea ce imi place. Acum, e prima oara cand am depasit cei sapte ani, parca nu e normal...cum? de aici n-am mai plecat?

    Nu, pentru ca am ales ceva mai potrivit, ceva care sa-mi ofere timp si pentru mine, pentru hobbyurile mele.

    Fa ceva care sa-ti placa, care sa te absoarba cu totul! Si de aici vine stabilitatea, satisfactia...