Suvenir la revederea dupa 30 de ani
-
3 2
Dragi eve, dati-mi niste idei de suveniruri pentru profesorii nostri de liceu, la intalnirea de 30 de ani de la terminarea liceului .
Nu vreau ceva scump, pentru ca bugetul este destul de micut, si noi suntem destul de putini ( numai vreo 10, atat am reusit sa ne gasim ) .
Mai degraba ceva care sa le aduca aminte de noi, de intalnirea noastra .
Ceva frumos, sugestiv .
Profesorii nostri sunt toti pensionari, cu varste intre 70-80 de ani, deci nu vrem pixuri, mape, suporturi de birou . -
Tablouri, carti, obiecte personalizate - de retinut .
Problema e ca acum 30 de ani am facut o singura fotografie de clasa, cu diriginta care, din pacate, nu mai e printre noi de mult tare ( 2000, am inteles )
Acest mesaj a fost editat de către mysterious.eyes64: -
mysterious.eyes64 said:
Dragi eve, dati-mi niste idei de suveniruri pentru profesorii nostri de liceu, la intalnirea de 30 de ani de la terminarea liceului .
Nu vreau ceva scump, pentru ca bugetul este destul de micut, si noi suntem destul de putini ( numai vreo 10, atat am reusit sa ne gasim ) .
Mai degraba ceva care sa le aduca aminte de noi, de intalnirea noastra .
Ceva frumos, sugestiv .
Profesorii nostri sunt toti pensionari, cu varste intre 70-80 de ani, deci nu vrem pixuri, mape, suporturi de birou .poze cu prof si colegii vostri....e ok
sa-i aminteasca.....dar din cate am citit eu n-ai .... -
Fly, ce inedita ideea cu perna si fata de perna !!! Cred c-am s-o promovez printre fete ( fete
noi tot asa ne simtim mai ales ca nu ne-am schimbat- fizic - aproape deloc ) ! Regina, nici vorba ca le dam uitarii ( diriga si inca o colega ) dar in poza aia suntem doar clasa noastra si diriginta, si nu are rost s-o folosim, pentru ca ceilalti profesori nu apar in ea . Dar vor fi si ele cu noi, in suflet, cel putin ! -
Poate fi si o perna, daca ti se pare ok tie, eu doar am zis ce cred eu despre treaba asta.

Mie imi vine in minte o zi petrecuta alaturi de profesori, dupa ce am dat Bac-ul. Nu am fost in vreun loc scump, ci in mijlocul naturii, unde am descoperit cu totii o alta fata a celoroc care ne-au fost dascali 4 ani de zile.
In functie de anotimp, de varsta unora dintre profesori sau problemele lor de sanatate, puteti allege un loc in care sa va simtiti bine atat fizic cat si spiritual, sa stati relaxati, sa mancati bine si sa depanati amintiri
. O astfel de intalnire ramane in suflet, zic eu
. -
Depinde cit sunteti de implicati si cati sunteti la numar.
Eu as pune pe fiecare ex-coleg sa stoarca tot talentul de care e capabil si sa scrie o povestioara, o amintire misto din liceu, care sa implice si pe vre-unii din profi.. sau un mesaj pentru ei. Puse cap la cap, ar rezulta o carticica-brosurica, pe care as printa-o frumusel in x exemplare, cate unul pt profi, cate unul ptr voi. Avand in vedere formatul, se poate pune si cate o poza, then&now.
Sau un cd, dvd cu aceeasi faza dar povestile/urarile facute prin viu grai.
Pentru un om la varsta lor, mai ales profesor, un asemenea dar ar fi ceva care contine sens, care vorbeste de semnificatia si folosul trecerii lor prin viata si cred ca asta e important.
Edit: acu vazui buget mic. Merge si printat /xeroxat pe niste coli frumoase si apoi legat la un centru de papetarie, e ieftin.
Acest mesaj a fost editat de către Arpagic: -
Sunt pensionari.. eu nu m-as complica cu cadouri sofisticate. Auzi perna...mie perna mi se pare un cadou de dat eventual iubitului sau celei mai bune prietene, cu toate ca nici asa nu-mi prea surade ideea.
Eu zic ca vorbele spuse din suflet fac mai mult ca orice cadou
Dar m-as axa pe vreo diploma pt "profesorul nostru drag", cu urari pe spate din partea voastra.
Nu stiu..voi ar trebui sa stiti cam ce amintiri va leaga.
Exemplu, profesorului de germana din facultate i-am cumparat o broasca testoasta de portelan, de pus in gradina (ca un pitic de gradina)..i-am luat asta pt ca pe timpul facultatii orice comparatie a lui ducea catre o broasca, si orice exemplificare facea, facea ce facea si ne vorbea de broaste.
S-a bucurat enorm, nu pt ca era mare chestie cadoul..ci pt ca isi va amintii mereu cat debita el la orele noastre despre broaste,privind cadoul.
Profesoara de engleza din liceu, ne zicea mie si colegei mele de banca pumpkins.. asa ca i-am adus de Halloween un dovleac sculptat de noi cat de hazliu am putut..si i-am scris pe spate intr-un colt "from your truly thankful pumpkins".
Pe dirig l-am scos in oras toata clasa, ca ni se plangea zilnic ca nu are timp ori dispozitia necesara sa mearga macar la o terasa. Asa ca l-am dus noi si ne-am simtit toti bine impreuna.
La sfarsit de liceu i-am facut cadou un album cu poze nebune, cand ne-a intrat un pui de uliu in clasa...cand s-au batut jumate de clasa cu apa murdara in care spalam buretele, cu usa pe care au spart-o baietii cu capul, etc. Si cu un mesaj pe ultima pagina.."Multumim ca ne-ati suportat, stim ca am fost dificili, dar va fi dor de noi cu siguranta! Cu drag 12.D"
Dupa ani de zile, cand ne-am intalnit, ne-a spus ca intradevar n-a mai avut o clasa asa speciala ca noi, si ca desi eram rai si faceam multe prostii..aveam felul nostru de a ne face placuti, si ne-a bagat la suflet.
Am insirat un roman de amintiri aici... (stiu, n-am somn). Sper sa fie de ajutor. Revedere faina sa aveti!