Tarisoara mea...

  •  
    • 4107 mesaje
    21 Oct 2013, 12:01
    5 1
    Azi, natiune, implinesc fix noua ani de cand am plecat din tarisoara noastra si vreau sa deschid acest topic ca pe un tort cu noua lumanari din care sa mancam impreuna. Sa bem si sa ne veselim dar sa si vorbim despre plecari si drumuri, despre instrainare, despre dor. Despre curaj sau lasitate.
    Sa fie deci un topic al celor plecati dar si al celor ramasi! Sa ne intrebam impreuna daca "ubi bene ibi patria"! Sa ne dam cu parerea daca "eu nu am cerut sa fiu roman, am avut noroc!"!
    Sa reflectam la dragostea de tara pentru ca tot e un topic de dragoste! Eventual sa spunem daca credem sau ba in destin, in destinul plecarii si al ramanerii...
    Sa ne marturisim , de vom vrea, frustrarile :D , amaraciunile, daca ne-o fi fost greu ori usor sa plecam  in tari straine. Daca ne-am simtit , noi instrainatii, straini in propria tara.
    Daca aici departe am simtit uneori pietre aruncate in vant , pietre indiferent de nationalitate...
    Un topic cerebral dar si pasional :) in care pe romaneste sa ne exprimam gandurile, emotiile, parerile...
    Daca fercirea are nationalitate.
    Daca identitatea are nationalitate.   
  •  
    • 16187 mesaje
    21 Oct 2013, 12:25
    5 1
    Mesaj şters de administrator
    Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: 21 Oct 2013, 12:26
  •  
    • 7947 mesaje
    21 Oct 2013, 13:10
    3 0
    Pe 13 febr fac si eu 9 ani de and am plecat de langa mama.
    Si o definesc ca plecatul de langa mama pentru ca de fapt asta a fost lucrul cel mai dificil de facut.
    Usor evident ca nu a fost. Am plecat singura singurica. Nu stiam pe nimeni unde ma duceam. Nu tu rude, prieteni, nici macar cunostinte.
    Patru luni de zile m-au strans efectiv peretii camarutei unde stateam.
     Macar de as fi avut cine stie ce bani dar aveam 400 de euro din care jumatate mergeau pe cazare deci 200 de euro imi tebuiau pt orice altceva. 7 luni am mancat biscuiti dimineata, la pranz si seara ca sa am bani de bilet de tren sa ma plimb si eu prin jur.
    A trecut timpul, mi-am facut prieteni, adoram munca pe care o faceam (spre deosebire de ceea ce as fi avut daca as fi facut acelasi lucru in Romania unde aveam sobolani in cavitatea dintre magneti de la cat de des era folosit), invatam in fiecare zi ceva nou si multe si marunte.
    Dupa 7 luni a trebuit sa decid daca imi prelungesc contractul pt 5 ani. De data asta pe bani mai ok nu pe 1/3 din cat iau bastinasii somaj. Si am acceptat. Am acceptat pt ca puteam munci ceea ce imi place. Si nu multi isi permit in ziua de astazi sa spuna ca e pasiunea lor sa mearga la munca. Deci m-am apucat cu amandoua mainile de sansa care mi s-a dat.
    Dupa vreo trei ani l-am cunoscut pe om si totul s-a schimbat. Stiu ca putem muta muntii impreuna.
    Nu stiu daca voi ramane aici sau voi pleca in alta parte. Unde ma va duce munca. Pt ca de fapt doar atat ne leaga de tara asta: munca. Daca apare altceva mai bun la orizont si daca pot fi si eu si omul in acelasi spatiu fizic atunci impachetam si ne mutam.
    Am devenit niste oameni de nicaieri asta e adevarul. In Romania esti vazut altfel si toti iti dau peste nas ca tu nu stii cum e acolo. Iar aici esti la fel altfel ca nu esti de-al lor si nu vei fi niciodata.
    Din fericire nu ma deranjeaza "neapartenenta" asta la nimic. Altii insa sufera si sufera crunt. O vad la prea multi in jurul meu. Si o vad pana si la o generatie mai tarziu: copii nascuti pe alte meleaguri. Care nu sunt nici romani nici bastinasi. Nici cal nici magar. Si se vede clar ca bastinasii ii vad altfel ca altfel nu ar inventa un nume pt ei: allochton.
    Acest mesaj a fost editat de către schonland: 21 Oct 2013, 13:13
  •  
    • 4107 mesaje
    21 Oct 2013, 13:23
    0 0
    Milady, mi-a fost dor de dumneata! Chiar ma intrebam pe unde esti si ce-i cu tine, forumistic vorbind...Foarte, foarte frumos raspunsul tau si iti multumesc!
  •  
    • 4107 mesaje
    21 Oct 2013, 13:31
    1 0
    Daria A, in timp ce tastez raspunsul la comentariul tau la fel de foarte frumos ca al lui Milady, fix sub balconul meu un baiat canta la acordeon o melodie romaneasca de dor si jale - pentru un banut de-al trecatorilor desigur- ceea ce imi face momentul emotionant. Inima omului nu se poate schimba si de fel sunt o romantica, o sentimentala . Ca a trebuit sa cresc, sa adaug felului meu de a fi tot felul de etape -printre care si plecarea- e normal. Nu puteam ramane mica pentru totdeauna! Cred ca a cunoaste si a trai o (intr- tara straina este o bogatie prin def. Limba noua, oameni noi, civilizatii si trairi noi...situatii noi. Na ca pe Valurile Dunarii iti multumesc si tie si iti doresc tot ce-i bun, luminos si frumos in viata asta dar si in cea de dincolo caci eu cred in amandoua. In cealalta nu vom fi repartizati pe tari
  •  
    • 4107 mesaje
    21 Oct 2013, 13:35
    0 0
    Schon, suntem de-o varsta deci! Noua ani ca si mine, niste copile......Tot citindu-te invat sa te cunosc , sa te admir pentru ca esti o fiinta trainica de la care tot am de invatat ...Grea plecarea ta, chiar grea! Eu am plecat ajutata, proptita de maini binevoitoare. Altfel, nu cred ca eram in stare. Frumos ai scris si tu aici! Multumesc si tie!
  •  
    • 4107 mesaje
    21 Oct 2013, 14:32
    0 0
    Daria A, eu sunt moldoveanca la baza ! Imi propusesem sa merg in Romania in acest octombrie dar uite ca planetele nu s-au aliniat suficient de bine . Bucurestiul este orasul meu preferat pentru ca acolo imi sunt baietii dar as fi facut un ocol al universului mic in oraselul in care m-am nascut. Am inca niste matusi acolo la care tin mult, ma imaginam chiar pe prispa la una dintre ele la tara mancand sarmale si uitandu-ma la dumitritele sangerii. M-ar fi intrebat cum e in strainatate iar eu le-as fi raspuns ca bine, cum sa fie? Este bine oriunde mintea e limpede, sufletul nu mai e greu.
    In anii astia noua care au trecut am preferat sa vina ai mei aici, sa-i duc in locuri frumoase, sa stau in bucataria mea si sa le fac ceva bun, in fine, am gandit ca am mai mult sa le ofer aici...
    In Ro am fost la inmormantarea mamei , la botezul nepotelului meu si inca un drum am facut special sa-i arat sotului meu locurile -de nastere, de studii, de viata- cu strazi, cu case, cu tot. I-a placut , s-a si distrat, a mancat romaneste , doar atat a spus: Italia acum 40 de ani era asa cum e Romania.
  •  
    • 8901 mesaje
    21 Oct 2013, 15:08
    0 0
    migaby1964 said:Azi, natiune, implinesc fix noua ani de cand am plecat din tarisoara

     Sa ne dam cu parerea daca "eu nu am cerut sa fiu roman, am avut noroc!"!

     

     Habar n-am daca o fi fost vorba de noroc...In ce ma priveste, din ce in ce mai des ma gandesc ca a fost doar un mare ghinion!!       

    In rest, iti urez si eu "La multi ani!", la aceasta sarbatoare.

     
  •  
    • 4107 mesaje
    21 Oct 2013, 15:32
    0 0
    Andrada......! Sa fim optimiste! Prietena mea Pollyanna ar spune ca avem noroc ca avem acest ghinion si nu altul mai mare! Ma uit neputincioasa si intristata la tv unde stirile despre populatiile africane ce fug catre Europa sunt zilnice si dramatice. Ajung (daca ajung) la Lampedusa dupa ore istovitoare pe mare, cu sutele chiar cu miile au murit inecati iar cei ce totusi au reusit sunt prilej de polemica europeana. Ba ca trebuie sa se ocupe strict Italia de acesti oameni disperati, ba ca e o problema europeana! Ba ca sa fie trimisi inapoi, ba ca sa fie ajutati, integrati, trimisi spre alte tari...Maririle politice fac vizite acolo, varsa teatral cate o lacrima, se arunca buchete de flori simbolic in marea care a inghitit barbati, femei, copii dar in urmatoarea zi aceleasi stiri despre aceeasi fuga de saracie, de teroare, de neputinta!
    Multumesc, baiatul cu acordeonul si vorbele voastre sunt daruri pentru mine iar eu vi le intorc inmiit...Cand limba romana este folosita asa frumos, e binecuvantare...Pup!
  •  
    • 2106 mesaje
    21 Oct 2013, 15:47
    1 1
    Draga Gaby,
    Am 33 de ani si ultimii 14 ani din viata mea au insemnat: "maritis", studii, plecat din tara, casatorie, facut copil, munca, munca si iar munca si in cele din urma un divort. Nu vreau sa dau numere, dar plecarea din tara mi-a intors viata la 180 de grade. Mi-am schimbat obiceiurile, prietenii, totul. Sunt si acum unele lucruri pe care le asociez cu oamenii pe care i-am cunoscut de-a lungul acestui timp petrecut printre straini. Exista momente cand mi-e dor de viata aia pe care o duceam si ma refugiez intr-o melodie, o mancare tipica, un mesaj pe facebook lasat prietenilor lasati acolo. Imi amintesc trairile de atunci, sentimentele pe care le incercam ori de cate ori imi venea sa-mi bag piciorul in ei de bani si sa ma intorc acasa.. Adevarul e asa cum spune Mi_lady, “acasa e acolo unde ti-e omul iubit”. La mine demult nu mai era casa, fata o adusesem la parinti care mi-au crescut-o pana la 3 anisori.Cand m-am intors definitiv, acum 4 ani, aproape 5, ma simteam desradacinata. Nu-mi gaseam locul, parca oamenii ma priveau ciudat iar eu nu ma faceam inteleasa. Am intalnit oameni minunati ce mi-au ramas in suflet dar si javre de oameni care au profitat de nestiinta mea. In orice caz a fost o experienta de viata.
    La multi ani, Gaby !
  •  
    • 129 mesaje
    21 Oct 2013, 16:04
    2 0
    Ca tot vorbeai despre sarmale Mgaby,eu sunt tot moldoveanca si gustul ala il gasesti doar acasa.Vorbeam de curand cu cineva despre dorul de casa si mi-a spus ceva frumos..va impartasesc si voua bucuria pe care am simtit-o:
    Radacinile ne dau putere dar intotdeauna ne departam de ele,asa este normal.Ce ar fi daca un copac atunci cand creste si-ar indrepta crengile spre radacini?el isi indreapta crengile spre lumina!Ti-ai luat zborul?Atunci da din aripi,zboara nu mai privi inapoi..ai grija de tine pentru ca a venit timpul sa arati ca poti!
    Nu sunt sigura ca se incadreaza in subiect dar mi-a placut si am acelasi sentiment de fiecare data cand il citesc!
  •  
    • 1829 mesaje
    21 Oct 2013, 16:17
    1 0
    Io am implinit luna trecuta 12 ani de cand mi-s aici... nici nu-mi vine sa cred cat de repede a "zburat" timpul... Numai cand aveam douaj' si ceva de ani si mi-am luat lumea-n cap, adica am plecat cu contract pe neste ani, ca altfel am mai fost plecata, dar cu contacte doar de cateva luni .... Imi facusem planuri ca in contractul asta, o sa rup gura lumii cu ce reusesc sa fac, cand colo financiar subtirel, dar am cunoscut barbatu' vietii .... cine se gandea ca il voi gasi la alt capat al lumii .....

    Intre timp cariera si finantele si-au revenit, iar noi ne-am cam "inradacinat " aici as zice ... suntem intrebati in fiecare an de catre familii cat timp mai avem de gand sa stam aici si le tot zicem ca vreo 2/3 ani si uite ca s-au facut 12 ... + ca inainte sa avem fetita zicem ca tara asta nu-i pt crescut copii si o sa stam cat o sa fie ea micuta si uite ca ne-a prins clasa-ntai aici si culmea ca sunt o gramada de facut, dar trebuie sa ai copii ca sa le descoperi ....

    Sincer nu ma vad traind toata viata aici, adica vreau ca pensia sa mi-o mananc calatorind, daca o voi apuca , dar nici nu ma vad intorcandu-ma in Europa , cel putin nu in urmatorii cativa ani, in Romania cu atat mai putin... Imi place sa merg in tara, revin de 2/3 ori pe an cu acceasi placere sa-mi revad familia, prietenii,neamurile, dar in vacanta, sper sa nu ma aflu in situatia de a ma intoarce obligat fortat pt ca nu cred ca m-as putea reacomoda cu "printipiile" de viata ale multor dintre locuitorii ei....
  •  
    • 7947 mesaje
    21 Oct 2013, 16:26
    1 0
    migaby1964 said: doar atat a spus: Italia acum 40 de ani era asa cum e Romania.

     
    Exact acelasi lucru l-au spus si vecinii mei cand au venit din Romania. Ea olandeza si el sicilian.
    Dar tocmai de asta le-a placut. Ziceau ca parca s-ar fi intors pe vremea tineretii lor. Iar acum fca reclama Romaniei la toata lumea. Cica la anul merg la bunica la tara si stau acolo 2 saptamani. Vor la cules la vie. Asta desi la bunica la tara nu e apa curenta si canalizare. 
      

  •  
    • 4107 mesaje
    21 Oct 2013, 16:44
    0 0
    Draga Lumi,
    De multa vreme nu mi-a scris cineva o scrisoare asa de frumoasa! Se vede cu ochiul liber ca esti o femeie speciala, un om deosebit, o fecioara atipica! Drumurile in lumea asta sunt facute ca sa fie batute si strabatute. Ca este vorba despre casatorie urmata de divort, ca este vorba despre studii mai mult sau mai putin utile, stralucite, ca este vorba ca raspundem cu DA la propunerea vietii de a deveni mame, ca plecam ori ne intoarcem...ei bine...se cheama ca intreprindem calatorii cu noi insine, prin si pentru noi insine. Statia terminus a toate este noi insine. Tii minte povestea aia cu fata babei, a mosului , cu plecatul in lume , trecutul pe langa copacul cu omizi, pe langa fantana, ajunsul la copiii aceia de ingrijit si la - in sfarsit -rasplata finala. Alege-ti o lada! Fata babei s-a repezit la o lada uriasa din care mai apoi au iesit serpii. Fata mosului, blanda si modesta, cea care nu a trecut indiferenta pe langa copac si pe langa fantana, cea care a ingrijit copiii, si-a ales o ladita mica, plina de margaritare. De cand eram mica eram foarte curioasa: eu care fata sunt? A mosului ori a babei? Muream de curiozitate sa-mi traiesc viata- care s-a dovedit apoi cu un cv invidiabil de frustrant - ca sa aflu la urma calatoriei ce lada aleg. Eu cred ca asta este intrebarea vietii noastre- ca plecam ori ca ramanem in tara- LADA!
    La multi ani si tie, Lumi! Sa iubesti si sa fii iubita! Pune mana si iubeste!
  •  
    • 4107 mesaje
    21 Oct 2013, 16:47
    0 0
    Ba da, Aylin! Este fix ontopic! Foarte frumos si iti multumim ca ne-ai impartasit bucuria ta! Sarmalele moldovenesti...o...se topesc in gura!
    Pup!
  •  
    • 129 mesaje
    21 Oct 2013, 16:50
    1 0
    Cu mult drag ! va pup
  •  
    • 4107 mesaje
    21 Oct 2013, 16:57
    0 0
    Yo_Me, 12 ani deci! Multi ani si tie, si buni! Uneori chiar trebuie sa calatoresti ca sa-l intalnesti pe cel sortit- sa zicem , eu nu cred in soarta dar uite ca viata demonstreaza ca daca nu am face niste drumuri, nu ne-am intalni unii cu altii! Ai sa razi de mine dar acum 9 ani ma intrebam: dar daca barbatul vietii mele e in Italia si eu nu ma duc sa-l caut? Citeam pe nerasuflatelea Coelho care-mi vorbea despre semne, despre sufletul lumii, despre comori si calatorii.
    O alta curiozitate de a mea de mica a fost sa-mi intalnesc sufletul pereche. De aceea am si avut mai multe intamplari in sensul asta, esecuri deci, ca apoi sa ma arunc in casa acestui om de departe...Este meritul lui in principal daca astazi , dupa noua ani, scriu senina ce va scriu...Pup.
  •  
    • 4107 mesaje
    21 Oct 2013, 17:01
    0 0
    Schon, recunosc cu rusine ca mai romaneste s-a comportat sotul meu in Romania decat mine! Tin minte ca ma inroseam cand trebuia sa intreb pe cineva ceva despre strazile Bucurestiului, parca eram o straina in propria tara. El era cu mult mai relaxat. Eu sunt oricum o timida dar orisicat...mai mare rusinea...
  •  
    • 2106 mesaje
    21 Oct 2013, 17:45
    1 0
    Multumesc! Daca ai citit Coelho ai citit si Alchimistul, apropos de "Lada", de comoara. Jumatatea mea nu o fi chiar atat de ratacita, poate e chiar langa mine si eu nu o vad.. Habar n-am! Cert este ca intotdeuna am avut asa un feeling ca am trait intr-o alta viata in alta tara, alaturi de un alt om, ca aveam o casa mare langa ocean si vreo 5 copii frumosi care alergau, radeau si cresteau frumos. Un fel de "Seventh Heaven" personalizat. Deocamdata, imi iubesc enorm fata, (si-atat) si as vrea sa ii fac un fratior sau o surioara, sa nu fie singura pe lume. Din pacate Romania nu ofera prea multe solutii si tare imi e ca si fiica mea va pleca de langa mine asa cum am ales sa fac eu la vremea aceea cand am plecat lasand totul in urma. Sau poate cine stie? Acest "deja vu" pe care il am din cand in cand, se va adeveri si voi pleca departe spre o jumatate cu care voi forma un intreg , voi avea si alti copii si ma voi trezi zi de zi privind oceanul!
    Ar fi prea frumos! Sa visezi nu e rau, e rea realitatea...si timpul se scurge..
    Ma duc sa fac sarmale in foi de vita, pe bune !
    Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: 21 Oct 2013, 17:47
  •  
    • 4107 mesaje
    21 Oct 2013, 19:09
    0 0
    Lumi, visatorii sunt sarea pamantului! Vai de omul care nu viseaza!
    Da, am citit Alchimistul, am citit tot ce-a scris Coelho. Este considerat un scriitor simplu, popular, comercial dar eu am gasit pace, idei, solutii in cartile lui. Imi este ciuda ca nu am scris eu ce a scris el.
    Pai da, un fratior ori o surioara ar fi foarte bine pentru fetita, cand tu vei fi mai in varsta - asa ca mine- vei fi bucuroasa sa stii ca sunt in doi...