Am nevoie de voi, again...
-
0 0Revin din nou.. eu,cea cu povestea veche ...
http://www.eva.ro/forum/viewtopic.php?topic=113985&forum=8
Trecusem peste acea perioada, am avut o vara frumoasa..fara alcool,fara baruri,fara depresii din partea lui. Toate bune si frumoase ca la inceput.
Dar cum fericirea-i scurta, s-a intamplat "minunea".. a inceput din nou.
Stari de nervozitate, stres non-stop.. vorbit urat si enervat la culme din orice mica chichita care ii se pare lui ca nu-i convine. Asta-i partea frumoasa..partea urata e ca a inceput iar sa bea.
S-a intamplat prima data acum 2 saptamani, cand a baut in momentul in care eu am fost plecata de acasa, am ramas peste noapte in vizita la cineva. Dimineata cand m-am intors..surpriza. Sticlele de vin goale, casa duhnea a bautura, el la fel. Stari de rau bineinteles, greata, dureri de cap. Eu soc..nu stiam cum sa reactionez. Am discutat cu el dupa ce si-a revenit, bineinteles promisiuni ca numai pune gura pe bautura, ca e prost..sa-l iert,etc.
Zis si facut, fraiera de mine l-am crezut.
Si totul a fost ok pana a inceput iar sa se comporte urat, sa fie depresiv si sa se certe cu mine din nimicuri, atat de tare incat la un moment dat m-am intrebat daca mai are vreun rost sa stau langa el.
De la ultima isprava n-a pus gura pe nimic. Nu pana azi.. cand plecata fiind toata ziua, m-am intors de la cumparaturi si l-am gasit cu un tovaras beat mort. Amandoi. Visinata topita din casa. Suspect era ca a fost un singur litru de visinata, ala primit, si nu aveau cum sa fie atat de beti de la un litru. Cand i-am luat mai tare la intrebari am aflat ca ei luasera si cateva pastile de diazepam in combinatie cu paharele de visinata.
Am crezut ca lesin, am avut o criza de isterie groaznica.. i-am certat pe amandoi ca pe doi copii mici si doar omul meu si-a permis sa-mi comenteze, tare in gura fiind din cauza alcoolului. Ba chiar s-a suparat ca fac atata caz dintr-un rahat, ca e singura data cand s-a intamplat..si s-a carat sa doarma la buna-sa acasa.
Nu stiu daca ma intelegeti, noi suntem oameni in toata firea, nu suntem copii..adolescenti. Omul meu n-a pus gura in viata lui pe vreun drog,nu a cautat senzatii tari, nu a facut niciodata ceva de genul. Scriu tremurand de nervi si suparare, sunt cu mana pe telefon sa-l sun din 10 in 10 minute cu frica ca o sa pateasca ceva, ca o sa i se faca rau...
Numai stiu ce sa fac , in momentele astea mi se intoarce viata cu fundul in sus si imi vine sa urlu de suparare ca nu pot sa fac nimic sa numai fie asa.
Orice sfat..bun rau.. orice ma ajuta. Macar m-am descarcat.. am simtit nevoia
-
chiar? chiar vrei sa stii ce gandesc?
alcoolismul nu trece si nu se trateaza de la sine.
probabil, daca-ti spun ca tre sa stai in cap si se va rezolva, esti in stare sa o faci. dar NU! nu se rezolva asa. nu poti sa-i rezolvi tu problemele. wtf? ne-am nascut toti psihologi sa-i tratam pe altii?
putin egoism nu strica.
trebuie sa vezi unde esti tu, sa vezi cine esti si ce cauti in ecuatia asta.
chiar ai atatia nervi de stricat, atata timp de pierdut?
Acest mesaj a fost editat de către AmeliEva: -
Imi pare foarte rau! Parca orice cuvant ti-as spune ar fi prea sarac. Stiu ca e usor cand privesti din afara sa dai sfaturi,insa, eu in locul tau nu l-as lua de barbat. M-as indeparta usor, putin cate putin, si in loc sa incerc sa trag de el, sa nu mai faca asa, l-as lasa sa faca pana cand ma va scarbi in asa masura incat nimic nu ma va face sa-mi doresc sa-mi petrec restul zilelor cu el.
Stiu, e dur ce spun eu...Cum sa lasi un om iubit sa-si ia zilele?
Uite asa...Nu poti face mai mult de atat. Viata ta e importanta..
Iti mai scriu, mai spune si tu ceva..
Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: -
AmeliEva said:chiar? chiar vrei sa stii ce gandesc?
alcoolismul nu trece si nu se trateaza de la sine.
probabil, daca-ti spun ca tre sa stai in cap si se va rezolva, esti in stare sa o faci. dar NU! nu se rezolva asa. nu poti sa-i rezolvi tu problemele. wtf? ne-am nascut toti psihologi sa-i tratam pe altii?
putin egoism nu strica.
trebuie sa vezi unde esti tu, sa vezi cine esti si ce cauti in ecuatia asta.
chiar ai atatia nervi de stricat, atata timp de pierdut?Uneori si eu ma intreb de ce am atat de multa de rabdare si de ce incerc atat de mult sa readuc viata in unii oameni din jurul meu. Imi sta in caracter sa fiu asa..altfel nu-mi explic.
Chiar voi mi-ati spus data trecuta ca nu va trece cu una cu doua, ca bautura il va mai bantui in viata asta. Am preferat atunci sa cred ca nu e asa, si recunosc fara sa ma dau mare, ca atat de mult am incercat sa-i readuc bucuria si fericirea de alta data, incat am reusit si a devenit din nou omul de care ma indragostisem. Am avut o vara frumoasa..niste concedii placute, amintiri pe care mi le aduc aminte cu drag. N-am crezut ca se va ajunge din nou la asta... sunt atat de dezamagita incat nu pot sa pun asta in cuvinte..
-
sweetLumi1 said:Imi pare foarte rau! Parca orice cuvant ti-as spune ar fi prea sarac. Stiu ca e usor cand privesti din afara sa dai sfaturi,insa, eu in locul tau nu l-as lua de barbat. M-as indeparta usor, putin cate putin, si in loc sa incerc sa trag de el, sa nu mai faca asa, l-as lasa sa faca pana cand ma va scarbi in asa masura incat nimic nu ma va face sa-mi doresc sa-mi petrec restul zilelor cu el.
Stiu, e dur ce spun eu...Cum sa lasi un om iubit sa-si ia zilele?
Uite asa...Nu poti face mai mult de atat. Viata ta e importanta..
Iti mai scriu, mai spune si tu ceva..E mult prea greu.. e greu ca sa incepi sa te gandesti ca numai are rost, ca poate ma lupt ca un peste pe uscat...cand aveam atatea planuri, cand stiu ca urma sa intemeiem o familie, si cand stiu ca e om bun...ca e omul care ma completeaza, care ma intelege si ma cunoaste din 2 priviri. E greu sa accept ca dintr-o data se intoarce impotriva mea, din cauza a catorva pahare de alcool, si imi vorbeste urat.. timp in care eu nu stiu cum sa fac sa fie el bine. Si stau si-mi rod unghiile de griji, probabil in timpul in care el nu da doi bani pe asta pt ca nu gandeste limpede..
-
Bine, roade-ti unghiile acum si n-o face peste cativa ani..ptr ca , draga mea, vei ajunge unde nu-si doreste nimeni sa ajunga atunci cand se casatoreste..adica la divort..Si-atunci? Ce vei face? Te vei simti si mai pierduta decat te simti acum. Stiu, viata e o lupta continua. Lupta cot la cot cu el.Poate, vrea? Cum iti vezi viata cu el? Fara el cum e? Nu se sfarseste viata odata cu terminarea unei relatii. Sunt sigura ca nu ne vei asculta sfaturile si vei face ceea ce vei simti, iar acum n-ai nevoie decat sa vorbesti! Descarca-te, faci bine!
-
Alcoolismul nu e (inca, pentru el) o problema in sine, care se autointretine prin dependenta fiziologica. Asta mai dureaza pana se instaleaza. Bautul e doar o falsa solutie in care el isi ineaca ceva dureros, ceva ce oricat v-ati iubi, tu prin simpla prezent nu poti repara... si asta nu e vina lui, e ceva mult mai profund, de care poate nici nu e, sau nu vrea, nu poate sa fie, constient.. sau ceva care-i depaseste capacitatea de gestionare, in perceptia lui actuala. Mi se pare naspa sa iti parasesti tovarasul de viata, om tanar si energic, ptr ca bea si asta e un stigmat by definition, nesimtire etc. Mai degraba spune-i ca te necajeste, ca simti ca va pierdeti si ca ce face el, in timp, devine fatal pt amandoi, pentru relatie.. si indruma-l [imperativ
]spre terapie, dar una eficienta; era un medic psihiatru bun care se specializase pe dependente, Eugen Hriscu, poate o sa si gasesc adresa lui de email si ti-o dau pe PM. Nu stiu din ce oras esti..el e in Buc si lucreaza la ceva spital... -
Nu am ajuns la psiholog.. discutii despre psiholog au fost, urma sa merg cu el atunci cand s-a intors in tara si a avut prima cadere. Stramba din nas, nu era tocmai pe placul lui ca eu si ceilalti care tinem la el consideram ca el are o problema. A trecut atunci, l-am vazut revenindu-si si totul a fost bine, cum am mai spus nu credeam ca o sa ajunga iar in faza asta.
Poate e mult spus dependenta emotionala, intr-o relatie lunga in care totul a fost bine si frumos, si s-a stricat dintr-o data...ramai totusi cu gandul ca el nu e asa,pt ca-l cunosti si stii cum e cu adevarat. Iar eu una am luptat, nu-mi pare rau..am avut satisfactia enorma sa-l vad cum isi revine, cum e fericit si se bucura de viata.
As mai fi in stare sa mai lupt o data, dar deja imi lasa un gust amar..ma gandesc ca o fac degeaba, daca atunci cand el simte ca ceva nu e in ordine in viata lui, pune mana pe o sticla de bautura...
Acest mesaj a fost editat de către Maui.Wowie: -
Arpagic said:Alcoolismul nu e (inca, pentru el) o problema in sine, care se autointretine prin dependenta fiziologica. Asta mai dureaza pana se instaleaza. Bautul e doar o falsa solutie in care el isi ineaca ceva dureros, ceva ce oricat v-ati iubi, tu prin simpla prezent nu poti repara... si asta nu e vina lui, e ceva mult mai profund, de care poate nici nu e, sau nu vrea, nu poate sa fie, constient.. sau ceva care-i depaseste capacitatea de gestionare, in perceptia lui actuala. Mi se pare naspa sa iti parasesti tovarasul de viata, om tanar si energic, ptr ca bea si asta e un stigmat by definition, nesimtire etc. Mai degraba spune-i ca te necajeste, ca simti ca va pierdeti si ca ce face el, in timp, devine fatal pt amandoi, pentru relatie.. si indruma-l [imperativ
]spre terapie, dar una eficienta; era un medic psihiatru bun care se specializase pe dependente, Eugen Hriscu, poate o sa si gasesc adresa lui de email si ti-o dau pe PM. Nu stiu din ce oras esti..el e in Buc si lucreaza la ceva spital... Multumesc Arpagic, voi cauta si eu date despre el. Putem ajunge in Bucuresti sau in orice alt oras din tara, facem oricum iesiri in weekenduri sau in timpul liber.
Abia astept sa treaca seara asta si sa pot sa port o discutie cu el maine cand stiu ca o sa si inteleaga ce-i spun.. Imi e greu sa discut cu el daca el continua sa fie iritat de nemultumirile altora. Il inteleg ... nu vrea sa fie considerat o victima, nu suporta sa ii se spuna ca greseste cu ceva in fata oamenilor dragi, stiu ca sufera in interiorul lui si din cauza asta ajunge asa..mi-as dori sa treaca peste cu ajutorul nostru si nu al bauturii... chiar nu stiu cum sa-l fac sa inteleaga asta. Cand se inchide in el...se inchide si nu am nici o sansa sa aflu ce-l supara.
Se ascunde sub un scut, spunand cu tarie ca el e bine, nu are nimic, totul e perfect...dar eu stiu ca nu e asa, il cunosc deja, nici nu e nevoie sa spuna ceva, simt.