PENTRU TINERELE FETE , SI NU NUMAI .
-
2 1Constat cu tristete ca tot mai multe tinere fete si femei de diferite varste , patimesc mai mult sau mai putin in urma alegerii unui partener nepotrivit , a nestintei privind evolutia "iubirii " in timp , a factorilor care macina si diminueaza forta "dragostei pana la moarte "
Doresc ca pe acest topic sa postam materiale , pareri , articole ale persoanelor in masura sa analizeze ce inseamna iubirea si parteneriatul in viata , si sa usureze alegerea tinerelor fete in ceea ce priveste partenerul de viata .
Multumesc tuturor celor care vor sa sprijine topicul! -
Iubirea si alegerea partenerului de viatade Paul Apostica, psihoterapeut
2 Comentarii PrintTrimite pe:YahooFacebookTwitter.
A iubi inseamna mult mai mult decat a placea mult pe cineva. Putem cunoaste oameni pe care ii placem foarte mult, dar pe care nu ii iubim, iar cateodata se intampla sa simtim o atractie pasionala pentru o persoana pe care nu o placem foarte mult. Temele principale care ne pot indica masura in care o persoana iubeste sunt: sentimentul de atasament, sentimentul de grija si sentimentul de incredere.
Cat de importanta este iubirea romantica in alegerea partenerului? Daca un barbat sau o femeie ar avea toate acele calitati pe care tu doresti sa le aiba, te-ai casatori cu acesta persoana daca nu ai fi indragostita de ea? In general, la o astfel de intrebare, atat barbatii cat si femeile raspund ca ar refuza sa se casatoreasca daca nu ar fi indragostiti de persoana respectiva.
Atunci cand iubim suntem cuprinsi de o stare de spirit pozitiva care are drept efect activarea potentialului, a capacitatilor si resurselor de care dispunem. Atunci cand ne indragostim se produce o expansiune rapida a sinelui. In relatiile apropiate, oamenii tind sa gandeasca despre iubitul lor in acelasi mod in care gandesc despre ei insisi.
Exista o distinctie clara intre iubirea pasionala si cea de parteneriat. Iubirea pasionala consta intr-o stare emotionala intensa, sentimente ca tandretea si atractia sexuala, anxietatea si calmul, bucuria si durerea coexista intr-un amestec emotional derutant.
Iubirea de parteneriat consta in afectiunea pe care o simtim fata de acele persoane care fac parte din viata noastra. Locul pasiunii puternice este luat de un ton afectiv de caldura si atasament, toleranta fata de defectele partenerului, grija si incredere. Pe masura ce relatia evolueaza in timp, creste interdependenta iar emotiile devin din ce in ce mai puternice. Atunci cand partenerii sunt despartiti, traiesc sentimente puternice de singuratate, emotiile traite avand un profund caracter perturbator.
In acelasi timp, atunci cand partenerii sunt impreuna, datorita rutinei de zi cu zi, frecventa emotiilor puternice este destul de scazuta. Cuplurile rezistente in timp pun accentul pe elementele de parteneriat din relatia lor. Sentimentele puternice care caracterizeaza iubirea pasionala au mai putine sanse de a supravietui in timp, cuplul despartindu-se intr-un final.
Cuplurile care se casatoresc din dragoste incep de la un nivel mai mare de experimentare a iubirii si interesului sexual decat cuplurile care au la baza relatiei lor alte interese. Iubirea pasionala poate fi minunata, dar fortele de sustinere ale unei relatii pe termen lung sunt scazute. Iubirea romantica confera un grad ridicat de intimitate, implicand apropierea si impartasirea sentimentelor, precum si de angajament, partenerii fiind mult mai interesati de a pastra relatia.
"Istoria unei povesti de iubire este intr-un fel drama luptei sale cu timpul."
-
Asa piti, ia atitudine !

Omiti insa un lucru, majoritatea muierilor sunt dependente de suferinta, unde mai pui ca unele mai vor sa traiasca si-o viata fix-pix ca-n telenovele ( ca tot mai deschisese acum ceva timp o tipa un subiect in care povestea colea cum si-ar dori si ea o viata ca-n telenovele
)
Cu parere de rau iti spun ca topicul asta se va duce la fund cat ai zice eins, zwei
-
winter_rose said:Asa piti, ia atitudine !

Omiti insa un lucru, majoritatea muierilor sunt dependente de suferinta, unde mai pui ca unele mai vor sa traiasca si-o viata fix-pix ca-n telenovele ( ca tot mai deschisese acum ceva timp o tipa un subiect in care povestea colea cum si-ar dori si ea o viata ca-n telenovele
)
Cu parere de rau iti spun ca topicul asta se va duce la fund cat ai zice eins, zwei
Cata dreptate ai , o dovada in plus despre ce ne dorim de la viata , si cum dorim sa ne ajutam aproapele .
Multumesc pentru incurajare , -
Pare-mi-se sau simt un iz sarcastic ?

Eu una stiu ce vreau de la viata, ce trebuie sa ma intereseze pe mine ca Xuleasca accepta sa fie inselata, agresata, tratata cu dispret si etc ? E alegerea ei ca se complace in astfel de situatii. E suficient sa citesti cateva topicuri de aici si sa vezi cum unii useri sar repede sa deschida ochii initiatoarei subiectului, dar degeaba !
Fiecare doarme cum isi asterne, punct.
Poti sa pui la dispozitia unei persoane gen user-ul annetta ( o dau exemplu doar pentru ca este un caz mai recent ), enspe mii de materiale si articole ca n-o scoti dintr-ale ei. Nu zic ca nu ar fi si cazuri fericite, dar in mod sigur foarte putine.
-
Salut topicul tau Piti
Acum sa iti spun fac parte din categoria celor inselate , mintite si asa mai departe
Imi aduc aminte de o vorba femeia trebuie sa se indragosteasca ca sa poata faca sex, pe cand barbatul face sex ca sa se indragosteasca. Presupun ca vezi diferenta . Pentru noi e dragoste pentru ei e footai.
Ca sa intelegi cum functioneaza treaba. Foarte multe femei sunt sensibile , dar vorbesc de sensibilitatea sufletului. Si aleg pe sa zicem X ...pana la un punct X e fermecator , atragator , o face sa se simta "the one" ...SI nu dureaza mult si spiritul vanatorului se estompeaza, moare in timp.
Atunci femeia sensibila cum e incepe sa isi puna intrebari " de ce ? " "unde am gresit" etc.
atunci superbul mascul se transforma in ditamai momarletele , incep sa vezi ca nu e tocmai alb , se scarpina in nas , in fund , cauta ceara din urechi si asa mai departe
si NU e vina lui ca nu l-a observat la timp ..ohh nu..el a mai facut din astea , dar in baie la dush , unde X-leasca nu era da?
OK apoi incepi sa ii faci reprosuri , iti mai zice si el ca esti varza , si tu ii spui ca i-a murit la intrare de multe , prea multe ori si marlanetu pleaca..dar nu pleaca cu una cu doua..ohh nuu... iti mai trimite un buchet , mai un mesaj , mai o prajiturica sa te recucereasca.
Ce face femeia? E si ea bucuroasa ca deh , uite la el isi revine...
Dar el nu isi revine ..el mai are ceva sa iti faca , sa te mai calce de vreo 2-3 ori eventual in timpul asta ,tu amortita de dragostea oferita , nu vezi ca momarlanu e deja inscris pe matrimoniale si deja e intr-o tatonare de cateva luni...
eu am dat un exemplu...ca asa se intampla..femeia e mai slaba de inger la fazele de iubire..am dreptate? -
Cred ca cel putin doua chestii sunt "de vina".
Prima e culturala si face ca acest fenomen al rabdatului pasiv sa fie mai raspandit la femei decit la barbati. A doua e un factor mai .. psihologic sa zicem, tine de devenirea personala, de modele si de educatie chiar.
Pana la urma, in tot ceea ce numim noi lumea civilizata, pana acum cateva decenii, principala realizare a vietii unei femei se considera ca are loc via barbat&casnicie; gasirea unei partide era o chestiune esentiala iar in multe comunitati, mofturile si dezertarea prin divort erau aproape inadmisibile, femeia traia adesea intr-o dependenta - economica, decizionala - fata de barbat. O femeie adultera, o femeie divortata purtau un stigmat care nu se regasea pe fruntea barbatilor aflati in aceeasi situatie.
Chiar si mai in zilele noastre, multe femei (prin partile noastre, cel putin), nu au fost invatate ce inseamna demnitatea, independenta.. asta din pacate din cauza unui model cultural pe care multi l-au putut vedea bine mersi in propria bucatarie (sufragerie, samd). Mame sau bunici planse, bruscate, parasite, femei tacute, spetindu-se de munca zi si noapte, tati afemeiati, neparticipativi la ale casei, poate violenti... asta nu creeaza tocmai un model de parteneriat egal, in care poti sa ceri orice cu glas tare, ci mai degraba duc spre acceptarea validitatii unui profil de victima.
A doua chestie cred ca sunt spaime, traume care isi au radacina in copilarie.Se prea poate ca un partener sa fie 'ales' inconstient' astfel incit, eventually, sa ne confirme temerile, respectiv scenariul naspa (de ex. unul de abandon, de lipsa de valoare a propriei persoane, etc).
Se prea poate pe de alta parte sa existe asteptari nerealiste, disproportionate, care fac sa privim iubirea /sau aparitia unui iubit, ca fiind rezolvarea de la sine, totala si universala, a vietii noastre cu toate durerile si nelinistile. Si atunci iar uitam ca trebuie sa ne fie bine, devenim dependenti de aceasta situatie aparent salvatoare si incercam sa facem orice pentru a "pastra" persoana pe care am investit-o cu aceste proprietati magice de fat frumos vindecator al tuturor durerilor