Libertate vs sufocare

  •  
    • 57 mesaje
    25 Sep 2013, 16:45
    0 0
    Omu meu se sufoca. Nu la propriu, cu toate ca la asta ma duce cu gandul cand aud termenul asta.
    Nu locuim impreuna, dar in majoritatea timpului eu stau la el. Relatie destul de lunga, fara prea multe probleme in general.
    Insa se intampla ca o data la 3-4 luni sa se intoarca complet pe dos si sa-mi faca zile groaznice in care imi vine practic sa fug cat vad cu ochii.
    Ce face mai exact e sa se comporte ca un nemernic cu mine, sa se schimbe complet, incepand cu vorbit sec,dur si egoism cat cuprinde. Cum n-am cum sa tac fara sa-l intreb ce are mai mult de 2 zile, ajunge sa-mi spuna ca numai suporta...ca se sufoca. Ca stam prea mult timp impreuna, ca-l sun prea des (il sun 1data pe zi maxim de 2 ori cand am nevoie sa cumpere ceva ori se iveste sa-l caute cineva acasa cat e plecat), ca nu are timp sa mearga cu tovarasii la o bere sau sa piarda vremea pe afara ori la un fotbal.
    Chestii care se intampla zilnic. Nu e zi in care sa nu fie cu pretenii lui..nu e saptamana sa nu mearga la fotbal, si nici nu m-am implicat vreodata in activitatile lui cu ai lui prieteni.

    Acum o sa presupuneti ca sunt o disperata care-l sufoca ori sunt prea posesiva. Sper sa ma credeti pe cuvant ca nu e deloc asa. N-as sta la el zi de zi daca nu ar insista mereu sa stau cu el. Nu ne-am petrece zilele impreuna daca nu m-ar suna dupa 2-3 ore cand aterizez si eu pe acasa, ca sa ma cheme la el sau sa ma intrebe cand ne vedem.
    Nu l-as suna chiar deloc daca as fi nemernica si m-as lua dupa crizele lui de sufocare, dar pt ca imi doresc sa stiu ce-i cu el si daca are nevoie de ceva, ii dau un telefon pe zi si ala scurt,2-3 minute.

    Acum 2 zile a facut a 3-a criza de genul de cand suntem impreuna..care mi-a cam pus capac. Dupa o zi in care s-a comportat cu mine ca si cum n-as fi fost prezenta deloc ori ca si cum l-as incurca cu ceva extrem de tare, l-am intrebat ce s-a intamplat. Raspunsul lui a fost acelasi..ma sufoc, am nevoie de timp pt mine. Zis si facut. nu m-am suparat, i-am spus ca ma voi duce acasa dupa ce terminam de gatit si ca ne vom vedea zilele viitoare sau cand simte el nevoia sa ma vada.
    Suparare si jale cat cuprinde..ca de ce reactionez asa, ca ma supar..ca mereu ii e frica sa-mi spuna ceva ca eu ma imbrac si plec. Acum practic nu inteleg ce altceva as fi avut de facut, atata timp cat vedeam ca n-are chef nici macar sa schimbe 2  vorbe cu mine..era culmea sa fiu nesimtita si sa-i zic bine..sufoca-te. Iesi si plimba-te poate-ti trece, eu nu ma misc de aici.Eram la el in casa, probabil daca eram la mine il trimiteam pe el la plimbare, cu toate ca nici atunci.

    Mentionez ca inafara momentelor astora e un om extrem de afectuos si lipicios, iar daca eu  nu i-as acorda afectiune cat are nevoie, probabil ne-am certa mereu. Nu o fac din obligatie ci din iubire,e omul meu si il iubesc, chestia asta o simt si din partea lui fara sa-mi dea vreodata motive de indoiala.
    Uneori ma gandesc ca sunt crize specifice barbatilor, poate mai avem nevoie si de cearta dupa atata iubire si momente frumoase.. altfel nu stiu unde sa incadrez comportamentul lui.
    Eu personal pot sa-i acord libertate cat cuprinde, nu ma deranjeaza deloc, culmea e ca tot pe el il deranjeaza dupa ce ca el cere asta. Ce dracu e de facut in cazu asta?

    Chiar am nevoie de sfaturi, incepe sa ma depaseasca si in plus sa ma si enerveze cu toate ca ma controlez destul de bine sa nu ies din sarite in fata lui.
    Cu mine mereu nu e bine..fara mine din cand in cand nu e nici asa bine. E alta cale de mijloc si eu nu o vad?
  •  
    • 3816 mesaje
    25 Sep 2013, 16:57
    2 0
    El probabil spera ca atunci cand spune ca se sufoca, tu sa vi cu un evantai mare si sa il cauti in coarne, nu sa pleci.
    Reactie tipic de rasfatat.
    Probabil are el alte Probleme ce-l deranjeaza, de spune ca se sufoca, nu cred ca tu esti problema, tu esti doar cea pe care se revarsa nervii lui.
    Zau de am vreo solutie, poate fetele de pe aciulea stiu ce sa zica
  •  
    • 57 mesaje
    25 Sep 2013, 17:06
    0 0
    mizdis said:El probabil spera ca atunci cand spune ca se sufoca, tu sa vi cu un evantai mare si sa il cauti in coarne, nu sa pleci.
    Reactie tipic de rasfatat.
    Probabil are el alte Probleme ce-l deranjeaza, de spune ca se sufoca, nu cred ca tu esti problema, tu esti doar cea pe care se revarsa nervii lui.
    Zau de am vreo solutie, poate fetele de pe aciulea stiu ce sa zica

     Si eu m-am gandit la asta Mizdis.

    Am legat probleme astea de cele care sunt cu adevarat importante pt el acum. A ramas fara loc de munca recent si asteapta o suma de bani destul de mare care tot intarzie sa apara. E destul de nervos si stresat, dar eu nu l-am bibilit si nici nu i-am ignorat problemele, am fost alaturi de el atat cat trebuie,nici mai mult nici mai putin.

     

    N-am cum sa nu plec cand imi spune ca stam non-stop impreuna si se sufoca. Am incercat sa discut cu el omeneste, dar isi iese din minti ca eu ma supar..cu toate ca nu m-as supara deloc daca as stii ce am de facut..raman cu el ori ba.

    De 2 zile de cand s-a intamplat minunata discutie sunt acasa,bineinteles. Tot el ma suna de n'spe mii de ori..si tot el e super afectat ca eu am reactionat asa. Azi l-am intrebat frumos..mai, vrei sa vin la tine? Raspuns nu..chiar n-am nevoie. Bine,la tine nu ca te sufoci, acasa nu ca sunt o vaca ca mi-am permis sa plec. Ce vrei sa fac? Raspuns, nimic.

    Acum sa ma ia naiba daca stiu cum sa o scot la capat. O discutie calma ar fi prefecta, sa hotaram cum e mai bine sa facem, dar n-am cu cine, cel putin pana nu ii trec nervii.

    Si eu stau ca proasta si imi rod unghiile gandindu-ma ca poate totusi e vina mea..ca el e baiat bun, nu s-ar comporta asa fara motiv..

  •  
    • 5035 mesaje
    25 Sep 2013, 17:25
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 57 mesaje
    25 Sep 2013, 17:33
    0 0
    I_have_a_dream said:l-o fi sufocat ma-sa si acum are probleme de atasament? am si eu o amica, cand treaba devine "too much" simte ca-i vine sa fuga. 

     A cam dus lipsa de parinti. Tata nu are iar mama lui e o femeie ocupata cu work-ul mereu.

    Nu stiu daca asta e motivul, "too much" face de unul singur sa devina..cu planurile lui de viitor de care e asa incantat cand ii vin. Ne cumparam apartament..locuim impreuna, poate facem si un bebe. Sunt chestii pe care el le propune, si recunosc ca simt atunci cand mi le spune ca el chiar si le doreste.

    Problema e ca eu nu-l vad intr-o situatie in care locuim impreuna si mai facem si un copil..cu reactiile astea ale lui de sufocare. Pai daca stam zi de zi in aceiasi casa si mai trebuie sa stea si cu bebele...cred ca o sa moara sufocat.

  •  
    • 9728 mesaje
    25 Sep 2013, 17:38
    2 0
    Da, si eu cred ca alte probleme de fapt  il "sufoca".
    Eu mai cred ca la asta se adauga si faptul ca  a ramas fara job, intr-o perioada in care e posibil sa fi vrut sa-si fi aratat planurile, pregatirile fata de tine. Probabil "tu si situatia" il sufocati, pentru ca ar vrea o viata cu tine, mai linistita si buna, numai ca nu este momentul. Si asta il frustreaza si isi arunca nervii pe tine.

    Cumva, va trebui sa vorbiti mai mult pe tema asta, sa il determini sa puna efectiv degetul pe rana, si sa se deschida mai mult.




     
  •  
    • 1784 mesaje
    25 Sep 2013, 17:43
    4 0
    ce as face eu? i-as plati-o cu aceeasi moneda. cand va e lumea mai draga, te comporti exact ca si cand el ar fi absent apoi ii spui ca ai nevoie sa fii un pic cu gandurile tale. dispari fara drept de apel, mergi si te plimbi, coaforuri, prietene, ce consideri.

    multe hachite de-ale lui barbata-miu le-am vindecat asa. chestii superficiale, evident. mie, personal, sa-mi spun un individ ca il sufoc, m-ar vedea rar spre deloc la ochisori.
  •  
    • 4107 mesaje
    25 Sep 2013, 17:45
    2 0
    Un motiv exista... ca de n-ar fi , nu s-ar povesti...dar chiar nu cred ca esti tu! Sunt perfect de acord cu Cafè, il sufoca mai degraba situatia in care e si faptul ca nu-ti poate oferi mai mult si mai repede. Este coplesitor sa pierzi serviciul , trebuie sa recunoastem! Eu zic sa-i lasi spatiu si timp cat vrea dar fara sa te superi. Considera naturala criza lui si intre timp fa ceva strict pentru tine! Elimina complet starea de vinovatie, nu esti vinovata!
  •  
    • 4107 mesaje
    25 Sep 2013, 17:46
    0 0
    Are si Tea dreptate si chiar multa! Fa ca el, fix ca el! Va intelege si se va lecui de astfel de momente...
  •  
    • 1784 mesaje
    25 Sep 2013, 17:46
    2 0
    ReneeMJ said:
    mizdis said:El probabil spera ca atunci cand spune ca se sufoca, tu sa vi cu un evantai mare si sa il cauti in coarne, nu sa pleci.
    Reactie tipic de rasfatat.
    Probabil are el alte Probleme ce-l deranjeaza, de spune ca se sufoca, nu cred ca tu esti problema, tu esti doar cea pe care se revarsa nervii lui.
    Zau de am vreo solutie, poate fetele de pe aciulea stiu ce sa zica

     Si eu m-am gandit la asta Mizdis.

    Am legat probleme astea de cele care sunt cu adevarat importante pt el acum. A ramas fara loc de munca recent si asteapta o suma de bani destul de mare care tot intarzie sa apara. E destul de nervos si stresat, dar eu nu l-am bibilit si nici nu i-am ignorat problemele, am fost alaturi de el atat cat trebuie,nici mai mult nici mai putin.

     

    N-am cum sa nu plec cand imi spune ca stam non-stop impreuna si se sufoca. Am incercat sa discut cu el omeneste, dar isi iese din minti ca eu ma supar..cu toate ca nu m-as supara deloc daca as stii ce am de facut..raman cu el ori ba.

    De 2 zile de cand s-a intamplat minunata discutie sunt acasa,bineinteles. Tot el ma suna de n'spe mii de ori..si tot el e super afectat ca eu am reactionat asa. Azi l-am intrebat frumos..mai, vrei sa vin la tine? Raspuns nu..chiar n-am nevoie. Bine,la tine nu ca te sufoci, acasa nu ca sunt o vaca ca mi-am permis sa plec. Ce vrei sa fac? Raspuns, nimic.

    Acum sa ma ia naiba daca stiu cum sa o scot la capat. O discutie calma ar fi prefecta, sa hotaram cum e mai bine sa facem, dar n-am cu cine, cel putin pana nu ii trec nervii.

    Si eu stau ca proasta si imi rod unghiile gandindu-ma ca poate totusi e vina mea..ca el e baiat bun, nu s-ar comporta asa fara motiv..

     

    asta n-am citit-o. eu cred ca il faceam albie de porci.

     

    Rene...nu-i mai raspunde la telefoane si mesaje, nu-i mai cauta in coarnele temebele...lasa-l sa fiarba in suc propriu.

     

    Sa-si verse nervii pe tine? Asta e conventia la voi in casa? Cand unu are o problema il gatuie pe celalalt ca sa se racoreasca? N-as accepta in veci pururi.

  •  
    • 57 mesaje
    25 Sep 2013, 17:51
    1 0
    migaby1964 said:Un motiv exista... ca de n-ar fi , nu s-ar povesti...dar chiar nu cred ca esti tu! Sunt perfect de acord cu Cafè, il sufoca mai degraba situatia in care e si faptul ca nu-ti poate oferi mai mult si mai repede. Este coplesitor sa pierzi serviciul , trebuie sa recunoastem! Eu zic sa-i lasi spatiu si timp cat vrea dar fara sa te superi. Considera naturala criza lui si intre timp fa ceva strict pentru tine! Elimina complet starea de vinovatie, nu esti vinovata!

     

    Chiar ii las spatiu fara sa ma supar gaby... dar ma supar ca desi ii ofer spatiu tot nu e bine. Nu stiu ce sa fac, si dupa ce ca incerc sa fac cumva sa fie bine tot el e suparat ca eu reactionez ciudat.

     

    Incerc sa nu ma consider vinovata dar tot ma macina gandul ca poate am facut eu ceva gresit de care nu mi-am dat seama. mi se pare asa absurd ca stam sa ne certam cand totul ar putea fi bine si frumos, discutand ca 2 oameni maturi despre problema asta..

  •  
    • 9728 mesaje
    25 Sep 2013, 18:01
    0 0
    ReneeMJ said:

    Incerc sa nu ma consider vinovata dar tot ma macina gandul ca poate am facut eu ceva gresit de care nu mi-am dat seama. mi se pare asa absurd ca stam sa ne certam cand totul ar putea fi bine si frumos, discutand ca 2 oameni maturi despre problema asta..

     
    Sa stii ca chestia cu situatia si sufocarea de care am scris mai sus poate sa ii vina oarecum inconstient, fara sa isi dea seama exact despre ce este vorba. Sunt niste chestiuni care tin de psihologie, pe care cred ca el nu si le intelege, nu si le explica, sunt chestiuni ceva mai profunde.

    Si eu as proceda cu au spus mai sus teatea si migaby - as face si eu o data "figuri" ca sa priceapa pe pielea lui cum se simte asta; si apoi as incerca sa port niste discutii cu el, cu multe intrebari. Cum am mai spus, sa-si dea seama care e rana si sa puna degetul pe ea.



     
     

  •  
    • 57 mesaje
    25 Sep 2013, 18:03
    0 0
    teatea said:ce as face eu? i-as plati-o cu aceeasi moneda. cand va e lumea mai draga, te comporti exact ca si cand el ar fi absent apoi ii spui ca ai nevoie sa fii un pic cu gandurile tale. dispari fara drept de apel, mergi si te plimbi, coaforuri, prietene, ce consideri.

    multe hachite de-ale lui barbata-miu le-am vindecat asa. chestii superficiale, evident. mie, personal, sa-mi spun un individ ca il sufoc, m-ar vedea rar spre deloc la ochisori.

     Ultima data cand mi-a facut faza asta s-a terminat cu bine abia cand eu am cedat, l-am luat prin surprindere si m-am dus la el.. mi-am cerut scuze pt ca am reactionat altfel decat se astepta si am cazut de comun acord sa trecem peste, ca o sa fie bine. Apoi au intervenit lucruri care ne-au legat, plecarea in concediu...mici revonari la casa parintilor mei pe care i-am ajutat, si s-a uitat complet de faza asta. Mi-am adus aminte de ea acum 2 zile, cand mi-am dat seama ca iar am ajuns in punctul ala. Mi-a picat complet fata cand l-am auzit ca-l sufoc, ba chiar m-a pufnit putin rasul, si l-am intrebat daca vorbeste serios. 

     

    Aseara i-am explicat ca nu mi se pare normal ca sa se comporte ca un mitocan cand putea f frumos sa-mi spuna el de unu singur ca are nevoie de timp pt el. Doar nu incepeam sa sparg chestii prin casa si sa fac crize, il intelegeam perfect si ii mai si multumeam ca vorbeste deschis cu mine.

    Nu stiu ce a inteles, a tinut-o in continuu pe a lui ...ca nu trebuie sa reactionez asa, ca trebuie sa inteleg si sa numai fiu suparacioasa. Ca el stie ca ma supar cu toate ca plec zambind, ca stie el sigur ca probabil bocesc acasa ca m-a jignit.

     

    Azi m-a sunat de 3 ori pana acum. Daca am deschis subiectul asta a facut cumva sa ma repezeasca si sa inchida. Nu vrea sa discute, se enerveaza cumplit.

    Nu l-am cautat si nici nu am de gand, cu toate ca se asteapta mai mult ca sigur.. Cred ca e si vina mea ca-s prea moale.

    Am sa incerc sa fac exact cum mi-ai spus tu Tea, poate ii vin mintile la loc, ori o dau in bara mai rau.Macar incerc.


    Acest mesaj a fost editat de către ReneeMJ: 25 Sep 2013, 18:05
  •  
    • 4107 mesaje
    25 Sep 2013, 18:10
    3 0
    Renee, mi-au ramas pe creier niste vorbe foarte intelepte : problema nu e ce ti se intampla ci cum reactionezi tu la ceea ce ti se intampla! Interior vorbind dar si exterior. Foarte des punem la suflet prea multe, ne consumam prea mult nervos pentru situatii si probleme care nu neaparat ca nu merita dar care efectiv nu sunt grave si care au -poate- solutia ca tocmai sa fie lasate sa curga, sa treaca. Cred ca fac parte din viata normala de cuplu momente cand te simti sufocat, nu neaparat de partener ci de insasi ideea de cuplu! Sufocat chiar de problemele vietii, viata are si crize si cred ca sunt normale pentru un om inteligent. Ma rusinez un pic dar am fost in situatia sotului tau! Ma simteam sufocata, controlata si urmarita. Fiind o varsatoare autentica , am nevoie ca de aer de libertate si de spatii personale...Si deci am avut si eu crize cum ca m-as simti sufocata . M-am asezat frumos pe prispa si am gandit, m-am intrebat de ce si de unde imi vine starea. Este sotul meu un individ sufocant? Nu, a venit raspunsul. Ca ma protejeaza intr-un mod exagerat este adevarat dar nu cumva este strict problema mea ca dau aceasta idee, cum ca as avea nevoie? S-a creat un cerc vicios si viciat si am descoperit ca lui nu-i face absolut nici o placere sa ma urmareasca dar ii las impresia unei femei cu capul in nori , destul de inchisa in lumea ei, ceea ce-i provoaca o stare de grija in sensul de atentie. In momentul cand am descifrat acest mecanism uluitor de simplu, m-am deschis, m-am eliberat de senzatia sufocanta si el a incetat sa mai fie atent, excesiv de atent.
  •  
    • 668 mesaje
    25 Sep 2013, 18:13
    1 0
    si eu m-as sufoca...

    sunt pentru libertate totala
  •  
    • 57 mesaje
    25 Sep 2013, 18:27
    1 0

     

    Gaby...daca ar gandi si el la fel de lucid ca tine ar fi perfect. Din pacate el isi da seama de greseli destul de tarziu, si atunci e o minune sa le recunoasca..e prea mandru.

     

    Daria, nu voi intra in jocuri de orgoliu acum, dar recunosc ca ma bate gandul ca la un moment dat sa-i fac si eu faza asta macar pt cateva ore, sa vada si el cum e.

    Ai punctat de comportament bipolar, ceea ce il caracterizeaza atat de bine. Mai are situatii in care se comporta foarte bipolar dar nu care ne leaga sau ne afecteaza pe noi. Pe mine nu ma deranjeaza,stiam de la bun inceput ce fel de om e si il iubesc asa cum e, nu-l vreau schimbat deloc. Vreau doar sa se hotarasca cand vine vorba de noi 2 si sa acorde mai multa importanta, ca dintr-o neintelegere ca asta se poate ajunge pe marginea prapastiei mult prea usor.. si ar fi pacat sa dam cu piciorul la toate lucrurile frumoase care ne leaga, pt o asa problema..

  •  
    • 57 mesaje
    25 Sep 2013, 18:34
    2 0
    FlyButterfly1 said:si eu m-as sufoca...

    sunt pentru libertate totala

     Fly..un om care se sufoca se retrage si nu face urat cand cealalta persoana ii acorda libertatea de care se plange ca are nevoie. Ba din contra, se bucura de ea.

    Si eu sunt pentru libertate, nici mie personal nu-mi place sa fiu sufocata cu prea multa iubire, dar eu stiu sa-mi iau pauzele necesare fara ca macar el sa-si dea seama. Momentele in care nu suntem impreuna sunt momente in care ma bucur de linistea pe care o am si ma ocup de chestiile mele.. in niciun caz nu fac crize ca ma sufoc. Ma retrag cand simt nevoia si el nici macar nu se prinde, imi fac timp pt mine mereu.

    Sunt lucruri care vin de la sine.. lucruri pe care simti ca vrei sa le faci si le faci, fara discutii despre sufocari, fara suparari..fara copilarii. Numai avem 15 ani, si chiar si asa..tot inutil mi s-ar parea.

  •  
    • 4107 mesaje
    25 Sep 2013, 18:47
    1 0
    Renee, eu la anu' implinesc 50 de ani si insist sa nu imbatranesc degeaba! Anii isi spun cuvantul...cuvant de maturitate in primul rand. Plus ca eu iau viata ca pe o culegere de probleme si cred cu adevarat ca fiecare problema isi are solutia!
    Mai gandindu-ma la el, cred ca din cauza absentei parintilor a crescut si s-a maturizat incomplet. Cheia este posibil sa fie acolo, in trecutul sau si nu in prezent. Zic si eu...
  •  
    • 4107 mesaje
    25 Sep 2013, 18:48
    0 0
    Fly, Fly......Exista libertate totala?
  •  
    • 4107 mesaje
    25 Sep 2013, 18:55
    0 0
    Daria, tu nu crezi in zodii, cred ele in tine! Am mai zis, astrologia este stiinta, se studiaza iar noi ne studiem cu ajutorul ei. Nu toate varsatoarele sunt la fel pentru ca -s nascute in ani diferiti, la ore diferite ...Dar ca regula generala: suntem ciudateleeeeee...greu ne da de capat cineva pentru ca vedem des cai verzi pe pereti. Eu is nascuta - am fost nascuta- in 1964 care este anul dragonului dar intru de fapt in semnul pisicii (anii chinezesti incep prin februarie) si deci cad mereu in picioare. Ce sa fac? Exista mereu ceva care scapa vointei personale iar eu spun ca ceva ceva ne vine si de la pozitia planetelor. Parte vine din educatie, desigur , dar exista un ceva din alta parte...