sfaturi..

  •  
    • 8 mesaje
    16 Sep 2013, 03:47
    0 0
    Ok... acum am impresia ca voi fi considerata nebuna pentru ca "problema" mea e mai... interesanta, si nu stiu daca poate cineva sa se puna cu adevarat in situatia mea. Pe scurt.. am 19 ani si am ghinion in dragoste de cand ma stiu. Niciodata nu m-am indragostit de cine trebuie, baietii buni care m-au placut nu mi-au trezit interes. Am parte de o viata tare ciudata, cine ar cunoaste cateva lucruri din viata mea ar spune ca e o telenovela curata.
    Am fost impreuna cu un baiat timp de un an.. si vorbesc la timpul trecut pentru ca m-a parasit din anumite motive.  Acum vine partea interesanta: dupa vreo 6 luni de la despartire...din plictiseala, intram din cand in cand pe un site de jocuri. Vorbeam doar la misto cu toata lumea, asa am crezut pana l-am intalnit pe EL. Am facut schimb de facebook.. si am inceput sa vorbim zi de zi. Era un baiat frumos, parea baiatul perfect. Mi-am dat seama ca se atasase de mine si eu la fel.. chiar daca ceva era totusi suspect la el: facebook-ul lui era privat din cap pana in picioare, nu puteam sa vad prieteni poze, nimic. Doar poza in miniatura de la profil si cateva date, preferinte etc. Si da, asa era pentru toata lumea, nu doar pentru mine. El locuia departe de mine, la vreo 600 de km departare, din cauza serviciului. Mi-a spus ca in termen de 2 luni maxim ne vom vedea, pentru ca si-a depus transferul aproape de mine, intr-un oras vecin, orasul lui natal. Am inceput.. nu stiu cum, sa ma atasez foarte mult de el.. simteam ca IL IUBESC cu adevarat, ca el e barbatul vietii mele si ca e perfect pentru mine, desi teoretic nu e posibil sa te indragostesti de cineva in asemenea conditii. La inceput.. cand mi-a cerut numarul de telefon m-a cam speriat.. eu sunt genul care prefera realitatea, nu ii place sa stea cu telefonul la ureche toata ziua. Aveam o perioada foarte aglomerata atunci asa ca i-am si spus ca nu sunt genul care sa vorbeasca la telefon..sa nu se supere. El bagase motiv ca oricum are probleme si ca nu ma poate suna deocamdata. Si mentionez ca nu m-a sunat nici pana in ziua de azi. De fiecare data cand aduceam in discutie faptul ca nu ma suna se supara, enerva.. ca si cum l-as bate la cap. Asa ca vorbeam cu el doar prin mesaje si pe mess. Zi de zi, ore in sir... non-stop prin mesaje. Era foarte gelos.. am facut multe sacrificii pentru el si mi-am pierdut toti prietenii pentru el, ca sa pot sta cu el pe mess sa nu se supere, sa fiu fata perfecta..sa nu ne certam. Era atat de gelos incat nu ii placea nici cand ieseam cu o prietena la suc. Aveam planuri mari impreuna.. imi spunea mereu ca vrea sa ne casatorim, ca vrea copii cu mine, ca o sa stam impreuna cand ma voi muta la facultate in orasul lui si muuulte alte planuri. Era innebunit dupa mine, ma adora si ma idolatriza pentru ca era atras de mine si eram.."deosebita", cum spunea el. Ne-am pus chiar si intr-o relatie pe facebook..planurile continuau sa rasara, planuri mari  de care eram 100% sigura. Simteam.. nu stiu de ce.. o siguranta pe care mi-o oferea, ca nu mai am nevoie de niciun baiat, el e tot ce imi trebuie. Eu simteam ca voi fi cu el toata viata si el la fel. In toate aceste 5 luni.. au fost foarte multe certuri.El era foarte gelos, nu ma intelegea niciodata, asa ca ajunsesem sa fiu ca el, foarte geloasa. Ne certam des din cauza asta, era paranoic uneori, era razbunator, aflasem o inventie grava de-a lui si o minciuna.. pe care mi le-a recunoscut cu greu. L-am iertat..am trecut peste toate, pentru ca incercam sa il inteleg cand imi spunea ca serviciul lui l-a schimbat asa, el lucrand intr-un mediu mai..dur. In ultimele luni iesea des, ma mintea ca e acasa, nu mai vorbeam parca asa mult si totusi nu inceta sa sustina sus si tare ca ma iubeste, ca nu poate fara mine, ca nu vede viata fara mine si multe alte lucruri convingatoare. Se schimbase apoi in bine, isi revenise, simteam ca ii pasa de mine si ca, chiar tine la mine, ca ma iubeste, parca era dependent de mine. L-am asteptat pana cand a venit momentul sa vina acasa. Pot sa jur ca a fost cel mai asteptat moment, visam si imi imaginam intalnirea cu el intr-una.. imi doream ceva cu adevarat in toata viata asta a mea: sa ne vedem. Nu mai mentionez de toate planurile pe care ni le-am facut..etc. Acum cateva zile ne-am certat destul de urat.. pentru ca s-a enervat, s-a "razbunat" si a vorbit cu o fata..pe care eu o cunosteam. Stiu sigur ca nu are nimic cu ea, a fost o chestie de impuls, de nervi, pentru ca e impulsiv. Nu stiam ca vine acasa mai repede, si ca in sfarsit visul meu se va indeplini... parca imi doream sa fiu mai smechera si sa nu ne fi certat atat de rau inainte de a ne vedea in realitate dupa atatea luni de asteptare. Mi-a spus ca a pornit spre casa, doar ca ocoleste putin sa-l duca si pe un coleg de-al lui acasa, si ca sta acolo doua zile. Imi spusese mai demult ca primul lucru pe care il va face va fi sa vina sa ma vada pe mine, acum ce facea?! Statea la un prieten.. 2 zile, o zi pt relaxare iar cealalta pt ca era ziua lui de nastere cica. In fine. Am lasat de la mine din nou si am vazut ca nu atinge subiectul mult asteptat: cand ne vedem. Mi-a spus ca 2 zile sta la prietenul lui, vreo 2 cu parintii lui, iar inca vreo 4 zile la niste rude in alt oras. Ok.. m-am enervat pentru ca imi aminteam ca imi spunea ca sunt cea mai importanta din viata lui..si totusi eram pe locul 2. Ne-am certat din cauza asta din nou.. tot ce imi putea spune era "te rog iarta-ma", "imi pare rau", "nu..nu-i asa"... A spus ca o sa ne vedem vineri si punct si.. pentru ca eram suparata i-am spus ca in ziua aceea nu o sa pot eu, ca o sa inventez ceva asa cum el a facut-o. Ne-am certat iar.. si iar si iar.. pana n-am mai vorbit 2 zile. Mentionez ca perioada in care e acasa e un concediu de 2 saptamani, dupa care se va muta definitiv in orasul de langa mine abia peste doua luni. Nu am mai suportat suspansul si l-am cautat el.. imi era teama ca nu cumva visul meu de a-l vedea sa fie distrus.. si i-am spus ca vreau sa stiu ce are de gand si i-am pus o intrebare: daca ne vedem sau nu. I-am pus intrebarea de n ori, pt ca el imi raspundea cu "nu ma mai intreba te rog", "nu ma mai chinui", " te rog taci". Apoi.. mi-a spus ca el a vrut dar am refuzat eu, ca acum nu mai poate da ochii cu mine, ca ii e prea rusine de mine, ca nu ma merita si ca ma roaga sa-l inteleg. Adica dupa ce am facut atatea pentru el..dupa ce am asteptat 5 luni ma roaga sa-l inteleg ca nu o sa ne mai vedem niciodata. Mi-a repetat faptul ca nu ma merita, ca m-a facut sa sufar prea mult si ca nu mai vrea sa ma raneasca, ca vezi doamne a plans in fiecare noapte si nu mai poate sa dea ochii cu mine, ca are nevoie de timp, ca merit un baiat mult mai bun decat el, ca nu merita sa il iert, ca au fost prea multe certuri si gelozii.. si ca nu se mai poate sa ne vedem. Vreau sa spun.. ca am avut incredere maxima in el, mi-a trimis atatea poze, filmulete cu el in care imi spunea ca ma iubeste.. incat eram convinsa de faptul ca exista si ca nimic nu ne va putea opri sa fim impreuna. Mi s-au inmuiat picioarele si am cazut in genunchi.. am plans in hohote de simteam ca mor.. ma simteam prostita si umilita.. Imi veneau in minte toate lucrurile pe care le-am facut pentru el, de cate ori l-am iertat si am trecut peste toate cu vederea pentru ca ma gandeam la un singur lucru: ca il voi cunoaste cu adevarat abia atunci cand ne vom vedea in realitate, era tot ce imi doream. Sunt mult mai multe de povestit.. multe detalii dar nu stiu cate persoane vor avea rabdare sa citeasca si sa ma ajute cu un sfat.. Vazand ca il rog sa isi revina.. sa nu imi faca asta.. mi-a spus ca nu credea ca il iubesc chiar atat de mult, ca ma roaga sa ii las un timp sa-si revina. Sa-si revina din ce?!?!?!  Inainte isi lua adio de la mine si acum ma ruga sa-i las  un timp sa isi revina? E asta un motiv sa nu ne vedem? Oare chiar nu poate sa dea ochii cu mine sau... nu mai inteleg nimic. El ma asigura ca nu e vorba de altceva, ca nu a fost o minciuna tot ce am trait.. si totusi.. a renuntat. Tin la el foarte mult... enorm, m-am atasat foarte mult de el, credeti-ma ca imi doream din suflet sa ne vedem. Si acum.. ma iubeste atat de mult incat renunta la mine? Ce sa fac? sa insist? nu stiu... Mai are rost? Nu vreau sa il sufoc.. dar nu ma inteleg nimic
    Acest mesaj a fost editat de către inna012: 18 Sep 2013, 14:41
  •  
    • 1038 mesaje
    16 Sep 2013, 08:19
    2 0
    Oh mein Gott, ce rabdare am avut sa stau belesc globii oculari pe tot textul !
    Raman la parerea ca internetul + acasa tv dauneaza grav sanatatii

    Tu realizezi ce scrii ?! Daca nu, reciteste, poate ti se aprinde vreun beculet.
    Cum sa-ti pierzi mai astfel atatea luni de zile cu asa un lache cunoscut online ?!!!
    Zi merci ca dezaxatu` si-a gasit probabil o alta savarina naiva in care sa se infinga, pana s-ajunga la tine ( doar n-oi fi crezut ca el intr-adevar se duce cateva zile la prieteni, rude si etc ).

    Sau te plictisesti in asa hal incat cauti belelele cu lumanarea ?
    Si nu, problema ta nu e interesanta, e doar stupida si autoprovocata.
    Citez: " Pe scurt.. am 19 ani si am ghinion in dragoste de cand ma stiu. Niciodata nu m-am indragostit de cine trebuie, baietii buni care m-au placut nu mi-au trezit interes. Am parte de o viata tare ciudata, cine ar cunoaste cateva lucruri din viata mea ar spune ca e o telenovela curata." Ce-ti mai place drama !

    Frate, ai doar 19 ani, abia acum incepi sa dai piept cu viata si sa experimentezi tot felul de lucruri, inclusiv sentimentele de dragoste, pentru ca un lucru e clar din ce scrii tu acilea, habar n-ai macar teoretic ce-ar trebui dragostea sa fie. Acum, daca-ai inceput sa te joci cu puta de la o varsta frageda, no comment...

    Nu exlud faptul ca-ti poti intalni jumatatea online, dar sa dai si cea mai mica atentie unor astfel de specimene, brrrr....
    Dar na, in opinia ta, bad guys rule, good guys suck !




  •  
    • 4208 mesaje
    16 Sep 2013, 08:40
    4 0
    Mesaj şters de administrator
    Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: 16 Sep 2013, 08:41
  •  
    • 6599 mesaje
    16 Sep 2013, 09:42
    2 0

    Jop,ai fi surprinsa sa vezi ca astfel de relatii se pot trai cu o intensitate foarte mare.

     

    Inna,imi pare rau pentru tine.

    E greu si dureros cand ti se naruiesc vise in care ai crezut,e greu sa accepti ca o poveste pe care tu o credeai un basm poate avea un sfarsit atat de brusc si de trist.

    Asta e dezavantajul acestor relatii virtuale,la distanta.Sunt cladite mai mult pe vorbe.

    Iar unora li se pare atat de usor sa arunce vorbe mari..e ca si cum te-ai apuca sa scrii un roman,apoi te-ai razgandi si ai sterge tot.

    Invata din experienta asta ca nu e bine sa crezi tot.

    Poate ca a simtit ceva,dar nu la fel de puternic.

    De aici si afirmatia lui:''Nu credeam ca ma iubesti atat de mult'' 

    Si-atunci,daca sentimentele nu sunt puternice,o relatie la distanta nu poate supravietui.

    Te poate inlocui oricand cu una pe care o are mai aproape si cu care poate sa traiasca aceleasi lucruri dar fara sacrificii.

     

    Ce pot sa-ti spun e sa nu mai insisti.

    Tipul e un dobitoc nesimtit(chiar daca tu il vedeai un print)si va trebui sa accepti asta intr-un final.

     

     

     

  •  
    • 1441 mesaje
    16 Sep 2013, 09:54
    2 0
    si acum ca te-ai trezit ce ai de gand sa faci? Sa dormi in continuare sau sa-ti traiesti viata?
    'Neata!
  •  
    • 1441 mesaje
    16 Sep 2013, 10:15
    0 0
    Btw, fa rost de filmul Trust. poate cine stie intelegi ceva de acolo.
  •  
    • 7743 mesaje
    16 Sep 2013, 10:18
    0 0
    pe internet dragostea este cu adevarat oarba!

    tu te-ai indragostit de o plasmuire a mintii tale..5 luni ai crosetat vise! trezeste-te!
    mai mult ca sigur are o alta relatie,niciodata n-o sa stii cine este cu adevarat dar e sigur ca nu te vrea, e plin netul de feti frumosi ce ametesc fete ca tine..si-atat! revino-ti! nu se sfarseste lumea!

    si citeste articolul asta, poate iti foloseste pe viitor

    http://www.stilultau.com/blog/stilul-tau/scoala-iubirii/ce-te-faci-cand-tu-il-mai-vrei-iar-el-nu-te-mai-vrea/
  •  
    • 27 mesaje
    16 Sep 2013, 10:46
    3 0
    Si eu am patit o chestie de-asta, cand eram mai micuta si mai naivuta. Ce pot sa-ti spun e sa ai grija cu relatiile astea virtuale, ca nu tot ce zboara se mananca. Unii oameni isi creeaza identitati false pe internet, doar ca sa se amuze sau mai stiu eu ce. Multi au neveste acasa, si flirteaza cu pustoaice pe facebook, din plictiseala. Nu exista Fat-Frumos. Tipii astia iti arata doar ce vrei tu sa vezi, ca o oglinda magica. Am un sfat pentru tine: cauta un baiat de varsta ta, de la tine din oras, si nu-ti mai pierde vremea cu barbati care-s din alte localitati.
  •  
    • 612 mesaje
    16 Sep 2013, 10:51
    1 0
    Treci peste,chiar daca te doare si fa-ti o relatie adevarata in care sa iesi cu iubitul tau sa faceti lucruri impreuna si sa vezi cu adevarata cum e sa ti la cineva...pe acel om sa il poti atinge,sa-l privesti in ochi,sa vorbesti cu el face to face si dupa ce capeti incredere si se naste un sentiment de iubire/afectiune,sa-ti faci planuri de viitor!Tocmai atunci,nu poti face planuri de viitor cu cineva pe care nu l-ai vazut niciodata.
    Asa ti-ai facut singura rau ca nu trebuia sa te bagi in asta si nu trebuia sa accepti!Nu mai fi atat de increzatoare,nu tot ce zboara se si mananca!Fara suparare...

  •  
    • 8 mesaje
    16 Sep 2013, 20:15
    0 0
    Oana_Domino said:la cerere pot oferi si rezumatul povestii.



    asta te-o fraierit cum o avut el chef, cum sa crezi ca se muta pt tine, cum sa stai 5 luni si sa nu il vezi ? tu te-ai "indragostit " de imaginea pe care ti-ai creat-o despre el. poate ar trebui sa traiesti mai mult viata reala si nu pe cea virtuala si sa nu iti mai lasi prietenii pentru orice neica nimeni.

    la 19 ani ai toata viata inainte, practic acum iti incepe viata. te asteapta anii de facultate, un job, alte chestii, nu sa stai cu un idiot ore in sir.


    cred ca ai oaresce probleme in viata reala daca te-ai axat asa mult pe cea virtuala si ai putut sa suporti toate prostiile lui. apropo asta cati ani ti-o zis ca are?


    si mai lasa suferinta ca n-ai nici un motiv sa suferi.

     
    El s-a mutat si pentru familia lui.. nu numai pentru mine, s-a mutat practic acasa. Si pare greu de crezut... dar sunt "fan realitate", nu am crezut niciodata ca as putea sta 5 luni dupa cineva, asteptand cu atata nerabdare sa il vad. M-am lasat fraierita si nu imi pot da seama cum am putut sa fac asa ceva. 
    Sufar pentru ca m-am lasat prostita, pentru ca am fost prea oarba.. pentru ca am ajuns sa tin la el. Am vorbit atatea.. parea baiatul perfect pentru mine, credeam ca e "el"..si credeam ca e sincer. Am trecut cu vederea multe, foarte multe, pentru ca stiam ca o sa vina acasa si vom avea o relatie normala, stiam ca o sa il vad in realitate, ca rabd acum cat rabd si dupa voi fi fericita. Am vorbit despre momentul in care ne vom vedea de n ori, nu se punea problema ca ne vom desparti vreodata, era sigur de mine. Cand ne certam era disperat.. imi spunea ca nu poate fara mine, ca nu poate fi cu altcineva, ca nu poate sa traiasca fara mine.. desi eram hotarata sa pun punct am continuat, pentru ca stiam ca e o relatie virtuala pentru o perioada, dupa care vom putea fi impreuna. Nu m-am gandit niciodata ca ar fi in stare de asa ceva..dupa cate planuri ne facusem impreuna.. Pe mine ma doare enorm faptul ca am stat atata timp dupa el, am facut unele sacrificii si acum mi-a dat un sut in fund pentru ca "ii e prea rusine sa ma vada", "nu poate da ochii cu mine". Eu vreau doar sa-l vad... macar o data, atat. Atat imi doresc.. si nu stiu ce sa fac.. 


    Acest mesaj a fost editat de către inna012: 17 Sep 2013, 22:59
  •  
    • 12625 mesaje
    16 Sep 2013, 20:24
    1 0
    Fa-ti un bine cerceteaza cine e persoana , nu prieteni . vezi alte cai . E super posibil sa aibe vreo familie pe undeva , e imposibil sa te tina in sah 5 luni si cand trebuie sa va vedeti nu mai vine
    indiferent de certuri nu se justifica lipsa lui

    Si calmeaza-te ...pe zi ce trece se aduna tot mai multi barbati in troaca  
  •  
    • 8 mesaje
    16 Sep 2013, 20:41
    0 0
    carmen008 said:Fa-ti un bine cerceteaza cine e persoana , nu prieteni . vezi alte cai . E super posibil sa aibe vreo familie pe undeva , e imposibil sa te tina in sah 5 luni si cand trebuie sa va vedeti nu mai vine
    indiferent de certuri nu se justifica lipsa lui

    Si calmeaza-te ...pe zi ce trece se aduna tot mai multi barbati in troaca  

     

     Daca as putea sa il vad in realitate m-as calma.. as trece mai departe daca nu ar merge, as trece peste pentru ca m-as convinge ca nu suntem unul pentru altul. Dar asa... am fost dezamagita prea tare, am fost prea naiva si acum platesc. E incredibil de enervant faptul ca nu am ce sa fac, absolut tot tine de el. Daca era dupa mine si aveam detalii... ma duceam eu la el, dar asa.. nu stiu incotro sa merg, nu cunosc pe absolut nici un om care il cunoaste.. nu am cum sa dau de el. O fi avand el un motiv.. pe care numai el il stie, si pe care probabil nu o sa il aflu niciodata. Un lucru e sigur.. sunt disperata sa-l vad macar o data, chiar si in calitate de prieten, doar sa stiu ca nu si-a batut joc dupa atata timp in care l-am asteptat. Si totusi e imposibil.. nu poate nici cum sa ma vada... cica.


    Acest mesaj a fost editat de către inna012: 17 Sep 2013, 23:01
  •  
    • 8217 mesaje
    16 Sep 2013, 20:41
    2 0
    nu te mai iau si eu la rost ca ai asteptat atat dupa el...

    dar, acum traieste-ti drama si vezi ce mai poti face pe langa. da, nu inteleg cum e sa te indragostesti de un strain, dar asta e, tie ti-a iesit.
    cauta-ti vechii prieteni si incearca sa indrepti ceva, te vor intelege. cauta oameni reali, cauta prietenii adevarate, cauta sa te regasesti.
  •  
    • 1688 mesaje
    16 Sep 2013, 20:48
    0 0
    inna012 said:Ok... acum am impresia ca voi fi considerata nebuna pentru ca "problema" mea e mai... interesanta, si nu stiu daca poate cineva sa se puna cu adevarat in situatia mea. Pe scurt.. am 19 ani si am ghinion in dragoste de cand ma stiu. Niciodata nu m-am indragostit de cine trebuie, baietii buni care m-au placut nu mi-au trezit interes. Am parte de o viata tare ciudata, cine ar cunoaste cateva lucruri din viata mea ar spune ca e o telenovela curata.
    Am fost impreuna cu un baiat timp de un an.. si vorbesc la timpul trecut pentru ca m-a parasit din anumite motive. A fost primul baiat din viata mea, am suferit enorm dupa el si am plans.. Doamne, numai eu stiu cat. Acum vine partea interesanta: dupa vreo 6 luni de la despartire...din plictiseala, intram din cand in cand pe un site de jocuri. Vorbeam doar la misto cu toata lumea, asa am crezut pana l-am intalnit pe EL. Am facut schimb de facebook.. si am inceput sa vorbim zi de zi. Era un baiat foarte frumos, parea baiatul perfect. Mi-am dat seama ca se atasase de mine si eu la fel.. chiar daca ceva era totusi suspect la el: facebook-ul lui era privat din cap pana in picioare, nu puteam sa vad prieteni poze, nimic. Doar poza in miniatura de la profil si cateva date, preferinte etc. Si da, asa era pentru toata lumea, nu doar pentru mine. El locuia departe de mine, la vreo 600 de km departare, din cauza serviciului. Mi-a spus ca in termen de 2 luni maxim ne vom vedea, pentru ca si-a depus transferul aproape de mine, intr-un oras vecin, orasul lui natal. Am inceput.. nu stiu cum, sa ma atasez foarte mult de el.. simteam ca IL IUBESC cu adevarat, ca el e barbatul vietii mele si ca e perfect pentru mine, desi teoretic nu e posibil sa te indragostesti de cineva in asemenea conditii. La inceput.. cand mi-a cerut numarul de telefon m-a cam speriat.. eu sunt genul care prefera realitatea, nu ii place sa stea cu telefonul la ureche toata ziua. Aveam o perioada foarte aglomerata atunci asa ca i-am si spus ca nu sunt genul care sa vorbeasca la telefon..sa nu se supere. El bagase motiv ca oricum are probleme si ca nu ma poate suna deocamdata. Si mentionez ca nu m-a sunat nici pana in ziua de azi. De fiecare data cand aduceam in discutie faptul ca nu ma suna se supara, enerva.. ca si cum l-as bate la cap. Asa ca vorbeam cu el doar prin mesaje si pe mess. Zi de zi, ore in sir... non-stop prin mesaje. Era foarte gelos.. am facut multe sacrificii pentru el si mi-am pierdut toti prietenii pentru el, ca sa pot sta cu el pe mess sa nu se supere, sa fiu fata perfecta..sa nu ne certam. Era atat de gelos incat nu ii placea nici cand ieseam cu o prietena la suc. Aveam planuri mari impreuna.. imi spunea mereu ca vrea sa ne casatorim, ca vrea copii cu mine, ca o sa stam impreuna cand ma voi muta la facultate in orasul lui si muuulte alte planuri. Era innebunit dupa mine, ma adora si ma idolatriza pentru ca era atras de mine si eram.."deosebita", cum spunea el. Ne-am pus chiar si intr-o relatie pe facebook..planurile continuau sa rasara, planuri mari  de care eram 100% sigura. Simteam.. nu stiu de ce.. o siguranta pe care mi-o oferea, ca nu mai am nevoie de niciun baiat, el e tot ce imi trebuie. Eu simteam ca voi fi cu el toata viata si el la fel. In toate aceste 5 luni.. au fost foarte multe certuri.El era foarte gelos, nu ma intelegea niciodata, asa ca ajunsesem sa fiu ca el, foarte geloasa. Ne certam des din cauza asta, era paranoic uneori, era razbunator, aflasem o inventie grava de-a lui si o minciuna.. pe care mi le-a recunoscut cu greu. L-am iertat..am trecut peste toate, pentru ca incercam sa il inteleg cand imi spunea ca serviciul lui l-a schimbat asa, el lucrand intr-un mediu mai..dur. In ultimele luni iesea des, ma mintea ca e acasa, nu mai vorbeam parca asa mult si totusi nu inceta sa sustina sus si tare ca ma iubeste, ca nu poate fara mine, ca nu vede viata fara mine si multe alte lucruri convingatoare. Se schimbase apoi in bine, isi revenise, simteam ca ii pasa de mine si ca, chiar tine la mine, ca ma iubeste, parca era dependent de mine. L-am asteptat pana cand a venit momentul sa vina acasa. Pot sa jur ca a fost cel mai asteptat moment, visam si imi imaginam intalnirea cu el intr-una.. imi doream ceva cu adevarat in toata viata asta a mea: sa ne vedem. Nu mai mentionez de toate planurile pe care ni le-am facut..etc. Acum cateva zile ne-am certat destul de urat.. pentru ca s-a enervat, s-a "razbunat" si a vorbit cu o fata..pe care eu o cunosteam. Stiu sigur ca nu are nimic cu ea, a fost o chestie de impuls, de nervi, pentru ca e impulsiv. Nu stiam ca vine acasa mai repede, si ca in sfarsit visul meu se va indeplini... parca imi doream sa fiu mai smechera si sa nu ne fi certat atat de rau inainte de a ne vedea in realitate dupa atatea luni de asteptare. Mi-a spus ca a pornit spre casa, doar ca ocoleste putin sa-l duca si pe un coleg de-al lui acasa, si ca sta acolo doua zile. Imi spusese mai demult ca primul lucru pe care il va face va fi sa vina sa ma vada pe mine, acum ce facea?! Statea la un prieten.. 2 zile, o zi pt relaxare iar cealalta pt ca era ziua lui de nastere cica. In fine. Am lasat de la mine din nou si am vazut ca nu atinge subiectul mult asteptat: cand ne vedem. Mi-a spus ca 2 zile sta la prietenul lui, vreo 2 cu parintii lui, iar inca vreo 4 zile la niste rude in alt oras. Ok.. m-am enervat pentru ca imi aminteam ca imi spunea ca sunt cea mai importanta din viata lui..si totusi eram pe locul 2. Ne-am certat din cauza asta din nou.. tot ce imi putea spune era "te rog iarta-ma", "imi pare rau", "nu..nu-i asa"... A spus ca o sa ne vedem vineri si punct si.. pentru ca eram suparata i-am spus ca in ziua aceea nu o sa pot eu, ca o sa inventez ceva asa cum el a facut-o. Ne-am certat iar.. si iar si iar.. pana n-am mai vorbit 2 zile. Mentionez ca perioada in care e acasa e un concediu de 2 saptamani, dupa care se va muta definitiv in orasul de langa mine abia peste doua luni. Nu am mai suportat suspansul si l-am cautat el.. imi era teama ca nu cumva visul meu de a-l vedea sa fie distrus.. si i-am spus ca vreau sa stiu ce are de gand si i-am pus o intrebare: daca ne vedem sau nu. I-am pus intrebarea de n ori, pt ca el imi raspundea cu "nu ma mai intreba te rog", "nu ma mai chinui", " te rog taci". Apoi.. mi-a spus ca el a vrut dar am refuzat eu, ca acum nu mai poate da ochii cu mine, ca ii e prea rusine de mine, ca nu ma merita si ca ma roaga sa-l inteleg. Adica dupa ce am facut atatea pentru el..dupa ce am asteptat 5 luni ma roaga sa-l inteleg ca nu o sa ne mai vedem niciodata. Mi-a repetat faptul ca nu ma merita, ca m-a facut sa sufar prea mult si ca nu mai vrea sa ma raneasca, ca vezi doamne a plans in fiecare noapte si nu mai poate sa dea ochii cu mine, ca are nevoie de timp, ca merit un baiat mult mai bun decat el, ca nu merita sa il iert, ca au fost prea multe certuri si gelozii.. si ca nu se mai poate sa ne vedem. Vreau sa spun.. ca am avut incredere maxima in el, mi-a trimis atatea poze, filmulete cu el in care imi spunea ca ma iubeste.. incat eram convinsa de faptul ca exista si ca nimic nu ne va putea opri sa fim impreuna. Mi s-au inmuiat picioarele si am cazut in genunchi.. am plans in hohote de simteam ca mor.. ma simteam prostita si umilita.. Imi veneau in minte toate lucrurile pe care le-am facut pentru el, de cate ori l-am iertat si am trecut peste toate cu vederea pentru ca ma gandeam la un singur lucru: ca il voi cunoaste cu adevarat abia atunci cand ne vom vedea in realitate, era tot ce imi doream. Sunt mult mai multe de povestit.. multe detalii dar nu stiu cate persoane vor avea rabdare sa citeasca si sa ma ajute cu un sfat.. Vazand ca il rog sa isi revina.. sa nu imi faca asta.. mi-a spus ca nu credea ca il iubesc chiar atat de mult, ca ma roaga sa ii las un timp sa-si revina. Sa-si revina din ce?!?!?!  Inainte isi lua adio de la mine si acum ma ruga sa-i las  un timp sa isi revina? E asta un motiv sa nu ne vedem? Oare chiar nu poate sa dea ochii cu mine sau... nu mai inteleg nimic. El ma asigura ca nu e vorba de altceva, ca nu a fost o minciuna tot ce am trait.. si totusi.. a renuntat. Tin la el foarte mult... enorm, m-am atasat foarte mult de el, credeti-ma ca imi doream din suflet sa ne vedem. Si acum.. ma iubeste atat de mult incat renunta la mine? Ce sa fac? sa insist? nu stiu... Mai are rost? Nu vreau sa il sufoc.. dar nu ma inteleg nimic

     

    Pe scurt am citit si eu
    La 19 ani abia incepi sa cunosti dragostea. Asa ca afirmatia aia inrosita de mine este muuuult prea muuuuult pt varsta ta.
    Restul nu am citit. La ora asta nu pot. Prefer sa ma bag la MASH 

  •  
    • 4107 mesaje
    16 Sep 2013, 21:08
    0 0
    Lunga cat o zi d epost scrierea asta si nu am rabdare. Cred ca este vorba despre o dragoste in internet. Exista asa ceva, maica?
  •  
    • 34 mesaje
    16 Sep 2013, 21:49
    1 0
    Gabi, exista. sau un simulatru al iubirii. nu e frumos cand cineva iti spune doar lucrurile care "dau bine" fara posibilitatea de a fi prins "cu matza in sac"? sau nu e frumos sa minti atat de frumos ca iubesti incat sa crezi si tu ca iubesti si sa faci o fata sa te vada ca pe Apolo? nu ti-ar gadila asta putin orgoliul? la ea...oare nu e interesanta senzatia ca ii pasa de ea? ca o iubeste?

    plus ca daca nu se vad, iluzia se mentine. e ca un teatru japonez. umbrele, mistificarea iubirii, jocul...

    inna, acum nu ma voi lega de "relatia" in sine...ti-au spus fetele destul. dar cum sufletul meu sa te bagi singura in Alcatraz? e gelos...razbunator...ti-ai pierdut prietenii. mai viseaza omul cu ochii deschisi, mai vrea o femeie familie si stabilitate (inclin sa cred ca si tu ai o situatie mai speciala acasa), mai vorbim cu necunoscuti de un flirt de reconfirmare...dar atat! nu iti distrugi viata reala!

    din nou, gelozia nu este simptom al iubirii. este opusul ei. ti-a vrut timpul, a vrut sa te controleze si l-ai lasat. acum iesi naibii din situatia asta cum ai si intrat. fara sa te uiti in spate.
  •  
    • 4107 mesaje
    16 Sep 2013, 22:26
    0 0
    Nu stiu, Lexa, ce sa spun...subiectul dragoste in internet ma lasa mereu ingandurata. Voi reflecta la vorbele tale...In rest, tutto bene? Cam scumpa la vedere esti...
  •  
    • 34 mesaje
    16 Sep 2013, 22:32
    1 0
    totul e asa cum il stii. am o perioada de acalmie care imi face bine

    da, dragostea pe internet e un subiect de adancit si pentru mine desi ii cam pun sub semnul intrebarii existenta. cam ca dragostea la prima vedere. pentru mine este iluzie. dar poate exista persoane care cred cu atata tarie in iluzia lor incat o transforma in realitate. nu stiu...
    Acest mesaj a fost editat de către lexaaa: 16 Sep 2013, 22:38
  •  
    • 4107 mesaje
    16 Sep 2013, 22:35
    0 0
    Pai sa adancim, sa adancim! Ma bucur ca esti bine!
  •  
    • 3741 mesaje
    16 Sep 2013, 22:41
    0 0

    Un fost de-al meu s-a cunoscut cu o americanca tot pe un site de jocuri, palavragit cateva luni, tipa a venit in Ro, s-au casatorit imediat si au divortat dupa maxim 8 luni. Nu-i totul ca-n povesti...

    Oricum, pentru toate, americanii's de vina!


    Acest mesaj a fost editat de către miruna09: 16 Sep 2013, 22:42