Iubirea mea ma cam duce cu zaharelul?

  •  
    • 36 mesaje
    26 Iul 2013, 20:13
    1 0
    Ne-am cunoscut in urma cu cativa ani, cand am inceput sa lucram impreuna, fiecare fiind implicat intr-o relatie serioasa de niste ani multi. Eu urma sa ma marit, el s-a casatorit anul trecut. Nu a fost absolut nimic intre noi, eu m-am indragostit de el din primele zile, fara sa-i spun vreodata sau sa-i arat. L-am iubit in liniste timp de 4 ani, vazandu-mi de viata si de relatia mea. Mi-a fost jena sa ma gandesc macar la ideea de a avea ceva cu el, ca stiam ca are o relatie si nu sunt eu persoana care sa fure iubitii altora. Se pare ca si el s-a indragostit de mine in secret tot de cand ne-am cunoscut. In momentul in care eu am incetat sa mai lucrez cu el, dupa 4 ani adica, a inceput sa ma caute disperat . Am vazut niste semne,dar am crezut ca e in mintea mea si mi-am vazut de treaba. La un moment dat a venit dupa mine la serviciu si mi-a spus ca el ma iubeste si ca vrea sa-si lase sotia pt a fi cu mine. N-am crezut, n-am incurajat chestia asta, i-am spus si eu ca il iubesc, pentru ca nu mai puteam, nu am rezistat sa nu-i spun, dar i-am zis si nu vad nici un viitor al nostru, cat timp el era casatorit, proaspat casatorit chiar. Dupa o luna, m-a cautat sa-mi spuna ca s-a despartit si s-a mutat de-acasa, ca vrea sa divorteze si sa isi petreaca restul vietii cu mine. Si uite-asa am inceput sa iesim impreuna, eu inselandu-l pe al meu. Am ajuns sa il cunosc din ce in ce mai bine, si el pe mine, am ajuns si eu si el sa alergam ca doi nebuni unul dupa celalalt, zile si nopti. Intr-un final m-am despartit si eu de cel cu care eram si cu care urma sa ma casatoresc, a observat bietul meu prieten ca ma racisem fata de el si am preferat sa nu-mi mai bat joc de el fara rost, nu-l vedeam in fata ochilor decat pe celalalt.
    Sotia lui, in schimb,imediat dupa ce a plecat de acasa, a inceput sa-l santajeze cu sinucideri, ca sa se intoarca acasa. Am stat pe tusa sa vad ce face, ce zice, daca mai simte pentru ea ceva si daca vrea sa se intoarca. Nu s-a intors, a mers inainte, il vedeam ca isi face griji pentru ea dar nu s-a intors la ea sub nici o forma.Si-a dat seama probabil ca la cel mai mic pas facut inapoi spre ea, eu m-as fi retras din relatie. Suntem impreuna de 10 luni, dar nici acum, dupa atata timp de la despartirea de ea, nu are curajul sa pronunte cuvantul "divort", cred ca ii este teama ca sotia lui va incepe iarasi sa planga, sa ameninte ca se arunca de la etaj, ca-si taie venele. Eu nu i-am cerut nimic niciodata, l-am lasat sa faca pasii pe care i-a dorit el, am vrut sa ma conving ca intr-adevar ma iubeste pe mine si ma alege pe mine. De cand m-am despartit si eu, practic am devenit un cuplu, cu toate ca am ales sa nu aparem impreuna in public pana nu isi rezolva situatia. Aproape ca locuieste cu mine, la mine doarme, la mine mananca, cu mine petrece 99% din timp.Cu ea se pare ca nu mai comunica, ea am inteles ca si-a gasit un iubit cu care deja merge in vizita la rude,in concediu, si-a facut publica relatia cu acel barbat, l-a anuntat si pe el ca este cuplata cu cineva si ca totusi este dispusa sa renunte la acel barbat, daca el vrea sa se intoarca acasa. Ma asteptam sa se intoarca, eu fiind foarte neincrezatoare de fel, dar nu a facut-o. S-a dus si si-a luat actele si hainele de la ea. Asteptam sa ii spuna totusi ca vrea sa divorteze, dar nu a facut-o. Zice ca asteapta ca ea sa se linisteasca. Nu prea inteleg eu ce-o vrea el, dar ma rog....... nu vreau sub nici o forma sa-i fortez mana. Ma deranjeaza ca mi-am stricat relatia, eu fiind totusi o persoana mai cerebrala, nu-mi place ca nu isi incheie o data socotelile, sa putem iesi impreuna in public, sa mergem impreuna intr-un club, la o pizza, sa primim prietenii lui in vizita. Parintii lui stiu ca exist, imi trimit salutari si pupici, probabil ca pe sotia lui nu o agreau prea tare, maica-sa il bate la cap sa divorteze, lucru cu care el, cel putin verbal, e de acord, dar de facut ceva, nu face.
    Si uite-asa, noi stagnam. Nu inteleg de ce. Nu imi sta in caracter sa fiu needy, de aceea nici nu as vrea sa deschid subiectul, sa-i cer eu in mod explicit lui sa divorteze. A fost initiativa lui, astept sa o duca la capat. Vad insa ca tot amana. Tot el zice ca saptamana asta vreau sa o sun pe D. sa ii zic ca vreau divortul. Eu il aprob, cum ar fi si normal. de sunta, nici gand sa o sune. A zis sa lase sa treaca ziua ei, sa nu-i strice bietei femei buna dispozitie. A trecut acum 2 luni si jumatate ziua ei. Nici azi nu a sunat-o. Evita sa vorbeasca cu ea. Iar eu  nu inteleg. Nu cred ca are ganduri de intoarcere la ea, ca s-ar fi intors de mult, ea a insistat in toate formele posibile ca el sa revina acasa. A fost alegerea lui, eu am fost doar spectatorul lor. Am vrut sa vad ce zice,ce face, pentru ca nu-mi doream langa mine un barbat care sa ma tina pe mine-n brate si sa se gandeasca la D.
    L-am intrebat de cateva ori daca nu regreta ca a plecat, mi-a zis ca trebuia sa nu se fi casatorit cu ea, ca daca stia ca si eu sunt indragostita de el, nu mai facea acel pas.A insistat sa ii cunoasca pe parintii mei si mi-a spus la un moment dat ca nu ar fi facut asta daca nu avea intentii sincere privind relatia noastra. Pana si maica-mea, care-i o tipa foarte sharp, nu o pacaleste nimeni si nimic, mi-a zis dupa ce l-a cunoscut, sa il las in pace, ca e un barbat cu prea mult bun simt si nu are rost sa-i fortez mana. Imi imaginez ca daca-i parea vreo secunda ca ar fi duplicitar, imi sarea in cap sa ma despart de el.
    Uneori regret ca m-am despartit de fostul,il iubeam, poate nu atat de mult cat il iubesc pe cel de-acum, dar era " al meu ", aveam o relatie linistita, aveam incredere in el si nu mi-a venit sa cred ca m-am despartit de el. Nu m-am gandit vreodata ca voi renunta la  relatia noastra frumoasa, dar am facut-o. Eram prea indragostita,prea inebunita sa zic nu celui pe care-l visam noaptea de vreo 4 ani. Sa-l ia naiba de suflet prost pe care-l am eu!
    Nu stiu ce sa cred, as vrea o parere, un sfat din afara. 
    Ma deranjeaza ca nu putem iesi impreuna, plecam in afara orasului impreuna, dar public eu figurez in continuare singura iar el este in continuare casatorit.
    Nu vreau sa ma ia de sotie, vreau doar sa-l vad liber, sa nu-mi mai fie rusine sa merg cu el pe strada, de teama ca ne intalnim cu vreun cunoscut si ne facem de rusine. Vreau sa ma pot bucura efectiv de relatia noastra, sa nu ma mai ascund, sa pot merge de mana pe strada cu el, sa pot sa nu-mi mai fac griji ce se intampla in caz ca raman insarcinata. El dintre colegi nu a anuntat pe nimeni ca s-a despatit, in afara de membrii familiei lui nu stie nimeni ca este cu mine. Lucru care ma deranjeaza, am incercat sa ii arat si asteptam sa se simta si el,sa-si dea seama ca ma pune intr-o situatie ingrata. Daca nu vrea sa divorteze, nu inteleg de ce nu se intoarce, ca oferta sotiei lui este in continuare valabila. Planuri de viitor, cel putin verbal, are cu mine si insista ca vrea copii, ca vrea sa ne cumparam impreuna o casa mai mare. Eu fiind mai sceptica, nu stiu ce sa cred. Rar ma arunc asa cu capul inainte cum m-am aruncat acum. El e mai visator, mai boem de fel. Toata lumea a remarcat ca el e schimbat in bine de o perioada, de cand s-a despartit de ea, mai bine zis, si el zice ca se vede pe fata lui ca e fericit. Si totusi, ce asteapta oare? Sa-i ceara ea divortul? E o gluma tare buna asta. Ma indoiesc ca ea va cere vreodata divortul.
    Astept parerile voastre, cum vi se pare situatia mea?
  •  
    • 12625 mesaje
    26 Iul 2013, 20:21
    1 0
    eriqam said:Ne-am cunoscut in urma cu cativa ani, cand am inceput sa lucram impreuna, fiecare fiind implicat intr-o relatie serioasa de niste ani multi. Eu urma sa ma marit, el s-a casatorit anul trecut. Nu a fost absolut nimic intre noi, eu m-am indragostit de el din primele zile, fara sa-i spun vreodata sau sa-i arat. L-am iubit in liniste timp de 4 ani, vazandu-mi de viata si de relatia mea. Mi-a fost jena sa ma gandesc macar la ideea de a avea ceva cu el, ca stiam ca are o relatie si nu sunt eu persoana care sa fure iubitii altora. Se pare ca si el s-a indragostit de mine in secret tot de cand ne-am cunoscut. In momentul in care eu am incetat sa mai lucrez cu el, dupa 4 ani adica, a inceput sa ma caute disperat . Am vazut niste semne,dar am crezut ca e in mintea mea si mi-am vazut de treaba. La un moment dat a venit dupa mine la serviciu si mi-a spus ca el ma iubeste si ca vrea sa-si lase sotia pt a fi cu mine. N-am crezut, n-am incurajat chestia asta, i-am spus si eu ca il iubesc, pentru ca nu mai puteam, nu am rezistat sa nu-i spun, dar i-am zis si nu vad nici un viitor al nostru, cat timp el era casatorit, proaspat casatorit chiar. Dupa o luna, m-a cautat sa-mi spuna ca s-a despartit si s-a mutat de-acasa, ca vrea sa divorteze si sa isi petreaca restul vietii cu mine. Si uite-asa am inceput sa iesim impreuna, eu inselandu-l pe al meu. Am ajuns sa il cunosc din ce in ce mai bine, si el pe mine, am ajuns si eu si el sa alergam ca doi nebuni unul dupa celalalt, zile si nopti. Intr-un final m-am despartit si eu de cel cu care eram si cu care urma sa ma casatoresc, a observat bietul meu prieten ca ma racisem fata de el si am preferat sa nu-mi mai bat joc de el fara rost, nu-l vedeam in fata ochilor decat pe celalalt.
    Sotia lui, in schimb,imediat dupa ce a plecat de acasa, a inceput sa-l santajeze cu sinucideri, ca sa se intoarca acasa. Am stat pe tusa sa vad ce face, ce zice, daca mai simte pentru ea ceva si daca vrea sa se intoarca. Nu s-a intors, a mers inainte, il vedeam ca isi face griji pentru ea dar nu s-a intors la ea sub nici o forma.Si-a dat seama probabil ca la cel mai mic pas facut inapoi spre ea, eu m-as fi retras din relatie. Suntem impreuna de 10 luni, dar nici acum, dupa atata timp de la despartirea de ea, nu are curajul sa pronunte cuvantul "divort", cred ca ii este teama ca sotia lui va incepe iarasi sa planga, sa ameninte ca se arunca de la etaj, ca-si taie venele. Eu nu i-am cerut nimic niciodata, l-am lasat sa faca pasii pe care i-a dorit el, am vrut sa ma conving ca intr-adevar ma iubeste pe mine si ma alege pe mine. De cand m-am despartit si eu, practic am devenit un cuplu, cu toate ca am ales sa nu aparem impreuna in public pana nu isi rezolva situatia. Aproape ca locuieste cu mine, la mine doarme, la mine mananca, cu mine petrece 99% din timp.Cu ea se pare ca nu mai comunica, ea am inteles ca si-a gasit un iubit cu care deja merge in vizita la rude,in concediu, si-a facut publica relatia cu acel barbat, l-a anuntat si pe el ca este cuplata cu cineva si ca totusi este dispusa sa renunte la acel barbat, daca el vrea sa se intoarca acasa. Ma asteptam sa se intoarca, eu fiind foarte neincrezatoare de fel, dar nu a facut-o. S-a dus si si-a luat actele si hainele de la ea. Asteptam sa ii spuna totusi ca vrea sa divorteze, dar nu a facut-o. Zice ca asteapta ca ea sa se linisteasca. Nu prea inteleg eu ce-o vrea el, dar ma rog....... nu vreau sub nici o forma sa-i fortez mana. Ma deranjeaza ca mi-am stricat relatia, eu fiind totusi o persoana mai cerebrala, nu-mi place ca nu isi incheie o data socotelile, sa putem iesi impreuna in public, sa mergem impreuna intr-un club, la o pizza, sa primim prietenii lui in vizita. Parintii lui stiu ca exist, imi trimit salutari si pupici, probabil ca pe sotia lui nu o agreau prea tare, maica-sa il bate la cap sa divorteze, lucru cu care el, cel putin verbal, e de acord, dar de facut ceva, nu face.
    Si uite-asa, noi stagnam. Nu inteleg de ce. Nu imi sta in caracter sa fiu needy, de aceea nici nu as vrea sa deschid subiectul, sa-i cer eu in mod explicit lui sa divorteze. A fost initiativa lui, astept sa o duca la capat. Vad insa ca tot amana. Tot el zice ca saptamana asta vreau sa o sun pe D. sa ii zic ca vreau divortul. Eu il aprob, cum ar fi si normal. de sunta, nici gand sa o sune. A zis sa lase sa treaca ziua ei, sa nu-i strice bietei femei buna dispozitie. A trecut acum 2 luni si jumatate ziua ei. Nici azi nu a sunat-o. Evita sa vorbeasca cu ea. Iar eu  nu inteleg. Nu cred ca are ganduri de intoarcere la ea, ca s-ar fi intors de mult, ea a insistat in toate formele posibile ca el sa revina acasa. A fost alegerea lui, eu am fost doar spectatorul lor. Am vrut sa vad ce zice,ce face, pentru ca nu-mi doream langa mine un barbat care sa ma tina pe mine-n brate si sa se gandeasca la D.
    L-am intrebat de cateva ori daca nu regreta ca a plecat, mi-a zis ca trebuia sa nu se fi casatorit cu ea, ca daca stia ca si eu sunt indragostita de el, nu mai facea acel pas.A insistat sa ii cunoasca pe parintii mei si mi-a spus la un moment dat ca nu ar fi facut asta daca nu avea intentii sincere privind relatia noastra. Pana si maica-mea, care-i o tipa foarte sharp, nu o pacaleste nimeni si nimic, mi-a zis dupa ce l-a cunoscut, sa il las in pace, ca e un barbat cu prea mult bun simt si nu are rost sa-i fortez mana. Imi imaginez ca daca-i parea vreo secunda ca ar fi duplicitar, imi sarea in cap sa ma despart de el.
    Uneori regret ca m-am despartit de fostul,il iubeam, poate nu atat de mult cat il iubesc pe cel de-acum, dar era " al meu ", aveam o relatie linistita, aveam incredere in el si nu mi-a venit sa cred ca m-am despartit de el. Nu m-am gandit vreodata ca voi renunta la  relatia noastra frumoasa, dar am facut-o. Eram prea indragostita,prea inebunita sa zic nu celui pe care-l visam noaptea de vreo 4 ani. Sa-l ia naiba de suflet prost pe care-l am eu!
    Nu stiu ce sa cred, as vrea o parere, un sfat din afara. 
    Ma deranjeaza ca nu putem iesi impreuna, plecam in afara orasului impreuna, dar public eu figurez in continuare singura iar el este in continuare casatorit.
    Nu vreau sa ma ia de sotie, vreau doar sa-l vad liber, sa nu-mi mai fie rusine sa merg cu el pe strada, de teama ca ne intalnim cu vreun cunoscut si ne facem de rusine. Vreau sa ma pot bucura efectiv de relatia noastra, sa nu ma mai ascund, sa pot merge de mana pe strada cu el, sa pot sa nu-mi mai fac griji ce se intampla in caz ca raman insarcinata. El dintre colegi nu a anuntat pe nimeni ca s-a despatit, in afara de membrii familiei lui nu stie nimeni ca este cu mine. Lucru care ma deranjeaza, am incercat sa ii arat si asteptam sa se simta si el,sa-si dea seama ca ma pune intr-o situatie ingrata. Daca nu vrea sa divorteze, nu inteleg de ce nu se intoarce, ca oferta sotiei lui este in continuare valabila. Planuri de viitor, cel putin verbal, are cu mine si insista ca vrea copii, ca vrea sa ne cumparam impreuna o casa mai mare. Eu fiind mai sceptica, nu stiu ce sa cred. Rar ma arunc asa cu capul inainte cum m-am aruncat acum. El e mai visator, mai boem de fel. Toata lumea a remarcat ca el e schimbat in bine de o perioada, de cand s-a despartit de ea, mai bine zis, si el zice ca se vede pe fata lui ca e fericit. Si totusi, ce asteapta oare? Sa-i ceara ea divortul? E o gluma tare buna asta. Ma indoiesc ca ea va cere vreodata divortul.
    Astept parerile voastre, cum vi se pare situatia mea?

     
    pe toate v-au pocnit cei 4 ani?
    stai sa citesc si revin  



    acum sincer...ea si-a gasit pe altul ..al tau e cu tine si nu isi gasesc 10 minute sa mearga la notar sa semneze divortul?
    10 luni? eu zic ca esti mult prea slaba..daca o fi adevarata situatia ..acum mama masii..toata lumea stie ca suntem impreuna dar nu iesim..cum vine asta?
    si mai ales acordul asta tacit al parintilor..cum mai tu insurat si stai cu alta?
     
    Acest mesaj a fost editat de către carmen008: 26 Iul 2013, 20:25
  •  
    • 36 mesaje
    26 Iul 2013, 20:24
    0 0
    Se poate
    Astept sa-mi spui ce parere ai, carmen. Si orice parere, buna sau rea, e bine venita.
    Nu stiu ce sa cred, sunt intr-un moment de confuzie totala, uneori regret relatia anterioara, ieseam mult, ne plimbam mult, era altceva. Nu stateam ca soarecii in casa.
  •  
    • 2313 mesaje
    26 Iul 2013, 20:26
    1 1
    Ce sa zic?!
    Tot chestia aia cu cei 2 iepuri...
    Ma intreb ce fel de ins poate fi ala care astazi schimba juraminte cu mireasa lui si peste o luna isi ia lumea in cap. Cat temei se poate pune pe vorbele unui astfel de om?
  •  
    • 4107 mesaje
    26 Iul 2013, 20:49
    0 0
    Un pic sunt de acord cu Margarethe...a spus Da uneia, iubeste o alta...in fine...zarurile au fost aruncate. In sinea lui recunoaste ca e intr-o situatie aiurea fata de amandoua. Tu sa fii in locul sotiei? Pe tine sa te ceara frumos de nevasta dar dupa prea putin timp sa-ti plece de acasa pentru ca iubeste o alta. Foarte nasol. Poate ca femeia aceea chiar tine la el, poate chiar tine la casnicie...Ok. Cum ziceam , sa lasam cum a cazut. Cam da, te duce cu zaharelul. Sunt sigura ca te iubeste si ca e fericit cu tine si ac vrea din tot sufletul sa ramana cu tine dar din pacate a spus DA alteia. Lumea si Dumnezeu il stiu insurat cu femeia respectiva, ea e sotia. Bun...rau de fapt! El ar fi super eliberat si ultra fericit daca ea i-ar cere divortul. Aici sta toata drama ta...in mainile ei si nu ale lui.
  •  
    • 12625 mesaje
    26 Iul 2013, 20:51
    0 0
    Oana_Domino said:cred ca s-au aliniat planetele de v-a apucat pandaliile dupa 4 ani. eu cred ca ar trebui sa discuti cu el si sa ii spui ca vrei sa il stii odata divortat din motivele pe care le-ai enumerat. Dar lasa clar sa se inteleaga chestia asta. Oricum nu stiu cum ati putut trai 4 ani cu gandul la altul dar in pat cu altcineva.. nu o luna, doua.. 4 ani

     
    cifra 4 e cu noroc in ultimile zile...pentru unii  

  •  
    • 3816 mesaje
    26 Iul 2013, 20:51
    1 0
    Eu nu inteleg altceva.Adica parintii stiu, vecinii stiu, prietenii stiu ca el a plecat de acasa , dar totusi e jennant daca va vede careva impreuna pe strada. Pentru cine fratele meu? Ok, nu e divortat, e despartit in fapt, pa si pu larevedere, cum sa ma tie in casa ca liliecii? Pune mama piciorul in prag, ok, nu vrei sa divortezi, am inteles, dar de cine ne temen daca iesim si suntem vazuti?
  •  
    • 12625 mesaje
    26 Iul 2013, 20:55
    0 0
    E posbil chiar dumnealui ...daca ar fi vrut o relatie adevarata ar fi luat masuri..ok se spanzura aia...de suparare si-a tras si ea un zdrahon..numa sa ii stinga setea de sinucidere cred
  •  
    • 36 mesaje
    26 Iul 2013, 20:55
    0 0
    Nu stiu ce sa-ti raspund, in afara de faptul ca pur si simplu s-a indragostit, ca si mine, de altfel.
    Imagineaza-ti ca el a rupt o relatie de 8 ani, eu am rupt o relatie de 5 ani.
    Nu am crezut ca o va face, dar a facut-o, s-a mutat de acasa si a venit sa-mi spuna ca e disponibil pentru mine.
    Nici mie nu mi-a venit sa cred ca renunt la cel cu care eram de 5 ani, credeam ca-l iubesc destul incat sa ne tina toata viata. Cand m-am trezit cu actualul iubit ca a venit dupa mine, nu am rezistat sa nu-i raspund, eram intr-o stare de spirit deplorabila dupa ce am incetat sa il mai vad zilnic a inceput el sa ma sune, sa ma caute, imi era dor de el, mi se inecasera toate corabiile, se vedea pe expresia mea ca nu sunt in regula. Si aceleasi lucruri mi le-a zis el, ca a realizat atunci ca m-a pierdut si ca vroia sa stie ca cel putin mi-a spus ca ma iubeste, daca aveam sa-l refuz stia ca a incercat. Iti imaginezi ce suprinsa am fost si eu si el sa ne dam seama ca ne iubeam reciproc in secret de atatia ani, doi fraieri. Noi am fost buni prieteni cat timp am lucrat impreuna, am discutat multe chestii, el nu mi-a zis niciodata ca are probleme in relatie, e foarte discret, iar eu am considerat ca este fericit. Am crezut ca visez cand m-am trezit cu el dupa mine, disperat, mi-a zis ca de cand am plecat eu nu mai doarme, nu mai mananca, nu mai are chef de nimic, vrea sa stie ca a incercat , sa stie ca ii cunosc sentimentele si ca daca-l refuz, el intelege si se resemneaza ca n-a fost din vina lui. A fost o chestie atat de surprinzatoare, nu pot descrie! Dupa prima intalnire, dupa ce s-a despartit el, mi-a spus ca sunt tot ce si-a dorit vreodata. El e un barbat destul de interiorizat, nu este persoana sa faca declaratii oriunde, oricand, nu s-a dat niciodata la mine, de-asta am fost si bulversata de evenimente. Ca sa spun asa, am ramas proasta cand am auzit ca ma iubeste de 4 ani
  •  
    • 2313 mesaje
    26 Iul 2013, 21:00
    1 0
    N-as vrea sa fiu cinica dar acum, daca a gustat din ambele prajiturele, se pare ca nu mai e asa sigur de intentiile lui. Sunt 8 luni, totusi. Poate ai norocul sa cedeze cealalta. Altfel...nu te vad bine...
  •  
    • 12625 mesaje
    26 Iul 2013, 21:02
    0 0
    eriqam said:Nu stiu ce sa-ti raspund, in afara de faptul ca pur si simplu s-a indragostit, ca si mine, de altfel.
    Imagineaza-ti ca el a rupt o relatie de 8 ani, eu am rupt o relatie de 5 ani.
    Nu am crezut ca o va face, dar a facut-o, s-a mutat de acasa si a venit sa-mi spuna ca e disponibil pentru mine.
    Nici mie nu mi-a venit sa cred ca renunt la cel cu care eram de 5 ani, credeam ca-l iubesc destul incat sa ne tina toata viata. Cand m-am trezit cu actualul iubit ca a venit dupa mine, nu am rezistat sa nu-i raspund, eram intr-o stare de spirit deplorabila dupa ce am incetat sa il mai vad zilnic a inceput el sa ma sune, sa ma caute, imi era dor de el, mi se inecasera toate corabiile, se vedea pe expresia mea ca nu sunt in regula. Si aceleasi lucruri mi le-a zis el, ca a realizat atunci ca m-a pierdut si ca vroia sa stie ca cel putin mi-a spus ca ma iubeste, daca aveam sa-l refuz stia ca a incercat. Iti imaginezi ce suprinsa am fost si eu si el sa ne dam seama ca ne iubeam reciproc in secret de atatia ani, doi fraieri. Noi am fost buni prieteni cat timp am lucrat impreuna, am discutat multe chestii, el nu mi-a zis niciodata ca are probleme in relatie, e foarte discret, iar eu am considerat ca este fericit. Am crezut ca visez cand m-am trezit cu el dupa mine, disperat, mi-a zis ca de cand am plecat eu nu mai doarme, nu mai mananca, nu mai are chef de nimic, vrea sa stie ca a incercat , sa stie ca ii cunosc sentimentele si ca daca-l refuz, el intelege si se resemneaza ca n-a fost din vina lui. A fost o chestie atat de surprinzatoare, nu pot descrie! Dupa prima intalnire, dupa ce s-a despartit el, mi-a spus ca sunt tot ce si-a dorit vreodata. El e un barbat destul de interiorizat, nu este persoana sa faca declaratii oriunde, oricand, nu s-a dat niciodata la mine, de-asta am fost si bulversata de evenimente. Ca sa spun asa, am ramas proasta cand am auzit ca ma iubeste de 4 ani

     
    te-ai gandit ca esti o relatie tampon? Mai barbatii spun multe si realizeaza putine. Ca te iubeste de 4 ani greu de crezut..ar fi luptat pentru tine nu s-ar fi insurat sub nici o forma
    si apoi sincer cred ca amandoi sunteti cu probleme pe plan emotional
    el se insoara si vine la tine
    tu te desparti si plangi dupa fostul...

    de curiozitate...sunt ceva copii pe la mijloc?
     


    Acest mesaj a fost editat de către carmen008: 26 Iul 2013, 21:04
  •  
    • 1787 mesaje
    26 Iul 2013, 21:03
    6 0
    Dar de ce te porti cu el ca si cu un ou rosu, cu teama sa nu se sparga? Din moment ce faceti de toate impreuna, ai putea sa-i spui intr-o zi cu soare: "Uite ce e Gigele, te iubesc, ne este bine impreuna, eu am renuntat la relatia mea pentru NOI, ca sa fim impreuna, tu nu. Ce ai de gand sa faci in privinta asta?"

    Povestea voastra de dragoste e foarte frumoasa, dar pana nu divorteaza el si isi clarifica situatia, nu este decat o situatie clasica de barbat care calca stramb si isi ia amanta.... O flama de moment cum s-ar zice. In fostul tau puteai sa ai incredere, in cel actual nu. Daca si-a adus la tine actele si izmenele nu inseamna ca e serios, ci e comod si practic.

    Nu vreau sa-ti stric imaginea frumoasa pe care o ai despre voi doi, dar oamenii indragostiti spun multe cand sunt in focul pasiunii, dar putini se tin de cuvant si isi transforma vorbele in fapte. Iar daca nu poti avea incredere in cuvantul unui om, in ce sa mai ai incredere?
  •  
    • 36 mesaje
    26 Iul 2013, 21:05
    0 0
    mizdis said:Eu nu inteleg altceva.Adica parintii stiu, vecinii stiu, prietenii stiu ca el a plecat de acasa , dar totusi e jennant daca va vede careva impreuna pe strada. Pentru cine fratele meu? Ok, nu e divortat, e despartit in fapt, pa si pu larevedere, cum sa ma tie in casa ca liliecii? Pune mama piciorul in prag, ok, nu vrei sa divortezi, am inteles, dar de cine ne temen daca iesim si suntem vazuti?

     

    Nu. Parintii stiu, dar nu locuiesc in oras cu noi.

    El s-a mutat din apartamentul sotiei in alta locatie, cu chirie.

    Vecinii mei n-au nici o treaba cu viata mea, deci prea putin conteaza. la fel si vecinii lui, care habar nu au cine e el, cine sunt eu. Suntem "unii" si cam atat. 

    In schimb, persoanele care ne cunosc, fostii colegi, daca ar da nas in nas cu noi, ar fi probabil surprinsi ce cautam impreuna, el fiind in continuare casatorit.E si un pic stupid, pentru ca nu poti sa te duci la serviciu si sa anunti: sa stiti ca m-am despartit de sotie. Cui ii pasa? E viata mea, fac ce vreau, nu e treaba nimanui. Inteleg acest aspect, cu atat mai mult cu cat el este extrem de discret, nu stie nimeni mai nimic despre viata lui, in afara faptului ca este casatorit. 

    Totusi, nu as vrea sa dam nas in nas cu vreun cunoscut, m-as simti foarte aiurea in postura de distrugatoare de familii.Nici eu nu sunt o nesimtita, am evitat sa aparem impreuna in lume, cand am mers impreuna undeva, am mers ca doi straini, fiecare cu treaba lui, sa nu para ca suntem un cuplu. Dar e tare aiurea asa.

    El zice ca nu-i pasa, insa evita sa ma tina de mana in public in zonele unde ne-ar putea vedea persoane cunoscute. In rest, nu am avut probleme, am mers peste tot ca un cuplu, m-a prezentat ca "sotia mea" pe unde am fost plecati sotia mea in sus, sotia mea in jos.

     

  •  
    • 3816 mesaje
    26 Iul 2013, 21:08
    0 0
    Pai daca pina si tie ti se pare aiurea, zau de mai am ce sa zic. Atunci cred ca toti cei ce nu sunt divortati dar despartiti in fapt sa nu mai apara niciodata, cu nimeni.
  •  
    • 12625 mesaje
    26 Iul 2013, 21:10
    0 0

    El zice ca nu-i pasa, insa evita sa ma tina de mana in public in zonele unde ne-ar putea vedea persoane cunoscute. In rest, nu am avut probleme, am mers peste tot ca un cuplu, m-a prezentat ca "sotia mea" pe unde am fost plecati  sotia mea in sus, sotia mea in jos.

     

    si acasa cand ii dai portia de iubirea in calitate de "sotie" de ce nu ii retezi scula si ii spui clar..pana nu vii cu actele de divort ..pestera muierii ramane inchisa publicului
  •  
    • 36 mesaje
    26 Iul 2013, 21:11
    0 0
    Midorri said:Dar de ce te porti cu el ca si cu un ou rosu, cu teama sa nu se sparga? Din moment ce faceti de toate impreuna, ai putea sa-i spui intr-o zi cu soare: "Uite ce e Gigele, te iubesc, ne este bine impreuna, eu am renuntat la relatia mea pentru NOI, ca sa fim impreuna, tu nu. Ce ai de gand sa faci in privinta asta?"

    Povestea voastra de dragoste e foarte frumoasa, dar pana nu divorteaza el si isi clarifica situatia, nu este decat o situatie clasica de barbat care calca stramb si isi ia amanta.... O flama de moment cum s-ar zice. In fostul tau puteai sa ai incredere, in cel actual nu. Daca si-a adus la tine actele si izmenele nu inseamna ca e serios, ci e comod si practic.

    Nu vreau sa-ti stric imaginea frumoasa pe care o ai despre voi doi, dar oamenii indragostiti spun multe cand sunt in focul pasiunii, dar putini se tin de cuvant si isi transforma vorbele in fapte. Iar daca nu poti avea incredere in cuvantul unui om, in ce sa mai ai incredere?

     

    Stiu si tocmai de-asta am si deschis acest topic.

    Exagerez oare ca simt nevoia sa stiu unde ma aflu in aceasta relatie?

    N-as vrea nici sa divorteze ca ii cer eu, e umilitor pentru mine. Vreau sa vina din partea lui, sa fie alegerea lui.

    Dupa 10 luni de relatie, totusi... incep sa simt ca ma nemultumeste starea aceasta care nu se mai termina. Daca doamna lui este suficient de bine incat sa aiba deja o relatie, nu vad ce se tot codeste sa deschida subiectul divortului. Mie mi se pare evident ca e vindecata de durerea despartirii, cat timp noul boyfriend s-a mutat deja la ei in apartament, doarme deja la ei in pat. Unde-i impedimentul? De ce o mai protejeaza oare? Ea oricum stie ca el s-a indragostit de mine, i-a spus cand s-au despartit. E normal ca ea sa nu doreasca sa divorteze, ce femeie vrea sa-si piarda sotul? Totul sta in mainile lui, practic. Zice ca e fericit, ca nu este nimic sa nu-i placa din relatia noastra. Ce-l impiedica atunci?

  •  
    • 4107 mesaje
    26 Iul 2013, 21:16
    2 0
    Zece luni de relatie sunt multe. Trebuia sa divorteze din secunda nr 2. Nu e frumos din partea lui sa va puna- pe amandoua- in situatii neclare. Tu te zbuciumi pe de o parte, se zbuciuma si cealalta sperand- poate - ca el sa se intoarca la ea...El trebuia de mult sa deschida divortul. Nu te indoi de felul tau de a vedea lucrurile! Ai dreptate.
  •  
    • 4107 mesaje
    26 Iul 2013, 21:18
    0 0
    Mi-am adus aminte de un film romanesc foarte fain...Marti dupa Craciun...daca-mi aduc bine aminte titlul. Exact tema asta. Si era si un copil la mijloc.
  •  
    • 36 mesaje
    26 Iul 2013, 21:19
    0 0
    carmen008 said:

     
    te-ai gandit ca esti o relatie tampon? Mai barbatii spun multe si realizeaza putine. Ca te iubeste de 4 ani greu de crezut..ar fi luptat pentru tine nu s-ar fi insurat sub nici o forma
    si apoi sincer cred ca amandoi sunteti cu probleme pe plan emotional
    el se insoara si vine la tine
    tu te desparti si plangi dupa fostul...

    de curiozitate...sunt ceva copii pe la mijloc?
     

     Nu sunt copii la mijloc.

    Si eu si el suntem 2 timizi, aceeasi fire, aceleasi reactii. Din acest motiv am stat atatia ani nas in nas fara ca nici unul sa indrazneasca sa depaseasca limitele unei bune prietenii. Mie-mi era teama ca daca ii spun ceva, ma va refuza si distrug tot, lui la fel. Anul trecut cand si-a oficializat relatia, am zis ca am pierdut ultima speranta. Apoi mi s-a oferit ocazia sa evoluez profesional si nu mai aveam nimic sa ma tina acolo. El nu a indraznit din aceleasi motive, stia ca am o relatie, imi cunostea viitorul sot, stia ca avem planuri si se gandea ca daca o sa-mi spuna si o sa-l refuz, nici macar prieteni nu vom mai fi. Eu sunt un pic mai vorbareata si i-am mai povestit despre planurile mele de nunta  cu fostul, despre cautarile de local, invitatii, rochie. Si a inteles ca nu simt nimic pentru el. E interiorizat la extreme, ca si mine, de altfel. Facea un pas inainte, vedea ca nu-l incurajez, se retragea. Mie mi se parea ca ar simti ceva pentru mine,dar ma gandeam ca e in mintea mea bolnava si evitam sa arat ca il plac, ca sunt indragostita de el, ca stiam ca este intr-o relatie de foarte multi ani, apoi am aflat ca s-a si casatorit civil. A picat ca traznetul pe capul meu vestea.

  •  
    • 36 mesaje
    26 Iul 2013, 21:25
    0 0
    Discutand cu el ulterior, mi-a spus ca relatia lui a mers din start prost, dar el este un familist si a tinut de relatia cu prietena lui. Cand s-au decis sa se cunune civil, a sperat ca se va schimba ceva in bine. Mi-a povestit ca s-au despartit de vreo 7 ori in acesti ani, pentru ca ea avea inca sentimente pentru fostul ei sot, si de fiecare data facea comparatii.  De fiecare data s-a intors la ea ca nu avea altceva de ales si nu este tipul de barbat sa umble din floare-n floare.