Am nevoie de un sfat...
-
0 2Suntem colegi de servici si ne cunoastem de cativa ani, vreo 4. El îndragostit de mine tot de 4 ani, eu implicata intr-o relatie, (ziceam eu serioasa, cu tot ce implica, locuit impreuna, etc.). Timp de vreo 3 ani jumate nu i-am dat mare atentie, ba chiar l-am tratat cu raceala, dar a incercat pe toate caile posibile sa imi arate sentimentele lui. Mi-a transmis prin toti colegii, mi-a spus in fata. Eu nu si nu. Numai ca de prin toamn anului trecut, mai spre sfarsit, a murit tatal lui. Nu stiu de ce atunci am simtit ca ar avea nevoie sa vorbeasca cu mine. Si am inceput sa mai stam de vorba pe messenger din ce in ce mai des. In iarnă, dupa revelion, relatia mea care dureaza tot de 4 ani a inceput sa cam scartaie, am inceput sa fiu nemultumita de atitudinea iubitului meu, m-a dezamagit comportamentul lui la un moment dat si am inceput sa-l privesc cu alti ochi. Incet, incet, discutiile cu colegul s-au intensficat, numai ca nu I-am dat apa la moara niciodata, doar mi-am dat seama ca imi face placere sa vorbesc cu el. Pana la urma am decis sa ne intalnim intr-o zi, sa stam de vorba mai mult, eu sa-i explic de ce noi doi nu o sa fim niciodata impreuna. Zis si facut… Numai ca atunci am cunoscut un altfel de om. Nu mai era durul de la locul de munca, nu mai era smecherul care vrea el sa para mereu. Era un om indragostit care se fastacea şi se balbaia in prezenta mea. Intre noi e o diferenta de 10 ani, eu 25 el 35. Am stat mult de taina atunci, am facut o scurta plimbare pana la o manastire din Valcea si ne-am intors acasa…fiecare la casa lui. De atunci a inceput sa-mi fie dor de el, tot mai dor. Peste o luna ne-am intalnit iar, mi-a promis ca nu ma va mai cauta, ca ii ajunge, ca doar a vrut sa ma aiba aproape, sa stea de vorba cu mine şi nu a fost nimic mai mult, nici macar un gest nelalocul lui. Dar asta a fost inceputul unei povesti frumoase de dragoste, dar interzisa….
Am zis ca e ultima intalnire, dar nu, au mai urmat cateva iesiri in care doar ne-am plimbat cu masina si am vorbit verzi si uscate….Si i-am promis ca intr-o seara mananc cu el, la el acasa. Am facut-o si pe asta dar la fel, nimic mai mult. Doar ca am inceput sa-l simt mai mult ca fiind un barbat pe placul meu, de care a inceput sa-mi fie dor. A urmat seara in care am ramas sa dorm la el. Cea mai frumoasa. AM baut sampanie, am stat de vorba pana la 5 dimineata, la 8 jumate trebuia sa fim amandoi la servici dar nu ne lua somnul. Am facut dragoste pt prima data atunci. Am simtit ca e barbatul vietii mele. Si de atunci, din aprilie, nu stiu ce e cu mine, nu stiu ce alegere sa fac. Acasa sunt tot mai nervoasa, al meu nu observa ca nu imi convine nimic, nu are nici o treaba, iar eu nu stiu cum sa fac sa fug macar jumate de ora in bratele lui. Mi-e dor de tot al lui, ma doare absenţa lui, ma doare ca nu stiu sa-l fac fericit. Stau in casa cu un barbat cu care refuz sa mai am vreo relatie invocand diverse motive si cred ca iubesc un barbat pe care n-am crezut ca o sa-l accept vreodata in viata mea. Iar acum sunt dependenta de el…. Nu stiu ce pot face…
Acest mesaj a fost editat de către allexa_d: -
Lauren31 said:Si daca tot crezi ca il iubesti pe coleg si cu actualul nu vrei sa mai ai nimic,simti ca nu e ce vrei tu de ce nu te desparti si sa incerci sa ai o relatie cu colegul?
Pentru ca nici eu nu stiu ce e in sufletul meu. Pentru ca nu mi-e usor sa iau o asa decizie, chiar daca ce fac eu e urat -
Ei da,sunt femei care au si copii si pun punct unei relati care simt ca nu le mai implineste si tu care nu esti nici macar maritata iti este greu sa te desparti. Draga viata e cum e si nu merita sa o irosesti aiurea. Stai si gandeste-te ce vrei de la viata,un barbat care nu-si da seama ca in relatia voastra ceva se intampla sau un barbat care te iubeste si care simti ca e ce vrei.
-
Tu ai dreptate si asta imi spun si eu zilnic. Dar cu toate astea mi-e foarte greu sa fac un pas decisiv, mi-e teama si nu stiu nici eu de ce. Imi pare rau sa nu-l ranesc, la asta ma gandesc mereu. Probabil in curand o sa merg al un psiholog sa ma sfatuiasca sa iau decizia cea mai buna pentru ca simt ca o iau razna. Daca mi-ar fi spus cineva ca o sa ma indragostesc vreodata de omul asta ii radeam in nas, cu atat mai mult ca nu e vreun macho, din contra, e grasut, nici urat nici frumos, dar are un suflet de are si ma face sa ma simt minunat, ma face sa ma simt frumoasa, sa ma simt iubita... pe cand cel de acasa ma dezamageste mereu, el inca mai copilareste, el e egoist desi zice ca nu. S-au strans atat de multe si dau pe din-afara. Eu platesc chirie, eu suport cheltuielile, eu fac tot doar pt ca el nu se simte, atat. Eu am doua locuri de munca numai ca sa ne fie bine, El habar n-am pe ce da salariul, mai mare decat cele doua ale mele. Am inceput sa ne certam pe bani, de fapt eu ca lui i se pare ca e totul roz. Imi spune doar ca ma iubeste. Si zau ca n-am nevoie de un om care sa ma iubeasca si atat, am nevoie de un barbat pe care sa ma pot baza, am nevoie de un sprijin nu doar de unul cu care sa ma culc. EL asta nu pricepe, crede ca daca ma iubeste e de ajuns si nu stiu sub ce forma sa-i mai spun. Pur si simplu nu as fi vrut sa se ajunga aici, nu as fi vrut sa caut fericirea in bratele altui barbat. Siasta am facut..
-
Interesant cum relatia ta a inceput sa scartie dupa ce ai inceput sa vorbesti mai mult pe mess cu altul, si de asemenea cum au aparut defectele peste noapte. Nu stiu de ce ne mai intrebi decizia ta este luata deja.
P.S. Te asteptam peste 4 ani sau poate mai putin cu un post asemanator.
Acest mesaj a fost editat de către udaridari: -
udaridari said:Interesant cum relatia ta a inceput sa scartie dupa ce ai inceput sa vorbesti mai mult pe mess cu altul, si de asemenea cum au aparut defectele peste noapte. Nu stiu de ce ne mai intrebi decizia ta este luata deja.
P.S. Te asteptam peste 4 ani sau poate mai putin cu un post asemanator.Nu, relatia mea a inceput sa scartaie de ceva timp, inainte de sarbatori. Nu pot spune decat ca am avut cea mai urata noapte de revelion, in care mi-am dat seama cat de mult contez eu pentru cel de acasa. Au ami fost momente cand n-a mers, dar am incercat sa le redresez, am incercat sa mai inchid ochii, doar ca pur si simplu m-am saturat sa am impresia ca am grija de un copil, nu ca am un barbat care sa ma sprijine. Am 25 de ani, el 26 jumate. Nu sunt maturitatea intruchipata nici eu, poate daca eram nu ma aflam intr-o astfel de situatie. Diferenta e ca eu stau singura de la 15 ani, de cand am plecat la liceu, el a plecat de acasa abia cand ne-am mutat si pentru el responsabilitatile sunt zero. Daca nu apareau in timp aceste neintelegeri nu as fi avut motiv sa caut ce imi doresc la alt barbat. Implinita nu ma simt demult, numai ca am incercat sa fac pe dracu in patru sa ii atrag mereu atentia ca nu e ok ce se intampla, se schimbau lucrurile pt o luna doua apoi reluam. E frustrant sa stii ca barbatul de acasa sta bine mersi in spinarea ta, la un moment dat te simti folosita ca femeie sa stii ca tu tii casa, ca el nu schimba nici macar un bec. E frustrant sa-l vezi cum isi face toate placerile, indiferent de cost si dupa il auzi ca nu mai are bani si tu ca proasta te abtii de la ceva doar ca sa il vezi pe el din nou fericit. Si proasta asta sunt eu. Si nu mi-ar parea rau, ca le-am facut cu tot dragul, si inca le mai fac, dar e al dracului de dureros ca el nici macar nu se intreaba de ce nu vreau sa mai facem dragoste. Nu stiu daca e vorba de incredere prea mare, imi da senzatia de nepasare. Nepasarea asta m-a facut sa ma simt fericita cu celalalt, si e o fericire al dracului de vinovata.
-
Cel mai bine pt tine ar fi sa e desparti frumos si repede de cel cu care locuiesti si care te a redus la zero,daca pot spune asa, si sa incerci sa fi fericita cu cel de al doilea. Chiar nu mai vad nici un motiv pt care sa ramai intr o relatie cu un barbat care nu numai ca nu te sprijina dar nici macar nu te apreciaza ca femeie care faci totul in casa.... Te rog, desparte te de el ,nu te merita si nici tu nu meriti sa mai suferi ca naiba din cauza lui! Multa bafta iti doresc.
-
din tot ce scrii mi se contureaza tot mai clar profilul tau si care ar fi alegerea potrivita.
esti din acea categorie de oameni (in special femei) care nu au curajul sa se rupa de vechea relatie, sa faca o schimbare, desi, din tot ceea ce povestesti, ar fi trebuit sa o faci de ceva timp. ai avut nevoie de o alta "tentatie" ca sa te gandesti macar ca ar fi cazul sa rupi relatia, dar tot nu ai curaj.
e posibil sa il vezi ca pe fat-frumos pe tipul asta cu care te intalnesti acum numai din cauza compararii cu prietenul, insa sunt si sanse chiar sa va potriviti bine si pe termen lung. ia ghici... cum poti afla?
langa actualul tau prieten imi pare ca iti pierzi vremea de pomana. daca in 4 ani nu ati ajuns la un consens, slabe sanse sa se mai intample de acum incolo vreun miracol.
fii mai hotarata! tu stii deja ce vrei, dar nu ai curaj sa actionezi. si la faza cu psihologul... tot cauti sa ia altcineva decizia in locul tau. -
Mda, n-am gasit niciodata expresia potrivita, dar cred ca asta e, m-a redus la zero. Culmea e ca ma doare, si tot incerc sa-l fac sa vada ceva, sa ii trag un semnal de alarma si el nimic. Am incercat sa ma gandesc ca poate a fost o scapare a mea si atat, ca o sa fac cumva sa readuc fericirea in cuplul nostru, dar nu pot singura. Cu atat mai mult cu cat a intervenit familia (a lui), e o problema cu sora-sa pe care nu a stiut sa o gestioneze si m-a dezamagit tare. Nu incerc nici sa-mi gasesc scuze, nici sa il scot pe el vinovat. E al dracului de dureros sa stai cu un barbat patru ani si sa simti ca in el nu vei avea niciodata un sprijin, sa simti ca nu ai avea curaj sa faci un copil cu el pt ca nu stii ce aduce ziua de maine. Si cu toate astea, nu as vrea sa imi cladesc fericirea pe nefericirea lui. N-as putea sa fiu eu implinita cu sentimentul asta de vinovatie. Macar de-ar vedea si el cat de urata a devenit relatia noastra. Cat de urat e sa traiesti la 25 de ani ca la 60, ca doi straini intr-o casa. Eu vin de la servici, incep sa muncesc pt celalalt. El termina la 4, se odihneste, merge la sala, iasa la o bere cu baietii, eventual da o tura prin mall si cam atat. Imi da senzatia ca e un om egoist. S-au dus vremurile cand mi-aducea o floare doar pentru ca asa simtea, acum imi aduce doar cand ii reprosez eu si zau ca atucni nu ma mai pot bucura, o simt ca pe o obligatie din partea lui. E urat sa simt asta la 25 de ani. Atat imi doream, un barbat care sa ma iubeasca, care sa-mi fie sprijin si caruia sa-i fac doi copii frumosi. Atat. M-am gandit sa luam si o pauza, sa o rup si cu celalalt, sa stau singura o vreme, dar el nici nu concepe, i se pare totul minunat, ba chair vorbeste sa ne luam casa impreuna. Pe mine ma umfla rasul cand il aud ca il nu e in stare sa plateasca nici intretinerea. Si cam asa e viata mea...Caut fericirea unde nici nu mai e.
-
basilio said:din tot ce scrii mi se contureaza tot mai clar profilul tau si care ar fi alegerea potrivita.
esti din acea categorie de oameni (in special femei) care nu au curajul sa se rupa de vechea relatie, sa faca o schimbare, desi, din tot ceea ce povestesti, ar fi trebuit sa o faci de ceva timp. ai avut nevoie de o alta "tentatie" ca sa te gandesti macar ca ar fi cazul sa rupi relatia, dar tot nu ai curaj.
e posibil sa il vezi ca pe fat-frumos pe tipul asta cu care te intalnesti acum numai din cauza compararii cu prietenul, insa sunt si sanse chiar sa va potriviti bine si pe termen lung. ia ghici... cum poti afla?
langa actualul tau prieten imi pare ca iti pierzi vremea de pomana. daca in 4 ani nu ati ajuns la un consens, slabe sanse sa se mai intample de acum incolo vreun miracol.
fii mai hotarata! tu stii deja ce vrei, dar nu ai curaj sa actionezi. si la faza cu psihologul... tot cauti sa ia altcineva decizia in locul tau.
Asta chiar e tare. Cica nu are curajul. Se duce si se fute cu altul si nu are curajul sa rupa relatia. Eu zic ca nu are curajul sa se duca dupa fluturasi si ii e rusine sa se afiseze cu el. Sau ii e frica ca daca nu mai este fructul oprit nu mai are interes, dar relatia actuala e evident ca nu exista. Sunt niste colegi de apartament ce isi impart niste cheltuieli, si dupa ceea ce spune sentimentul e reciproc. E caldut e bine, nici unul nu vrea sa iasa afara la frig.
-
Nu mi-e frica sa ma rup de relatie, imi pare rau, atat. Incerc sa nu il vad vinovat. Poate ma gandesc prea mult la el. Stii ce sentiment urat am atunci cand ma gandesc sa nu ii dea prin cap sa imi vorbeasca de casatorie vreodata, nu stiu ce reactie as avea. si asta e demult, inainte sa incep sa vorbesc cu cel de la munca. De Craciun m-au trecut toate naduselile cand am vazut o cutie sub brad, bine ca era doar un ceas

Si ce e mai al dracu ca imi doream lucrurile astea la un moment dat
Parca mi-a confirmat temerea mea ca nu trebuia sa am un iubit atat de apropiat de varsta cu mine, e pur si simplu imatur, din cauza asta parca nu imi vine sa-l invinovatesc. Ce fac eu nu e onorabil deloc. -
Cred sincer ca esti f vinovata in raport cu ambii. Pana una alta, esti doar o femeie care inseala si isi gaseste scuze; esti doar o iubita care ii da barbatului de care pretinde ca s-a indragostit un jalnic statut secundar.
Dar cine sunt eu sa iti fac morala? Cred ca au fost momente in viata multora din noi in care doar elemente de conjunctura ne-au ajutat sa nu ajungem in locul tau.
O sa iti dau asadar un sfat strict din punctul TAU de vedere, urmarind interesul TAU: atata timp cat situatia asta se prelungeste, nu vei putea fi obiectiva, nu vei sti daca te-ai indragostit de nr. 2 ca o reactie la imperfectiunile lui nr.1 sau invers, gasesti nod in papura nataraului de-acasa pt ca ai gasit un loc cu mai mult soare (si, ca sa fie confuzia si mai mare, e posibil ca ambele variante sa fie adevarate).
Spune PA macar unuia din ei (ca ma indoiesc ca ai suficienta forta sa tai toate podurile), cere o pauza, ia distanta... -
udaridari said:
basilio said:din tot ce scrii mi se contureaza tot mai clar profilul tau si care ar fi alegerea potrivita.
esti din acea categorie de oameni (in special femei) care nu au curajul sa se rupa de vechea relatie, sa faca o schimbare, desi, din tot ceea ce povestesti, ar fi trebuit sa o faci de ceva timp. ai avut nevoie de o alta "tentatie" ca sa te gandesti macar ca ar fi cazul sa rupi relatia, dar tot nu ai curaj.
e posibil sa il vezi ca pe fat-frumos pe tipul asta cu care te intalnesti acum numai din cauza compararii cu prietenul, insa sunt si sanse chiar sa va potriviti bine si pe termen lung. ia ghici... cum poti afla?
langa actualul tau prieten imi pare ca iti pierzi vremea de pomana. daca in 4 ani nu ati ajuns la un consens, slabe sanse sa se mai intample de acum incolo vreun miracol.
fii mai hotarata! tu stii deja ce vrei, dar nu ai curaj sa actionezi. si la faza cu psihologul... tot cauti sa ia altcineva decizia in locul tau.
Asta chiar e tare. Cica nu are curajul. Se duce si se fute cu altul si nu are curajul sa rupa relatia. Eu zic ca nu are curajul sa se duca dupa fluturasi si ii e rusine sa se afiseze cu el. Sau ii e frica ca daca nu mai este fructul oprit nu mai are interes, dar relatia actuala e evident ca nu exista. Sunt niste colegi de apartament ce isi impart niste cheltuieli, si dupa ceea ce spune sentimentul e reciproc. E caldut e bine, nici unul nu vrea sa iasa afara la frig.
tocmai din lipsa curajului de a spune "gata", a preferat sa joace la dublu. probabil ca daca noul tip nu o tenta, nu si-ar mai fi pus problema sa se desparta de actualul.
e tipologia aceea de oameni care trebuie sa fie impinsi de la spate, stimulati, pt a lua decizii din categoria "pretentii"; in care intra si schimbarea partenerului pe motiv ca nu e suficient de bun, dar nici nu e suficient de rau cat sa fie inacceptabil. -
Ce poveste emotionanta, mi-a smuls o lacrima.
Eu tind sa cred ca tipul asta a stat la baza aparitiei acelor "probleme". Ti s-a inmuiat pasarica dupa el, ai pus botu' la vrajelile lui pana cand intr-un final ai zis "eh, what the fuck, I should suck his cock".
Presupunand ca nu el a fost cauza problemelor, iar relatia incepuse sa mearga prost din alte motive - tot esti o lasa fiindca ai preferat sa iesi si sa ti-o tragi cu altul in loc sa discuti cu actualul partener si sa rezolvi problemele (sau daca nu mai voiai sa rezolvi, macar puteai sa-i spui ca vrei sa va despartiti si gata).
Degeaba incerci sa cauzi scuze (e atat de PENIBIL), si sa dai vina pe partener ca isi ia ceas, chiloti, labe de scafandru, "stii, eu am fost sa ma fut cu altul din cauza prietenului care nu mi-a desfacut borcanu' cu castraveti cand l-am rugat".
Tu esti cea hoata, parsiva si lasa careia i s-a incins tartita ca sa se futa cu altul, asa ca singurul lucru bun pe care ai putea sa-l faci este urmatorul: spune-i celui alaturi de care ai stat 3-4 ani, macar din respect pentru el, ca ai calcat stramb. Dupa asta nu mai trebuie sa iei nicio devizie, fiindca tipul respectiv o sa te paraseasca 100% - iar tu o sa poti sa te duci si sa o sugi in continuare amantului de 35 ani.
Repet - nu mai cauta scuze, TU esti cea care a gresit in toata situatia asta, numai tu esti de vina! Nu te-a luat prietenul tau de manuta si te-a dus in bratele aluia spunandu-i "ia-o, ma, si fute-o".
PS: cand se intampla ca un barbat sa calce stramb, "oh, porcu' ,nenorocitul, nemernicul, ar trebui sa moara in chinuri", dar cand o face o femeie "vai, draga, ce jigodie, bine i-ai facut - ai avut motiv sa-ti lasi vaginul penetrat de alti masculi"
Acest mesaj a fost editat de către ScorpioM: