Indoieli desi il iubesc

  •  
    1 Iul 2013, 23:39
    0 0
    Buna seara tuturor! Va scriu pentru ca ma aflu intr-o dilema cam stupida, de zici ca parca mi s-a urat cu binele. Sunt impreuna cu iubitul meu de aproximativ 8 luni si e dragoste mare la mijloc, cel putin din partea mea, desi si el spune acelasi lucru si pare ca simte asta. Indoiala mea e greu de definit, insa mi se pare ca e ca si cum eu trag dupa mine aceasta relatie si el se lasa tras. Cand ne-am cunoscut eu am fost cea care i-a luat nr de telefon si dupa cateva mesaje, el a fost incantat sa ma invite in oras si asa a inceput totul, insa daca eu nu ii ceream nr dupa ce-am asteptat toata seara sperand sa o faca el, nu am fi ajuns aici. Apoi ma cam scoate din sarite lipsa lui de initiativa. Daca n-as organiza eu timpul nostru impreuna (de la stabilit daca ne vedem diseara sau nu la vacante impreuna) mi se pare ca n-am face niciodata nimic. Am si incercat sa ii dau spatiu sa initieze planuri, dar el nu e un planner, el se trezeste la 7 seara ca sa iesim la un suc sau sa vina la mine si nu imi vine sa il refuz de principiu fiindca nu m-a intrebat mai din timp, fiindca eu chiar vreau sa petrec timp cu el si stiu ca si el vrea, dar uneori ma enerveaza si ma face sa ma simt foarte usor accesibila si nu-mi place asta. Simt ca ma iubeste, e afectuos si ma apreciaza mereu, dar parca ceva lipseste. Pe de-o parte sunt foarte indragostita de el, dar incep sa ma calce pe nervi detalii din astea care nu-s suficient de mari sa ma faca sa provoc o discutie (ma simt dezarmata de argumente care sa nu sune a mutre de drama queen sau usor de explicat in cuvinte). Nici suficient de mici incat sa le trec cu vederea, pentru ca se cam acumuleaza. Am incercat sa ii si spun frumos ca uite ce mult mi-ar placea sa organizeze si el chestii din cand in cand. S-a apucat si a organizat o seara romantica, eu am lesinat de placere ca mi-a facut pe plac, dar apoi am revenit la obiceiurile noastre in care daca nu initiez eu ceva, putrezim pe canapea probabil. In plus, petrece 99% din timpul in afara jobului la mine. Eu ma bucur si l-as vrea aici mereu, insa incep sa am ganduri sa ne mutam impreuna in mod oficial, sa impartim casa, grijile si responsabilitatile, nu numai timpul de relaxare. Vreau un parteneriat (nu imi doresc sa ma marit sau ceva), stabilitate si un gest de committment prin mutatul impreuna. Mi se pare ca locuitul asta oficial fiecare la casa lui, dar in practica tot timpul la mine ma scoate in pierdere. E ca si cum el are mereu unde sa evadeze daca vrea, dar de ce ar avea nevoie de evadare daca oricum alege el sa stea tot timpul la mine cu mine si pentru mine? Eu cel mai mult mi-as dori sa imi propuna sa locuim impreuna, si eu cu bratele deschise l-as primi la mine (acum platim ca prostii 2 chirii) sau m-as muta la el. Insa cu lipsa lui de initiativa ma tem ca nu se va intampla niciodata, mai ales ca el n-a mai locuit cu nicio iubita pana acum. Eu am 26 de ani si el 25 jumate, sunt un pic mai mare decat el. Am indoieli pentru ca ma tem ca eu sunt mai indragostita decat este el, desi parca mi se pare o nedreptate sa spun asta pt ca ii citesc indragosteala in ochi, pentru ca ma tem ca imi doresc mai multe de la relatia asta decat el in momentul de fata (mutat impreuna) si pentru ca mi-ar fi atat de greu sa vorbesc despre toate astea fiindca ma simt cumva cu mainile legate si nu stiu de ce. Aveti vreun sfat?
  •  
    • 141 mesaje
    1 Iul 2013, 23:44
    0 0
    Esti la varsta care iti doresti ceva serios, real.Dar pe el l-ai intrebat ce vrea ?ce asteptari are?Ai vorbit cu el frumos?Daca nu ,vorbeste cu el acum ca sa stii ce asteptari sa ai de la el.Poate el nu vrea sa se mute cu tine, mai incolo sa nu vrea o familie cu tine si sa te trezesti ca ai pierdut niste ani de aiurea langa el...Vorbeste cu el, calm si dupa raspunsuri iti vei vedea daca are sorti de izbanda relatia ta cu el.
  •  
    1 Iul 2013, 23:44
    0 0
    An scris cu paragrafe insa vad ca s-a postat fara...
  •  
    1 Iul 2013, 23:49
    0 0
    alina5786 said:Esti la varsta care iti doresti ceva serios, real.Dar pe el l-ai intrebat ce vrea ?ce asteptari are?Ai vorbit cu el frumos?Daca nu ,vorbeste cu el acum ca sa stii ce asteptari sa ai de la el.Poate el nu vrea sa se mute cu tine, mai incolo sa nu vrea o familie cu tine si sa te trezesti ca ai pierdut niste ani de aiurea langa el...Vorbeste cu el, calm si dupa raspunsuri iti vei vedea daca are sorti de izbanda relatia ta cu el.

     

    Mersi pentru raspuns.. Am vorbit despre faptul ca ne iubim, facem planuri pe termen mediu impreuna (fac eu mai degraba planul in sine, dar nu e ca si cum i le bag pe gat, si el e doritor sa stabilim) gen concediu pe vara si craciun, dar despre locuitul impreuna nu am vorbit pentru ca incepe sa ma oboseasca sa initiez eu totul. Ma frustreaza. El e tare fericit si cred ca daca ar auzi cat ma framant eu ar fi foarte confuz pentru ca si pe mine ma crede fericita. Si chiar sunt.. Dar nu total. Sunt fericita cu el fiindca il iubesc, fiindca e plin de afectiune, atractia e in tavan, ma rasfata.. Dar parca simt ca vreau mai multa stabilitate, nu fiindca imi lipseste, cu fiindca o vreau. Nici n-as stii de unde sa incep sa ii il intreb ce vrea, de obicei nu ajung niciunde cu astfel de discutii.. Adica nu pare sa aiba planuri si dorinte bine stabilite, ci pur si simplu traieste viata cum vine si se bucura de ea. eu probabil sunt inca una din surprizele placute pe care i le serveste viata si el foarte recunoscator, chiar apreciaza. As vrea sa vina el sa imi propuna un pas inainte, nu sa trag doar eu.
  •  
    1 Iul 2013, 23:55
    0 0
    Am uitat sa mentionez ca acum ceva timp am primit o oferta de job in alta parte si ar fi urmat sa ma mut daca o acceptam. Eram de mai putina vreme impreuna, gen de vreo 3 luni, si l-am intrebat el ce ar face daca as accepta oferta. A zis ca daca vreau poate veni cu mine, i se parea o aventura misto mutatul in alta tara. Insa cum n-am acceptat oferta, am revenit la vechile obiceiuri..
  •  
    • 7743 mesaje
    2 Iul 2013, 08:45
    1 0
    esti copila, ti s-a urat cu binele, zau.
    si sa stii ca sunt persosane care prefera sa vina ele cu idei tot timpul...pana si banii barbatului ii organizeaza.
    ok, tu nu esti asa, dar nu te mai agita mama draga atat.
    omul e fericit, traieste clipa.traieste si tu, tu de ce-ti faci atatea planuri?
    esti tanara dar la o anumita varsta vei lasa viata sa curga, vei stii sa te bucuri de ea, o sa ajungi la vorbele mele. fa-o de acum, ce-ti lipseste? ai langa tine un om care te iubeste daca omul e mai comod nu inseamna ca nu te iubeste.are calitati mai putin aceea de organizator..
    lauda-i orice initiativa, comunica mai mult cu el, spune-i exact ce vrei, fara repros.
    spune-i ca vreti sa locuiti impreuna si gata. Costele, nu-i mai bine sa nu platim doua chirii ca fraierii, hai sa platim doar una,ce zici?

    si de ce grabesti, de ce te temi de fapt, ce temeri ai? ca se rupe relatia vreodata? si?
  •  
    • 1688 mesaje
    2 Iul 2013, 09:20
    3 0
    Eu pe de-o parte te inteleg la partea cu initiativa cu planurile. Sunteti inca la inceput si e normal sa te simti dorita, cucerita, ca el sa aiba idei. Adica nu doar tu trebuie sa vii cu ideile de petrecere a timpului liber si sa tot tragi de el pt ca la un moment dat vei obosi. Plus ca daca veti sta toata ziua pe canapea, o sa ajungeti sa va plictisiti unul de celalalt.
    Vorbeste cu el si spune-i deschis ce asteptari ai tu si ce-ti doresti.
    Barbatii sunt mai comozi din fire. Lor daca nu le spui ca ai o problema, ei chiar nu vor observa acest lucru. Pt ca pur si simplu asa sunt structurati.
  •  
    • 6599 mesaje
    2 Iul 2013, 10:56
    3 0

    Mie nu-mi plac barbatii fara initiativa.Mi se par plictisitori.

    Cred ca initiativa ar trebui sa vina in mod egal din partea ambilor parteneri.

    Discuta cu el,spune-i ce te deranjeaza.Daca te iubeste va incerca sa schimbe ceva.

    Legat de mutatul impreuna,spune-i ca ti-ai dori sa va mutati,iar daca nu vrea,nu il presa,poate nu e pregatit inca.Dar atunci sa petreceti in mod echilibrat timpul si la tine si la el.

  •  
    • 11561 mesaje
    2 Iul 2013, 11:01
    0 0
    cornely2929 said:

    Mie nu-mi plac barbatii fara initiativa.Mi se par plictisitori.

    Cred ca initiativa ar trebui sa vina in mod egal din partea ambilor parteneri.

    Discuta cu el,spune-i ce te deranjeaza.Daca te iubeste va incerca sa schimbe ceva.

    Legat de mutatul impreuna,spune-i ca ti-ai dori sa va mutati,iar daca nu vrea,nu il presa,poate nu e pregatit inca.Dar atunci sa petreceti in mod echilibrat timpul si la tine si la el.

     

    Ce  inteleapta  esti  ,  si  nici  nu  cred  ca  esti  chiar  batrana >

  •  
    • 11561 mesaje
    2 Iul 2013, 11:12
    0 0
    Unii oameni cand nu au probleme , le inventeaza , cand fericirea le da tarcoale , sunt plecati la vanatoare de himere .
    O fi un fel de masochism ???
  •  
    • 6599 mesaje
    2 Iul 2013, 11:17
    1 0
    pitipoanca69 said: Unii oameni cand nu au probleme , le inventeaza , cand fericirea le da tarcoale , sunt plecati la vanatoare de himere .
    O fi un fel de masochism ???

     Intr-adevar,nu cred ca exista relatia perfecta,desi noi tindem sa cautam perfectiunea..dar sunt anumite lucruri care se pot schimba printr-o comunicare buna.Ar putea sa le ignore,dar in timp nu vor mai fi doar probleme ci poate chiar un motiv de despartire.

    S-ar putea sa nu fie compatibili.

    PS: Pune-ti te rog un avatar mai decent

  •  
    • 11561 mesaje
    2 Iul 2013, 11:19
    0 0
    daria_alex said:Eu nu am priceput care sunt indoielile...
    Faptul ca el este delasator nu se va schimba o data cu mutatul vostru.


    Nu  neaparat  este  deasator , poate  este  mai  "mamos " , poate  i  i  place  sa  se  simta  rasfatat .
      Trebuie  sa  vorbesti  deschis ,  si  sa  i  explici  ca  situatia  actuala  i  ti  creeaza  o  stare  de  disconfort .
      Daca  te  iubeste  si  tine  la  tine  o  sa  si  schimbe  atitudinea , cu  atat  mai  mult  cu  cat  nu  sunt  lucruri  complicate . 

  •  
    • 11561 mesaje
    2 Iul 2013, 11:26
    0 0
    cornely2929 said:
    pitipoanca69 said: Unii oameni cand nu au probleme , le inventeaza , cand fericirea le da tarcoale , sunt plecati la vanatoare de himere .
    O fi un fel de masochism ???

     Intr-adevar,nu cred ca exista relatia perfecta,desi noi tindem sa cautam perfectiunea..dar sunt anumite lucruri care se pot schimba printr-o comunicare buna.Ar putea sa le ignore,dar in timp nu vor mai fi doar probleme ci poate chiar un motiv de despartire.

    S-ar putea sa nu fie compatibili.

    PS: Pune-ti te rog un avatar mai decent

     

    Ce  ti  se  pare  indecent ?:0

  •  
    • 6599 mesaje
    2 Iul 2013, 11:33
    0 0
    pitipoanca69 said:
    cornely2929 said:
    pitipoanca69 said: Unii oameni cand nu au probleme , le inventeaza , cand fericirea le da tarcoale , sunt plecati la vanatoare de himere .
    O fi un fel de masochism ???

     Intr-adevar,nu cred ca exista relatia perfecta,desi noi tindem sa cautam perfectiunea..dar sunt anumite lucruri care se pot schimba printr-o comunicare buna.Ar putea sa le ignore,dar in timp nu vor mai fi doar probleme ci poate chiar un motiv de despartire.

    S-ar putea sa nu fie compatibili.

    PS: Pune-ti te rog un avatar mai decent

     

    Ce  ti  se  pare  indecent ?:0

     Usa de la balcon deschisa!

  •  
    • 11561 mesaje
    2 Iul 2013, 11:35
    0 0
    cornely2929 said:
    pitipoanca69 said:
    cornely2929 said:
    pitipoanca69 said: Unii oameni cand nu au probleme , le inventeaza , cand fericirea le da tarcoale , sunt plecati la vanatoare de himere .
    O fi un fel de masochism ???

     Intr-adevar,nu cred ca exista relatia perfecta,desi noi tindem sa cautam perfectiunea..dar sunt anumite lucruri care se pot schimba printr-o comunicare buna.Ar putea sa le ignore,dar in timp nu vor mai fi doar probleme ci poate chiar un motiv de despartire.

    S-ar putea sa nu fie compatibili.

    PS: Pune-ti te rog un avatar mai decent

     

    E  caldura  mare

    Ce  ti  se  pare  indecent ?:0

     Usa de la balcon deschisa!

     

  •  
    • 1441 mesaje
    2 Iul 2013, 11:42
    1 0
    cornely2929 said:
    pitipoanca69 said: Unii oameni cand nu au probleme , le inventeaza , cand fericirea le da tarcoale , sunt plecati la vanatoare de himere .
    O fi un fel de masochism ???

     Intr-adevar,nu cred ca exista relatia perfecta,desi noi tindem sa cautam perfectiunea..dar sunt anumite lucruri care se pot schimba printr-o comunicare buna.Ar putea sa le ignore,dar in timp nu vor mai fi doar probleme ci poate chiar un motiv de despartire.

    S-ar putea sa nu fie compatibili.

    PS: Pune-ti te rog un avatar mai decent

     
    si eu inclin spre aceeasi parere sunteti incompatibil si lucrurile acestea se vor agrava in timp si vor genera probleme serioase. De asta e bine sa discutati acum si sa vedeti daca va puteti schimba si sa vorbiti fiecare limbajulul celuilat de afectiune. 

  •  
    • 12625 mesaje
    2 Iul 2013, 13:16
    0 0
    Une_petite_surprise said:Buna seara tuturor! Va scriu pentru ca ma aflu intr-o dilema cam stupida, de zici ca parca mi s-a urat cu binele. Sunt impreuna cu iubitul meu de aproximativ 8 luni si e dragoste mare la mijloc, cel putin din partea mea, desi si el spune acelasi lucru si pare ca simte asta. Indoiala mea e greu de definit, insa mi se pare ca e ca si cum eu trag dupa mine aceasta relatie si el se lasa tras. Cand ne-am cunoscut eu am fost cea care i-a luat nr de telefon si dupa cateva mesaje, el a fost incantat sa ma invite in oras si asa a inceput totul, insa daca eu nu ii ceream nr dupa ce-am asteptat toata seara sperand sa o faca el, nu am fi ajuns aici. Apoi ma cam scoate din sarite lipsa lui de initiativa. Daca n-as organiza eu timpul nostru impreuna (de la stabilit daca ne vedem diseara sau nu la vacante impreuna) mi se pare ca n-am face niciodata nimic. Am si incercat sa ii dau spatiu sa initieze planuri, dar el nu e un planner, el se trezeste la 7 seara ca sa iesim la un suc sau sa vina la mine si nu imi vine sa il refuz de principiu fiindca nu m-a intrebat mai din timp, fiindca eu chiar vreau sa petrec timp cu el si stiu ca si el vrea, dar uneori ma enerveaza si ma face sa ma simt foarte usor accesibila si nu-mi place asta. Simt ca ma iubeste, e afectuos si ma apreciaza mereu, dar parca ceva lipseste. Pe de-o parte sunt foarte indragostita de el, dar incep sa ma calce pe nervi detalii din astea care nu-s suficient de mari sa ma faca sa provoc o discutie (ma simt dezarmata de argumente care sa nu sune a mutre de drama queen sau usor de explicat in cuvinte). Nici suficient de mici incat sa le trec cu vederea, pentru ca se cam acumuleaza. Am incercat sa ii si spun frumos ca uite ce mult mi-ar placea sa organizeze si el chestii din cand in cand. S-a apucat si a organizat o seara romantica, eu am lesinat de placere ca mi-a facut pe plac, dar apoi am revenit la obiceiurile noastre in care daca nu initiez eu ceva, putrezim pe canapea probabil. In plus, petrece 99% din timpul in afara jobului la mine. Eu ma bucur si l-as vrea aici mereu, insa incep sa am ganduri sa ne mutam impreuna in mod oficial, sa impartim casa, grijile si responsabilitatile, nu numai timpul de relaxare. Vreau un parteneriat (nu imi doresc sa ma marit sau ceva), stabilitate si un gest de committment prin mutatul impreuna. Mi se pare ca locuitul asta oficial fiecare la casa lui, dar in practica tot timpul la mine ma scoate in pierdere. E ca si cum el are mereu unde sa evadeze daca vrea, dar de ce ar avea nevoie de evadare daca oricum alege el sa stea tot timpul la mine cu mine si pentru mine? Eu cel mai mult mi-as dori sa imi propuna sa locuim impreuna, si eu cu bratele deschise l-as primi la mine (acum platim ca prostii 2 chirii) sau m-as muta la el. Insa cu lipsa lui de initiativa ma tem ca nu se va intampla niciodata, mai ales ca el n-a mai locuit cu nicio iubita pana acum. Eu am 26 de ani si el 25 jumate, sunt un pic mai mare decat el. Am indoieli pentru ca ma tem ca eu sunt mai indragostita decat este el, desi parca mi se pare o nedreptate sa spun asta pt ca ii citesc indragosteala in ochi, pentru ca ma tem ca imi doresc mai multe de la relatia asta decat el in momentul de fata (mutat impreuna) si pentru ca mi-ar fi atat de greu sa vorbesc despre toate astea fiindca ma simt cumva cu mainile legate si nu stiu de ce. Aveti vreun sfat?

     
    ce esti rea..uite deja a avut 2 initiative...subliniatele de sus
    in 8 luni cred ca el nu stie inca pe ce lume este daca nu isi pune probleme
    dar cand tu esti asa in fericirea ta ca sta acolo pe canapea nu il intrebi? mai gigi tu nu ma vrei? nu facem si noi ceva? o casa , hai sa plantam un copac sa facem un copil..ce vrei tu de la viata?
    Mai e si posibilitatea sa fii tu mama si el copilul , fiind tu mai mare si el asteapta ca TU sa ii directionezi pasii

  •  
    • 9728 mesaje
    2 Iul 2013, 13:30
    4 0
    carmen008 said:

    Mai e si posibilitatea sa fii tu mama si el copilul , fiind tu mai mare si el asteapta ca TU sa ii directionezi pasii

     
    Mda, mintile luminate care vad in jumatate de an o diferenta uriasa de varsta..........  

  •  
    2 Iul 2013, 13:40
    0 0
    _Eva said:

    si de ce grabesti, de ce te temi de fapt, ce temeri ai? ca se rupe relatia vreodata? si?

     

    Ma tem exact de asta. Ma tem ca daca el nu initiaza, este pentru ca nu-si doreste destul, dar nici nu se impotriveste cand initiez eu. Ma tem ca daca ii propun sa ne mutam impreuna doua rele se pot intampla: ori imi zice ca nu e pregatit inca, in cel mai bun caz (in care eu o sa intru intr-un fel de stand-by pana cand se simte el pregatit pentru ceva pentru care eu sunt deja), ori imi spune ca nu e pregatit deloc si nici nu crede ca va fii in viitor, in cel mai rau caz, si apoi o sa ma simt ranita si ma vad pusa in fata situatiei de a ma desparti de el ca sa nu mai lungesc ceva care nu se duce niciunde.

     

    Stiu ca temerile astea pot trece numai vorbind despre ele, insa fix lucrul asta ma enerveaza, n-as vrea sa initiez tot eu toate discutiile posibile, ci sa mai vad dorinta si din partea lui sa inaintam in relatia asta. Poate ma grabesc, nu stiu, dar daca el nu face niciun pas, normal ca ma intreb daca nu cumva poate i se rupe de viitorul nostru si traieste clipa. Cine n-ar trai-o, doar ii ofer totul si nu cer mai nimic in schimb..

  •  
    2 Iul 2013, 13:43
    0 0
    ioncori said:Eu pe de-o parte te inteleg la partea cu initiativa cu planurile. Sunteti inca la inceput si e normal sa te simti dorita, cucerita, ca el sa aiba idei. Adica nu doar tu trebuie sa vii cu ideile de petrecere a timpului liber si sa tot tragi de el pt ca la un moment dat vei obosi. Plus ca daca veti sta toata ziua pe canapea, o sa ajungeti sa va plictisiti unul de celalalt.
    Vorbeste cu el si spune-i deschis ce asteptari ai tu si ce-ti doresti.
    Barbatii sunt mai comozi din fire. Lor daca nu le spui ca ai o problema, ei chiar nu vor observa acest lucru. Pt ca pur si simplu asa sunt structurati.

     

    Nu pot sa zic ca stam numai pe canapea, dar nici planuri de viitor nu face vreodata. Cel mult planuri de moment gen hai la o terasa. Si eu ma imbrac si plecam si ne simtim bine. Nu zic ca nu-mi place spontaneitatea asta, insa vreau sa stiu si eu cum stam pe viitor, daca merita sa-mi investesc timpul si iubirea si energia si tot la maxim. Vreau sa stiu ce intentii are, dar nu chestionandu-l si punandu-l la zid, ci visul meu e sa vina de la el.

     

    Stiu ca trebuie sa ii vorbesc, insa mi-e greu sa ma adun si sa imi fac un discurs rezonabil, nu o criza de drama queen de care ma tem c-as fi capabila si n-as obtine nimic oricum.