VA ROG ,,UN SFAT
-
0 0Ma numesc Simona ..este prima oara cand postez ceva dar motivul meu este ca am nevoie de un sfat..sunt intr-o dilema ,dar mai bine sa incep cu inceputul,, De la sase ani am crescut intr-un orfelinat pana la 16 ani ,nu descriu viata dusa acolo ,vreau sa vorbesc dupa perioada de 16 ani cand l-am cunoscut pe actualul meu sot,evident m-am indragostit si scoala s-au familia mea care abea o cunoscusem nu mai erau foarte importante,el era tot ,orizontul meu meu ,visul meu absolutul meu ,nici cand a propus sa ne casatorim si sa trec in religia lui ca parintii lui nu accepta ca el sa se insoare cu o ortodoxa nu am reactionat ,nu conta daca el era cu mine ,nu aveam ce pierde decat viata de orfelinat cu bune si rele,si am acceptat tot ,reguliile impuse de religia in care am intrat adica femeia sa fie supusa sotului,sa poarte imbracaminte adecvata de femei adica nu pantaloni nu fuste mai sus de genunchi,batic pe cap,asa ca totul mi se parea relativ usor il iubeam,am intrat in casa socrilor unde am si ramas pentru 22 de ani ,in aceasta perioada adica mai bn zis pana la varsta de 20 de ani aveam trei copii frumosi doi baieti si o fata,i-amcrescut cu drag ,dar cu timpul atitudinea soacrei ,pot spune fanatica ,m-a pus la pamant sufleteste ,tot ce doream trebuia ca sotul meu sa accepte daca nu nu,am dorit sa termin scoala de care uitasem ,am dorit sa fac o sc de soferi,care o data exprimata dorinta mea a iesit un scandal mare cu certuri ,spargeri in casa,de atunci m-am inchis in mn,am devenit foarte fragila ,plang din orice ,de trei ani m-am schimbat nu am mai tinut cont de reguli,am inceput sa ma imbrac cum vreau ,am inceput sa am grija de mn mai mult ceea ce na trecut neobservat ,si a inceput de trei ani calvarul ,el ma domina psihic ,eu vreau sa plec oriunde ,imi vreau libertatea inapoi ,vreau sa ma bucur de viata asa cum este ,fara frica ca dumnezeu ma pedepseste ,nimeni nu va putea sa spuna nimik am crescut trei copii ca florile eu am 38 de ani iar copii mei au 19 ,20 si 21 de ani din care baietii au servici ,problema este ca nu mai am incredere in mine ,vad totul negru ,vreau sa o iau de la capat ,si nu am curaj ,El imi spune mereu ai sa ajungi o depravata ,o curva,ma demoralizeaza psihic ,sunt la pamat ,Dupa cu am spus locuiesc aici cu soacra de 22 de ani ,iam spus sotului meu hai sa facem casa noastra doar noi si copii ,am nevoie de intimitate ,dar el nu vrea ,si dupa 22 de ani eu nu am nimik el are tot cu mama lui ,voi pleca cu mana goala asa cum am si venit ,au fst multe probleme ,el e posesiv ,acum o luna mia dat o palma ,am intrebat de ce??mia spus ca nu mi-ai adus lenjerie sa ma schimb pt baie si m-am suparat el mia zis cat crezi ca continuii sa te porti asa am sa ma duc sa-ti tai toti pantaloni sa nu mai porti pantaloni ,atunci baiatul meu mai mare a ridicat mana sa dea in mine dar sotul meu vazand toata actiunea nu a intervenit,sunt totusi sotia lui buna sau rea nu trebuie sa permita asa ceva,baiatul a strigat dupa mine sa pleci din curtea asta ca m-am saturat de tn ,mi s-a rupt inima in mine ,nu i-am gresit lui cu nimik doar ca am incercat sa traiesc cum simt ,..in sfarsit vreau sa plec dar nu am curaj,totul mi se pare negru ,mie frica de viata ,ce sa fac aici nu pot ramane doar daca ma voi supune unor reguli ,,intre mine si sot nu mai e nimik ,nu dragoste ,nu plimbari ca ai este rusine cu mine ,nu vorbe doar reprosuri ,,m-a terminat psihic ,cand este acasa el am un tremur in corp,si pling din orice ,,nu vreau decat un sfat ,,va multumesc din suflet,vreau sa am incredere in mine ..
-
Parerea mea , te-ai cam grabit cu maritisul. Daca si baiatul tau a ajuns sa ridice mana la tine , e rau. Prea multe nu poti face , la 38 de ani e greu sa incepi de la zero. + daca atata timp , 20 de ani , ai putut sa te intelegi cu sotu' si sa respecti regulile pe care la impune religia , nu inteleg de ce atata zarva pentru ca ai cerut tu sa faci scoala.. Intr-un fel ai dreptate ,ar fi trebuit sa te lase sa o faci ,dar daca totusi tu ai vazut ca iti sare soacra in cap ,ai fi putut renunta la idee cel putin pentru moment , pana se calmeaza lumea
...Nu trebuia sa incepi cu schimbarea asta radicala , pentru ca tot ce ai reusit a fost sa pui paie pe foc . Si bine'inteles si sotu' are partea lui de vina . 
-
draga Mady,
niciodata nu este prea tirziu sa o iei de la capat, sa stii. Eu am facut pasul la 41 de ani, am lasat totul in urma, fara sa ma uit inapoi. Nu am luat nimic cu mine. Copiii erau destul de mari, cel mare avea 17 ani si jumatate, cel mic 14, dar i-am lasat sa hotarasca daca merg cu mine in alt oras unde urma sa imi refac viata alaturi de alt barbat sau ramin cu tatal lor. cel mic a venit cu mine, cel mare a ales sa ramina pentru ca ii era greu sa se rupa de prieteni si oras. La inceput baiatul cel mare m+a condamnat desi taica-su era un alcoolic si aveam toate motivele sa il las, atentie ! dupa 20 de ani!. Pe parcurs a trecut timpul, el s-a maturizat si a inteles, suntem foarte apropiati. Ma cauta tot timpul, m+a vizitat, a stat la mine citeva zile, cind a avut trecere. Nu esti prea in virsta sa o iei de la capat. Trebuie sa ai curaj! asta e totul. dar fiecare are caracterul sau si numai tu poti decide daca e cazul sa iesi din situatia in care te afli. Oricum e foarte dureros ce ti-a facut copilul. Il vei ierta ca esti mama, asta e sigur. Dar lasa-l in pace, e alegerea lui, se va trezi, poate nu e destul de matur si judeca dupa prejudecatile servite de tata si bunica. Ideea e ca acolo unde nu mai esti dorita, nu ai de ce sa mai stai. si eu am acum probleme sentimentale... IAR... dar deocamdata situatia s-a mai imbunatatit. Insa cu siguranta nu imi este frica sa o iau de la capat chiar si la cei 44 de ani pe care ii am. -
DoarEa said:Parerea mea , te-ai cam grabit cu maritisul. Daca si baiatul tau a ajuns sa ridice mana la tine , e rau. Prea multe nu poti face , la 38 de ani e greu sa incepi de la zero. + daca atata timp , 20 de ani , ai putut sa te intelegi cu sotu' si sa respecti regulile pe care la impune religia , nu inteleg de ce atata zarva pentru ca ai cerut tu sa faci scoala.. Intr-un fel ai dreptate ,ar fi trebuit sa te lase sa o faci ,dar daca totusi tu ai vazut ca iti sare soacra in cap ,ai fi putut renunta la idee cel putin pentru moment , pana se calmeaza lumea
...Nu trebuia sa incepi cu schimbarea asta radicala , pentru ca tot ce ai reusit a fost sa pui paie pe foc . Si bine'inteles si sotu' are partea lui de vina . 
Da ,sigur ca m-am grabit ,,si da as fi putut renunta la idee ,,dar problema este ca toata viata am ,am invatat sa renunt la mine ,la placerile mele nevinovate ,am invatat sa tac de prea multe ori ,am invata sa plec capul ,am invatat ca femeia trebuie sa fie pres ,am invatat ca in viata asta nu trebuie sa ai asteptari prea mari de la nimeni ,daca tu nu te pui pe primul loc nimeni nu te va pune ,si faptul ca in timp ce el isi continua scoala mie imi interzicea acest lucru ,dupa aceea el a facut scoala de maistri iar mie imi spunea ca diplomele nu valoreaza doi bani,,el construeste casa si cand am vb cu el sa fim trecuti amandoi in actul de proprietate a zis ca sunt lucruri firesti si pamantesti dar privirea mea trebui sa fie la dumnezeu ,,am invatat si invat ,,multumesc
Acest mesaj a fost editat de către madysim: -
Alegerile pe care le facem uneori in viata sub o anumita presiune , in cazul tau dorinta de evadare din orfelinat , fara a analiza si gandi eventualele urmari si consecinte , ne pot costa foarte scump .
Sa te abandonezi cu totul unei religii cunoscute pentru fanatism si dispretul pentru femeie in general , a fost o ecizie extem de proasta .
Acum daca mai ai putere si curaj sa incepi alta viata , si sa evadezi din " lagar " , fa o desi nu stiu cat de usor este sa iesi dintr o astfel de casatorie . -
margarethe said:Cred ca n-ar strica sa reflectezi si la ce s-a postat putin mai sus. Esti dispusa s-o iei de la zero inca o data la 41 de ani? Si inca o data la 44? S.a.m.d...???
Intrebarea e, cam pana la ce varsta e cazul s-o tot iei de la capat? Pana la 80 de ani? Pana la 100?
Parerea mea e ca de la a 3 a incercare in sus , ori nu te duce capul si nu stii ce vrei de la viata , ori pur si simplu asta ti e soarta ..
Varsta depinde de context , de ce simti sufleteste , de ce mai vrei de la viata ? -
Este tare trista povestea ta si tare complicata...lipsita de dragostea parinteasca, de fericirea unui camin si a unei familii, cu o copilaria oprimata de singuratatea orfelinatului, de raceala angajatilor orfelinatului, cred ca pot sa inteleg de ce te-ai casatorit atat de tanara, simtind pentru prima oara in viata ta cum cineva te iubeste cu adevarat, simtind cum esti dorita si cum tot orizontul tau se invarte in jurul acelui om, care mai tarziu ti-a devenit sot.
Pot intelege de ce ai acceptat si conditiile lui si religia lui fara sa cracnesti, dragostea pentru el te-a facut sa-l urmezi neconditionat.
Nu ai gresit ca ti-ai urmat inima si nici cum ti-ai crescut copii, esti mama si cred ca le-ai dat toata dragostea ta si i-ai ocrotit asa cum tu nu ai fost niciodata.
Daca sotul tau are o vina ca nu iti tine parte este pentru ca soacra mai pune paie pe foc, asta este clar, dar ce poti face? Probabil ca in casta lor religioasa, mama este mai importanta ca sotia...
Ce ma intriga este comportamentul fiului tau, sa ridice mana asupra mamei lui...lucru care sincer nu i l-as putea ierta niciodata fiului meu...sau vorbele urate adresate... de unde oare aceasta dominare asupra femeii, lipsa de respect fata de mama, ce se intampla oare in religia aia?
Ma rog, nu stiu daca poti povestii ce se intampla de fapt acolo, dar sincer, nu stiu cum ai putea gasii o rezolvare la problema ta, poate discutand cu sotul tau direct, poate consultandu-te cu el asupra lipsei de respect si injosirea evenimentului in care fiul vostru te-a pus...
Ce sa-ti spun, nici nu stiu daca esti in romania...daca poti divorta, daca poti pleca de acolo fara sa atragi mania castei sau a familie, daca esti sau nu in vreun pericol...
In orice caz, singurul sfat pe care as putea sa ti-l dau acum este sa pleci undeva, la o ruda, la o prietena...si sa intentezi divort.
Data viitoare cand fiul va ridica mana asupra ta sper sa ai putere sa-i sterpelesti tu 2 palme peste ochi. Este injositor ca fiul sa ridice mana in fata mamei care l-a facut, ar trebuii sa-i fie rusine.... si sa te roage cu lacrimi in ochi sa-l ierti....
-
Traiesti in alta tara? Daca sunt musulmani, s-ar putea ca o plecare sa te coste ruptura totala de copii...
Pentru o persoana zdruncinata sufleteste de mica, e mult prea mult de dus de una singura (in special faza cu fiul violent, intors impotriva ta mi se pare f. urata; in nicio cultura asa ceva nu este admisibil - nu ca asta ar fi fost o scuza - sper sa ai taria sa-l infrunti si chiar sa il sanctionezi pe tupeist !). Avand in vedere ce haita de animale se contureaza acolo, la fel de greu mi se pare si sa poti singura sa schimbi macazul dupa 20 de ani. Sunt curioasa, i-ai spus sotului tau ca nu admiti violenta, si cu atit mai mult din partea copiilor? Sunteti impreuna de mult, ar trebui sa puteti sta de vorba iar el sa-ti consolideze autoritatea, nu sa se uite ca la un meci de box la TV !
Esti dependenta financiar de el/ei?
Eu as incepe prin a-mi gasi un nucleu de forta psihica in interior, sub forma unei decizii personale, repetata zilnic, de genul: "mi-am dat seama ca mi-a ajuns cutitul la os, asa incit m-am hotarat sa imi fac, incet incet, un plan, voi cauta solutii pentru a ma proteja si a face sa-mi fie mai bine". O asemenea rezolutie te poate ajuta sa ai putina incredere in tine, sa ai nervii mai tari si sa nu te simti pe fundul prapastiei. Astimp, as trece la concret: as cauta sa reiau legaturile cu oameni apropiati mie (aflati in afara cercului respectiv) si as gasi un psiholog bun, ca sa-mi fac incet incet drum spre lumina. Totul insa foarte discret. Deasemeni, as face tot posibilul incat sa ii atrag de partea mea pe copii.
PS - daca nu ai libertate de miscare, sa stii ca exista consiliere psihologica si online, ba in unele cazuri chiar si gratis.
-
Maricon said:Este tare trista povestea ta si tare complicata...lipsita de dragostea parinteasca, de fericirea unui camin si a unei familii, cu o copilaria oprimata de singuratatea orfelinatului, de raceala angajatilor orfelinatului, cred ca pot sa inteleg de ce te-ai casatorit atat de tanara, simtind pentru prima oara in viata ta cum cineva te iubeste cu adevarat, simtind cum esti dorita si cum tot orizontul tau se invarte in jurul acelui om, care mai tarziu ti-a devenit sot.
Pot intelege de ce ai acceptat si conditiile lui si religia lui fara sa cracnesti, dragostea pentru el te-a facut sa-l urmezi neconditionat.
Nu ai gresit ca ti-ai urmat inima si nici cum ti-ai crescut copii, esti mama si cred ca le-ai dat toata dragostea ta si i-ai ocrotit asa cum tu nu ai fost niciodata.
Daca sotul tau are o vina ca nu iti tine parte este pentru ca soacra mai pune paie pe foc, asta este clar, dar ce poti face? Probabil ca in casta lor religioasa, mama este mai importanta ca sotia...
Ce ma intriga este comportamentul fiului tau, sa ridice mana asupra mamei lui...lucru care sincer nu i l-as putea ierta niciodata fiului meu...sau vorbele urate adresate... de unde oare aceasta dominare asupra femeii, lipsa de respect fata de mama, ce se intampla oare in religia aia?
Ma rog, nu stiu daca poti povestii ce se intampla de fapt acolo, dar sincer, nu stiu cum ai putea gasii o rezolvare la problema ta, poate discutand cu sotul tau direct, poate consultandu-te cu el asupra lipsei de respect si injosirea evenimentului in care fiul vostru te-a pus...
Ce sa-ti spun, nici nu stiu daca esti in romania...daca poti divorta, daca poti pleca de acolo fara sa atragi mania castei sau a familie, daca esti sau nu in vreun pericol...
In orice caz, singurul sfat pe care as putea sa ti-l dau acum este sa pleci undeva, la o ruda, la o prietena...si sa intentezi divort.
Data viitoare cand fiul va ridica mana asupra ta sper sa ai putere sa-i sterpelesti tu 2 palme peste ochi. Este injositor ca fiul sa ridice mana in fata mamei care l-a facut, ar trebuii sa-i fie rusine.... si sa te roage cu lacrimi in ochi sa-l ierti....
Multumesc pentru raspuns ..da sunt in romania ,mentionez ca a doua zi fiul meu a cerut scuze a plans si a spus ca niciodata nu se mai baga ,l-am iertat doar e baiatul meu si stiu ca in sufletul lui nu este un copil rau ,dar indiferenta sotului la gestul baiatului nu o pot trece cu vederea ,i-am spus in seara aceea gata s-a terminat voi divorta ,nu accept .Toata viata m-am simtit data la o parte incepand cu viata de orfelinat cand toti ne marginalizau ,apoi casatoria de mica si faptul ca in viziunea lor femeia trebuie sa taca ,sa stea in bucatarie si sa creasca copi,da am crescut copii si sant mandra la 20 de ani aveam trei copi ,am crescut o data cu ei ,am suferit cu ei si sunt fericita ca exista in viata mea ,am luat hotararea sa plec ,nu pot trece peste indiferenta sotului,am vorbit cu copii despre planul meu ,nu sunt de acord dar nici nu spun stai ,nu ma feresc de nimeni sa spun ce as vrea sa fac ,am stat prea mult in umbra nu pentru ca acum as vrea in lumina reflectoarelor dar vreau sa invat sa fiu eu ,sa recapat increderea in mine ,sa ma bucur de viata ,,si totusi undeva in suflet am o teama daca nu voi reusi ,?ce voi face ?dar pana nu incerc nu am de unde sti...nu cred ca as vrea sa ma mai casatoresc ,imi place sa am multi prieteni ,apropo in lunga mea casnicie ,a avea prieteni din afara religiei insemna ca esti vrasmas cu dumnezeu ,si uite asa pana am inceput sa lucrez am stat doar eu cu copii si socrii ,nu vizite la vecine si daca mergeam la o cafea cand ma intorceam el imi arata ceasul si zicea la ce mai vi acasa ?si era poate ora 11 dimineata..off...sau daca se nimerea o prietena pe la mine si stateam de vorba isi facea soacra aparitia cu biblia in mana si canta cantece religioase ,,ganditi_-va cum simteam si cum se uita prietena care nu era obisnuita cu asa ceva ..sunt multe care pe parcursul anilor s-au adunat ,dar acum nu mai pot ...va multumesc ca sunteti alaturi de mine ..va admir ..
-
Arpagic said:Traiesti in alta tara? Daca sunt musulmani, s-ar putea ca o plecare sa te coste ruptura totala de copii...
Pentru o persoana zdruncinata sufleteste de mica, e mult prea mult de dus de una singura (in special faza cu fiul violent, intors impotriva ta mi se pare f. urata; in nicio cultura asa ceva nu este admisibil - nu ca asta ar fi fost o scuza - sper sa ai taria sa-l infrunti si chiar sa il sanctionezi pe tupeist !). Avand in vedere ce haita de animale se contureaza acolo, la fel de greu mi se pare si sa poti singura sa schimbi macazul dupa 20 de ani. Sunt curioasa, i-ai spus sotului tau ca nu admiti violenta, si cu atit mai mult din partea copiilor? Sunteti impreuna de mult, ar trebui sa puteti sta de vorba iar el sa-ti consolideze autoritatea, nu sa se uite ca la un meci de box la TV !
Esti dependenta financiar de el/ei?
Eu as incepe prin a-mi gasi un nucleu de forta psihica in interior, sub forma unei decizii personale, repetata zilnic, de genul: "mi-am dat seama ca mi-a ajuns cutitul la os, asa incit m-am hotarat sa imi fac, incet incet, un plan, voi cauta solutii pentru a ma proteja si a face sa-mi fie mai bine". O asemenea rezolutie te poate ajuta sa ai putina incredere in tine, sa ai nervii mai tari si sa nu te simti pe fundul prapastiei. Astimp, as trece la concret: as cauta sa reiau legaturile cu oameni apropiati mie (aflati in afara cercului respectiv) si as gasi un psiholog bun, ca sa-mi fac incet incet drum spre lumina. Totul insa foarte discret. Deasemeni, as face tot posibilul incat sa ii atrag de partea mea pe copii.
PS - daca nu ai libertate de miscare, sa stii ca exista consiliere psihologica si online, ba in unele cazuri chiar si gratis.nu sunt musulmani ,nu nu ..ai dreptate am fost zdruncinata de mica ,pana la sase ani luam bataie de la tatal meu de la sase ani pana la 16 ani orfelinatul a lasat urme in sufletul meu..teama ,neincrederea in mine ,am devenit emotiva unori ,si chiar am nevoie de forta psihica in interior ..si 20 de ani de casatorie ..in care reguliie trebuie respectate ,,si soacra si influenta ei ,,cum crezi ca este sa te scoli dimineata sa duci copii la scoala si soacra scoate capul pe usa si spune ,,ati facut rugaciune Domnului?si daca ziceam nu ..zicea ..cum este posibil asa ceva ..ia treceti la rugaciune ,,nu ca ar fi rau dar modul in care o facea ..imi taia orice chef de a avea legatura cu dumnezeu ..sau daca eu eram bolnava ,,imi spune domnul te pedepseste ,cine stie ce ai facut ,,ganditi-va sa traiesti de mica cu frica ,,prima oara frica de violenta apoi frica din orfelinat si apoi frica de Domnul??tragic ..foarte tragic ,,acum sunt hotarata sa pun capat ,,nu condamn sotul meu asa a fost crescut si educat dar nu sunt obligata sa suport ,,DUMNEZEU ESTE CU MN ORIUNDE ..SPER CA LUNA VIITOARE SA PLEC IN GERMANIA ..sa muncesc si sa ma bucur de viata frumoasa care a lasat-o dumnezeu ..multumesc mult pt tot
Acest mesaj a fost editat de către madysim: -
tocmai ma pregateam sa zic ca e ciudat ca o familie de musulmani din Romania sa fie atat de fanatica...acum vad ca ai precizat ca nu e vorba de musulmani. din pacate religia este una din cele mai mari surse de spalare de creiere, fanatism si cruzime...orice incercare de abordare rationala va da gres pentru ca vorbim de o afectiune psihica "de grup". Cu cat parasesti mai rapid "casa de nebuni" cu atat mai bine. Daca poti sa iti salvezi copii de maladie, nu ezita...macar pe fata, intrucat esti constienta ca o asteapta aceasi viata de suferinta si abuzuri...
Despre partea materiala, in cazul divortului, nu te ingrijora foarte mult...daca exista bunuri pe numele sotului tau(vorbeai de casa la un moment dat) ai dreptul la jumatate din acestea indiferent pe numele cui sunt trecute...Daca a fost suficient de nemernic incat sa le treaca pe toate pe numele "sfintei Filofteia" atunci e mai complicat. Nu actiona impulsiv, nu spune mai mult decat trebuie sau vei avea surpriza sa vezi ca intreaga familie, poate chiar si copii tai, vor lucra impotriva ta...cauta-ti un avocat care stie ce face...de preferat femeie(barbatii au obiceiul de a empatiza unul cu celalalt)...In cazurile sectelor....nu e loc de jumatati de masura...
P.S. ...in nicio religie Dumnezeu nu este un stapan crud...cei ce promoveaza ideea "fricii de Dumnezeu" sunt doar dezechilibrati...in orice religie, Dumnezeu vrea sa fie privit cu dragoste, nu cu frica...
Acest mesaj a fost editat de către darkarian: