Cum ar trebui să procedez?
-
0 0Bună ziua tuturor! am apelat la acest forum deoarece habar nu am ce aș putea să mai fac..Este vorba despre prietenul meu.. pe care îl cunosc de 6 ani și suntem împreună de 3.. eu am 14 ani, iar el 18.. cum spuneam, suntem prieteni încă de foarte mult timp și îl simpatizam încă de pe vremea aceea, când aveam vreo 8 ani..însă există o mare problemă.. părinții mei, în special mama, nu îl acceptă, nici măcar ca pe un amic..deși acum câțiva ani, când eram mai mici, nu avea nicio problemă cu el și nu spunea nimic dacă ne jucam sau vorbeam.. Știu că majoritatea dintre voi o să spuneți că sunt prea mică și nu știu ce înseamnă să iubești și tot felul de chestii..însă, credeți-mă că nu e așa.. și dacă aveți comentarii răutăcioase, de acest gen, vă rog să vă abțineți :)
Revenind, chiar nu înțeleg de ce se întâmplă acest lucru.. mama îmi spune că el nu se compară cu mine.. pentru că.. poate nu învață la fel ca mine, poate nu e ”ușă de biserică”, dar nu înțeleg de ce pentru ea contează toate aceste lucruri..ea își dorește să am pe cineva la fel de ”deștept” (cum spune ea), dar nu e așa.. de ce e atât de important acest ”detaliu”? măcar de l-ar cunoaște.. însă dacă l-ar cunoaște cu siguranță nu ar mai spune la fel.. el e chiar un tip sensibil, drăguț, educat și în niciun caz nu se compară cu restul băieților de vârsta lui care doar profită de fete. astfel, ne-am ascuns în tot acest timp, dar m-am săturat de acest lucru, nu vreau să mă mai ascund, dar nu am încotro, pentru că eu chiar țin la el, dar se pare că așa a fost să fie.. am nevoie de un sfat.. și vă mai rog încă o dată să nu fiți răutăcioși :) -
ana315 said:Bună ziua tuturor! am apelat la acest forum deoarece habar nu am ce aș putea să mai fac..Este vorba despre prietenul meu.. pe care îl cunosc de 6 ani și suntem împreună de 3.. eu am 14 ani, iar el 18.. cum spuneam, suntem prieteni încă de foarte mult timp și îl simpatizam încă de pe vremea aceea, când aveam vreo 8 ani..însă există o mare problemă.. părinții mei, în special mama, nu îl acceptă, nici măcar ca pe un amic..deși acum câțiva ani, când eram mai mici, nu avea nicio problemă cu el și nu spunea nimic dacă ne jucam sau vorbeam.. Știu că majoritatea dintre voi o să spuneți că sunt prea mică și nu știu ce înseamnă să iubești și tot felul de chestii..însă, credeți-mă că nu e așa.. și dacă aveți comentarii răutăcioase, de acest gen, vă rog să vă abțineți

Revenind, chiar nu înțeleg de ce se întâmplă acest lucru.. mama îmi spune că el nu se compară cu mine.. pentru că.. poate nu învață la fel ca mine, poate nu e ”ușă de biserică”, dar nu înțeleg de ce pentru ea contează toate aceste lucruri..ea își dorește să am pe cineva la fel de ”deștept” (cum spune ea), dar nu e așa.. de ce e atât de important acest ”detaliu”? măcar de l-ar cunoaște.. însă dacă l-ar cunoaște cu siguranță nu ar mai spune la fel.. el e chiar un tip sensibil, drăguț, educat și în niciun caz nu se compară cu restul băieților de vârsta lui care doar profită de fete. astfel, ne-am ascuns în tot acest timp, dar m-am săturat de acest lucru, nu vreau să mă mai ascund, dar nu am încotro, pentru că eu chiar țin la el, dar se pare că așa a fost să fie.. am nevoie de un sfat.. și vă mai rog încă o dată să nu fiți răutăcioși
interesant!?
pari de 30+ -
Milady_me said:
ana315 said:Bună ziua tuturor! am apelat la acest forum deoarece habar nu am ce aș putea să mai fac..Este vorba despre prietenul meu.. pe care îl cunosc de 6 ani și suntem împreună de 3.. eu am 14 ani, iar el 18.. cum spuneam, suntem prieteni încă de foarte mult timp și îl simpatizam încă de pe vremea aceea, când aveam vreo 8 ani..însă există o mare problemă.. părinții mei, în special mama, nu îl acceptă, nici măcar ca pe un amic..deși acum câțiva ani, când eram mai mici, nu avea nicio problemă cu el și nu spunea nimic dacă ne jucam sau vorbeam.. Știu că majoritatea dintre voi o să spuneți că sunt prea mică și nu știu ce înseamnă să iubești și tot felul de chestii..însă, credeți-mă că nu e așa.. și dacă aveți comentarii răutăcioase, de acest gen, vă rog să vă abțineți

Revenind, chiar nu înțeleg de ce se întâmplă acest lucru.. mama îmi spune că el nu se compară cu mine.. pentru că.. poate nu învață la fel ca mine, poate nu e ”ușă de biserică”, dar nu înțeleg de ce pentru ea contează toate aceste lucruri..ea își dorește să am pe cineva la fel de ”deștept” (cum spune ea), dar nu e așa.. de ce e atât de important acest ”detaliu”? măcar de l-ar cunoaște.. însă dacă l-ar cunoaște cu siguranță nu ar mai spune la fel.. el e chiar un tip sensibil, drăguț, educat și în niciun caz nu se compară cu restul băieților de vârsta lui care doar profită de fete. astfel, ne-am ascuns în tot acest timp, dar m-am săturat de acest lucru, nu vreau să mă mai ascund, dar nu am încotro, pentru că eu chiar țin la el, dar se pare că așa a fost să fie.. am nevoie de un sfat.. și vă mai rog încă o dată să nu fiți răutăcioși
Io m-am panicat. Ai 14 ani și ești prietenă cu el de 3 ani?

Săriți.
Am avut și eu..totuși.. o rugăminte. Da, așa este..și care ar fi problema? în tot acest timp, am fost prieteni foarte buni și această ”relație” s-a bazat doar pe atât, fiecare am avut nevoie de cineva în care să avem încredere și cu care să putem vorbi orice.. nicidecum n-au existat și alte chestii. a fost și probabil, încă este ceva ”copilăresc”, pentru că asta este, suntem 2 copii, dar ținem unul la celălalt.. și nu voi putea vedea niciodată partea rea din toate acestea!
-
Ana, nu te supara, aici lumea sufera de neincredere, pe buna dreptate.
Pai stii tu cate fetiscane de varsta ta, s-au perindat pe-aici, cu existentiale gen:" am facut dragoste cu creionul, credeti ca am ramas gravida?", sau "daca fac amor (era sa scriu omor
) cu capul de la dus, mai sunt virgina?" si altele la fel.
Mie nu mi-e clar, sunteti prieteni in ce fel? Platonic asa, sau se lasa cu pupaturi si mangaieri in emisfera sudica?
Nu pot pentru ca sa opinez, fara informatii clare
-
Nu stiu nici cat tine de ce este asa de important pentru mama ta ca tu sa ai un prieten "destept", eu m-as fi asteptat sa fie panicata de diferenta de varsta...
Motivele ei ar putea sa fie de nemarturisit sau chiar neconstientizate...dar pe mine m-ar cam duce capul la vreo cateva speculatii cat de cat fondate. Nu ti-ar placea sa ti le insir, fiindca-i mama ta, si-apoi nici daca as putea verifica/testa cat adevar este in speculatiile mele, la ce ti-ar folosi? Pana pe coada, tu vrei un rezultat, sa ti-l accepte, ori asta nu se obtine cu un deget acuzator: "Nu ma lasi cu el fiindca tu...fill in the blanks".Practic, ai putea incerca urmatorul truc manipulator ieftin si fara efect garantat: plange-te convingator mamei ca baietii din scoala/de pe strada te-au incadrat la categoria "tocilara fara vinoncoa", ai aflat din surse sigure, si te gandesti serios ca ai apucat-o pe o cale gresita... daca nu vine macar X sa-ti mai traga clopotele, macar de stampila de tocilara tot o sa scapi la anul

-
cornely2929 said:
Clar nu poti vorbi la 14 ani asa..fara influente messengeriene
)Not real!
Adică? ce e așa neobișnuit? cum am vorbit?
Acest mesaj a fost editat de către ana315: -
marlenalili said:
ana315 said:Bună ziua tuturor! am apelat la acest forum deoarece habar nu am ce aș putea să mai fac..Este vorba despre prietenul meu.. pe care îl cunosc de 6 ani și suntem împreună de 3.. eu am 14 ani, iar el 18.. cum spuneam, suntem prieteni încă de foarte mult timp și îl simpatizam încă de pe vremea aceea, când aveam vreo 8 ani..însă există o mare problemă.. părinții mei, în special mama, nu îl acceptă, nici măcar ca pe un amic..deși acum câțiva ani, când eram mai mici, nu avea nicio problemă cu el și nu spunea nimic dacă ne jucam sau vorbeam.. Știu că majoritatea dintre voi o să spuneți că sunt prea mică și nu știu ce înseamnă să iubești și tot felul de chestii..însă, credeți-mă că nu e așa.. și dacă aveți comentarii răutăcioase, de acest gen, vă rog să vă abțineți

Revenind, chiar nu înțeleg de ce se întâmplă acest lucru.. mama îmi spune că el nu se compară cu mine.. pentru că.. poate nu învață la fel ca mine, poate nu e ”ușă de biserică”, dar nu înțeleg de ce pentru ea contează toate aceste lucruri..ea își dorește să am pe cineva la fel de ”deștept” (cum spune ea), dar nu e așa.. de ce e atât de important acest ”detaliu”? măcar de l-ar cunoaște.. însă dacă l-ar cunoaște cu siguranță nu ar mai spune la fel.. el e chiar un tip sensibil, drăguț, educat și în niciun caz nu se compară cu restul băieților de vârsta lui care doar profită de fete. astfel, ne-am ascuns în tot acest timp, dar m-am săturat de acest lucru, nu vreau să mă mai ascund, dar nu am încotro, pentru că eu chiar țin la el, dar se pare că așa a fost să fie.. am nevoie de un sfat.. și vă mai rog încă o dată să nu fiți răutăcioși
Promit sa raspund serios de ma lamuresti cine esti , fata mamii sau mama fetei?
Nu ar fi spus mama așa ceva..

-
Milady_me said:
cornely2929 said:
Lasa baietu'-n pace si joaca-te cu o papusa ceva.Iti iau eu una,daca nu ai.
A draq pielea pe tine, Cornelio
La 14 ani nu te mai joci cu păpușa.Dreptu-i... nici cu *dânsa* nu te joci, dar come on, păpușă?

Ce-are mai
...eu si acum am un iepuras de plus si ma joc cu el..il arunc,il flococesc,il pup,dorm pe el in loc de perna
-
Milady_me said:
cornely2929 said:
A draq pielea pe tine, Cornelio
La 14 ani nu te mai joci cu păpușa.Dreptu-i... nici cu *dânsa* nu te joci, dar come on, păpușă?

Ce-are mai
...eu si acum am un iepuras de plus si ma joc cu el..il arunc,il flococesc,il pup,dorm pe el in loc de perna
Aia e autre chose
Iepurașul de pluș nu e păpușă, eu m-am gândit instantaneu la păpușile Arădeanca 
Am și eu un arici de pluș

Hi,hi,ala nu-i arici,daca nu-nteapa

-
Unde s-a ajuns. Când cineva foarte tânăr scrie corect n-are niciun pic de credibilitate. Normalul a devenit anormal din punctul ăsta de vedere. Să scrii corect nu ar trebui să fie subiect de discuţie, ci ar trebui să fie ceva cât se poate de firesc, rutină, ca trezitul dimineaţa. Din păcate nici eu nu cred că eşti reală. Trist
-
cory_helen said:si eu cred ca este de fapt un sondaj de opinie... prea scrie corect, pune ghilimele, virgule... etc... nu e deloc credibila...
Doamne, pentru asta considerați că nu sunt reală?
Sinceră să fiu, de felul meu nu sunt chiar atât de creativă și nu aș putea inventa așa ceva. Chiar asta mi se întâmplă.. nu am obligat pe nimeni să creadă.. așa că, fiecare poate să creadă ce dorește
..eu mi-am spus oful, iar cine vrea să-mi dea un sfat, acesta e oricând binevenit, cine nu.. c'est la vie.