Ajutati-ma sa iau o decizie
-
0 0Trebuie sa iau o decizie in legatura cu viata mea viitoare si am nevoie de cateva pareri din afara.Nu este legata numai de dragoste, ci si de cariera, de bani, de mai multe.
In primul rand, am o relatie cu planuri, desi suntem de putin timp impreuna, m-a cerut si vrem in viitor sa ne casatorim. Asta imi ingreuneaza in foarte mare masura decizia. Sunt indragostita pana peste cap de acest barbat si el de mine, nici el si nici eu nu vrem sa renuntam la relatia noastra si de-asta e si mai greu sa ma decid. Aici unde locuim noi in prezent, avem casele noastre fiecare, suntem la un nivel profesional suficient de avansat incat sa putem trai linistiti toata viata. Eu am un vis de mult timp, legat de profesia mea, si acum mi s-a oferit posibilitatea sa mi-l indeplinesc, mi s-a oferit pe tava postul respectiv. Insa pentru asta trebuie sa ma mut timp de 5 ani in alt oras in tara, sa bat drumurile Bucuresti - Suceava. Asta inseamna stat cu chirie in Suceava, sa renunt la casa mea din Bucuresti, la prietenii mei, sa ma vad cu baiatul meu la sfarsitul saptamanii daca suntem norocosi sau la 2-3 saptamani, adica se duce dracu si relatia si tot. Profesional, ar fi sansa vietii mele, m-am zbatut pentru asta foarte multi ani, nu imi pasa ca plec, ma gandeam ca ma descurc. Gandindu-ma acum, imi da cu virgula, suntem disperati si eu si el. Pentru ca amandoi ne dorim sa avem cel putin un copil si cat mai repede, sa ne oficializam relatia, sa locuim impreuna, sa nu mai fie nevoie sa stam despartiti. Si pica minunea pe capul meu. In loc sa fiu cea mai fericita, sunt cea mai nefericita din lume. Nu vreau sa-l pierd pe el pentru o ambitie, e tot ce am visat eu la un barbat si acum, cand l-am si gasit si zice si el acelasi lucru despre mine, sa fie nevoie sa ma duc la niste sute de kilometri distanta!!! Ma ingrozesc efectiv. Pe de alta parte, gandind la rece, e sansa vietii mele, cu asta nu stiu daca m-as mai intalni prea curand, in conditiile locurilor de munca din Romania. Am sansa de a castiga atat cat mi-am dorit, adica triplu fata de cat castig acum, sansa de a face cariera, e un post super bun, as putea sa ii intretin si pe ai mei care nu o duc prea roz cu banii. La o adica, relatia o ducem si asa, dar 5 ani e enorm si nu stiu daca ajunsa acolo, peste 5 ani ma voi mai putea intoarce fara sa fie nevoie sa-mi dau demisia. El nu se poate muta dupa mine si nici nu prea are rost sa isi strice viata ca sa ne chinuim amandoi in Suceava, nu stiu daca si-ar gasi de munca asa usor. Eu am 28 de ani, el are 36. Cum ziceam, putem trai linistiti pana la adanci batraneti din ce lucram in prezent, ne descurcam decent si cu banii, nu dam pe-afara dar nici rau nu ne merge, nu platim chirie nici el nici eu, ne place Bucurestiul, avem prieteni si rude aici. El zice ca daca accept oferta, s-a dus sansa noastra de a avea in viitorii ani un copil impreuna pe care sa-l si crestem impreuna, nu sa ne chinuim facand naveta, si cine stie ce poate interveni? Si eu imi dau seama ca are dreptate. Ochii care nu se vad se uita, stiti cum se spune. E o decizie atat de tampita si de grea! In mod normal, daca n-ar fi el si planurile noastre de viata impreuna, as pleca fara sa ma gandesc de 2 ori. Nu pot sa renunt la relatie, nu pot sa plec de langa el pentru ca ne-am invartit unul in jurul celuilalt vreo cativa ani si cand in sfarsit am putut fi impreuna si am constatat ca am gasit persoana langa care sa traim toata viata, sa rup eu tot si sa plec undeva unde nu am nimic, doar sansa de a face multi bani! Ar fi un succes amar si pentru mine si pentru el. Si putine sanse de a reveni in Bucuresti pe o pozitie similara. Ar trebui sa o iau de la zero daca ar fi sa ma intorc peste cativa ani in Bucuresti, sa merg iarasi la interviuri, sa alerg dupa un loc de munca sau sa traiesc pe banii lui pana imi gasesc ceva decent.
Ce ati alege daca v-ati afla in locul meu?
-
o duci mai bine la mama naibii de casa ta? iti lasi casa ta pt a sta cu chirie?
fa calcule trage linie si vezi ce ti da, pe hartie. in realitate o sa fie altceva.
apoi fa un calcul estimativ cu ce trebuie tu sa investesti sau la ce trebuie sa renunti..si daca merita.
unii m ar judeca pt gandirea mea, dar eu consider ca daca vrei sa faci bani, ii faci oriunde. fara sa trebuiasca sa platesti un pret prea mare( sufletul, familia si viata ta toata)
conteaza foarte mult ce fel de om esti. eu una nu as pleca. nu neaparat pt om, cat pt toate celelalte aspecte ale vietii mele de pana atunci.
Acest mesaj a fost editat de către creatza23: -
Uau, esti intr-o situatie cat se poate de nasoala.
Va trebui sa te gandesti foarte bine si sa alegi ceea ce iti doresti mai mult de la viata: o cariera de invidiat si mult mai multi bani sau o familie. Daca nu vei face alegerea acum, tot vei fi nevoita sa o faci mai tarziu. Un om cu o super cariera si ocupat pana-n gat cu munca nu va avea niciodata o viata personala/o viata de familie normala si fericita.
Nu cred ca te-ar ajuta foarte mult daca ti-am spune ce am face noi in locul tau. pentru ca fiecare suntem construiti diferit si am alege ceva in functie de scopul pe care il avem in viata. Unii poate ca ar prefera sa munceasca pe bani mult mai putini, sa lase orice super cariera la o parte pentru a fi alaturi de persoana iubita si a intemeia o familie care sa-i faca fericiti si impliniti, pe cand altii poate ar renunta la tot, mama, tata, sot - orice, ar calca pe cadavre si s-ar ingropa in munca pentru a ajunge cat mai sus si a avea multi bani.
Daca ma intrebi pe mine, cu siguranta nu as pleca, ci as sta alaturi de partener fara nici cea mai mica urma de regret. Atat timp cat ai o situatie decenta din punct de vedere material si poti sa duci o viata buna (fara griji), e mai mult decat suficient. Lucrurile materiale iti ofera satisfactii doar pe termen scurt, insa pe termen lung te vor plictisi sau transforma intr-un om avar si superficial care nu mai poate sa vada si sa simta lucrurile care chiar conteaza.
Nu stiu cum esti tu, dar eu peste ani sigur nu m-as simti implinit si fericit pentru ca am avut un job de invidiat si bani sa-mi cumpar mobila super scumpa, in defavoarea unei vieti frumoase de familie, plina de liniste, intelegere si iubire - cu momente frumoase si intamplari cat mai banale care imi vor ramane in gand si in suflet pentru tot restul zilelor.
Acest mesaj a fost editat de către ScorpioM: -
Eu am ajuns sa fiu recomandata de cineva pentru acest post, care este muuuuult peste ce as putea obtine eu la nivelul meu de experienta, in Bucuresti, mergand de capul meu la interviuri pentru pozitii similare. Am discutat cu cineva de la ei, s-au convins ca am calitatile profesionale care-mi trebuie ca sa ocup postul la ei, plus recomandarea. Daca as pleca de acolo mai devreme de 5 ani, trebuie sa-i despagubesc cu o suma foarte mare, asa prevede contractul. In momentul in care renunt la ce profesez acum, dusa sunt, nu ma mai pot intoarce aici, la postul actual, pentru ca e un drum foarte lung si nu se mai fac angajari de cativa ani. Daca inainte sau dupa cei 5 ani, renunt la postul din Suceava, la intoarcerea in Bucuresti vin cu un cv in care apare intr-adevar, experienta mea in acea pozitie, dar cine oare te angajeaza l conducerea unei institutii, asa,pur si simplu? Si ar insemna invariabir ruperea legaturilor cu prietenii, cu toti cunoscutii, e dificil sa relationezi la distanta si mi-ar fi destul de greu sa imi gasesc ceva repede si bine. Sau poate ma insel. Si in timp, posibil sa se strice si relatia din cauza distantei. Nu mai suntem atat de tinerei incat sa ne permitem sa dam pasarea din mana pe vrabia de pe gard, ne-am chinui mult prea mult in conditiile in care in prezent, nu prea putem sta departe unul de celalalt mai mult de o zi. Il iubesc atat de mult si ma iubeste si el cel putin la fel. Nu as vrea sa regret mai tarziu ca am alergat ca o disperata dupa niste bani, pentru ca avem cu ce trai, avem posibilitatea sa avansam profesional unde lucram, sunt posturi bune si platite decent, avem o casa, o masa, nu ne chinuim cu casa-n spate, putem sa ne intemeiem o familie fara probleme. La distanta, daca ar fi sa avem un copil, cum l-am creste? Ar fi groaznic sa trag numai eu si zice si el ca pana acum, nu a luat in calcul acest aspect, dar el nu ar pleca daca ar fi in locul meu, pentru ca m-ar pierde.
-
Ce vorbe mari
)Si ce se intampla daca,din anumite motive relatia nu mai merge?
Sau cand vor interveni certuri intre cei doi.
Sa nu vina sa spuna anumite persoane de pe forumul asta ca dragostea-i doar miere!
Mereu va fi asta un motiv de repros.
El de ce nu renunta la viata lui daca o iubeste asa mult?
De ce mereu femeile se sacrifica?
-
cldana said:si inca ceva alimari zici ca el are 36 de ani si tu 28 ..si cand va intemeiati o familie,peste 5 ani cand el va avea 41 de ani???nu crezi ca i-ar mai trece din tinerete?sa mai faci si un copil l varsta aia...in fine, gandeste bine si sfatuieste-te cu el,bafta!
Ce are? Acum se poarta.
Daca ar merge tatal la vreo ~50 de ani la sedinta cu parintii, probabil ca diriginta i-ar spune "Va rog frumos, am zis ca e sedinta cu parintii, nu cu bunicii."
. -
alimari123 said:Il iubesc atat de mult si ma iubeste si el cel putin la fel. Nu as vrea sa regret mai tarziu ca am alergat ca o disperata dupa niste bani, pentru ca avem cu ce trai, avem posibilitatea sa avansam profesional unde lucram, sunt posturi bune si platite decent, avem o casa, o masa, nu ne chinuim cu casa-n spate, putem sa ne intemeiem o familie fara probleme. La distanta, daca ar fi sa avem un copil, cum l-am creste? Ar fi groaznic sa trag numai eu si zice si el ca pana acum, nu a luat in calcul acest aspect, dar el nu ar pleca daca ar fi in locul meu, pentru ca m-ar pierde.
Ai idee cat de multi oameni fac sacrificii si se chinuie ani de zile cu rate la banci si lipsuri uriase doar pentru a avea o locuinta? Voi ziceti ca aveti 2 case, aveti joburi bune s.a.m.d. - de ce ati renunta la astea si ati risca viitorul unei relatii frumoase pentru mai multi bani?
Situatia era cu totul diferita daca erati saraci lipiti pamantului si nu ati fi avut de ales, insa asa...
Uneori trebuie sa stii cand sa te opresti si sa te multumesti cu ceea ce ai, nu sa vanezi mai mult...si mai mult...si mai mult. Din dorinta de a avea mai mult este posibil sa pierzi tot.

-
El nu renunta pentru ca nu stiu ce si-ar gasi acolo de munca, nu stiu daca i-ar oferi cineva in Suceava 4000 lei cat castiga el in Bucuresti.
Cu ce avem acum, putem trai decent. Dar daca intr-o buna zi se intampla ceva si raman singura?
Nu sunt vorbe mari, sunt planurile de viitor a doi oameni care considera ca si nu vor sa se mai desparta vreodata. Pentru cine nu ne cunoaste, suna a vorbe de soap opera, numai ca nici el si nici eu nu suntem oamenii sa facem afirmatii gratuite de acest gen sau sa dam din gura de dragul de a face ceva.
-
Cate ore s-ar impune. Teoretic ar fi 40 pe saptamana dar iti dai seama ca pot fi mai multe sau mai putine, dupa volumul de munca. E un serviciu solicitant, nu e ceva usor, se toaca niste nervi si la o adica, nu e batut in cuie sa ma tina 5 ani daca nu sunt multumiti de activitatea mea. De-asta si trebuie sa ma implic.
In afara de motivatia banilor, alta nu am. Nu cunosc pe nimeni in Suceava, am fost pe acolo doar in trecere. El lucreaza si in week-enduri si ar insemna sa ne vedem 2 week-enduri pe luna, celelalte fiind ocupate cu serviciul. Super naspa. Am discutat si ras-discutat. Mi-ar parea rau sa il pierd, sunt inebunita dupa el si e reciproc sentimentul.Mai degraba m-as ierta alegand sa raman, fiindca mi-e bine cum sunt, nu stau grozav dar nici rau si impreuna cred ca ne descurcam sa ne crestem un copil sau 2.