curaj
-
0 0buna ma numesc andreea si am nevoie de un sfat din partea voastra.Sunt impreuna cu iubitul meu de 3 ani, de 2 stam impreuna.Acum cateva luni am aflat ca m-a inselat inainte sa ne mutam impreuna.Eu lucrasem in strainatate inainte si am renuntam la job tocmai pentru a fi cu el.Nu e primul episod de genul din viata noastra, cand m-am intors in tara acum 2 ani (eram despartiti cat timp am stat eu acolo)el avea pe altcineva eu nestiind lucrul acesta ,am aflat abia dupa cateva luni.S-a despartit de ea dupa vreo luna sau doua iar eu am aflat dupa aceea.Mi-a spus ca ii era frica sa nu plec din nou si nici nu a vrut sa o faca pe ea sa sufere distantandu-se de ea pana cand s-au despartit,vrajeli abureli in fine.Am trecut peste, ne-am mutat impreuna si la cateva luni ii gasesc in telefon mesaje de la alta , de amor bineinteles.Am suferit enorm sa vad cum eu fac atat de multe sacrificii sa fim impreuna si lui nici ca ii pasa. Iar am trecut peste ca o fraiera si iar mi-am luat-o.Acum cateva luni am gasit pe o retea de socializare de-a lui mesaje cu diferite fete vroia sa-si dea intalnire cu ele si tot atunci aflasem ca m-a inselat inainte sa ne mutam impreuna.Am trecut si peste asta ,am suferit enorm dar cu timpul mi-am dat seama ca gresesc, ca eu nu merit asta si ca nu e corect ca eu sa ofer totul si sa primesc in schimb doar suferinta.Acum totul e ok intre noi, cel putin din partea lui nu mai are nici un fel de conturi de socializare in tel nu are nr de fete stiu ca nu calca stramb.In schimb eu nu sunt ok, imi pare rau ca am iertat prea mult ca m-am lasat calcata in picioare in ultimul hal.El are planuri serioase cu mine casatorie, copiii, in schimb eu parca nu pot sunt prea dezamagita as vrea sa pun stop acestei relatii insa nu am curaj,mi-e frica sa nu-mi para rau dupa , desi sunt constienta ca nici nu ar trebui sa privesc inapoi.Imi e si de familia lui care ma iubesc enorm si eu ii iubesc la fel mi-ar fi foarte dor de ei..De cand l-am iertat ultima data ma gandesc la lucrul acesta dar sunt prea nehotarata si imi lipseste curajul:(
-
ruri said:buna ma numesc andreea si am nevoie de un sfat din partea voastra.Sunt impreuna cu iubitul meu de 3 ani, de 2 stam impreuna.Acum cateva luni am aflat ca m-a inselat inainte sa ne mutam impreuna.Eu lucrasem in strainatate inainte si am renuntam la job tocmai pentru a fi cu el.Nu e primul episod de genul din viata noastra, cand m-am intors in tara acum 2 ani (eram despartiti cat timp am stat eu acol
el avea pe altcineva eu nestiind lucrul acesta ,am aflat abia dupa cateva luni.S-a despartit de ea dupa vreo luna sau doua iar eu am aflat dupa aceea.Mi-a spus ca ii era frica sa nu plec din nou si nici nu a vrut sa o faca pe ea sa sufere distantandu-se de ea pana cand s-au despartit,vrajeli abureli in fine.Am trecut peste, ne-am mutat impreuna si la cateva luni ii gasesc in telefon mesaje de la alta , de amor bineinteles.Am suferit enorm sa vad cum eu fac atat de multe sacrificii sa fim impreuna si lui nici ca ii pasa. Iar am trecut peste ca o fraiera si iar mi-am luat-o.Acum cateva luni am gasit pe o retea de socializare de-a lui mesaje cu diferite fete vroia sa-si dea intalnire cu ele si tot atunci aflasem ca m-a inselat inainte sa ne mutam impreuna.Am trecut si peste asta ,am suferit enorm dar cu timpul mi-am dat seama ca gresesc, ca eu nu merit asta si ca nu e corect ca eu sa ofer totul si sa primesc in schimb doar suferinta.Acum totul e ok intre noi, cel putin din partea lui nu mai are nici un fel de conturi de socializare in tel nu are nr de fete stiu ca nu calca stramb.In schimb eu nu sunt ok, imi pare rau ca am iertat prea mult ca m-am lasat calcata in picioare in ultimul hal.El are planuri serioase cu mine casatorie, copiii, in schimb eu parca nu pot sunt prea dezamagita as vrea sa pun stop acestei relatii insa nu am curaj,mi-e frica sa nu-mi para rau dupa , desi sunt constienta ca nici nu ar trebui sa privesc inapoi.Imi e si de familia lui care ma iubesc enorm si eu ii iubesc la fel mi-ar fi foarte dor de ei..De cand l-am iertat ultima data ma gandesc la lucrul acesta dar sunt prea nehotarata si imi lipseste curajul
Treci peste !! -
ruri said:buna ma numesc andreea si am nevoie de un sfat din partea voastra.Sunt impreuna cu iubitul meu de 3 ani, de 2 stam impreuna.Acum cateva luni am aflat ca m-a inselat inainte sa ne mutam impreuna.Eu lucrasem in strainatate inainte si am renuntam la job tocmai pentru a fi cu el.Nu e primul episod de genul din viata noastra, cand m-am intors in tara acum 2 ani (eram despartiti cat timp am stat eu acol
el avea pe altcineva eu nestiind lucrul acesta ,am aflat abia dupa cateva luni.S-a despartit de ea dupa vreo luna sau doua iar eu am aflat dupa aceea.Mi-a spus ca ii era frica sa nu plec din nou si nici nu a vrut sa o faca pe ea sa sufere distantandu-se de ea pana cand s-au despartit,vrajeli abureli in fine.Am trecut peste, ne-am mutat impreuna si la cateva luni ii gasesc in telefon mesaje de la alta , de amor bineinteles.Am suferit enorm sa vad cum eu fac atat de multe sacrificii sa fim impreuna si lui nici ca ii pasa. Iar am trecut peste ca o fraiera si iar mi-am luat-o.Acum cateva luni am gasit pe o retea de socializare de-a lui mesaje cu diferite fete vroia sa-si dea intalnire cu ele si tot atunci aflasem ca m-a inselat inainte sa ne mutam impreuna.Am trecut si peste asta ,am suferit enorm dar cu timpul mi-am dat seama ca gresesc, ca eu nu merit asta si ca nu e corect ca eu sa ofer totul si sa primesc in schimb doar suferinta.Acum totul e ok intre noi, cel putin din partea lui nu mai are nici un fel de conturi de socializare in tel nu are nr de fete stiu ca nu calca stramb.In schimb eu nu sunt ok, imi pare rau ca am iertat prea mult ca m-am lasat calcata in picioare in ultimul hal.El are planuri serioase cu mine casatorie, copiii, in schimb eu parca nu pot sunt prea dezamagita as vrea sa pun stop acestei relatii insa nu am curaj,mi-e frica sa nu-mi para rau dupa , desi sunt constienta ca nici nu ar trebui sa privesc inapoi.Imi e si de familia lui care ma iubesc enorm si eu ii iubesc la fel mi-ar fi foarte dor de ei..De cand l-am iertat ultima data ma gandesc la lucrul acesta dar sunt prea nehotarata si imi lipseste curajul
nu o sa-ti para rau la ceva ce nu mai merge.....daca ar fi mers si tu sa faci pasul asta as mai fii inteles.......... si oricum ar fi treaba ai sai tot te va mai iubi .......nu e un capat de lume........poti sa mai vorbesti cu ei chiar daca nu mai esti cu el........daca chiar sunt parinti , mai ales oamenii o sa te inteleaga.......