Mereu la 4 ace? (vorbind la figurat, desigur)
-
1 0Am o problema tampita, cu mama, si nu reusesc sa cad de acord cu ea. De fapt, nu stiu cum sa fac sa fie ca ea. Mama imi reproseaza ca nu ma aranjez destul, ca nu sunt mereu coafata, mereu la 5 ace si jumatate. Si intr-adevar, nu sunt mereu ca scoasa din cutie, am parul lung si de multe ori mi-l aranjez in coc prins cu o clama decenta, sau mi-l prind in coada. Fiind cald afara, nu prea imi suport parul peste fata, prefer sa-l tin cat mai departe de gat, de obraji, detest sa simt ca transpir si ca se lipeste de mine. Bineinteles ca mamei nu-i convine ca nu sunt tunsa scurt, nu sunt coafata mereu, nu sunt mereu la sacou, la camasa, se crizeaza cand ma vede in jeans si tricou ca arat ca un cersetor. Acum sunt cu un barbat destul de frumusel (care, probabil ca nu s-a indragostit de mine pentru cat de sleampata sunt ca femeie) si prima reactie a mamei mele, cand l-a cunoscut, a fost sa sara pe mine ca trebuie sa ma aranjez mai mult, sa ma frezez mai mult, ca o sa mi-l fure alta mai frumoasa. Ma dispera, nu mai suport. Am zis sa incerc sa-i fac ei pe plac, asta desi iubirea mea m-a vazut pana acum si cu machiaj si fara, de trezeste langa mine zilnic de cateva luni, deci cred ca a vazut deja ce are si stie daca-i place sau nu ce vede (si eu cred ca ii place :D ). In bunele mele intentii, cer sfaturi voua. Cum sa o multumesc pe mama? Cum sa ma coafez in fiecare zi, cum sa ma gatesc mereu, sa fiu zilnic si la orice ora fresh, pusa la punct pana-n cel mai mic si neimportant detaliu? Da, sigur ca sunt si eu om, sigur ca lucrez si eu ca oricare alta persoana, sigur ca vin obosita de la serviciu, fara chef, sigur ca seara adorm fara sa stiu cand, sigur ca ma trezesc cu parul valvoi. So, cum o multumesc pe mama? Capul nu mi-l pot taia, sa pun in locul lui altul. Bani de aruncat pe coafor zilnic nu am, merg sa ma tund,spal,coafez o data la 2-3 luni si adopt tunsori clasice, avand parul lung sau mediu de cand ma stiu. Fizic, arat ok, nici minunat, dar nici jalnic, mai fac sport, sunt proportionata bine, nu-mi atarna inca nimic. Cu toate asta, my boss inca ma considera o dezlanata, nu-i place fata mea. I-am spus ca asta sunt, asa m-a nascut, nu-mi pot schimba figura. Nu o multumesc sub nici o forma. Nu mi-e teama ca imi fura cineva iubitul, daca este sa plece de langa mine, va pleca, indiferent de cat de coafata sunt.
-
Pfoaa...daca era sa fiu cum ma dorea mama, trebuia sa umblu mereu in rochie, "grasa si frumoasa", pe tocuri, machiata si musai rujata (folosesc cel mult un gloss, dar nu e regula, de obicei uit).
Ghinion de nesansa, sunt mai degraba genul sportiv, imi plac hainele comode(jeans si tricou), nu ma sulemenesc in mod deosebit, parul liber, cum da firul ierbii sar in bascheti si nu mai ies din ei, pana pica frunza.
No, ce parere are mama, despre toate astea? Proasta, desigur! Si ce? Cainii latra, ursul trece..... -
Stiu ca imi doreste binele, cu toate ca e agresiva in felul in care stie ea sa puna problema. Si ma streseaza. Imi dau seama ca ar fi miunat sa fiu non stop impecabila, dar inainte de toate, sunt un om! Am zile in care mi-e rau, zile in care n-am chef si zile in care am chef, pierd si cate o ora numai sa-mi ondulez parul. De machiaj nu se pune problema ca rar ies din casa nemachiata. Problema ei e ca nu sunt mereu coafata si la sacou, pantaloni si camasa. Detest sa ma imbrac asa, ma imbrac uneori, destul de des, e adevarat. Nu e stilul meu preferat si in plus, am spus mereu ca daca o persoana ma place, ma place pentru personalitatea mea, nu pentru cat de frumos mi se aseaza buclele. Mama in schimb are o problema si chiar si acum, dimineata, am avut mare show cu ea ca "te-a vazut baiatul ala asa ciufulita! Uite cat de rau arati!!!!!!!!!!!!!!!!!!!"
jhghgghghgggg!!!! Imi vine sa-i scot ochii! -
Francesca, ar trebui sa ai o discutie cu mama ta pe ideea "sanatoasa si putin ciufulita si fara ruj" sau "impecabila, dar mult mai putin sanatoasa"

Eu am fost tare cocheta la viata mea, ma aranjam, machiam (cu tot ce trebuie, inclusiv combinatii de culori pe pleoape), coafam ( ma rog, singura, ca am avut si am si eu un par rebel si ondulat
) mai totdeauna, de ajunsesem sa nu ies nici la paine nemachiata
( ce a atras deci anumite anxietati
, lucrul asta nu e un lucru ok ).
Si petreceam foarte mult timp pe zi cu lucrurile astea, chiar daca eram obosita moarta
Nu eram tocmai o tipa foarte eleganta, nu e asta genul meu, dar nici nu aveam o pereche de adidasi ca lumea in garderoba
Insa acum cativa ani am avut o grava problema de sanatate, am fost rau, in spital, si mi-am dat seama ca greseam, ca am pierdut foarte foarte mult timp din viata cu lucruri pe care acum le cred superficiale, ca imi faceam aiurea nervi din cauza lor ( ca nu-mi statea cum trebuie parul, ca nu puteam iesi oricand sa ma duc la piata etc etc etc)
Acum sunt mult mai relaxata in privinta asta
....poate nu e cel mai bun lucru, dar asta simt eu
De machiat, ma machiez numai la job, si nici atunci foarte mult, ca inainte.
Iar in timpul liber prefer ( bine, inca mai exista ceva din problemele alea de sanatate
) stilul mai lejer, mai sport.
Stlul "la 4 ace" sau "foarte aranjata" cred ca le prinde pe cele care pot face asta in 2 timpi si 3 miscari, carora le este destul de usor si nu pierd mult timp cu asta (exista si femei cu astfel de talente). Nu mai vreau eu sa mor de osteneala si sa pierd timp pretios cu treburile astea
In ceea ce ma priveste, nu se merita.
-
Are ea un stres cu fetele de la banca, ii place cand le vede mereu la camasa, sacou si pantaloni si evident, imi scoate mie perii albi ca de ce nu arat si eu asa? Din fericire, pot sa ma imbrac la serviciu in jeans si tricou, inclusiv seful vine asa. Imi mai dau in petec cu un sacou sau o camasuta, nu foarte formal, desi ma simt ca un martian printre pamanteni.
Ma gandeam ca exista printre voi fete cu astfel de stil, sa-mi dea niste inside tips, sa o multumesc pe stesul sef. -
Locuiesti cu mama ta si cu tipul respectiv?
Sau cum e impartirea pe camere?
Daca reusesti sa te detasezi de ce-ti spune, sa ignori, e numai bine.
Daca nu, incearca o discutie cu ea.
Si mai spune-i ca frumusetea naturala, lejera, e mai apreciatata decat aia pusa la punct pana la ultimul fir de par. Plus camasa si pantalonii nu sunt la moda
Acest mesaj a fost editat de către AmeliEva: -
Francesca, eu aveam obiceiul sa-i raspund la intrebarile: " de ce nu porti si tu o fusta, ca n-ai bube pe picioare? de ce nu-ti faci ceva la parul ala si-l tii dezmatat asa? de ce nu porti si tu o rochita, ca fetele de varsta ta? de ce nu pui un pic de ruj pe buzele alea palide (??!!!)" cu : " n-are rost, ca m.am tot gandit! oricum sunt cea mai frumoasa!"

Pleca bombanind, despre cum nu iau eu nimic in serios, alea-alea, dar macar evitam alta ciondaneala
-
Da, eu locuiesc cu ai mei, pentru ca este un apartament suficient de mare, si de cateva luni, seara, vine sa doarma la mine si iubitul. Nu locuieste efectiv, vine cand are timp sau cand nu lucreaza, aproximativ 3 - 4 zile din saptamana. In rest, la el acasa. Eu nu merg la el ca nu ma suporta maica-sa.
-
Poate e timpul sa modifici intrebarea/problema (“cum sa o multumesc pe mama” ) ? Ea se comporta ca o mama autoritara cu fetita ei de 10 ani; dar tu ai viata ta acum, cu tine in centrul ei; nu mai esti fetita de 10 ani care cauta s-o multumeasca pe mami.
Nu stiu cit o poti schimba fundamental pe ea; poti cu siguranta sa modifici tabloul schimband pozitia din care raspunzi, modul cum reactionezi TU la ce face si spune ea. Ai o plaja mare de optiuni, mai mature sau mai imature : de la o ignora, pana la a-i explica nevoia ta de incredere si respect fata de viata ta de adult asa cum este ea; de la a-i explica ca tu esti ok si fericita asa, lucru care crezi c-ar trebui sa o bucure; pana la a-i tranti, putin santajist, ca regreti ca se consuma in negativisme plangand dupa o fiica ideala inexistenta, in loc sa se bucure cu/de fiica ei reala, cu o personalitate reala(si astimp vremea treceeee, snif, snif)
In orice caz, pentru orice reactii menite sa schimbe atitudini, recomand un calm olimpian, nu te lasa “agatzata” de replicile ei, nu intra in conflict si repeta ceea ce ai de spus calm si zambitor, precum un disc stricat cu un smiley desenat pe el

Acest mesaj a fost editat de către Arpagic: -
Offffffffffffffff!
Am epuizat de-a lungul timpului, intreaga plaja,Arpagic.
Am plecat de undeva de la nivelul santajelor, cand eram mai copil, cu bocete, isterii si altele (nu pentru ca refuz sa ma tund, ci pentru alte lucruri ceva mai importante), am trecut prin episoade de trantit usa-n nas, trantit telefonul in nas, plecat de-acasa, impacari, discutii de la om la om. Are momentele ei cand ma inteleg cu ea si ii pot explica faptul ca eu sunt destul de batrana incat sa imi aleg singura lucruri, sa iau singura decizii. Uneori accepta, alteori zici ca-i bantuita, asa face. Acum, cu look-ul meu, am ajuns la urlete, ca nu am mai rezistat eu, am urlat efectiv la ea sa ma lase in pace si sa-si vada de viata ei, e treaba mea cat de naspeta sunt. L-am speriat si pe iubitul care tocmai se incalta sa plece la serviciu. Bai, n-am vazut asa femeie!