Doar POEZIE

  •  
    • 7743 mesaje
    2 Iun 2013, 10:21
    6 1
    n-am vrut sa ridic praful de pe celalat topic .poezia trebuie ridicata din mizerie.
    eu una o ador si ma bucur sa descopar poezii noi,daca va place si voua, sunteti invitati sa postati ori sa savurati momentul la o cafea.
    extrageti sclipirile de frumos dar va rog frumos nu ridicati praful si aici. multumesc.


     

    Lada cu cântece
    de Benone Burtescu


    Așezată sub lumina de taină a unei ferestre
    Ședea lada mamei mele de zestre
    Și mai înainte ca tăcerea cea mare s-o tacă
    Fiindca ceva etern de frumos o grabea
    Mama, atat a apucat sa mai faca
    Sa rastoarne toate cantecele din ea
    In inima mea;
    Si fiindca le avea de la Dumnezeu
    Le-a trecut pe toate pe numele meu
    Iar eu le-am cantat pe numele ei
    Printre vrabii si miei
    Aburind oglinzile livezilor
    Din iia zorilor pentru bucuria amiezilor.
    Dar inima mi-era prea mica
    Si ochii prea mirati de bucurie si de frica
    Si cantecele-au dat pe dinafara
    Pe drumuri de tara, de netara
    Si mai ales pe drumuri fara de tara.
    Acum, desi aproape s-a-nserat
    Nu le-am terminat de cantat
    Ma rostogolesc prin lume ghemotoc
    Si parca-mi vine sa le-adun
    Si sa le pun in lada mamei mele de zestre,
    La loc,
    Sub fereastra aceleaisi tainice lumini
    In care vad imparatia trecand incet printre arini
    Sub salcia soaptei
    Unde miazaziua da binete miazanoaptei
    Sa ma-ntalnesc cu mama mea
    Si eu sa tac, sa cante ea.
    .........

     

    Cumpanire
    Benone Burtescu

     

    Călătorule om
    Nu te lăsa prins în mrejele indiferenţei
    Atras de farmecul unor ceasuri fugare
    Vor trece toate ca fulgerul de iute
    Mereu depărtare

    Nu zăbovi căutând fără rost
    Căci mai este puţin
    Până la marginea lumii
    Unde aşteaptă sfârşitul de cale
    Ieşi cât mai este vreme
    Din viziunea amăgirilor tale

    Nu fugi de tine însuţi
    Ci ai mereu conştiinţa trează
    Ca să nu te risipeşti
    Ca stropii de ploaie
    În bătaia vântului de amiază

    Şi nu te liniştii
    Gândindu-te că vei cuprinde necuprinsul
    Cu mult mai mult
    Dumnezeu şi-a desfăşurat peste toate
    Întinsul

    Nu te lăsa orbit de ochiul mulţimii
    Ca să nu-ţi putrezească ochii
    În orbitele lor
    Fă-ţi ochii din razele Orionului
    Şi vei prinde minunile universului din zbor

    Nu te lăsa asurzit de strigătul gloatei
    Urechi să-ţi faci
    Din vuietul planetei
    Din clopotele timpului
    Ce-ţi bat în memorie
    Obosite de atâta istorie

    Nu te avânta prea vesel la drum
    Ca să nu te-afunzi în ispite
    În nesfârşitele lor nisipuri mişcătoare
    Şi nici prea trist
    Ca să n-aluneci
    Împovărat de atâtea eroare

    De vei ajunge la răscruce
    Nu te grăbi s-apuci vreo cărare
    Aşteaptă mai întâi
    Să se nalţe pe boltă regele soare
    Căci altfel
    Vei intra în labirinturi întunecoase şi reci
    Fără să cunoşti vreodată
    Ale lumii poteci

    Apoi, când soarele s-o înălţa
    În mijlocul cerului
    Poţi să porneşti la drum
    - Drumul spre Cruce –
    Singurul drum
    Celelalte
    Vor fi doar iluzii deşarte
    Pentru puţin în scoarţa pământului săpate
    Fum.

    Şi după acestea, în sfârşit
    Călătorule om
    O fântână de adevăr de crezi că ai găsit
    Ascunde-o în adâncurile înţelepciunii
    Numai aşa va izvorî până departe
    Ca o mijire de lumină
    Vestindu-şi biruinţa peste întuneric
    Peste moarte.

    .........

    Nepotrivirea noastra de Benone Burtescu

    Tu fiecarei clipe-i storci savoarea,

    Eu prăpădesc vecia să cresc floarea.

    Tu fiecăruia îi ceri plăcerea,

    Eu umblu lumea să-i trăiesc durerea.

    Tu te opreşti sa guşti cât e de bine,

    Eu trec grăbit, nemulţumit de mine.

    Tu râzi acolo unde, să râda toţi se strâng,

    Eu peste miez de noapte mă lupt să nu mai plâng.

    Tu-ncerci s-aprinzi un foc din fiece scânteie

    Eu sting o vâlvătaie cu-n gest, cu o idee.

    Tu strângi ce ţi se dă, trăieşti printre oferte,

    Eu risipesc ce am, destinul să mă certe.

    Te muţi acolo unde-i consum de fericire,

    Eu meşteresc aici, la rostul de iubire.

    Şi vom rămâne-aşa, frumoasă neunire

    Tu arşiţa plăcerii, eu umbra de iubire.

    Şi vom rămâne aşa, poem fără cuvinte,

    Aprindere sublimă şi stingere cuminte.


     

  •  
    • 7743 mesaje
    2 Iun 2013, 21:02
    2 1



    Cei singuri
    Mihail Saulescu

    Cei singuri cu adevarat
    Nu sunt acei ce plâng câte-au pierdut;
    Dar cei pe care-un gând îndepartat
    Îi poarta prin necunoscut,
    Spre toti acei ce plâng câte-au pierdut...

    Cei singuri cu adevarat
    Sunt toti acei ce se pricep sa taca —
    Sunt cei ce merg si nu se mai opresc,
    Sunt cei ce duc sub haina lor saraca,
    Sub lutul omenesc,
    Secrete bogatii necunoscute —
    În alte lumi setosi sa le stramute...

    Cei singuri cu adevarat
    Sunt cei ce vad, sunt cei ce plâng ades,
    Nu pentru ei — dar pentru ce-au aflat,
    Nu pentru gândul lor neînteles —
    Dar pentru ce, mergând o viata 'ntreaga,
    Ei totus n'au putut sa înteleaga...

    Nu te gândi la scunda lor chilie!
    Chilia lor e sufletul lor mare!
    — Îi vezi trecând, si îi astepti sa vie;
    Îi vezi pierzându-se în departare:
    În orice parte sânt,
    Si 'nuntrul lor, duc un întreg pamânt!...

    În mijlocul oraselor traiesc!
    Si-orasele, cât sunt de framântate.
    Ei trec ca niste razletiti prin ele,
    - Fantastice corabii ne 'nfrânate,
    Ne 'nvinse de talazurile grele...

    Ei trec,
    Pe strazile ce furnica de lume,
    Pe ulite cu fabrici zgomotoase,
    Prin pietele mizeriei din lume...
    Ei trec —
    Nu stie nimeni, unde anume!
    Ei trec, ei trec — sunt acul grav ce coase
    Bucata cu bucata risipirea
    De petice din sufletul cel mare,
    Ne 'nchipuit, neasteptat, pe care
    Doar îl viseaza numai omenirea...
  •  
    • 7743 mesaje
    2 Iun 2013, 21:13
    2 0
    O aventura galanta
    Ion Pribeagu


    Într-o searã, pe la zece,
    N-a fost cald, dar nici prea rece,
    Am avut o aventurã,
    Nici cu Haike nici cu Surã,
    O conitã delicioasã,
    Nici urîtã, nici frumoasã,
    Si-am intrat cu ea în vorbã,
    Nici de Cosmos, nici de ciorbã.

    Avea ochii ca doi astri,
    Nici cãprui, dar nici albastri,
    Gura dulce, zîmbitoare,
    Nici prea micã, nici prea mare,
    Sînii, douã rîndunele,
    Nici prea mari, nici mititele,
    Si vorbind cu ea în soaptã
    Nici prostutã, nici desteaptã.

    Ne-am plimbat vreo cinci minute,
    Nici încet, dar nici prea iute,
    Discutînd ca la Geneva,
    Nici de-Adam si nici de Eva.
    Si-am ajuns la ea acasã,
    Nici prea’naltã, nici prea joasã,
    Locuintã minunatã,
    Nici murdarã, nici curatã.

    Mi-a dat o cafea usoarã,
    Nici prea dulce, nici amarã,
    S-a început sã se dezbrace,
    Nici încolo, nici încoace,
    I-am sorbit formele toate,
    Nici din fatã, nici din spate,
    Pielea-i cu miros de nalbã,
    Nici prea neagrã, nici prea albã.

    Avea talia subtiricã,
    Nici prea mare, nici prea micã,
    Brate albe, voluptoase,
    Nici subtiri, dar nici prea groase,
    Niste-îmbrãtisãri divine,
    Nici prea multe, nici putine,
    S-o sofa cu dungi banale,
    Nici prea tare, nici prea moale.

    Cum o sãrutam prin beznã,
    Nici pe nas si nici pe gleznã,
    Bate cineva la use,
    Nu-i nici unchi, dar nici mãtuse,
    Ci bãrbat-su, Smil din piatã,
    Nici cu cioc, nici cu mustatã,
    Dar cu un baston de mire,
    Nici prea gros, dar nici subtire.

    Inimioara mea pustie,
    Nu-i nici moartã, nu-i nici vie
    Simt un fior care mã trece,
    Nici prea cald, dar nici prea rece,
    Si cînd mã rugam – Prea Sfinte,
    N-am fost prost, dar nici cuminte,
    Doamne, scoate-mã din ladã,
    Nici în curte, nici în stradã,
    Deodatã usa scapã,
    Nici se sparge, nici se crapã,
    Si stã Smil ca un sihastru,
    Vãd nici verde, nici albastru.

    - Ce cauti aici? – Mã întreabã,
    Nici în pripã, nici în grabã,
    I-am spus, fãrã sã-mi dau seama:
    - Nici pe tata, nici pe mama!
    Ci astept, în tot minutul,
    Nici masina, nici serutul…
    …Si au curs bastoane în mine,
    Nici prea multe, nici putine!

    Restul n-are importantã,
    Nici spital, nici ambulantã,
    Stiu c-am stat trei luni jumate,
    Nici pe burtã, nici pe spate,
    De atunci mi-e viata rozã,
    Nici în versuri, nici în prozã,
    Si astept o aventurã,
    Ori cu Haike ori cu Surã.

  •  
    • 7743 mesaje
    2 Iun 2013, 21:31
    0 0


    Vorba aia
    Ion Pribeagu


    La numai 15 anisori,
    Aveam o crestere aleasa.
    În pension faceam furori,
    Dar eram tare rusinoasa.
    Si când cu Nicusor vorbeam,
    Mi-ardeau obrajii ca vapaia...
    T;iu minte, cât de mult roseam,
    Când îmi spunea de vorba aia.

    Într-o duminica, fiind cald
    Si cum vazduhul sta sa fiarba,
    M-am dus la gârla sa ma scald,
    Si mi-am pus hainele pe iarba.
    Dar Nicusor sta-n iarba strâns
    Si ma privea cum faceam baia,
    Mi-a fost rusine si am plâns,
    Fiindca-mi vazuse vorba aia.

    Prin Cismigiu, cu pas grabit,
    De la pension mergeam spre casa
    Si-un ofiter m-a urmarit,
    Spunându-mi dulce ca-s frumoasa.
    M-am rusinat si-am spus "merci"
    Si ca sa nu m-apuce ploaia,
    M-am dus la el acasa si...
    S-a întâmplat si vorba aia.

    Desi sunt rusinoasa rau,
    De toti baietii sunt curtata
    Si-alearga-n urma mea mereu
    Aproape Capitala toata.
    Si-n timpul verii, deseori
    Sunt la Constanta sau Mamaia,
    Petrec din noapte pâna-n zori
    Ca mult îmi place vorba aia.

    Zadarnic, muritor sarman,
    Vrei sa gasesti a vietii cheie!
    Popescu scrie un roman
    Fiindca iubeste o femeie.
    Aseara s-a-mpuscat Bebe,
    Aflând ca l-a-nselat Aglaia
    Si toate astea pentru ce?
    Ah, numai pentru vorba aia!...
  •  
    • 7743 mesaje
    2 Iun 2013, 21:31
    0 0


    Autoportret
    Ion Pribeagu


    Ca un savant din vremuri vechi
    Imi plimb prin cafenele mutra
    Am par in nas si in urechi
    Si-aduc putin cu Brahmaputra
    Mi-e capul bleg si lataret
    Picioare: doua prajine
    Si-un singur lucru am maret
    Si-mi pare foarte bine.

    Desi sint tont si fonf si slut
    Si am o masca incolora
    De cimpanzeu sau de mamut
    Toate femeile m-adora
    De sint urit si nataflet
    Si n-am nici muschi, nici intestine
    Un singur lucru am maret
    Si-mi pare foarte bine!

    Sint stirb si timp si am pistrui
    Si o alura imbecila
    In loc de nas, am un cucui
    Si-s cocirjat ca o gorila
    N-am simpatii si n-am dispret
    Si n-am nici maniere fine
    Un singur lucru am maret
    Si-mi pare foarte bine.

    Sint mare cit un napirstoc
    Si poti sa ma masori cu cotul
    Din loje, nu ma vad de loc
    Si in tramvai, ma pierd cu totul
    Si-asa cum sint de fleculet
    Incit ma poti in palma tine
    Un singur lucru am maret
    Si-mi pare foarte bine!

    Am trupul plin de vinatai
    Si pe chelie, fire crete
    Si am luat chiar premiu'ntii
    La un concurs de frumusete
    Si daca n-am profil semet
    Nici umeri lati, nici solduri pline
    Un singur lucru am maret
    Si-mi pare bine!

    Cind intru-n baie voluptos,
    Urmat de membrele-mi confuze
    Ma simt atita de frumos
    De parc-as fi ales de muze
    Ma oglindesc si-n mod glumet
    Ma felicit si-mi zic in mine:
    Un singur lucru am maret
    Si-mi pare foarte bine

    In fine sint un specimen
    Cum nu-i al doilea sub soare,
    Port pijama si port joben
    Si bataturi port la picioare
    De n-am la Academie jet
    Si n-am smaralde sau rubine
    Un singur lucru am de pret!
  •  
    • 69 mesaje
    2 Iun 2013, 21:55
    3 0
    Învaţă de la toate

    Învaţă de la toate, să ai statornic drum
    Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum
    Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi
    Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezi
    Învaţă de la soare, cum neclintit s-apui
    Învaţă de la piatră, cum trebuie să spui,
    Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci
    Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

    Învaţă de la toate, că toate sunt surori
    Cum treci frumos prin viaţă
    Cum poţi frumos să mori,

    Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
    Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,
    Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
    Învaţă de la ape, să nu dai înapoi.
    Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea.
    Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.
    Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
    Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti;

    Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.
    Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi;
    Învaţă de la vulturi, când umerii-ţi sunt grei.
    Şi du-te la furnică, să vezi povara ei...
    Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea,
    Învaţă de la soare, să ai blândeţea sa;
    Învaţă de la păsări, să fii mai mult în zbor,
    Învaţă de la toate, că totu-i trecător.

    Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci.
    Să-nveţi din tot ce piere - cum să trăieşti pe veci.



                 -Autor necunoscut-
  •  
    • 6599 mesaje
    3 Iun 2013, 01:06
    3 0
    Aminteşte-ţi! 

     ''De ce-ţi pleci ochii-n jos, mereu tăcută
    tot cercetând ceva de mult trecut?
    De ce privirea-ţi zboară, abătută?
    Ce taine te frământă,ce-ai pierdut?
    De ce te uiţi în urmă mai tot timpul?
    Pe cine-aştepţi, pe cine n-ai văzut?
    Nu mai zâmbeşti...de ce? E-atât de simplu
    E simplitatea-n care te-am ştiut.
    Râdeai cândva, ochii năşteau rubine...
    Unde te-ai dus, spre ce te-ai rătăcit?
    Ce pot să spun sa reînvii în tine
    Omul de ieri cu zâmbet împlinit?
    Te văd, te-aud, te-ascult şi nu pot crede
    Că tu eşti tu …cât de schimbată eşti!
    Pari ruptă din alt timp, un gând te pierde
    ce obligată pari să te priveşti!
    întoarce-te în vremea ce ţi-e boală
    de nu mai vrei sau nu mai ştii trăi
    să cazi cumva cu soarta la-nvoială
    şi vino înapoi când poţi zâmbi!
    Nu-ţi ponegri prezentul fără vină
    nu te îndepărta de viitor
    ridică-ţi ochii limpezi, cu lumină
    şi aminteşte-ţi : visele nu mor!
    Caută-ţi cerul ce te-aşteptă-n seară
    Să-i cânţi de dragoste, de zbor şi dor mocnit
    Găseşte-ţi visul şi visează-l iară
    nu-l zăvorî în lacrimi de argint!
    argintul viu al lacrimilor triste
    nu te ajută să trăieşti nicicum
    mai dă-i o şansă clipei să existe

    şi fii iar tu, cum nu te văd acum...''

     

    Autor:Mirela Campan

  •  
    • 7743 mesaje
    3 Iun 2013, 09:19
    0 0
    In urma ta
    Mariana Kabbout

    Zgârîi cu unghia-n urma ta, pământul,
    Fragede ierburi zic că sunt nebun...
    Orbecăind îmi lepăd azi veşmântul
    Şi-n hăul cu-al tău nume mai răsun...

    Nădăjduiesc să te găsesc oriunde,
    Chiar şi acolo unde nu ai fost...
    Dar cum să ştiu că liniştea te-ascunde
    În al meu gând lipsit de adăpost...?

    Pe urma ta mă văd ca-ntr-o oglindă,
    O şterg de praf … aievea mă privesc...
    Şi-mi cert iubirea, mâna să nu-ntindă
    Către ce-ai fost…un strop de mir regesc...

    Mi-ai curs destul, chiar prea destul prin vene,
    Ai ocolit pământul, să mă ai...
    Când noaptea evada fin printre gene
    Am înţeles de fapt că nu erai...

    E totul vid. Nici clipele n-au vreme
    Să rătăcească-n urma ta. Târziu,
    Citesc ce-am scris pe fine crizanteme,
    Nu eşti…mai sunt…ai fost…aş vreau să-ţi fiu...
  •  
    • 7743 mesaje
    3 Iun 2013, 09:35
    0 0
    Invidie
    de Evgheni Evtuşenko

    Îl invidiez
    Şi incă nimănuia
    N-am divulgat secretu-acesta grav.
    Ştiu,
    undeva un baieţaş există,
    pe care eu îl invidiez grozav.
    Îl invidiez,
    la trântă cum zvâcneşte, -
    eu n-am fost aşa simplu; şi voinic
    Îl invidiez
    în râs cum izbucneşte, -
    eu nu am râs aşa când am fost mic.
    De julituri şi de cucuie plin e, -
    eu - pieptănat frumos şi-aveam cărare.
    Pasajele
    sărite-n cărţi de mine,
    el nu le sare.
    E şi-aici mai tare
    Va fi de-o cinste fără de cruţare,
    pentru-adevăr şi bine va lupta.
    Unde-azvârleam condeiul:
    "Nu, nu face..."
    Va spune: "Face!"
    şi-l va apăsa.
    Când nodul nu-l descurcă
    -l taie-n zece,
    eu nici nu-l tai,
    şi nici nu-l descâlcesc
    Când el iubeşte
    dragostea nu-i trece,
    eu, ce mi-e drag, din nou nu mai iubesc
    Invidia-mi voi ascunde.
    Voi surâde.
    Mă voi preface că-s aşa, nătâng:
    "Doar trebuie şi unul să surâdă,
    Atunci când alţii ori lovesc ori plâng..."
    Dar orişicât un glas adânc insistă:
    Tu cu destinul tău,
    el cu-al său..."
    Nu pot uita: Un băieţaş există
    şi el va fi mai mult decât sunt eu.
  •  
    • 7743 mesaje
    6 Iun 2013, 12:01
    0 0
    Dor
    Radu D. Rosetti

    În Flandra ţară sângeroasă,
    Ne spun pribegii călători,
    Femeile scot ochii, noaptea,
    Plăpândelor privighetori.

    Şi mai frumos ca mai-nainte,
    Cu dorul veşnic de lumină,
    În trilurile lor suave,
    Privighetorile suspină.

    Poeţi, lumina vieţii voastre
    E visul magic de iubire;
    În dorul ei cântaţi voi jalnic,
    Ca ea nu-i alta să inspire.

    Iubiţi! Să n-aveţi însă parte
    Nicicând de-ai dragostei fiori!
    Ca s-o cântaţi, dorind-o veşnic,
    Sărmani poeţi-privighetori.


  •  
    • 11561 mesaje
    6 Iun 2013, 12:08
    1 0
    Când m-a privit întâia oară
    N-aveam nicio identitate;
    Un anonim de-o zi fugară…
    La braț c-un altu’… O zi ca toate.

    Când am zărit-o prima dată
    Mi-a stat și inima o clipă
    Să aibă timp… Ce minunată!!!
    … Dorea cu ea să se-nfiripă!

    M-a revăzut indiferentă
    Din nou, o seară la terasă;
    Surâzător d-impacientă
    Că o priveam?! Spunea; ”Mă lasă!…”

    Am căutat-o s-o văd iar
    Cum cauți raza-n întuneric
    De zâmbetu-i ca de cleștar…
    Cu trupu-i unduios, himeric…

    Într-un amurg, de-un colț de pleoapă
    Mi-a aruncat sleit șuvoi
    Să-mi fie nesomn; vis s-adapă
    Atinsul pur de buze moi…

    Am insistat ținând să-i murmur
    Din depărtare un jurământ;
    Dar n-a fost timp și-n gând îmi gângur
    Tot ce-aș fi spus într-un cuvânt…

    A revenit de-un bronz-sidef
    Sclipind un cald de dup-amiază
    Și parcă îngeri i-au dat chef
    Să-mi lunece un drog de rază…

    … Și-am asecat suflet din mine;
    M-am pierdut tot timid, inert…
    Încet mi-am stăpânit suspine
    Și m-am întors… Plecase, cert!

    Febril nopți-zile am căutat
    Și întâmplarea ne-a-ntâlnit;
    C-un gest m-a salutat…”Ratat!
    Salut! Vacanța s-a sfârșit!”…

    Eram în gară pe-o banchetă
    Cu ochii-n șine paralele;
    Ca un oștean fără muschetă,
    Tot răni zemând sub plânsă piele…

    E-o zi ca toate, îs singuratic
    Fugar, iubind o anonimă…
    Rămânând gândul nebunatic
    S-o port mereu suav, divină!…

    PS
    Am revăzut-o-n capitală
    Sublimă, c-un frumos student…
    Eu… Un timid, tobă de școală!
    În dragoste… un repetent!?!
    04.09.2011

  •  
    • 69 mesaje
    7 Iun 2013, 00:02
    1 0
    Trei lacrimi reci de călătoare

    Și-ai să mă uiți -

    Că prea departe
    Și prea pentru mult timp pornești!
      Și-am să te uit -
    Că și uitarea e scrisă-n legile-omenești.

    Cu ochii urmări-vei țărmul, topindu-se ca noru-n zare,
    Și ochii-ți lăcrima-vor poate
    Trei lacrimi reci de călătoare;
    Iar eu pe țărm
    Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
    Și-nțelegând că mi-ești pierdută,
    Te-oi plânge-n ritmul unui vers.

    Și versul meu
    L-o duce poate vreun cântăreț până la tine,
    Iar tu -
    Cântându-l ca și dânsul,
    Plângându-l, poate, ca și mine -
    Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
    Și-uitând că m-ai uitat,
    Vei smulge din cadrul palidului vis
    Întunecatu-mi chip,
    Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
    Și când din ochi lăsai să-ți pice
    Trei lacrimi reci de călătoare!

         Ion Minulescu
  •  
    • 6599 mesaje
    7 Iun 2013, 00:04
    3 0
    Cata iubire si poezie pe forumul asta..
  •  
    • 7743 mesaje
    7 Iun 2013, 11:16
    2 0
    cornely2929 said:Cata iubire si poezie pe forumul asta..

     
    da, e...cui nu-i place sa nu se uite, cornely.



    Vechi lied de dragoste

    Adrian Paunescu

     

    Un stingher,
    Alt stingher
    Nu pot face doi.
    Geru-i ger,
    Leru-i ler,
    Fara noi.

    Ninge sa desparta cifrele si mirii,
    unu si cu unu nu se mai fac doi,
    tabla adunarii, tabla înmultirii
    ne trimit acasa, singuri amîndoi.

    Si vor fi consilii de juris-prudenta
    si vom duce-n brate cositor topit.
    si voi scrie-o carte numai decadenta
    ale carei titluri au si-ncaruntit.

    Trec pe lînga tine tipatoare trenuri
    botezate-n templul prafuitei gari
    si de fiecare te-ndoiesti si tremuri
    si la geamul negru speriata sari.

    Cîte brazde tulburi pasul meu rastoarna
    în împotrivire vesnic sa ma scald
    dar acum, ca totul a intrat în iarna,
    vreau sa-ti fie bine, vreau sa-ti fie cald.

    M-ai uitat cu totul, nu te mai tin minte,
    n-am avut rabdare, n-ai avut noroc,
    între noi, femeie, nu au loc cuvinte,
    felinarul nostru a fost pus pe foc.

    Tu, îmblînzitoarea starilor de luna,
    tu, zamislitoarea starilor de gri,
    cum suporti întreaga liniste comuna,
    cînd erai nascuta spre a ma iubi.

    Unul si cu unu nu mai vor sa faca,
    nu mai vor sa faca niciodata doi,
    tabla adunarii tremura saraca,
    s-a mutat întreaga lume între noi…

    Umbre fara forme s-au urcat pe ringuri,
    vînturile iernii cauta raspuns,
    unu minus unu fac doi oameni singuri,
    unu minus unu, asta am ajuns.


    Acest mesaj a fost editat de către _Eva: 7 Iun 2013, 11:18
  •  
    • 4724 mesaje
    7 Iun 2013, 11:35
    0 0
    http://www.youtube.com/watch?v=KJcQQT_5Bfw



    sau .                  Mircea Dinescu ..        http://www.youtube.com/watch?v=F-3mHlwuE3M
  •  
    • 6599 mesaje
    7 Iun 2013, 11:36
    0 0

    Da' ce-am spus eu ca nu-mi place?

    Era o remarca nevinovata,pe care am facut-o din motive personale.

    E un topic frumos.

  •  
    • 69 mesaje
    7 Iun 2013, 16:47
    1 0
    Cu cât sunt mai aproape de cel din urmă ceas

    Cu cât sunt mai aproape de cel din urmă ceas
    Ce numai el scurtează mizeria umană,
    Cu-atât văd ce grăbit e al vremii ager pas -
    Şi să mai sper în vreme e amăgire vană.

    Spun gândurilor mele: Curând se va topi
    Ca neaua huma aspră a trupului. Nu mult
    Răstimp de-ale iubirii de-acum vom mai vorbi,
    Căci vine potolirea simţirii în tumult.

    Cu trupul deodată, speranţa se va duce
    - Ea care-atât ne-ndeamnă iluzii să nutrim -
    Şi lacrima, şi râsul, şi teama, şi mânia.

    E limpede cum printre păcatele năuce
    Şi sterpe, regăsită se nalţă omenia.
    Şi cum ades zădarnic oftăm şi suferim!

    Francesco Petrarca
  •  
    • 7743 mesaje
    14 Iun 2013, 09:49
    2 0
    Cu fiecare…
    de Victor Eftimiu


    Cu fiecare dintre cei
    De care moartea ne desparte,
    Murim si noi, lasand o parte
    In fiecare dintre ei.

    Imagini, ganduri, doruri, vise
    Adorm in stinsele priviri…
    Un cer intreg de amintiri
    Sub pleoapele pe veci inchise.

    …un alt prieten ne-a murit…
    Si-n ploaia rece, care bate,
    Urcam cu genele lasate
    Spre cimitirul linistit.

    Urcam a mortilor colina
    Si ne oprim. L-am ingropat…
    Un preot spune impacat
    Ca moartea-i vesnica lumina…

    Ne-ntoarcem tristi… Nepasator,
    Orasul sufletul ne fura
    Si-i graba, ranjet, teama, ura
    Si plans – in ochii tuturor.

    Si viata zilnica, haina,
    Ne fura iar, ne minte iar,
    Si tot ce facem e-n zadar…
    Invinsa fruntea ni se-nclina.

    Si-n vis de noua sarbatoare
    Ne incordam – si l-am uitat
    Pe mortul ce l-am semanat
    In urma noastra, ca pe-o floare….
  •  
    • 7743 mesaje
    14 Iun 2013, 09:51
    2 0
    Balada Iubirii
    Mariana Kabbout


    M-aşez iar la pian să-ţi cânt balada
    fără cuvinte ... Azi, ţi-o cânt din nou ...
    Mi-aleargă mintea printre alb şi negru,
    m-atinge printre clape un ecou...

    Ştiu c-am promis să n-o mai cânt vreodată
    doar am deschis pianul să-l privesc...
    Dar inima-mi nebună mai încearcă
    să-ţi spună printre note:”te iubesc”...

    Cui îi mai pasă de promisiunea
    ce am făcut-o-atunci când ai plecat?
    Îmi amintesc prea bine azi balada
    ce-n ea iubirea noastră a păstrat

    Pe clape răsunau notele-n noapte
    iar noi înlănţuiţi ca doi nebuni
    Valsam printr-o plăcere fără margini
    plutind prin galaxia cu minuni...

    Pe clapele stinghere astăzi zace
    tăcerea ce-a rămas în urma noastră...
    Nici notele nu par mai fericite,
    dorm într-o carte cu coperta-albastră

    Mai cânt balada azi ultima oară
    şi-mi amintesc o clipă-al ei cuvânt...
    Apoi închid pianul cu tristeţe
    şi mă prefac că nu mai ştiu să cânt...

  •  
    • 7743 mesaje
    16 Iun 2013, 09:37
    0 0
    Vasile Voiculescu, CLXXXIII

    Mereu cerşim Vieţii ani mulţi, aşa-n neştire,
    Ne răzvrătim, ne plângem de piericiunea noastră,
    Şi încă nu-nţelegem că fără de Iubire
    Se veștejeşte Timpul în noi ca floarea-n glastră;
    Rupt din eternitate, el vrea tărâm asemeni
    Din care-altoiul şubred să-şi tragă seva nouă;
    Noi îl primim cu gheaţă şi-l răsădim în cremeni,
    Când Dragostea-i unica vecie dată nouă.
    Ci-n van acum te mânii pe mine şi m-arunci,
    Minunile iubirii n-au stavile pe lume;
    Ca Lazăr la auzul duioaselor porunci,
    Oricând şi orideunde mă vei striga pe nume,
    Chiar de-aş zăcea în groapă cu lespedea pe mine,
    Tot m-aş scula din moarte ca să alerg la tine.


    Sa fiti iubite!/iubiti!