Mici nelamuriri
-
0 0Sunt nelamurita si in loc sa-mi caut raspunsurile acasa, iata-ma cerand sfaturi strainilor... dar sunt singura ca altfel se prezinta situatia din exterior, si recunosc ca am nevoie de cateva palme, sa ma trezesc ori ba.
Spun sa ma trezesc, deoarece am impresia ca dorm atunci cand ar trebui sa reactionez.
Desi ma aflu intr-o relatie matura, 2 oameni maturi, simt ca de la o vreme parca m-am intors in adolescenta.
Si asta pentru ca.. ba ii gasesc mail-ul deschis (pe care mentionez ca-l folosim la comun) unde observ ca ii scrisese unei individe ca are nevoie de o femeie,si ca s-a saturat de copile...
De la o vreme, incepe sa ia decizii de unul singur, plec acolo, fac aia si aia, eu neintrand in planuri. Lucru care pana acum nu se intampla deloc.
La o discutie serioasa pe care cu greu am adus-o, in care-l intreb de ce ma considera deodata imatura, imi spune ca eu gandesc prea in viitor, vazandu-ma nevasta si mama copiilor lui, lucru pe care el nu-l vede si lucru pe care o sa-l faca abia atunci cand o sa fie sigur ca e decizia perfecta.
Inteleg perfect, insa culmea, era sa avem un copil, atunci fiind chiar bucuros; sa numai spun ca de la bun inceput el era cel care facea astfel de planuri de viitor, pe care eu pe parcurs am inceput sa le cred, bineinteles.
Pana la urma am discutat fiecare lucru-n parte, iar el se bate cu pumnu-n piept ca ma iubeste si ca fara mine nu stie ce s-ar face, si desi stiu ca ma iubeste pt ca o simt, faptele lui din ultima vreme incep sa-mi demonstreze contrariul.
Discutand cu prietene si cunostinte, mi s-a spus ca sunt prea ingaduitoare,ca trec cu vederea aspecte peste care ele nu ar trece, si ca risc sa fiu cumva luata de "fraiera", el ramanand cu impresia ca orice ar fi, mie-mi trece imediat, si totul revine la normal.
Nu tin suparare, recunosc. Nu arat asta, desi in momentele alea explodez, in cateva ore mi-a trecut. In schimb ma macin interior,si-mi fac n'spe mii de scenarii. Rar deschid gura,rar spun ce am pe suflet si rar discutam serios despre ce se intampla.
Ma gandesc ca eu sunt de vina, ca sunt o persoana dificila cand vine vorba de comunicare. El e genul de barbat mai dur, lucru care pe mine mereu ma inhiba cand purtam discutii serioase, si renunt sa spun tot ce-am pe suflet, lasand sa treaca momentul si sperand ca o sa fie bine..
Stiu ca din exterior pare altfel, si ca eu oricat ma chinui nu gandesc destul de lucid incat sa stiu ce am de facut in continuare. -
LaurenRory said:Sunt nelamurita si in loc sa-mi caut raspunsurile acasa, iata-ma cerand sfaturi strainilor... dar sunt singura ca altfel se prezinta situatia din exterior, si recunosc ca am nevoie de cateva palme, sa ma trezesc ori ba.
Spun sa ma trezesc, deoarece am impresia ca dorm atunci cand ar trebui sa reactionez.
Desi ma aflu intr-o relatie matura, 2 oameni maturi, simt ca de la o vreme parca m-am intors in adolescenta.
Si asta pentru ca.. ba ii gasesc mail-ul deschis (pe care mentionez ca-l folosim la comun) unde observ ca ii scrisese unei individe ca are nevoie de o femeie,si ca s-a saturat de copile...
De la o vreme, incepe sa ia decizii de unul singur, plec acolo, fac aia si aia, eu neintrand in planuri. Lucru care pana acum nu se intampla deloc.
La o discutie serioasa pe care cu greu am adus-o, in care-l intreb de ce ma considera deodata imatura, imi spune ca eu gandesc prea in viitor, vazandu-ma nevasta si mama copiilor lui, lucru pe care el nu-l vede si lucru pe care o sa-l faca abia atunci cand o sa fie sigur ca e decizia perfecta.
Inteleg perfect, insa culmea, era sa avem un copil, atunci fiind chiar bucuros; sa numai spun ca de la bun inceput el era cel care facea astfel de planuri de viitor, pe care eu pe parcurs am inceput sa le cred, bineinteles.
Pana la urma am discutat fiecare lucru-n parte, iar el se bate cu pumnu-n piept ca ma iubeste si ca fara mine nu stie ce s-ar face, si desi stiu ca ma iubeste pt ca o simt, faptele lui din ultima vreme incep sa-mi demonstreze contrariul.
Discutand cu prietene si cunostinte, mi s-a spus ca sunt prea ingaduitoare,ca trec cu vederea aspecte peste care ele nu ar trece, si ca risc sa fiu cumva luata de "fraiera", el ramanand cu impresia ca orice ar fi, mie-mi trece imediat, si totul revine la normal.
Nu tin suparare, recunosc. Nu arat asta, desi in momentele alea explodez, in cateva ore mi-a trecut. In schimb ma macin interior,si-mi fac n'spe mii de scenarii. Rar deschid gura,rar spun ce am pe suflet si rar discutam serios despre ce se intampla.
Ma gandesc ca eu sunt de vina, ca sunt o persoana dificila cand vine vorba de comunicare. El e genul de barbat mai dur, lucru care pe mine mereu ma inhiba cand purtam discutii serioase, si renunt sa spun tot ce-am pe suflet, lasand sa treaca momentul si sperand ca o sa fie bine..
Stiu ca din exterior pare altfel, si ca eu oricat ma chinui nu gandesc destul de lucid incat sa stiu ce am de facut in continuare.Prima dovada de lipsa de respect: discutii cu o alta femeie ridiculizandu-te pe tine. E jignitor pana la dumnezeu.
A doua dovada de lipsa de respect: nu numai ca iti ridiculizeaza dorinta legitima de a avea o familie cu omul pe care-l iubesti, negandu-ti dreptul la dorinte, ci alege sa faca asta cu duritate daramandu-ti visurile pentru care el a pus primul samanta si le-a lasat sa rodeasca. E o batjocura de neacceptat pentru sufletul tau, mai ales maniera in care o face. Pun pariu ca daca te iei de el tot pe tine te va scoate vinovata ca ar trebui sa-i multumesti ca e sincer. Asta nu e sinceritate, asta e jucat pe degete si batut joc cu duritate.
A treia dovada de lipsa de respect: schimbarea brusca a comportamentului. Dintr-o data nu mai ai loc in planurile lui, insa cand ceri explicatii el te asigura ca te iubeste. Nu numai ca te inseala sau oricum si daca n-o face, si-a pierdut interesul, insa te mai si manipuleaza sa nu cumva sa reactionezi, pana cand nu-i este lui caldut sa scape de tine, asa ca-ti da ce vrei s-auzi dar se comporta conform intereselor lui. Asta e egoism si lipsa de iubire.
Imi pare rau sa vad prin ce treci, nu e drept, nu meriti asta. Stiu ca e un proces lung sa realizezi lucrurile astea fiindca momentan esti confuza pentru ca el te mentine confuza si nu stii de unde sa-ti aduni puterile.
Ce-ti face el tie e super egoist, suna cam asa:
Vreau o familie cu tine.. ah vrei si tu una? Pai fraero io nu vreau asta de fapt, revino-ti. Pana si cu alte femei fac misto de tine cat esti de copila ca pui botu'. Ah te iubesc si fara tine nu pot sta. Si uite ca stau fara tine facand planuri in care nu te mai includ. De ceeee??? Aaah taci si nu mai chestiona, ti-am zis doar ca nu pot sta fara tine.
Nu meriti asta. REPET: NU MERITI ASTA.
-
trili said:daaa, te iubeste, dar nu esti mama puradeilor lui
, sta cu tine numa pana o intalneste pe ACEEA, aia de o sa ii dea puradeii.Of... doamne.
Exact asta am si eu in cap. Si daca-i spun asta o sa-mi spuna ca pot sa fiu eu aia numai sa fie el sigur ca o sa mearga pefect, sunt sigura..
In ultima noastra discutie mi-a dat cumva de inteles ca prea suntem non-stop impreuna. Acum e plecat in delegatie de cateva zile,si ma gandeam ca a picat la tanc,ca o sa-i prinda bine sa mai stea si singur, ca eu asa am inteles ca vroia. In schimb, ma tot suna sa-mi spuna ca tare urat ii mai e singur si ce mult ii lipsesc.
Tot ce face cu ce spune incepe sa se dea cap in cap, si eu ma consum la fiecare cuvant si gest, fara sa mai inteleg nimic.
Si sa mor de stiu cum sa procedez sau ce am de facut..
-
LaurenRory said:Sunt nelamurita si in loc sa-mi caut raspunsurile acasa, iata-ma cerand sfaturi strainilor... dar sunt singura ca altfel se prezinta situatia din exterior, si recunosc ca am nevoie de cateva palme, sa ma trezesc ori ba.
Spun sa ma trezesc, deoarece am impresia ca dorm atunci cand ar trebui sa reactionez.
Desi ma aflu intr-o relatie matura, 2 oameni maturi, simt ca de la o vreme parca m-am intors in adolescenta.
Si asta pentru ca.. ba ii gasesc mail-ul deschis (pe care mentionez ca-l folosim la comun) unde observ ca ii scrisese unei individe ca are nevoie de o femeie,si ca s-a saturat de copile...
De la o vreme, incepe sa ia decizii de unul singur, plec acolo, fac aia si aia, eu neintrand in planuri. Lucru care pana acum nu se intampla deloc.
La o discutie serioasa pe care cu greu am adus-o, in care-l intreb de ce ma considera deodata imatura, imi spune ca eu gandesc prea in viitor, vazandu-ma nevasta si mama copiilor lui, lucru pe care el nu-l vede si lucru pe care o sa-l faca abia atunci cand o sa fie sigur ca e decizia perfecta.
Inteleg perfect, insa culmea, era sa avem un copil, atunci fiind chiar bucuros; sa numai spun ca de la bun inceput el era cel care facea astfel de planuri de viitor, pe care eu pe parcurs am inceput sa le cred, bineinteles.
Pana la urma am discutat fiecare lucru-n parte, iar el se bate cu pumnu-n piept ca ma iubeste si ca fara mine nu stie ce s-ar face, si desi stiu ca ma iubeste pt ca o simt, faptele lui din ultima vreme incep sa-mi demonstreze contrariul.
Discutand cu prietene si cunostinte, mi s-a spus ca sunt prea ingaduitoare,ca trec cu vederea aspecte peste care ele nu ar trece, si ca risc sa fiu cumva luata de "fraiera", el ramanand cu impresia ca orice ar fi, mie-mi trece imediat, si totul revine la normal.
Nu tin suparare, recunosc. Nu arat asta, desi in momentele alea explodez, in cateva ore mi-a trecut. In schimb ma macin interior,si-mi fac n'spe mii de scenarii. Rar deschid gura,rar spun ce am pe suflet si rar discutam serios despre ce se intampla.
Ma gandesc ca eu sunt de vina, ca sunt o persoana dificila cand vine vorba de comunicare. El e genul de barbat mai dur, lucru care pe mine mereu ma inhiba cand purtam discutii serioase, si renunt sa spun tot ce-am pe suflet, lasand sa treaca momentul si sperand ca o sa fie bine..
Stiu ca din exterior pare altfel, si ca eu oricat ma chinui nu gandesc destul de lucid incat sa stiu ce am de facut in continuare.
mie un lucru mi se pare sigur:tu nu te potrivesti cu omu asta ,nu e el alesul tau,chiar daca tu te incapatinezi sa crezi asta
de ce zic asta?...pentru ca daca el ar fi alesul tau,comunicarea cu el ar trebui a fie o placere,el ar trebui sa fie ca cel mai bun prieten al tau,cu care sa poti vorbi deschis depre orice si sa iti deschizi sufletul...pe cand masca lui de om dur e o sarada ,un teatru la care ar trebui sa-ti dai seama ca nu-i pasa de sentimentele tale,si ca nu vrea sa se implice..
te agatzi de un om incompatibil tie,lasa-l sa plece sa-si gaseasca una pe masura duritatii lui,iar intr-o zi,alesul tau va aparea cand te astepti mai putin -
Stii cum se spune in popor taie mata in doua si spune-i clar ca te-ai saturat, ca vrei un sens in viata, spune-i TU ca el este imatur si nepregatit pentru viitor si da-i timp scurt de gndire, ori la bal ,ori la spital.E pacat de anii care trec si nici ca se mai intorc, in fond cine stie unde iti este jumatatea si tu pierzi timpul cu un neterminat, iti doresc sa fii fericita si sigura pe tine!
-
RodicaRodi said:Stii cum se spune in popor taie mata in doua si spune-i clar ca te-ai saturat, ca vrei un sens in viata, spune-i TU ca el este imatur si nepregatit pentru viitor si da-i timp scurt de gndire, ori la bal ,ori la spital.E pacat de anii care trec si nici ca se mai intorc, in fond cine stie unde iti este jumatatea si tu pierzi timpul cu un neterminat, iti doresc sa fii fericita si sigura pe tine!
Multumesc, si eu imi doresc sa fiu mai sigura pe mine dar stau cam prost la capitolul asta..
Cred ca e momentul sa pun piciorul in prag, desi habar nu am cum o sa fac asta. Mai am o zi la dispozitie sa ma gandesc pana se intoarce el, macar sa stiu cum sa procedez din prima.. -
Micile tale nelamuriri sunt monstruos de mari

La fel cum spune trili, zic si eu. Va sta cu tine fix pana ce va intalni o demoisela "perfecta" moment in care iti vei lua un flit de nu o sa te vezi.
Ce as face sa fiu in locul tau: in momentul in care se intoarce din delegatie i-as spune ca am nevoie de o pauza, imi caut casa si via.
Nici n-as mai sta sa iau lucrurile ca atare...de ce pusca mea sa-mi irosesc anii si tineretea cu un asemenea individ?
Ce te tot cramponezi de ce rahat iti zice el? El iti spune niste baliverne, nu are nici urma de respect pentru tine, relatie etc (asa cum bine puncteaza out) si tu intorci pe o parte si pe alta balivernele astea pana o sa te trezesti cu curu-n balta.
Cand o sa inteleaga lumea ca, majoritatea nu au tupeul sau taria sa spuna lucrurilor pe nume si sa ia decizii radicale? Pana la urma, de ce ti-ar spune in momentul asta? Mai mult ca sigur esti gospodina, ii speli chilotii si-i mai si dai moca cate o bucata de putza. Pana apare alta esti perfecta.
Inca ceva...raspunsuri sincere si clare este evident ca nu vei gasi acasa. Nu te afli in compania unui barbat suspect de sinceritate, tarie, corectitudine. Nu in avantajul tau.
Acest mesaj a fost editat de către teatea: -
Eu ma mir ca esti atat de calma.
Daca as fi fost in locul tau, cand s-ar intoarce madarfacaru', as avea bagajele facute + as fi imbracata super mega sexy (sa moara madarfacaru'). I-as spune pe un ton cat se poate de agresiv ca m-am saturat de cacaturile lui, ca are un comportament imatur si ca vrei un barbat adevarat, nu o puta bleaga si schimbatoare asa cum e el.
Dupa ce madarfacaru' s-ar trezi din soc si ar incerca sa-ti spuna ceva, l-as ignora complet si as pleca.
Daca stai in casa lui, pleci de acolo.
Daca el sta in casa ta, pleci undeva in vacanta (ii specifici ca pleci sa te relaxezi, departe de javre) si ii dai termen ca pana te intorci sa-si mute tartita din casa ta.
Eventual, la plecare, ai putea sa-i introduci si un "Hai, mars!"