Propunere indecenta si Pact cu diavolul
-
0 0Dragelor, am o dilema mare. Prietena mea, casatorita de 2-3ani cu un avocat. Teoretic, dragostea mare, vreau sa spun ca amandoi par ca se iubesc. Singura problema ca ea si socrii ei (parintii baiatului, mai precis tatal) nu se inghit reciproc, totul pornind de la faptul ca socrul ei e o persoana extrem de incapatanata (ca sa ma exprim delicat) care a incercat sa se impuna in casnicia lor.
Recent, socrul ii face o propunere fiului: el ar dori sa-i cumpere baiatului un apartament (cu credit bancar), i-ar achita avansul, i-ar da si cate 1000 euro pe luna pana la achitarea si mobilarea lui dar nu poate face un credit pt ca are deja 64 de ani si nu ar vrea sa faca acest lucru in numele fiuului pt ca nu ar vrea ca "iubita" nora sa poata beneficia de ceva in urma unui eventual divort, desi cei doi chiar se iubesc, fata nu a gresit cu nimic vis-a-vis de baiat ci doar nu a acceptat stilul autoritar a socrului.
Din discutia celor doi (tata si fiu) se naste ideea ca fata si baiatul ar putea divorta la notar, dupa 30 de zile de la prima infatisare ar trebui sa se prezinte din nou pt a confirma divortul, moment in care se vor demara procedurile. Dupa achizitionarea apartamentului cei doi ar urma sa se recasatoreasca.
Acum, prietena mea e bulversata total, aproape anesteziata; sotul ei e extrem de incantat de idee, deja cauta apartamente, deja se intereseaza la banci o roaga sa mearga cu el sa vada ce i-ar placea si unde.
Cei doi au salariu: ea 2500 in mana, el 2400 in acte (in mana ia mai mult dar ei nu i-a spus niciodata cat). Ea a incercat sa-l convinga si anterior sa-si faca credit comun pt un apart dar el refuza ideea motivand ca asta le-ar schimba stilul de viata, ca nu ar mai putea sa-si faca mofturile. Cei doi nu locuiesc la socri (desi spatiu ar fi dar tensiunea resimtita de ea e f mare) ci in apartamentul parintilor ei pe care acestia l-au cumparat pt ea si sora ei care lucreaza in strainatate si care nu se va intoarce in tara dar intelegerea a fost ca acest apart sa se imparta doar dupa ce nu vor mai fi parintii ei.
Fata a mers la notar si a semnat gandindu-se ca, in final, cel mai bun lucru e ca va fi divortata. Acum e in stare de soc, i se pare stupid ceea ce se intampla, oscileaza intre dorinta de a ramane cu el pt ca-l iubeste si gandul ca ar trebui totusi sa se desparta si in fapt pt ca nu mai are deloc incredere in el si se simte ranita, tradata si dezamagita.
Voi ce parere aveti?
PS Da, este vb de mine, dar mi-e tare greu sa povestesc lucrul asta la persoana intai. -
nu avea incredere intr-un om incapabil sa gandeasca in interesul amandorura.
Acest mesaj a fost editat de către scanteie: -
Doamne, Scanteie, asteptam si raspunsul tau pt ca te-am citit de atatea ori. Tu esti f elocventa, dar cum sa-i explic lucrul asta lui, care imi spune ca e in interesul nostru sa facem asta? Ca noi, doar si asa vom ramane impreuna si vom avea copil impreuna (nu, nu-s insarcinata, daca as fi, as avorta, asta simt acum). De fapt, cred ca nu are rost sa incerc sa-i explic, asta este trebuie sa ma impac cu idea ca suntem altfel structurati...
Doare atat de tare totul... -
_Eva said:eu nu m-as mai casatori cu el.
familie fara acte si-mi pun si eu deoparte, pentru la o adica, nu?
as zice mai multe da nu vreau sa jignesc cumva, ai destule pe suflet.Eva, draga, mai degraba spuneti tot, poate o sa vad lucrurile mai clar, acum sunt si orbita de sentimente... poate o sa reusesc sa iau o decizie.
Ca raspuns la intrebarea ta: nu, se presupune ca dupa minunata achizitie ne casatorim imediat dar banii mei raman banii mei si cica nici el nu ar pune nimic din venitul lui, ca "sa puna taica-meu, ca de aia are un singur baiat". Bine, nu-s atat de proasta incat sa cred asta, mai ieri imi spunea ca treb sa-i vina o suma buna de bani pe care ar baga-o in achitarea apartamantului...eu nici nu am mai dat replica, oare mai avea sens sa-i explic ca veniturile lui si ale mele ar trebui sa intre la bugetul comun? Ala care se presupune ca ar trebui sa ramana neafectat? Din care el ar vrea acum sa achite un apartamant luat de "tati" pe numele lui? -
Idrys, pot doar sa-mi imaginez ce-i in sufletul tau acum, imi pare tare rau, ia o imbratisare de-aici.
Cat priveste faptul ca te simti ranita, ai tot dreptul. Nu-l stiu pe sotul tau, dar sa zicem ca el CHIAR te iubeste si crede la modul sincer ca asta e cea mai buna optiune pentru amandoi, nu numai pentru el, pentru ca atat de limitata e gandirea lui, tu ai in continuare dreptul de a nu accepta asta.
Permite-mi sa ma repet: esti TOTAL INDREPTATITA sa ai alte valori decat el si alte asteptari de la cuplul vostru. Asta nu te face materialista si daca asteptarile tale sunt (evident) altele decat ale lui, e pan ala urma o lupta care renunta la ceea ce e mai bine pentru el in numele celuilalt. Exercitiul zilnic al casniciei, as zice.
El mi se pare ca a luat deja decizia daca o sa fie el cel care renunta la avantajul lui pentru cuplul vostru. El isi asigura bunurile, e o decizie in sine. Tu acum esti in postura de a raspunde, intai fata de tine si fara nicio justificare in fata nimanui, nici macar a lui, daca esti TU dispusa sa renunti la asteptarile pe care le aveai de la iubirea lui pentru tine tinand cont ca el n-a facut asta. -
trili said:acum e vorba de un apartament, data viitoare ...........
dobitoc om.
cred ca ti a dovedit cam cat de mult te iubeste, apartamentul ala valoareaza mai mult decat tine in ochii lui.
sincer, imi pare rau.
Trili, la asta m-am gandit si eu...Ma gandesc la orice in perioada asta si sar de la o extrema la alta.
Si totusi noaptea il tin in brate. Si mi-e dor sa ma uit la el cum ma uitam la inceput.
-
Milady, multumesc. Cred ca imi doresc sa aud opiniile cat mai multor OAMENI si imi face bine sa-mi vars amarul.
Outofhere, eu credeam pana acum ca ma iubeste pt ca e dependent de prezenta mea, de mine, imi simte lipsa, daca ar fi dupa el m-ar lua cu el peste tot...Azi ma mangaia pe par si mi se parea ca se uita cu atat de multa dragoste la mine (mereu se uita asa si mereu se gudura pe langa mine). Dar ajung la concluzia ca eu confund dragostea cu dependenta. Poate ca e doar dependent de mine si atat.
De un lucru sunt convinsa: el chiar crede ca a luat cea mai buna decizie pt noi.
Pt cine si-ar fi pus intrebarea: nu m-a inselat niciodata, exclude pur si simplu idea asta. I se pare revoltatoare. Dar eu acum ma simt ca si cum as fi fost inselata.
Nu ma pot vinde pe un pumn de arginti.
Acest mesaj a fost editat de către idrys: -
Idrys, intelg ca deja ai semnat la notar, sunteti ca si divortati e chestiune de timp.
nu m-as mai casatori cu el,materialismul asta sa nu duca la destramarea casniciei...si n-as mai baga bani in apartamentul baiatului si as trage tare sa-mi cumpar o garsoniera pe care s-o inchiriez..
e nemernicie ce face el.daca ati veni din 2 casnicii, cu ceva averi, da, fiecare cu a lui dar asa, sa divortati ca sa se puna el la adapost...si tu?
cred ca se putea face altfel, la notar stipulat ca banii de avans sunt donatie de la taticu, la un eventual divort il despagubeai tu cu mai mult de jumate..da deh.
si eu ca atatea altele,am primit bani cand am facut casa si una alta de la ai mei si n-am tinut cont, eram familie si n-a contat la tribunal.tot jumatate i-am dat.
asta e, macar stii cu cine te-ncurci.
socrul dicteaza, banul primeaza se duse nabii romantismu..
Acest mesaj a fost editat de către _Eva: -
Trili, nu esti insensibila, la asta m-am gandit si eu, sa stii. Intr-o scurta nebunie mi-a trecut prin cap sa accept circul asta de doi bani si sa-i scot peri albi la mobilarea apartamentului si la pretentii, cu atat mai mult cu cat sotul meu mi-a zis ca trebuie sa-l support acum, pana e totul gata si dupa aia nici nu trebuie sa-l mai vad (si asta spune multe, nu? ) Dar nu ma tin nervii, nu are sens (ca are oricum o gandire stupida (asta ca sa fiu finuta) si in final stau si ma intreb de ce sa merg mai departe langa cineva in care nu am incredere? Sa privesc cu suspiciune orice propunere mi-ar face?
Ironia sortii vis-a-vis de pretul cu care m-am vandut (vorba vine, ca deocamdata tare inclin sa cred ca nu pot merge mai departe): nici macar nu stiu, urmeaza sa vada cat ii da credit banca, ce avans poate sa dea, daca in final chiar ar putea sa se tina de cuvant si sa faca ce a zis...prostii din astea. Eu, oricum, nu cred. Cu urma de luciditate pe care o mai am, nu e exclus ca sa spuna la un moment dat ca nu mai poate sau ca poate mai putin si sa ma inham eu mai departe la un credit desi sotul meu (pardon, fostul meu sot, desi cica legal inca suntem casatoriti, ha-ha) a spus ca intr-un asemenea caz i-ar spune ca el nu va contribui (desi nu cred) si pierde socrul meu toti banii investiti. Doamne! Cand scriu chestiile astea imi dau seama ce sarada ordinara este toata treaba asta.
Acest mesaj a fost editat de către idrys: -
Eva, asa-i, se putea si altfel, desi stii cum a fost: taica-su I-a oferit momeala si el a inghitit-o cu totul!
Ah! Ca sa aflu acum de la o amica faptul ca se putea merge la notar si puteam da o declaratie ca in cazul unui divort nu am nicio pretentie la nenorocirea aia de apartament. Totusi, ma gandesc ca asta ar trebui sa o stie si un avocat cu o pregatire mai slaba, nu? Bine, nu ca asta ar fi indulcit prea mult situatia, dar faza cu divortul m-a zdruncinat rau de tot.
Acum am momente cand ma umfla plansul, bocesc, ma tanguiesc, dar nu e descarcarea aia adevarata. Aia se va intampla dupa ce voi fi divortata cu adevarat.
Acest mesaj a fost editat de către idrys: -
Fereasca Dumnezeu sa fii bolnava sau sa ai ceva probleme ca el te lasa primul, imatur, ipocrit, insensibil dar norocos sa fie iubit totusi....viata bate telenovela.Mai bine vezi-ti de drum si inchide usa acestui episod nefericit, deschide alt capitol si capul sus pari o tipa ok, cu bun simt si poti avea alta sansa , nu-ti irosi viata pentru ca nici o banca nu-ti va da anii inapoi pierduti, iti doresc sa fii fericita!
Acest mesaj a fost editat de către RodicaRodi: