Izolata fara voie

  •  
    • 13 mesaje
    12 Mai 2013, 20:17
    0 0
    Seara buna!

    Vreau sa va provoc la o discutie, poate nu sunt singura care trec prin asa ceva si sper sa gasesc o solutie.
    Sunt angajata intr-o institutie de mai multi ani unde zilnic ma vad cu aceleasi colege (90% femei) si unde comunic la nivel de colegialitate sau chiar mai putin cu unii. Eu ma consider un om normal si mi se par "anormale" lucruri pe care le vad la altii...exemplific: "nu ies seara tarziu ca am discutii cu mama desi tipa are peste 40 de ani", "ma spal doar sambata", " ma intalnesc cu X doar daca am ceva de folosit de la ea/el", " nu invit niciodata pe nimeni la o cafea, o prajitura dar nu refuz cand sunt invitata", " nu misc masina cu saptaminile din locul de parcare de teama ca mi-l ocupa altcineva" si lista poate continua.
    Nu am avut niciodata prieteni multi dar si cei putini i-am pierdut, au plecat din oras, din tara, distanta a facut relatiile noastre inexistente acum. Am incercat o vreme sa accept genul de persoane descrise mai sus dar nu merge. Poate nu sunt eu normala pentru ca imi place natura mai ales acum in mai cand nu vreau sa ratez o ocazie pentru salcamii infloriti, castani si mai apoi tei, ca ador teatrul, opera, ca imi place sa stau la o terasa sau sa merg la sala. Dar toate astea, in limita timpului disponibil am ajuns sa le fac singura. Ma sperie aceasta situatie. Ar trebui sa "provoc" situatii noi care sa-mi aduca noi oameni in viata.
    Cum/ce sa fac sa nu mai fie asa?
  •  
    • 1225 mesaje
    12 Mai 2013, 22:16
    0 1
    Un prieten/partener/soţ cu care să " ieşi " nu ai ?
  •  
    • 687 mesaje
    12 Mai 2013, 22:30
    0 0
    delicious_red said:Seara buna!

    Vreau sa va provoc la o discutie, poate nu sunt singura care trec prin asa ceva si sper sa gasesc o solutie.
    Sunt angajata intr-o institutie de mai multi ani unde zilnic ma vad cu aceleasi colege (90% femei) si unde comunic la nivel de colegialitate sau chiar mai putin cu unii. Eu ma consider un om normal si mi se par "anormale" lucruri pe care le vad la altii...exemplific: "nu ies seara tarziu ca am discutii cu mama desi tipa are peste 40 de ani", "ma spal doar sambata", " ma intalnesc cu X doar daca am ceva de folosit de la ea/el", " nu invit niciodata pe nimeni la o cafea, o prajitura dar nu refuz cand sunt invitata", " nu misc masina cu saptaminile din locul de parcare de teama ca mi-l ocupa altcineva" si lista poate continua.
    Nu am avut niciodata prieteni multi dar si cei putini i-am pierdut, au plecat din oras, din tara, distanta a facut relatiile noastre inexistente acum. Am incercat o vreme sa accept genul de persoane descrise mai sus dar nu merge. Poate nu sunt eu normala pentru ca imi place natura mai ales acum in mai cand nu vreau sa ratez o ocazie pentru salcamii infloriti, castani si mai apoi tei, ca ador teatrul, opera, ca imi place sa stau la o terasa sau sa merg la sala. Dar toate astea, in limita timpului disponibil am ajuns sa le fac singura. Ma sperie aceasta situatie. Ar trebui sa "provoc" situatii noi care sa-mi aduca noi oameni in viata.
    Cum/ce sa fac sa nu mai fie asa?





    Nici eu nu am prietene pt simplul fapt ca nu sunt pe aceeasi lungime de unda cu ele.
    Ele sunt fashioniste, stau 3 ore sa se aranjeze, inca 2 ore sa isi aleaga haine, subiectele lor preferate sunt, haine, haine, haine, genti, cat de nasoala e tipa aia etc etc etc.
    Eu sunt genul mai naturala, arunc o fusta si o bluza pe mine, o rochita, o pereche de blugi si un tricou si I am off to go.
    Asta e genul tau, trebuie sa gasesti oameni care sa gandeasca exact ca si tine, sa aveti lucruri in comun, si de obicei prietenii adevarati sunt rari...din pacate 

     

  •  
    • 5035 mesaje
    12 Mai 2013, 23:17
    0 2
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 10876 mesaje
    12 Mai 2013, 23:23
    1 0
    Io ajunsai pe seara la concluzia ca aia de zic :cine ma place, ma place si asa si nu ma schimb, au un mecanism lipsa. Aveam pe una de mereu cind ne vedeam, o luape campii: cat de dasteapta e ea, ca ea face totul la superlativ, ca fara ea nu e eclipsa etc. Ma obosea. Si dupa apropae un an, am avut curaj sa o infrunt sa ii spun ca daca nu se schimba, nu mai avem ce relatii sa seruim.Ca ea nu se schimba.Si uite ca ea nu se schimba a ramas singura, batind campii in oglinda.
  •  
    • 2838 mesaje
    13 Mai 2013, 00:21
    0 0
    delicious_red said:Seara buna!

    Vreau sa va provoc la o discutie, poate nu sunt singura care trec prin asa ceva si sper sa gasesc o solutie.
    Sunt angajata intr-o institutie de mai multi ani unde zilnic ma vad cu aceleasi colege (90% femei) si unde comunic la nivel de colegialitate sau chiar mai putin cu unii. Eu ma consider un om normal si mi se par "anormale" lucruri pe care le vad la altii...exemplific: "nu ies seara tarziu ca am discutii cu mama desi tipa are peste 40 de ani", "ma spal doar sambata", " ma intalnesc cu X doar daca am ceva de folosit de la ea/el", " nu invit niciodata pe nimeni la o cafea, o prajitura dar nu refuz cand sunt invitata", " nu misc masina cu saptaminile din locul de parcare de teama ca mi-l ocupa altcineva" si lista poate continua.
    Nu am avut niciodata prieteni multi dar si cei putini i-am pierdut, au plecat din oras, din tara, distanta a facut relatiile noastre inexistente acum. Am incercat o vreme sa accept genul de persoane descrise mai sus dar nu merge. Poate nu sunt eu normala pentru ca imi place natura mai ales acum in mai cand nu vreau sa ratez o ocazie pentru salcamii infloriti, castani si mai apoi tei, ca ador teatrul, opera, ca imi place sa stau la o terasa sau sa merg la sala. Dar toate astea, in limita timpului disponibil am ajuns sa le fac singura. Ma sperie aceasta situatie. Ar trebui sa "provoc" situatii noi care sa-mi aduca noi oameni in viata.
    Cum/ce sa fac sa nu mai fie asa?

    Zici ca esti izolata de astfel de personaje (cele descrise mai sus )????Eu personal m-as" izola cu voie"( scz jocul de cuv)mai ales  de cele cu "spalatul sambata "
    Cat despre restul , merg pe principiul " prietenie da" insa cu persoane care "sunt simtite"......
    Si stii o vb ?
    Decat cu astfel de "specii" ,mai bine singuri sau    mai la  maree distantza .
    Eu zic totusi  ca  locurile pe care le frecventezi chiar si singura ,pot  uneori "provoca"situatii placute  ,cunostinte noi ,dialoguri noi chiar si cu necunoscutzi...
    Totul depinde de tine ....

  •  
    • 2 mesaje
    13 Mai 2013, 00:39
    0 0
    SINCER....DECAT SA SUPORTI ASTFEL DE PERSOANE...MAI BINE LIPSA....SI EU M-AM TREZIT CA NU PREA MAI AM CU CINE SA MA BUCUR DE MICILE PLACERI ALE VIETII...DAR SA ACCEPTI TOT FELUL DE SPECIMENE IN JURUL TAU....E SI MAI GREU...SUNT PERSOANE CARE VB NUMAI DESPRE ELE...SI HABAR N-AU SA ASCULTE PERS DE LANGA EI....ASTEA SUNT O ALTA PIERDERE DE TIMP...EU INCERC TOTUSI SA SOCIALIZEZ PE CAT POSIBIL IN CAUTAREA UNOR PERSOANE CU ACELEASI AFINITATI CA ALE MELE...SA NU NE PIERDEM SPERANTA...PERSEVEREAZA
  •  
    • 8217 mesaje
    13 Mai 2013, 01:05
    0 1
    Thuiiii obiceiul asta de a arunca o privire peste arhiva, Nu raspunzi la provocarile facute de tine, asa ca nu are sens...
  •  
    • 124 mesaje
    13 Mai 2013, 13:03
    0 2
    Dar cu un barbat ai incercat?
    Sau esti lesbianca?
    De ce numai fete?
     
  •  
    • 11561 mesaje
    13 Mai 2013, 13:05
    0 1
    Am observat ca in epoca moderna , mai nou , asa se practica , fete cu fete , baieti cu baieti :
    Si mai vorbim despre viata de cuplu .