Din nou acasa
-
0 0Asa e..ca mereu mi se intampla mie cate ceva ce-mi spulbera paradisu'..
N-am mai intrat pe eva de ceva vreme, recunosc. Mi-a venit omu acasa, dupa probleme care l-au facut sa plece din tara de unde era si sa se intoarca acasa cu coada intre picioare, fara nici o mare realizare,cel putin in ochii lui.
Toate bune,frumoase..bucurie mare ca nu ne-am vazut de multa vreme.Fericire,fericire..da' mai mult din partea mea.
Recunosc, s-a intors schimbat, si nu in bine. S-a intors maturizat, ceea ce nu e chiar un lucru rau...insa s-a intors depresiv, cu moralul la pamant...de parca a venit in iad.
Am incercat sa-l scot din starile astea..am reusit sa discutam si din cate am inteles are impresia ca a dezamagit pe toata lumea, pe mine si familia lui. Am dus munca de lamurire cu el, si am simtit ca a inteles, chiar pt cateva zile l-am simtit fericit si linistit ca e acasa.
Asta-i partea buna..partea proasta e ca de cand s-a intors acasa s-a abonat la un bar de langa noi si mi se intoarce noaptea acasa intr-un hal de numai stie de el...
L-am lasat in pace la inceput, am zis ca sufera ca n-a reusit sa faca nimic acolo si simte nevoia sa se mai destinda si el. Dar deja s-a ajuns din rau in mai rau.. e acasa de mai bine de 2 sapt jumate si de atunci o tine tot asa.
Am discutat cu el de cateva ori bune, atat eu cat si mama lui care traieste un stres cu el de cand s-a intors,pentru ca ii e frica si ei,ca si mie, sa nu cada in patima bauturii din cauza unei probleme mici ca asta.
Astazi parca m-a lovit in cap.. l-am luat la o discutie si am zis gata, stop, nu se mai poate. Mi-a zis ca-l doare sufletu ca s-au dus dracu toate planurile noastre, ca simte nevoia sa se rupa de realitate,are impresia ca nu intelege nimeni prin ce trece. Sunt aproape non-stop langa el, il vad ca e fericit uneori...iar azi imi spune daca nu m-am intrebat daca joaca teatru in fata noastra ca sa nu ne ingrijoreze..
Pe langa asta, imi spune ca nimeni nu stie ce a vazut el acolo si prin ce a trecut..ca nu poate dormi noaptea..ca-l macina,etc. Intradevar, se trezeste de 10 ori pe noapte ca are cosmaruri sau ca nu poate dormi.
Nu l-am presat inca sa-mi spuna ce s-a intamplat defapt si ce imi ascunde..l-am pus sa doarma sa stiu macar ca in seara asta nu o mai intinde iar la nici un bar.
E un om incredibil de sensibil care se ascunde dupa o masca de om dur...mi se rupe sufletul ca nu-l pot ajuta, am incercat sa discutam..am incercat sa-l duc in locurile lui dragi, sa-l vad ca zambeste si ca e ok... chiar numai stiu ce sa fac.
Ma tem ca e intr-o depresie si ca , asa cum spunea, se ascunde si tine doar in el. Cu bautura ma sperie cel mai rau... nu pot sta non-stop pe capul lui sau sa ma tin dupa el mereu sa-l controlez, nu mi se pare normal.
Ce naiba sa fac? Cum te comporti cu un om care e in situatia lui?
Eu l-am luat cu frumosul..mama lui a incercat si ea in toate felurile... nu suport sa vad ca se pierde un om atat de bun ca el pt un mic esec din viata....
Acest mesaj a fost editat de către Maui.Wowie: -
marlenalili said:
Cei care beau mult, isi gasesc mereu motive pentru ca nu se pot lasa … Mda, m-ai incuiat cu povestea asta, nu am reusit sa scot pe nimeni din betie.
O singura idee, incearca sa ii aduci un prieten drag cu care sa poata vorbi, cu voi doua vad ca nu vrea sa comunice.Problema e ca el n-a avut tendinte d-astea niciodata. Daca ar mai fi avut probleme cu bautura in trecut, clar nu ma mai minunam si nici nu mai eram langa el in ziua de azi.
Ma intreb si eu cum e posibil ca un om care a baut doar la anumite ocazii in toata viata, sa devina asa, deodata..
Are prieteni in jur, dar nu e genul care sa se destainuie unui prieten; doar cu mine vorbeste si imi spune ce are pe suflet, de ani buni de cand suntem impreuna.. sau cel putin o facea..
El e ca mine, in fata celorlalti da impresia ca toate-s bune si frumoase, indiferent de ce se intampla defapt.
-
Din cate inteleg eu astea sunt simptomele unei depresii prin care trece sotul tau din nefericire si, in consecinta, are nevoie de ajutorul calificat al unui psiholog ...in acelasi timp are nevoie de sprijinul si suportul familiei in mod neconditionat...bautura pentru el e un refugiu, bea ca sa uite, sa treaca mai usor peste ceva...dar nu trebuie sa se simta judecat, criticat, urmarit si nici nu cred ca e momentul sa il descosi ca sa afli ce s-a intamplat cu adevarat acolo, desi te inteleg, e normal sa te intrebi acest lucru....iti va spune el cu siguranta atunci cand va considera ca poate...dar in momentul asta n-ar strica sa gasiti un psiholog bun...depresia nu e un moft, e o boala si trebuie tratata....parerea mea.
Acest mesaj a fost editat de către z_mariana: -
Offfff...
Cea mai proasta combinatie posibila...
Este ingrozitor sa te intorci acasa cu " coada intre picioare", barbat responsabil fiind...
Este ca si cum te-ai intoarce in fata femeii pe care o iubesti si i-ai spune ca ai fost castrat.
Psihologul ar fi o rezolvare, insa din pacate cred ca nici nu intra in discutie.
Pentru a accepta sa fii tratat, in primul rand trebuie sa accepti ca ai o problema.
Iar aici intervii tu...
Nu stiu cum ( si jur, tare mi-as dori sa cunosc o magie pentru a te ajuta), insa va trebui sa-l faci constient ca are o problema...
Insa, asta inseamna mult consum nervos din partea ta.
In primul rand trebuie sa-i fii aproape indiferent cat de " jos" va ajunge.
Sper sa nu ma intelegi gresit.
Nu iti sugerez sa te depersonalizezi.
Ci doar sa iti calci peste toate gandurile si tendintele lipsite de tact.
Sa ii arati ca il iubesti chiar daca nu a reusit ceea ce si-a propus...
Ideal ar fi sa aiba un prieten foarte apropiat care sa-l " scuture" pana isi revine, insa am inteles ca asta nu este posibil.
Oricum, de un lucru poti fi absolut sigura...
Pana nu va ajunge in fundul prapastiei,nu va incepe sa recupereze.
Bine, poate " mima" faptul ca si-a revenit, chiar daca nu isi va permite sa ajunga atat de " low".
Insa, asta mu inseamna ca realmente si-a rezolvat problema...
Sorry! -
...stiu ca nu e usor sa treci prin asa ceva, insa rezolvarea vine in timp.
Daca a trecut prin lucruri neplacute acolo unde a fost, ii va lua ceva vreme sa constientizeze ca ce-a fost a fost si ca va trebui sa mearga mai departe.
Nu inteleg de ce se simte vinovat, din cate spui n-a fost c-asa a vrut el sa se intample, ci ca a fost o situatie de natura sa-l faca sa se intoarca in tara (banuiesc ca n-a fost singurul in situatia asta)
In primul rand, trebuie sa inceteze a se simti raspunzator pentru "esec"
Va trebuie tuturor multa rabdare si intelepciune. Ca si tine, probabil va incepe si el sa incerce sa vorbeasca despre aceasta probleme, pentru ca asta este primul pas facut catre "vindecare". Nu va spune nimic daca este presat, sau daca vede ca va faceti griji.
Are nevoie de timp (chiar daca in prima faza timpul si-l petrece band ca sa uite
 
.
Chiar daca o sa-mi sariti in cap, consider ca ar trebui lasat sa constientizeze singur ca nu face bine ceea ce face
Spun asta din experienta: am avut aproximativ aceeasi problema cu fratele meu. Cu cat am fost mai stresati, cu cat am incercat sa-l facem sa ne spuna ce e cu el,cu cat ne-am dat peste cap sa-i facem pe plac...cu-atat mai mult l-am indepartat
E greu sa vezi persoana de langa tine ca sufera, ca se culpabilizeaza si ca tu nu esti in stare sa-l ajuti.
Trebuie sa se "trezeasca" singur....si o va face la un moment dat -
warmfreezer said:
teatea said:
In ce loc atat de ingrozitor a fost??Nu cred ca este atat de importanta delimitarea fizica....
Concludent este faptul ca el s-a intors " cu coada intre picioare".
Ba din punctul meu de vedere e.
A fost in razboi printre cadavre si sange? A fost pe santier ? A fost la curve?
Ce sa tratezi daca nu stii de unde provine trauma omului?
Poate nu cunosc eu tot setul de informatii, de-aia intrebam.
-
teatea said:
Ba din punctul meu de vedere e.
A fost in razboi printre cadavre si sange? A fost pe santier ? A fost la curve?
Ce sa tratezi daca nu stii de unde provine trauma omului?
Poate nu cunosc eu tot setul de informatii, de-aia intrebam.
Pentru mine, nu este concludent ca a fost plecat sa sudeze, ori sa lucreze la LHC in Geneva...
Ci, inteleg ca acel om si-a facut niste planuri.
Planuri ce nu a reusit sa le duca la bun sfarsit.
Iar asta il face ca acum sa se simta inutil...
Presupun ca esti cam tinerica, altfel nu imi explic faptul ca " te pierzi" atat de repede...
Mie mi-ar fi luat o eternitate ca sa-mi imaginez ca omul asta a plecat la curve pentru a face bani...

-
Nu e vb de curve,e o chestie psihologica,omul a avut niste vise,niste idealurii,care sau ales praful,el si-a dat toata silinta sa realizeze ce si-a propus,dar,,,din motive obiective nu a reusit,,
Credetii ca e usor dincolo?credetii ca sunt ciini cu covrigi in coada,?eu am fost,,,,
Ca femeie va-ti pus in locul acelui barbat?e vorba de un sfat,,,in aceasta discutie,e vorba de morala,de experienta,a cerut sotia mai mult decit un sfat?inainte de a da un raspuns,puneti-va in locul acelor personaje ,e vorba de o familie,sa ales praful de acest forum,,
-
warmfreezer said:
teatea said:
Ba din punctul meu de vedere e.
A fost in razboi printre cadavre si sange? A fost pe santier ? A fost la curve?
Ce sa tratezi daca nu stii de unde provine trauma omului?
Poate nu cunosc eu tot setul de informatii, de-aia intrebam.
Pentru mine, nu este concludent ca a fost plecat sa sudeze, ori sa lucreze la LHC in Geneva...
Ci, inteleg ca acel om si-a facut niste planuri.
Planuri ce nu a reusit sa le duca la bun sfarsit.
Iar asta il face ca acum sa se simta inutil...
Presupun ca esti cam tinerica, altfel nu imi explic faptul ca " te pierzi" atat de repede...
Mie mi-ar fi luat o eternitate ca sa-mi imaginez ca omul asta a plecat la curve pentru a face bani...

Sunt tinerica si nu prea. Am imaginatia bogata si sloboda.
In alta ordine de idei, daca e numa asa, in eter, am avut un sot ca asta. Cuprins de depresii din cauza unor esecuri in plan profesional, cica, a stat 2 ani la calculator si a jucat bridge. Nema sex, comunicare, socializare, nica, oricat am tras de el eu si altii.
Sfat nu stiu sa dau decat ii urez respectivei sa aibe nervii tari. La mine s-a rezolvat prin divort.
-
Alin42 said:Nu e vb de curve,e o chestie psihologica,omul a avut niste vise,niste idealurii,care sau ales praful,el si-a dat toata silinta sa realizeze ce si-a propus,dar,,,din motive obiective nu a reusit,,
Credetii ca e usor dincolo?credetii ca sunt ciini cu covrigi in coada,?eu am fost,,,,
Ca femeie va-ti pus in locul acelui barbat?e vorba de un sfat,,,in aceasta discutie,e vorba de morala,de experienta,a cerut sotia mai mult decit un sfat?inainte de a da un raspuns,puneti-va in locul acelor personaje ,e vorba de o familie,sa ales praful de acest forum,,
Auzi ma nene, eu m-am pus in locul femeii. In acelasi timp sunt ancorata si in realitate.
Am muncit 2 ani si ceva sa tin un depresivu curului din asta...ca si femeie am zacut lata in spital si nu avea una de-un leu in buzunar sa-mi ia un iaurt asa ca nu-mi spune tu mie de raspunsuri si familii.
Handralai care pleaca in lume dupa himere si se intorc cu mana-n cur sunt o gramada...treziti-va frate si puneti mana si invatati meserii si intretineti-va familiile nu cadeti pe burta la prima incercare.
-
teatea said:
Sunt tinerica si nu prea. Am imaginatia bogata si sloboda.
In alta ordine de idei, daca e numa asa, in eter, am avut un sot ca asta. Cuprins de depresii din cauza unor esecuri in plan profesional, cica, a stat 2 ani la calculator si a jucat bridge. Nema sex, comunicare, socializare, nica, oricat am tras de el eu si altii.
Sfat nu stiu sa dau decat ii urez respectivei sa aibe nervii tari. La mine s-a rezolvat prin divort.
O sa ma injuri...
( Macar in gand stiam ca nu e chiar asa...)
Totusi, faptul ca nu ai reusit sa negociezi cu tact, nu inseamna ca musai toata lumea se comporta asemeni tie...
Stii?
E cat se poate de usor sa aruncam esecul pe umerii celeilalte persoane...
Maturizarea presupune sa ne asumam si vina celui pe care l-am iubit candva...
-
Teatea ,in nici un caz fiecare avem aceeiasii istorie,aceiasi oamenii cu care pornim la drumul vietii,cu bune si rele,in nici un caz nu avem aceleiasi greutatii zilnice,fiecare e indreptatiit sa faca ce vrea,prioritar pentru cei cu familie ,de obicei pleaca barbatii,uneorii e usor sa vorbestii in necunostiinta de cauza,eu iti garantez,un barbat poate sa fie si mama si tata,dar o femeie ba,
daca acuma e omul la o problema ,,da-i in cap,pina acuma a fost bun,,,?
Intotdeauna ne gindim ,cum sa facem,cum sa dregem,dar nu in totdeauna ne ies pasentele,
Fiecare vrea ceva de la viata,fiecare incearca sa lase ceva in urma,e cel mai usoor sa atacii,sa vorbestii .acele persoane sunt slabe,rupte de realitate,am cunoscut famili,au vindut tot aici in Rom,si acuma ,,le plingi de mila,vorba e vorba,,realitatea e altceva,