se poate?
-
0 0Nu o sa mint. Sunt un alt user. Nu am facut contul din lasitate ci doar pt ca vreau ca parerile voastre si raspunsurile voastre sa nu fie influentate de relatiile mai bune sau mai rele pe care le avem unii cu altii. Si nu doar de asta, dar chiar si in anonimatul relativ de pe eva, nu sunt asa apropiate de cineva de pe aici incat sa vreau sa imi destainui viata.
Daca apreciati faptul ca am recunoscut cine sunt, si acceptati sa imi raspundeti, va citesc cu interes si cu atentie incercand sa invat din ceea ce imi spuneti. Daca ma judecati pt ca am indraznit sa nu postez cu userul obisnuit si sa fiu mai anonima decat sunt in mod normal, imi pare rau, dar nu conteaza foarte mult judecata asta si nu o sa ma scuz mai mult decat deja am facut-o.
Noi, eu si sotul meu, am avut o perioada destul de grea. Jobul, stresul fiecaruia, diferite probleme care au aparut. Nu ne inselam, nu ne gandim la alte persoane straine de relatia noastra, nu ne batem, nici macar nu ne ignoram reciproc, nu ne plangem ca nu ne acordam atentia cuvenita sau ca nu comunicam, nu ne lipseste intimitatea, dar pur si simplu e ceva ce pe fiecare in parte ne oboseste. Seara sau cand avem timp discutam despre chestiile astea. El are si probleme legate de colectiv si superiori la job, eu il ascult si il inteleg. Ii spun mereu ca o sa fie bine. Eu la randul meu am motivele mele de stres pe care si el le asculta. Dar cateodata simt ca totul da pe afara, cum a fost azi de exemplu. Pur si simplu toata ziua m-am simtit fara vlaga, fara chef de nimic si cu chef de a plange din orice motiv, lucru pe care l-am si facut :).
Nu vreau pauza, nu vreau sa ne instrainam, vreau doar sa nu mai stau cu teama ca tot stresul asta se va reflecta in relatia noastra mai devreme sau mai tarziu.
Pt ca tot exista zilele astea libere, ne-am luat inca 1-2 zile si am decis sa plecam amandoi undeva, intr-un oras romantic (la Paris, ca asta nu e niciun secret ca e oras romantic :) ), timp de o saptamana, departe de toata lumea. In sufletul meu as vrea sa cred ca o sa ma relaxez, ca o sa ne intoarcem cu bateriile incarcate, ca totul o sa fie bine din nou, ca nu o sa imi mai fie teama ca tot stresul asta ne va afecta relatia.
Si acum o sa va spun si de ce am scris. Nu stiu, pe de o parte sper in ceea ce am spus mai sus, iar pe de alta parte mi se pare asa, un fel de sfat din Cosmopolitan, revista cu sfaturi penibile despre viata si relatii :)).
Vi s-a intamplat vreodata asa? V-ati simtit asa? S-a intamplat ca o simpla iesire de genul asta sa va rezolve astfel de problema, de lucru care va macina? Nu stiu, ati simtit ca v-ati intors mai indragostiti, mai apropiati, mai fericiti sau sper degeaba? :)
Nu sper in magia Parisului ci doar in cea a unei saptamani care sa ne dovedeasca ca nu ne ratacim si nu ne pierdem unul de altul. Deci revenind, vi s-a intamplat asa? Daca da cum a fost, cum a decurs, ce ati simtit inainte, ce ati simtit dupa? :) Stiu ca pun o gramada de intrebari, dar de azi dimineata am o stare atat de proasta si parca mai e o vesnicie pana pe 1 :(. -
Mai citisem dimineata o stire despre celebrii "vedetisti" de pe la noi...cum au incercat ei sa revigoreze relatia...si au venit "proaspeti despartiti"
Eu nu stiu cum sta treaba intre voi..dar va apreciez pentru comunicare..dar nu e de ajuns
Lucrez si eu de foarte multi ani insa am fost invatata sa fac un lucru...treburile de la job..le las la poarta...
Poate ma mai gandesc peste zi la ele dar incerc sa nu le las sa ma incalece...
Cat timp sunt acasa sunt mama , gospodina , amanta cateodata dar niciodata angajata...am invatat asta in timp si din partea mea alt sfat nu iti pot da
Decat sa ..uitati de servici acasa...Acasa aveti alte probleme : consolidarea relatiei , plimbare , mers la rude , mers la biserica , planuri de viitor...astea sunt problemele de acasa...
Asa ca invatati sa fiti doar voi 2 acasa..voi doi si dincolo de usa...restul lumii
sunt proFunda azi..no?
dar reala -
Inteleg ca tu stai cu teama ca tot stresul la care sunteti supusi va va afecta relatia. E un fel de drob de sare care poate pica sau nu.
Victime ale stresului suntem toti insa as incerca totusi sa adopt o atitudine mai pozitiva asa..Imi place la relatia pe care o am acum faptul ca functionam ca un pansament unul pentru celalalt iar in momentul in care depasim faze tensionate profitam din plin de viata.
Idea cu Parisu e super insa nu si daca pleci tensionata si, vorba lui Milady, presata asteptand sa "se rezolve problema". M-as bucura de omul de langa mine, de dragostea lui, de sex, dragoste sau ambele, de oras, de micile si cochetele restaurante, de atractii...lasa-te putin purtata de val...incerca un pic sa renunti la a transfera totul in rational.
Mai, suna a cliseu insa sunt atatea chestii faine in viata pe care din pacate le omitem cramponandu-ne de superficialitati pana la urma... -
Nu ma nemultumeste nimic la relatia cu sotul. Imi este doar teama ca stresul cotidian si-ar putea pune amprenta, ca intr-o z nu o sa ne mai vorbim despre asta asa cum facem acum, ca nu o sa ne mai pese de celalt. Bine, e posibil ca tot de la oboseala sa gandesc asa acum. V-am zis doar ca azi am avut o stare proasta fara sa mi-o provoace cineva.
Stiu ca multe dintre povestile scrise pe aici sunt scrise de trolli, dar sunt si unele adevarate si deseori ma intreb cum ajung femeile alea in situatile alea? Ce i-a indepartat? Ce i-a facut sa se insele? Ce i-a facut sa acumuleze frustrari? E un fel de drob de sare ce zic eu aici si teama de a nu ne pica si noua in cap, stiu deja
.
Daca nu este oboseala atunci poate o fi vreun sindrom femeiesc ceva
. -
Offff...
In primul rand, imi pare rau ca traversezi astfel de situatie.
Si, asta o spun la modul " cat se poate de serios".
Pe de alta parte, citind ce ai scris, imi treceau prin minte " filme", imagini cu un " El" si o " Ea"...
Sprijin si maini intinse pentru a trece peste un pisc...
Nevoia te apropie mult mai tare decat huzureala, decat rasfatul.
Ori, macar este mult mai obiectiva parerea cu care ramai dupa aceea...
Statistic, multe cupluri s-au unit in Paris.
Nu stiu insa cate si-au gasit linistea...
Plus, nu stiu cate s-au ( re)unit cu alte suflete...
Spuneam doar ca " lumea" s-a obisnuit sa perceapa Franta ca fiind un panaceu.
Adevarul este insa ca toate " leacurile" se afla in sufletul nostru.
" Vindecarea miraculoasa" se poate intampla si la Lupeni ( de exemplu)...
Uite, de exemplu, urca cu iubitul tau spre Vf. Rarau.
Este mult mai aproape, plus ca acolo nu mai este loc, chiar nici mintea nu se mai poate gandi decat spre urmatorul pas pe care piciorul il va face...
-
teatea said:
Inteleg ca tu stai cu teama ca tot stresul la care sunteti supusi va va afecta relatia. E un fel de drob de sare care poate pica sau nu.
Victime ale stresului suntem toti insa as incerca totusi sa adopt o atitudine mai pozitiva asa..Imi place la relatia pe care o am acum faptul ca functionam ca un pansament unul pentru celalalt iar in momentul in care depasim faze tensionate profitam din plin de viata.
Idea cu Parisu e super insa nu si daca pleci tensionata si, vorba lui Milady, presata asteptand sa "se rezolve problema". M-as bucura de omul de langa mine, de dragostea lui, de sex, dragoste sau ambele, de oras, de micile si cochetele restaurante, de atractii...lasa-te putin purtata de val...incerca un pic sa renunti la a transfera totul in rational.
Mai, suna a cliseu insa sunt atatea chestii faine in viata pe care din pacate le omitem cramponandu-ne de superficialitati pana la urma...Da tea, exact asa ziceam ca simt situatia, ca pe un drob de sare
. -
the_lost_me said:Nu ma nemultumeste nimic la relatia cu sotul. Imi este doar teama ca stresul cotidian si-ar putea pune amprenta, ca intr-o z nu o sa ne mai vorbim despre asta asa cum facem acum, ca nu o sa ne mai pese de celalt. Bine, e posibil ca tot de la oboseala sa gandesc asa acum. V-am zis doar ca azi am avut o stare proasta fara sa mi-o provoace cineva.
Stiu ca multe dintre povestile scrise pe aici sunt scrise de trolli, dar sunt si unele adevarate si deseori ma intreb cum ajung femeile alea in situatile alea? Ce i-a indepartat? Ce i-a facut sa se insele? Ce i-a facut sa acumuleze frustrari? E un fel de drob de sare ce zic eu aici si teama de a nu ne pica si noua in cap, stiu deja
.
Daca nu este oboseala atunci poate o fi vreun sindrom femeiesc ceva
.Lasa Doamne iarta-ma femeile alea si gandeste-te la tine....cand respiri, TU trebuie sa te simti bine in pielea ta, Tu trebuie sa iti alungi temerile astea si sa nu te mai gandesti la povesti de spanzurat.
Chiar si despre micile temeri pe care le ai, sa zicem, as discuta cu sotul meu insa intr-un moment de tandrete si nu as face nicidecum un mega subiect din asta.
Daca nu ai nicio probleme si inca il iubesti, profita de viata alaturi de el ...esti o norocoasa!!!
-
Si inca o chestie...eu consider ca nu ai niciun fel de problema si te sfatuiesc din umila mea experienta, sa nu creezi problema. Sa nu pui apa la radacina unui spin!!!
Nu traversezi niciun fel de situatie ci pur si simplu ai avut o zi proasta asa cum la fel de bine vei avea si multe zile bune de acum inainte!!!
-
Regina_Neagra said:si tre sa zic si ceva fara legatura cu subiectu, ca oricum o sa ti-l strice cineva
.
io deschid lista de pariuri pe urmatoarea tema: pariez ca in maxim 2 pagini incep sa se puna pariuri despre cine esti in realitate si nu pt ca le-ar pasa de tine ci pt ca.....asa e eva
.
io va mai zisei si cand cu topicurile de condoleante, pe care le consider complet neinspirate (la fel ca si pe alea de La multi ani!
). acilea nu e vreun sex and the city sa va confesati una pe umarul alteia, deci felicitari pt discretie din partea mea
.Regina, si eu ma gandeam ca vor fi persoane care vor da cu presupusul, dar nu imi fac griji. Chiar si cu userul folosit in mod obisnuit sunt putini care ma stiu, dar oricum, e mai bine sa previi, cum ai zis si tu. De ce sa mi se intoarca uneori, in urma unui scandal stupid pe un forum, ceva ce s-a vrut a fi un ajutor pentru mine.
De asta si consider ca nu am fost deloc deplasata facand un alt user si nu consider ca dovedesc lipsa de respect pt audienta si cei care imi raspund, deci cei ce vor paria pe identitatea mea nu au decat
.Oricum, ma bucur daca spui ca la tine merge o astfel de relaxare. Sper sa ma relaxez in sfarsit si sa fiu mai calma, ca perioada asta a fost una superaglomerata si complicata si cu problemele lui la job si cu tot.