atunci cand dragostea dispare...

  •  
    • 27 mesaje
    15 Mar 2013, 00:05
    2 0
    Desi suntem casatoriti de multi ani nu am crezut ca voi ajunge sa impart o singuratate in doi. Pe zi ce trece intre noi se casca un abis care nu-l vom putea trece. Eu ma simt de o parte cu copiii iar sotul meu de cealalta parte...la alt capat al lumii.
    Suntem ca doi straini care impart acelasi dormitor.
    Cei drept la acest lucru a contribuit si nesansa mea de a-mi gasi un job bun, insa stie si el foarte bine cat de greu imi este si ce disperata sunt.
    Sunt femeia cu mii de " fete" pe care trebuie sa le adopt in functie de moment. Fata de copii nu pot arata suparare...fata de cei care ne cunosc la fel adopt alta " fata"...si asa mai departe.
    Numai eu stiu cat de greu imi este si cum ma simt cand in casa in afara de copii nimeni nu-mi vorbeste.
    Am incercat de luni bune sa-l fac sa discute..sa vorbim despre ceea ce-l procupa sau il supara sa gasim impreuna o rezolvare, o cale...Nu am avut cu cine...Ma acuza tacit ca eu sunt vinovata de tot ceea ce nu -i merge lui. Eu pot vina ca, copiii nu invata cat trebuie, eu sunt vinovata ca l-a durut stomacul deoarece mancarea n-a fost bine facuta, chilotii il freaca-n kur tot din cauza mea ca balsamul e de proasta calitate si etc...
    I-am sugerat sa se implice si el si sa intrebe prin cunostinte unde-mi poate gasi un job. Nici macar sa vina cu vreo idee nu s-a omorat. Nu se iomplica si nu-l intereseaza. 
    I-au zis prieteni buni care ne cunosc sa intrebe pe la cei pe care-i cunoaste ca au firme poate reuseste sa afle ceva..nu a vrut .
    Mi-e tare greu cand stiu ca vine acasa si nu ne vorbeste. Nici copiilor nici mie. Se rezuma la raspusuri scurte si taioase.
    Daca as putea afla ce are...ce se imtampla as fi mai linistita. Nu am pe cine sa intreb si nici unde sa caut raspuns. As vrea ca macar pe copii sa nu-i trateze cu atata raceala.
    Ma doare cand imi suna ca toata viata lui este un joc de carti iar el este popa prostu'...Nu-l pot intelege si nu concep de unde atata ura pentru noi.
    Am incercat sa fac orice ca sa ne fie bine...atat cat am putut.
  •  
    • 2351 mesaje
    15 Mar 2013, 00:10
    2 0
    Nu mai vrea. Nu se mai simte bine. Nu stie cum s-o taie mai repede. Il tin copilul, familia, obligatiile insa daca ar avea forta sa isi puna in practica dorintele, ar fugi cu 100 km/ora.
    Ce e de facut? Tu stii cum reactioneaza, la ce poate fi sensibilizat.
    Dar tu crezi in invierea mortului (inainte de judecata de apoi)?



    Acest mesaj a fost editat de către GeneralElectric: 15 Mar 2013, 00:12
  •  
    • 1784 mesaje
    15 Mar 2013, 00:21
    3 0
    Cu parere de rau eu zic ca e nasol.
    Eu as cere divortul si sincer m-as arata afectata...cum? nema mancare facuta, nema chiloti spalati...gata nenica, sunt varza, sunt fraiera si nu am super jobu curului, de maine fiecare pentru el. Hartiile de divort pe masa. S-ar putea ca in momentul asta sa mai reactioneze favorabil insa sansele sunt mici.


    Nimeni...dar absolut nimeni, poti sa-i fi facut 100 de copii inainte, nu are dreptul sa te jigneasca si discrediteze in halul asta. Vita, daca si-a luat un angajament cu tine acu n ani, ar trebui sa se gandeasca ca trebuiesti ajutata si sustinuta moral...mi ales ca in ceea ce priveste serviciul ar avea posibilitatea sa se intereseze si nu o face. Eu as exploda de nervi.

    Acest mesaj a fost editat de către teatea: 15 Mar 2013, 00:24
  •  
    • 10876 mesaje
    15 Mar 2013, 08:45
    3 0
    Foarte multi barbati cu ceva ani de casnicie in spate se simt prinsi ca intr-o capcana si zau de inteleg de ce. Probabil isi doreste altceva, dar a intrat in joc si frumos ar fi sa il joace pin la cap. Nici tu ca femeie nu te mai prezinti ca la inceputuri, dar nici el ca barbat. Asta nu inteleg multi flacai dastia cu aere de tomnatici. De divort, daca asa s-ar pune problema, cred ca juma de tara ar fi divortata Nu stiu, scrie-i un email, o scrisoare daca nu vrea sa vb cu tine.Spune-i ca nu ti-ai dorit sa ajungi sa te urasca si intreaba-l ce si-ar dori el si cum vede , daca mai vede, continuara relatiei. Te imbolnavesti de nervi si zau de merita .
  •  
    • 12819 mesaje
    15 Mar 2013, 09:28
    0 0
    are asigurare de viata buna?
  •  
    • 2085 mesaje
    15 Mar 2013, 10:11
    0 0
    Mda.

     

    Deci numa ' mnealui aduce bani.

    Pai, d'aia......

    Si neavand un job, esti legata de maini.

    Divortul nu poate intra in calcul.

    Parinti ai ? Cati ani au copiii ?

    Ma pun in situatia ta si as proceda asa : un job oarecare, pentru moment, nu neaparat "bun". In timp, o sa-l  gasesti si p-ala.

    Si divortul.

    Pentru ca vazut din afara, domnul e irecuperabil.

    Sex, faceti ?

  •  
    • 2085 mesaje
    15 Mar 2013, 10:16
    0 0
    Sot, n-ai.
    Tata, copiilor, n-ai !!
    In schimb, te freaca la icre.

    Been there.....
  •  
    • 4034 mesaje
    15 Mar 2013, 13:56
    1 2
    dragostea daca a existat vreodata,nu dispare. nu cred in asta. 

    cum adica ne am luat din dragoste si dupa aia nu mai e? nu concep asta.

    ori fiecare se manifesta in felul lui. unii nu simt nevoia ca nevasta sa fie pe picioarele ei financiar, si le convine asa. ori  in cazul tau nu e deloc acel gen de barbat dupa spusele tale.nu mai trage de el, ca degeaba tragi.

    si inceteaza sa ti mai plangi de mila si fa ceva.  o juma de norma,ceva..orice. macar sa iesi dracu din casa,iti mai aerisesti creierii,mai vezi oameni.  atunci o sa ai mai putin timp sa stai sa te gandesti" oare ce l supara"?

    curatenie mancare  crescut copii fac si alte femei. asa ca nu te ingrijora daca el nu te pune pe un piedestal pt asta.

    rutina e fireasca..apare la un moment dat in multe cupluri.

    lucreaza mai bine la persoana ta si vezi cum se schimba lucrurile .daca se schimba.
    Acest mesaj a fost editat de către creatza23: 15 Mar 2013, 14:04
  •  
    • 4034 mesaje
    15 Mar 2013, 13:59
    0 1
    ah inca o chestie care imi vine in minte...

    daca ai face schimb de rol. si  ai sta tu in picioarele lui si el in ale tale.. tu  cum te ai comporta cu el? cum ai vedea situatia asta?

    nu o lua ca pe o rautate.chiar nu o spun in sensul asta. dar eu in viata mea..daca am avut ceva minusuri intr o relatie , m am gandit repede eu cum m as comporta in x situatie data.

    cu divortu nu s de acord. vb lu miki, asa  multa populatie ar fi divortata. asta e ultima solutie.

    pana atunci poti face ceva. eu asa cred. succes iti doresc
    Acest mesaj a fost editat de către creatza23: 15 Mar 2013, 14:03
  •  
    • 615 mesaje
    15 Mar 2013, 19:38
    1 0
    Eu cred ca ceea ce se intampla nu are legatura cu dragostea ci mai degraba cu responsabilitatea de pe umerii lui. Am cunoscut un cuplu, aveau un copil, ea nu mai lucra, iar el era nevoit sa lucreze si sambata noaptea intr-un club desi in timpul saptamanii facea cu totul altceva. Ceea ce se intampla in cazul lor, cred ca se intampla si in cazul tau: el era stresat la maxim pentru ca stia ca numai de el depinde bunastarea financiara a familiei lui. Stiu ca si facutul mancarii/ingrijitul copiilor, si tot ce facea ea/tu sunt f importante, dar ce s-ar intampla daca si-ar pierde si el jobul? Singura sursa de venit? Asta e in capul lui, el trebuie sa asigure banii aia luna de luna si pt asta nu-si permite sa aiba pretentii la locul de munca, sa supere vreun superior, sa accepte toate cacaturile pt ca nu poate risca.
    Posibil la vreun nivel sa va fi gasit chiar vinovati pt ceea ce trebuie sa indure el si posibil sa se vada legat de maini, sa vrea sa schimbe ceva in viata lui, sa faca lucruri 'iresposabile' si sa nu poata pt ca nu are optiunea asta. Oricum ai lua-o, e o incarcatura grea pe umerii lui, e o responsabilitate mare pe care unii barbati nu stiu cum sa-i faca fata..
    Iar legat de prietenii lui/vostri care ar putea sa-ti ofere un job, posibil el sa fie genul care nu vrea sa apeleze la cunostinte, nu vrea sa ramana dator (mai mult decat deja se simte).
    Acest mesaj a fost editat de către amizade: 15 Mar 2013, 19:51
  •  
    • 742 mesaje
    15 Mar 2013, 19:58
    0 1
    Mama omida,,,,eu dupa parerea mea,nu trebuie sa gindesti negativ,ca atunci chiar se va intimpla,astazi el lucreaza,si ea sta cu gospodaria,poate miine se schimba rolurile,sunt totusi niste coborisuri si urcusuri in viata nu e intotdeauna drept,orizontal,
    Important e ca atunci cind te uitii in urma vieti,sa fii mindra sau mindru,sa ridici o casa e f greu,e cv care necesita toate cele ,dar sa-i da-i foc,sa o distrugi e f usor,
    Eu cred,ca in el se duce o lupta,ceva se consuma,dar nu procedeaza bine cind tace,si deacolo urmeaza multe altele,pina si sexul care e cel mai important e o problema,timpul va limpezi apele,cu rabdare,,
    Imi place sa gindesc pozitiv,ca de rau am avut parte si eu,pina la urma d-zeu a avut putere mare,de-a rezolvat toate problemele,
    BAFTA,,
  •  
    • 2838 mesaje
    15 Mar 2013, 22:21
    1 0
    galapys said:Desi suntem casatoriti de multi ani nu am crezut ca voi ajunge sa impart o singuratate in doi. Pe zi ce trece intre noi se casca un abis care nu-l vom putea trece. Eu ma simt de o parte cu copiii iar sotul meu de cealalta parte...la alt capat al lumii.
    Suntem ca doi straini care impart acelasi dormitor.
    Cei drept la acest lucru a contribuit si nesansa mea de a-mi gasi un job bun, insa stie si el foarte bine cat de greu imi este si ce disperata sunt.
    Sunt femeia cu mii de " fete" pe care trebuie sa le adopt in functie de moment. Fata de copii nu pot arata suparare...fata de cei care ne cunosc la fel adopt alta " fata"...si asa mai departe.
    Numai eu stiu cat de greu imi este si cum ma simt cand in casa in afara de copii nimeni nu-mi vorbeste.
    Am incercat de luni bune sa-l fac sa discute..sa vorbim despre ceea ce-l procupa sau il supara sa gasim impreuna o rezolvare, o cale...Nu am avut cu cine...Ma acuza tacit ca eu sunt vinovata de tot ceea ce nu -i merge lui. Eu pot vina ca, copiii nu invata cat trebuie, eu sunt vinovata ca l-a durut stomacul deoarece mancarea n-a fost bine facuta, chilotii il freaca-n kur tot din cauza mea ca balsamul e de proasta calitate si etc...
    I-am sugerat sa se implice si el si sa intrebe prin cunostinte unde-mi poate gasi un job. Nici macar sa vina cu vreo idee nu s-a omorat. Nu se iomplica si nu-l intereseaza. 
    I-au zis prieteni buni care ne cunosc sa intrebe pe la cei pe care-i cunoaste ca au firme poate reuseste sa afle ceva..nu a vrut .
    Mi-e tare greu cand stiu ca vine acasa si nu ne vorbeste. Nici copiilor nici mie. Se rezuma la raspusuri scurte si taioase.
    Daca as putea afla ce are...ce se imtampla as fi mai linistita. Nu am pe cine sa intreb si nici unde sa caut raspuns. As vrea ca macar pe copii sa nu-i trateze cu atata raceala.
    Ma doare cand imi suna ca toata viata lui este un joc de carti iar el este popa prostu'...Nu-l pot intelege si nu concep de unde atata ura pentru noi.
    Am incercat sa fac orice ca sa ne fie bine...atat cat am putut.

    E usor sa dai vina pe cel ce-ti este mai aproape sa-i sa gasesti "si paru-n ou"in momentul in care te simti presat de o anumita "greutate" .E foarte usor pt multi atunci cand practic cel care i-a fost alaturi in alte imprejurari sa devina o "povara"Singurul lucru care-l poate face e sa se dea la fuga  sau sa-l faca pe cel ce-i sta alaturi sa se indeparteze  sau sa-l indeparteze ca pe ceva nefolositor.Eu cred ca toate aceste jonglerii indica faptul ca  iubirea s-a terminat  si sincera sa fiu decat sa ma simt o povara pe umerii cuiva as prefera sa -mi gasesc o alternativa.E adevarat cu copii nu e usor, insa decat asa cu aia nu,cealalta ba....(scz dar nu as rezista) mai bine fiecare cum poate si cat poate.Sa nu uitam ca datoriile fata de copii trebuiesc impartite in doua si nicidecum barbatul singur singurel si femeia cu copii se face-n 4 doar ca sa nu-l deranjeze pe "mister".Cauta draga mea sa ceri ajutor familiei tale o perioada (ma ref la copii) pana iti vei gasi ceva  si nu te pripi cu divortul...Cat despre" facut ce ai putut" las-o mai usor ,degeaba faci si peste puterile tale daca nu-i cine sa aprecieze.E doar pierdere de timp,energii, nervi 

  •  
    • 4582 mesaje
    16 Mar 2013, 02:32
    0 1
    Mesaj şters de administrator
    Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: 16 Mar 2013, 02:36
  •  
    • 687 mesaje
    16 Mar 2013, 07:59
    0 0
    galapys said:Desi suntem casatoriti de multi ani nu am crezut ca voi ajunge sa impart o singuratate in doi. Pe zi ce trece intre noi se casca un abis care nu-l vom putea trece. Eu ma simt de o parte cu copiii iar sotul meu de cealalta parte...la alt capat al lumii.
    Suntem ca doi straini care impart acelasi dormitor.
    Cei drept la acest lucru a contribuit si nesansa mea de a-mi gasi un job bun, insa stie si el foarte bine cat de greu imi este si ce disperata sunt.
    Sunt femeia cu mii de " fete" pe care trebuie sa le adopt in functie de moment. Fata de copii nu pot arata suparare...fata de cei care ne cunosc la fel adopt alta " fata"...si asa mai departe.
    Numai eu stiu cat de greu imi este si cum ma simt cand in casa in afara de copii nimeni nu-mi vorbeste.
    Am incercat de luni bune sa-l fac sa discute..sa vorbim despre ceea ce-l procupa sau il supara sa gasim impreuna o rezolvare, o cale...Nu am avut cu cine...Ma acuza tacit ca eu sunt vinovata de tot ceea ce nu -i merge lui. Eu pot vina ca, copiii nu invata cat trebuie, eu sunt vinovata ca l-a durut stomacul deoarece mancarea n-a fost bine facuta, chilotii il freaca-n kur tot din cauza mea ca balsamul e de proasta calitate si etc...
    I-am sugerat sa se implice si el si sa intrebe prin cunostinte unde-mi poate gasi un job. Nici macar sa vina cu vreo idee nu s-a omorat. Nu se iomplica si nu-l intereseaza. 
    I-au zis prieteni buni care ne cunosc sa intrebe pe la cei pe care-i cunoaste ca au firme poate reuseste sa afle ceva..nu a vrut .
    Mi-e tare greu cand stiu ca vine acasa si nu ne vorbeste. Nici copiilor nici mie. Se rezuma la raspusuri scurte si taioase.
    Daca as putea afla ce are...ce se imtampla as fi mai linistita. Nu am pe cine sa intreb si nici unde sa caut raspuns. As vrea ca macar pe copii sa nu-i trateze cu atata raceala.
    Ma doare cand imi suna ca toata viata lui este un joc de carti iar el este popa prostu'...Nu-l pot intelege si nu concep de unde atata ura pentru noi.
    Am incercat sa fac orice ca sa ne fie bine...atat cat am putut.
    Intradevar dificila situatie, dar daca nu ii convine traiul de acasa sa se duca , tu si copii nu trebuie sa ii suportati figurile.  Daca nu ii convine mancarea de acasa sa se duca la restaurant, daca nu ii convine cum sunt spalate hainele sa le duca la spalatorie, daca copii nu invata bine sa se ocupe el de ei. Dar el nici macar o vorba buna nu va zice.
    Parerea mea ar fi sa ii propui ca daca nu se schimba sa divortati, suferiti toti, mai ales copii cand vad ca parintii nu se inteleg iar tatal nu le  adreseaza o vorba buna sau o mangaiere. Sau macar o bucata de timp sa stati despartiti sa va analizati sentimentele si sa ajungeti la o decizie comuna 

     

  •  
    • 27 mesaje
    16 Mar 2013, 21:14
    0 0
    normal ca nu ma apuc sa-i arunc vorbe aiurea despre divort. Cele care sunteti singure poate asa ganditi acum, dar cand sunt copiii prinsi la mijloc nu poti arunca asa usor vorbele. Poate i s- o fi luat ca mereu el sa se lupte pentru bunastarea familiei, insa cred ca aceasta tacere vine din alte probleme. Acest lucru ma face sa gandesc asa, deoarece schimbarea a fost brusc. A plecat la job ok si cand a venit, a venit mut. Ma uit cu surprindere cand il aud ca zice ca ar vrea sa " sa se curete mai repede". Arunca astfel de vorbe si in preajma copiilor debusolandu-i total. Cand avem musafiri e tot numai un zambet cum pleaca ultimul musafir...s-a readus tacerea. Mda...ar fi o chestie sa ma duc din firma-n firma pe la cunoscuti si sa intreb de un job, insa sincer mi-e extrem de jena sa cer un loc de munca. Sincer va spun mi-e rusine de intru in pamant sa afle unul si altul din cei care ne stiu si care alta data ne invidiau pentru fericirea noastra, ca avem probleme atat de serioase incat s-a distrus totul. I-l iubesc mult si nici nu as concepe ca baietii nostri sa sufere din lipsa prezentei lui. Copiii i-l divinizeaza...el este universul lor. Macar de si-ar da seama de cat rau le face prin acest comportament. Am obosit, ma simt epuizata... Nu stiu cum sa ma descurc...parintii sunt morti ... rudele sunt departe. Poate voi gasi o portita sa gasesc " iesirea din impas".
    Acest mesaj a fost editat de către galapys: 16 Mar 2013, 21:19
  •  
    • 1410 mesaje
    16 Mar 2013, 22:12
    0 0
    galapys said:normal ca nu ma apuc sa-i arunc vorbe aiurea despre divort. Cele care sunteti singure poate asa ganditi acum, dar cand sunt copiii prinsi la mijloc nu poti arunca asa usor vorbele. Poate i s- o fi luat ca mereu el sa se lupte pentru bunastarea familiei, insa cred ca aceasta tacere vine din alte probleme. Acest lucru ma face sa gandesc asa, deoarece schimbarea a fost brusc. A plecat la job ok si cand a venit, a venit mut. Ma uit cu surprindere cand il aud ca zice ca ar vrea sa " sa se curete mai repede". Arunca astfel de vorbe si in preajma copiilor debusolandu-i total. Cand avem musafiri e tot numai un zambet cum pleaca ultimul musafir...s-a readus tacerea. Mda...ar fi o chestie sa ma duc din firma-n firma pe la cunoscuti si sa intreb de un job, insa sincer mi-e extrem de jena sa cer un loc de munca. Sincer va spun mi-e rusine de intru in pamant sa afle unul si altul din cei care ne stiu si care alta data ne invidiau pentru fericirea noastra, ca avem probleme atat de serioase incat s-a distrus totul. I-l iubesc mult si nici nu as concepe ca baietii nostri sa sufere din lipsa prezentei lui. Copiii i-l divinizeaza...el este universul lor. Macar de si-ar da seama de cat rau le face prin acest comportament. Am obosit, ma simt epuizata... Nu stiu cum sa ma descurc...parintii sunt morti ... rudele sunt departe. Poate voi gasi o portita sa gasesc " iesirea din impas".

    Dar de cand a avea un job e sinonim cu nefericirea in cuplu? Si de ce trebuie sa stie cunoscutii ce probleme aveti voi? Pur si simplu iti cauti un loc de munca ca sa muncesti si tu, asa cum fac o gramada de alte femei fara probleme in cuplu.

     

  •  
    • 2838 mesaje
    16 Mar 2013, 23:57
    0 0
    galapys said:Mda...ar fi o chestie sa ma duc din firma-n firma pe la cunoscuti si sa intreb de un job, insa sincer mi-e extrem de jena sa cer un loc de munca. Sincer va spun mi-e rusine de intru in pamant sa afle unul si altul din cei care ne stiu si care alta data ne invidiau pentru fericirea noastra, ca avem probleme atat de serioase incat s-a distrus totul. I-l iubesc mult si nici nu as concepe ca baietii nostri sa sufere din lipsa prezentei lui. Copiii i-l divinizeaza...el este universul lor. Macar de si-ar da seama de cat rau le face prin acest comportament. Am obosit, ma simt epuizata... Nu stiu cum sa ma descurc...parintii sunt morti ... rudele sunt departe. Poate voi gasi o portita sa gasesc " iesirea din impas".
     

    Portita  sa iesi din impas ar fi aceea de a avea curaj.Curaj sa ceri ,sa intrebi si sa gasesti un job,indiferent ca Ixulescu e prieten de catarama cu sotul sau nevasta lui Popescu e sefa cu care-ti serveai cafeaua" pe timpuri faine "Ceri un job onest ,nu te milogesti,deci nu vad nici o injosire din asta   .O faci pt copii tai,pt familia ta, asa cum faci alte sacrificii.Deci "cu rusinea mori de foame" si-ti plangi in pumni de mila  ...Hai curaj ca se poate

    P.s -nu-s prea bisericoasa dar exista un verset care zice :BATE SI TI SE VA DESCHIDE,CERE......vointza sa ai ,restul e posibil,totul e posibil numai sa vrei 

  •  
    • 742 mesaje
    17 Mar 2013, 09:17
    0 1
    Maryy,,fiecare om greseste,fiecare om fie ca e barbat ,fie ca e femei,vede din felul sau o nedreptate,in caz ca apare o problema familiala,ce este in familie nimenea nu stie,daca stai de vorba cu el ,ma refer tot un barbat poate ii da dreptate,lui,ce este important in viata de zii cu zii,toate neajunsurile,presupunerii,se discuta,fata-n fata,si se rezolva toate problemele,copii au dreptul la bucurii,au drepturi la viata normala,ei nu sunt de vina cu nimic,acuma intre cei doi maturii ramine comunicarea,care intr-o familie e ceva fff normal,ca atuncii cind faci sex,mi-e imi place mai mult asa,,,
    Orice perioada grea a unei familii,nu se povesteste,cu nimenea,problemele se rezolva in cadru familial,nimenea nu-ti da nimic,decit un sfat ,ce este important,am dedus ca acel barbat,nu e afemeiat,nu e betiv,nu lipseste de acasa,oare el nu are nimic de spus?????
    Imi aduc aminte de o perioada,a foste-i mele sa zic asa familii,eu eram oaia neagra,dar de fapt timpul,a aratat,cine a fost de vina,,binenteles,dua ce i-am dat sii am facut,,pt ea,nu inainte,,ca nu cumva sa piarda trenul,,fericirii,,,in fine,,
    In viata trebuie sa stii ce vrei,ce oferii,dar pina faci 2 copii ,chiar inca nu sti pe cine aii linga tine??cu cine vrei sa mergi mai departe,?copii oare vor fii bine?sunt ff multe intrebarii si sigur putine raspunsuri,dar se vor subintelege,
    A aparut rutina,ce faci in cazul asta?te izolezi?te gindesti la negativism?fiecare e liber sa faca ce vrea,la un adica,
    BAFTA, 
  •  
    • 2342 mesaje
    17 Mar 2013, 09:27
    1 2
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 343 mesaje
    17 Mar 2013, 11:35
    2 0
     Mda...ar fi o chestie sa ma duc din firma-n firma pe la cunoscuti si sa intreb de un job, insa sincer mi-e extrem de jena sa cer un loc de munca. Sincer va spun mi-e rusine de intru in pamant sa afle unul si altul din cei care ne stiu si care alta data ne invidiau pentru fericirea noastra, ca avem probleme atat de serioase incat s-a distrus totul
    Mi-e greu sa inteleg cum de ti-ar putea fi rusine sa ti cauti un job, suntem in 2013 si nu stiu multe familii care si permit ca unul dintre parinti sa nu lucreze.


    . I-l iubesc mult si nici nu as concepe ca baietii nostri sa sufere din lipsa prezentei lui. Copiii i-l divinizeaza...el este universul lor. Macar de si-ar da seama de cat rau le face prin acest comportament. Am obosit, ma simt epuizata... Nu stiu cum sa ma descurc...parintii sunt morti ... rudele sunt departe. Poate voi gasi o portita sa gasesc " iesirea din impas".
    Din cate spui nu prea au parte copiii nici de atentie si nici de vreo mare dragoste din partea lui asa ca nu prea ai de ce te victimiza cum ca suporti de dragul copiilor totul.

    eu sunt singura si imi cresc copilul decent, isi vede tatal cand vrea si e mai fericit decat atunci cand asista la ceea ce devenise relatia mea cu tatal sau.
    asa ca gandeste-te daca copii tai merita mai mult, sau daca o sa devii si tu ceea ce a devenit sotul tau!