Omul care imi aducea cartea
-
14 Mar 2013, 13:259 0
Il cunosteam de mica . Statea la un colt de strada si vindea carti . Asta era placerea lui pe langa serviciu . Sa stea acolo la taraba si sa vanda carti . Nu era saptamana in care sa nu trec ( trimisa totusi de mama) sa nu verific noutatile .Nu trecea an scolar in care sa nu am manuale noi.
Timpul a trecut el a imbatranit . Din cand in cand drumurile noastre se intersectau cand mai faceam cate un comision prin spitalul unde lucra . Era un om placut si mereu zambitor . Inalt …mult mai inalt decat mine . Pe urma anii l-au incovoiat incat spre sfarsit aproape puteam sa ne vedem ochi in ochi.
Stiam ca era bolnav , un an de zile a chinuit.In ianuarie drumurile ni s-au intalnit de doua ori , o data cand i-am iesit in fata si ne-am salutat si l-am intrebat de sanatate si a doua oara cand l-am vazut intr-o carja si nu m-am incumetat sa il mai deranjez .
Il vazusem si era frig , m-am uitat printre fanta dintre caciula si fular . Doar l-am privit cum a trecut pe la cativa metri de mine fara sa il salut . Si a fost ultima oara cand l-am vazut in Viata .Ieri a fost ultima data cand l-am vazut inainte de plecare si prima data cand i-am aflat prenumele …Socrate . Toata viata i-am spus domnu Puiu .Si asa va ramane in amintirea mea .
Oriunde mergi d-le Puiu…sa mergi in pace.
PS. lasati topicul ca curga la vale….ca si cum am pastra o secunda de tacere

Acest mesaj a fost editat de către carmen008: 14 Mar 2013, 13:29