Caderile in viata
-
0 0Nu stiu daca barbatii si femeile traiesc la fel pierderile in viata. Ma gandesc ca ei nu vor sa fie compatimiti.Si totusi ce faci cand un prieten e la pamant desi el braveaza? E genul de om puternic interiorizat. Desi la telefon parea optimist, intalnirea face-to-face mi-a aratat un om ravasit si schimbat.L-am lasat in apele lui, fara prea multe intrebari pentru ca la orice mic semn care l-ar deranja devine vizibil nervos. L-am lasat sa ia initiativa de a ma cauta dar simt ca nu pot face nimic pentru el. Mai rau chiar a ridicat tonul cand i-am spus ce cred, lucru care nu s-a mai inatmplat niciodata intre noi. Dar se simtea rau, se vedea cu ochiul liber. Mi-e atat de greu sa-l vad asa!
-
marylucrys said:Respectivul ce a pierdut? casa ,masina,la cazino sau jumatatea?

Nici...nici. E vorba de viata profesionala, dar de aici decurg mai multe: situatie materiala, oameni din jurul tau care aparent iti erau prieteni si in care ai crezut. Aici simt ca e marea dezamagire, cand realizezi cu adevarat care sunt prietenii adevarati.
-
Ilyinca said:
marylucrys said:Respectivul ce a pierdut? casa ,masina,la cazino sau jumatatea?

Nici...nici. E vorba de viata profesionala, dar de aici decurg mai multe: situatie materiala, oameni din jurul tau care aparent iti erau prieteni si in care ai crezut. Aici simt ca e marea dezamagire, cand realizezi cu adevarat care sunt prietenii adevarati.
Cum le sti tu toate gesturile,depresiile ,istoriile ..
Tare enervante sunt cele ca tine , Stiu ele cu siguranta ca esti depresiv
Ma tu esti depresiv ? Nu !! Hai ma ca stiu eu , te-ai certat cu sotia din cauze materiale , iar seful tau este un dobitoc ,si eu si nevastata ne-am culcat cu el .. Da nui nimic , ca si cei doi copii pe care'i ai , sunt putine sanse sa fi tatal lor ..
Da'i un lucru bun , ma-i intalnit pe mine


-
Ilyinca said:Nu stiu daca barbatii si femeile traiesc la fel pierderile in viata. Ma gandesc ca ei nu vor sa fie compatimiti.Si totusi ce faci cand un prieten e la pamant desi el braveaza? E genul de om puternic interiorizat. Desi la telefon parea optimist, intalnirea face-to-face mi-a aratat un om ravasit si schimbat.L-am lasat in apele lui, fara prea multe intrebari pentru ca la orice mic semn care l-ar deranja devine vizibil nervos. L-am lasat sa ia initiativa de a ma cauta dar simt ca nu pot face nimic pentru el. Mai rau chiar a ridicat tonul cand i-am spus ce cred, lucru care nu s-a mai inatmplat niciodata intre noi. Dar se simtea rau, se vedea cu ochiul liber. Mi-e atat de greu sa-l vad asa!
tu esti cumva indragostita de el? -
Nu toti vor sa fie compatimiti, si nu toti suporta sa fie vazuti de ceilalti cum trec printr-o pasa proasta.
Nu e vreo diferenta intre cum suporta pierderile in viata barbatii sau femeile.( Altfel m-as intreba daca nu cumva am fost barbat in alta viata, pt ca si eu sunt la fel )
Depinde de cat timp e asa, daca are semne de depresii , etc. Uneori, mai e nevoie si de un prieten care sa-ti traga o palma la momentul potrivit.
Eu nu suport oameni neinvitati in viata mea, care isi dau cu parerea si care pretind ca vor sa ma ajute. Ba chiar ma agita si ma supara mai tare incercarile altora sa-mi faca mie viata mai buna.
Daca e asa, iti recomand sa-l lasi pana isi revine singur, si probabil la un moment dat va vorbi deschis si va cere si sfaturi, dar nu fortat de imprejurimi, ci pt ca asa simte.
-
Joplin a expus foarte frumos, pe undeva prin ceea ce povestea ma regasesc si eu.
Desi ( stiti bine) nu prea m-am ferit sa-mi povestesc intamplarile prin care am trecut, am facut asta doar dupa ce am ajuns sa accept toata povestea...
Iar asta ( o spun cu toata sinceritatea) nu pentru a primi aplauze, ci pentru a-i face pe altii sa inteleaga ca nu sunt singurii ce au trecut prin situatii ciudate.
Acuma...
Apropos de eventualele sfaturi pe care le-am da persoanelor la care tinem...
Asa cum si Gret sublinia, totul tine de tact...
Nu as putea defini tactul, nu as putea spune ca tine de educatie, de dezvoltare emotionala ori de bun-simt.
Este oarecum o notiune abstracta ce poate fi perceputa doar fiind implicat in acel tip de relatie.
Cred ca mult mai mult decat sfaturile filtrate prin experienta personala, conteaza demonstrarea faptului ca esti dispus sa accepti povestea acelui om, indiferent de cat de cat de complicata poate parea povestea in sine...
Ori, tocmai aici ne lovim in dorinta noastra de a ajuta.
Cu cat suntem mai " sarguinciosi" cu atat vom ajunge sa-l indepartam mai tare pe cel ce ar avea nevoie de ajutorul nostru...
Dimpotriva, facand acea persoana sa inteleaga faptul ca nu avem interese ascunse ( deci ca ii lasam libertatea de a ne spune fix cand simte ca este pragatit), am putea sa ajutam mult mai mult in gasirea unei solutii constructive .
-
marlenalili said:
Nu sunteti prieteni apropiati, nu are incredere in sfaturile tale, nu are nevoie de ele, cam asta e mesajul ... nu vrea input, nu intelegi! sau ... poate e un mic Tarantino si nu vrea input de la nimeni

Nu exista o asemenea persoana...
Desigur, exista mituri urbane.
Cert insa, este faptul ca absolut nimeni nu se faureste cu propriile sale maini...
Ci, toata " slefuirea" depinde fix de contactul pe care zilnic il avem cu societatea.
-
warmfreezer said:Joplin a expus foarte frumos, pe undeva prin ceea ce povestea ma regasesc si eu.
Desi ( stiti bine) nu prea m-am ferit sa-mi povestesc intamplarile prin care am trecut, am facut asta doar dupa ce am ajuns sa accept toata povestea...
Iar asta ( o spun cu toata sinceritatea) nu pentru a primi aplauze, ci pentru a-i face pe altii sa inteleaga ca nu sunt singurii ce au trecut prin situatii ciudate.
Acuma...
Apropos de eventualele sfaturi pe care le-am da persoanelor la care tinem...
Asa cum si Gret sublinia, totul tine de tact...
Nu as putea defini tactul, nu as putea spune ca tine de educatie, de dezvoltare emotionala ori de bun-simt.
Este oarecum o notiune abstracta ce poate fi perceputa doar fiind implicat in acel tip de relatie.
Cred ca mult mai mult decat sfaturile filtrate prin experienta personala, conteaza demonstrarea faptului ca esti dispus sa accepti povestea acelui om, indiferent de cat de cat de complicata poate parea povestea in sine...
Ori, tocmai aici ne lovim in dorinta noastra de a ajuta.
Cu cat suntem mai " sarguinciosi" cu atat vom ajunge sa-l indepartam mai tare pe cel ce ar avea nevoie de ajutorul nostru...
Dimpotriva, facand acea persoana sa inteleaga faptul ca nu avem interese ascunse ( deci ca ii lasam libertatea de a ne spune fix cand simte ca este pragatit), am putea sa ajutam mult mai mult in gasirea unei solutii constructive .
exact. asta as fi spus si io, daca eram capabila de o exprimare atat de complexa

-
Ilyinca said:
marylucrys said:Respectivul ce a pierdut? casa ,masina,la cazino sau jumatatea?

Nici...nici. E vorba de viata profesionala, dar de aici decurg mai multe: situatie materiala, oameni din jurul tau care aparent iti erau prieteni si in care ai crezut. Aici simt ca e marea dezamagire, cand realizezi cu adevarat care sunt prietenii adevarati.
Marea dezamagire e cand tu ca "prietena" realizezi ca practic prietenii lui nu i-au fost prieteni adevaratzi si doar tu singura valorezi cat 10...Un barbat cazut ,se va ridica, nicidecum sprijinindu-se de umarul prietenei apropiate caruia deja ii cunoaste firea , nu-si va spune offul doar sa fie mangaiat pe crestet,nimanui cred.Deci degeaba insisti daca el nu vrea .....nu ai cum

-
marylucrys said:
Deci degeaba insisti daca el nu vrea .....nu ai cum

Desigur, o consolare din partea cui nu te astepti ( adica din partea unei femei) chiar te poate lua prin surprindere...
Asta ( desigur) daca esti un mascul pe la 25+...
Varsta la care inca nu esti sigur daca faci sport, dragoste ori doar sex.
Insa, revin...
Este absolut aiurea sa obligam pe cineva sa ne accepte ajutorul, cata vreme acesta nu a fost cerut.
Principiu ce nu ar fi rau sa se aplice si in politica internationela de altfel...

-
Gretchen said:
nu, bre, serios ca n-as fi fost capabila de-o asemenea formulare. la mine e mai din topor: x+y=z punct

Probabil se trage de la betoane...
De ai fi crescut mai in " provincie", ai fi avut libertatea de a zburda pe dealuri in copilarie.
Insa, asta nu inseamna ca prin opiniile tale nu ai avea dreptate.
Desigur, poate ai tendinta doar de a atinge " rana" cu degetul, insa asta nu inseamna ca nu sesizezi locul suferintei ci doar ca nu sesizezi intensitatea acesteia...