complicat....
-
0 1buna evelor.vreau si eu sa va spun o parte din povestea mea si sa aflu niste pareri de la voi.cat mai obiective,va rog.fara cuvinte jignitoare sau mistouri pentru ca nu va bateti joc de nimeni in felul asta,cu atat mai putin de mine.spun asta pentru ca persoanele care se afla sub protectia anonimatului si a nick-urilor de pe site-ul asta pot recurge la remarci nu foarte decente si care cu siguranta nu le-ar face cinste daca nu s-ar afla sub aceasta "patura" de care vorbeam mai sus.si nu sunt aici sa tin prelegeri despre cinste.vreau un minim de bun simt.asta pentru inceput,pentru ca nu am postat aici pentru a primi cuvinte urate din partea voastra ci pentru a primi un sfat si pentru a da poate o pilda persoanelor care vor citi comentariile voastre,pilda de genul : "asa da,asa nu",si cine stie,poate vor avea ceva de invatat din greselile altora.
in toamna trecuta,am cunoscut prin intermediul unui prieten apropiat (cetatean al altei tari),o persoana.eu tocmai iesisem dintr-o relatie si eram foarte suparata,ca sa zic asa.pe toata lumea,inclusiv pe mine si pe fostul.din pura razbunare (la inceput) am inceput o relatie cu el...sa-i zicem "M".si zic din razbunare pentru ca cei doi se cunosteau (fostul si persona asta) si sunt implicati in niste afaceri impreuna.
M a intrat in "hora asta" cu o situatie de genul :casatorit,copii...si pe deasupra...cetatean al altei tari nu tocmai apropiate de a noastra.am apreciat faptul ca a fost pe deplin sincer de la inceput,sinceritate care a lasat mult de dorit in cazul relatiilor mele anterioare.in fine...prin natura job-ului petrece foarte mult timp in calatorii si implicit,in Romania.am petrecut multe momente frumoase impreuna in timpul asta (calatorii in tara si strainatate,excursii,evenimente de familie,evenimente intre prieteni,pentru ca avem multi prieteni comuni care la un moment dat au influentat relatia noastra,unii in bine,altii in rau).in ultima calatorie pe care eu am cam distrus-o din cauza temperamentului meu si a unei probleme medicale (am frecvent atacuri de panica daca ma duc intr-o tara unde nu se vorbeste limba engleza sau franceza si ma enervez foarte rau pentru ca nu inteleg ce se vorbeste in jurul meu sau daca ma duc intr-un oras foarte mare.devine prea mult pentru mine.si atunci nu stiu cum sa fac,numai sa ma intorc acasa odata.ma obsedeaza intoarcerea acasa)...in fine...mi-a spus ca vrea sa ne despartim pe motivul ca nu se mai poate imparti intre 2 tari si 2...familii ca sa zic asa.am fost de acord pentru ca nu sunt atat de egoista si sa ma incerc sa ii dezbin familia.si o stia foarte bine.am acceptat,cu toate ca nu mi-a fost deloc usor (ajunsesem sa-l iubesc si cred ca a fost si mai este valabila si reciproca) tocmai pentru ca nu vreau sa le lipseasca copiilor alora,tatal,mai mult decat o face deja.m-am intors in tara...intre timp,el s-a razgandit si a venit in Romania in ianuarie,in timpul asta locuind cu mine.la cateva zile dupa ce a venit,s-a razgandit din nou,probabil remuscarile sunt mai mari decat poate suporta.problema este ca acum sunt pusa intr-o situatie de genul :"nici nu te las sa mori,dar nici sa traiesti).inca vorbim zilnic pe internet,la telefon,prin e-mai,imi trimite poze cu copii lui,la care am ajuns sa tin intr-un anume fel chiar daca nu sunt ai mei.
problema este ca eu nu mai pot continua asa.jocul asta cu:acum" te iubesc dar nu-mi pot lasa familia si nu-mi pot petrece atat de mult timp cu tine,pe cat mi-as dori",acum nu mai da nici un semn de viata cu zilele din cauza remuscarilor si a incercarilor de autoconvingere ca nu mai are nici un fel de sentimene pentru mine.e o persoana cerebrala,realista,inteligenta dar nu te poti juca cu oamenii.azi ii iubesti,maine te razgandesti.intr-adevar sentimentul asta a fost sincer de ambele parti dar nu mai pot asa.imi spune ca sunt prea geloasa si ca ii ocup prea mult timp dar de fapt el este cel care ma suna de 3 ori pe zi.nu mai stiu cum s-o scot la capat pentru ca vreau sa ajung la un capat.oricare/oriunde o fi el.
colac peste pupaza...acum suntem in perioada de "despartire" de cateva zile,nu vorbim si am o banuiala ca as fi insarcinata.nu stiu in proportie de 100% dar am o banuiala destul de puternica,suficient cat sa nu-mi dea pace de cateva zile.oricum,chiar daca as fi...nu i-as pune si as pune capat definitiv relatiilor,fie ele si de amicitie dintre noi pentru ca nu vreau sa creada ca a fost intentionat.asa voi hotari cand voi stii in proportie de 100% ca e adevarat.
stiu...am multe pe cap,dupa cum se vede.tocmai de aceea vreau de la voi niste pareri si sfaturi sincere si obiective.voi ce ati face daca v-ati afla la un moment dat intr-o situatie similara? -
Intr-o situatie similara as face cum m-ar duce capul; de multe ori m-a dus prost, mai pe
urma m-a dus mai bine. Ontopic : e mult mai placut sa te scalzi in ipoteze; e mai dureros dar muuuuult mai folositor sa actionezi conform certitudinilor:a) Copilul tau, corpul tau, sanatatea ta psihica = prioritatea numero uno. Urgent un test de sarcina (costa o nimica toata si e concludent la cateva zile dupa intamplarea neprotejata). Daca esti insarcinata, la ora asta ar trebui sa fi baut un ceai si sa fii la nani
Dupa ce te lamuresti cu asta, punctul doi:b) “Nu mai pot continua asa”. Corect, deci nu mai continua! E o relatie in care altcineva decide pentru tine, esti pe planul doi, esti ‘’pusa in situatii’’ , nu stii cum sa reactionezi. Sentimentul de indragostire e minunat, tipul o avea calitatile lui, dar vezi bine ca nu e deajuns, nu se leaga. E poate timpul sa stai o vreme singura fara sa te panichezi, va fi o singuratate binevenita si temporara. Ia aceasta poveste ca pe o relatie care te a imbogatit, in care ai invatat despre tine, invata inclusiv din suparare, dar incheie inainte sa te coste prea mult si invata sa ai grija de tine
-
Arpagic said:
Intr-o situatie similara as face cum m-ar duce capul; de multe ori m-a dus prost, mai pe
urma m-a dus mai bine. Ontopic : e mult mai placut sa te scalzi in ipoteze; e mai dureros dar muuuuult mai folositor sa actionezi conform certitudinilor:a) Copilul tau, corpul tau, sanatatea ta psihica = prioritatea numero uno. Urgent un test de sarcina (costa o nimica toata si e concludent la cateva zile dupa intamplarea neprotejata). Daca esti insarcinata, la ora asta ar trebui sa fi baut un ceai si sa fii la nani
Dupa ce te lamuresti cu asta, punctul doi:b) “Nu mai pot continua asa”. Corect, deci nu mai continua! E o relatie in care altcineva decide pentru tine, esti pe planul doi, esti ‘’pusa in situatii’’ , nu stii cum sa reactionezi. Sentimentul de indragostire e minunat, tipul o avea calitatile lui, dar vezi bine ca nu e deajuns, nu se leaga. E poate timpul sa stai o vreme singura fara sa te panichezi, va fi o singuratate binevenita si temporara. Ia aceasta poveste ca pe o relatie care te a imbogatit, in care ai invatat despre tine, invata inclusiv din suparare, dar incheie inainte sa te coste prea mult si invata sa ai grija de tine
Minunat pus in cuvinte! Sunt de aceeasi parere. Probabil ca experienta mea nu ma recomanda pentru sfaturi in acest domeniu, dar sunt de parere ca mereu trebuie sa ne punem pe noi pe primul plan (noi si copiii). Sper sa iei decizia corecta!
-
spune-i de sarcina, ca tata are dreptul sa isi cunoasca copilul. si gandeste-te si la ala mic de ce sa-l condamni la o viata cu un singur parinte. cel mai bine e sa stie despre aceasta situatie si atunci el va alege ce va face pe viitor, daca nu-l va interesa prea tare copilul si relatia voastra, nu mai are rost sa-ti pierzi vremea cu el.
-
Da, este o situatie dificila, dar nu de nerezolvat. Eu zic sa ii spui pt ca asa e corect si pt tine si pt copil. Pana la urma ati fost 2 in asta, si femeile mai raman insarcinate si neintentionat...acu' nah, e adevarat ca din cauza leprelor care cred ca ii prind pe unii in felul asta mai sufera si alea nevinovate, dar...asta e. Tre sa ii spui, parerea mea...sa se faca lumina.
Acest mesaj a fost editat de către Me_elvira: -
nu ar fi concludent acum daca as face un test de sarcina pentru ca nu s-ar vedea nimic.din pura coincidenta,lucrez in domeniul medical si un test de sarcina facut acasa da rezultate in 1 sau a 2-a saptamana dupa intarzierea menstruatiei.un test de sange prin depistarea beta-HCG ar fi concludent dupa minim o saptamana de la respectivul act sexual....in fine,am facut un test de sarcina deja si a iesit negativ cu toate ca simptomele specifice prezentei unei sarcini...sunt destule.ma gandesc sa mai astept putin cu testele tocmai pentru a fi sigura.nu e momentul acum.
da,stiu ca trebuie sa imi pun ordine in viata,dar ce ar trebui sa fac?imi schimb adresa,locul de munca,numerele de telefon,adresa de e-mail,ce ar trebui sa fac? nu pot face asta.si daca e sa fiu intr-adevar insarcinata,nu sunt sigura ca as putea sa stau asa.nu as fi de acord ca el sa se imparta intre 2 tari diferite si 2 familii diferite sau nu mi-ar conveni diferentele care ar aparea intre copiii pentru ca sunt convinsa ca majoritatea timpului il va petrece acolo si noi vom primi...mai putin.nu vreau pentru copilul meu un tata de ...nici macar de week-end nu pot spune....mai bine,tata de ocazie.si un eventual avort iese din discutie pentru ca imi doresc un copil si sunt capabila sa am grija de el si fara sustinerea tatalui.nu vreau sa se simta obligat in vreun anume fel sa accepte copilul chiar daca e al lui cu toate ca,daca am luat decizia sa-l pastrez nu va face nimic sa ma impiedice si ma va sustine indiferent ce decizie as lua.decizia este luata,indiferent ca ii place,indiferent ca nu.decizia pe care o va avea de luat este in ce proportie va alege sa fie acolo pentru noi.nu-mi convine sa primesc/primim timp "cu portia" dar daca va vrea sa imi fie alaturi,nici eu nu voi face la randul meu nimic pentru a-l impiedica,indiferent daca noi vom mai fi impreuna sau nu.nu stiu...sunt prinsa intre ciocan si nicovala.nu vreau sa se simta obligat/constrans in vreun fel dar nici nu vreau sa privez copilul de afectiunea paterna...nu vreau sa aiba un tata de ocazie dar nici sa creasca cu un singur parinte...nu vreau ca,copii lui sa simta lipsa tatalui lor dar nici nu vreau ca al meu sa cresca singur.nu stiu ce sa fac.ma gandesc cum ar fi mai bine pentru toata lumea dar nu ajung la nici un rezultat.
multumesc pentru raspunsurile voastre de pana acum -
nice_waw_m said:de ce?astia din sistemul medical nu au problemele lor?femeile care lucreza in domeniul asta nu raman insarcinate?nu au copii?familii?am zis ca nu e momentul sa ma panichez si fac teste peste teste ca
) Nu la asta m-am referit, ci ca simptomele de sarcina nu apar la o saptamana. Spui ca e prea devreme pt test, dar deja ai simptome. 
Te-am intrebat care sunt simptomele?!!
Acest mesaj a fost editat de către AmeliEva: -
da,si de ce ti se pare asa ciudat?am auzit foarte multe cazuri unde functioneaza foarte bine autosugestia,sau femei care au stiut din momentul in care au avut contactul sexual respectiv...ca au ramas insarcinate.dar eu tot nu vad legatura dintre simptomele respective si domeniul in care profesez.poate ca,lumea crede ca noi suntem atotstiutori sau ceva de genul.
-
nice_waw_m said:buna evelor.vreau si eu sa va spun o parte din povestea mea si sa aflu niste pareri de la voi.cat mai obiective,va rog.fara cuvinte jignitoare sau mistouri pentru ca nu va bateti joc de nimeni in felul asta,cu atat mai putin de mine.spun asta pentru ca persoanele care se afla sub protectia anonimatului si a nick-urilor de pe site-ul asta pot recurge la remarci nu foarte decente si care cu siguranta nu le-ar face cinste daca nu s-ar afla sub aceasta "patura" de care vorbeam mai sus.si nu sunt aici sa tin prelegeri despre cinste.vreau un minim de bun simt.asta pentru inceput,pentru ca nu am postat aici pentru a primi cuvinte urate din partea voastra ci pentru a primi un sfat si pentru a da poate o pilda persoanelor care vor citi comentariile voastre,pilda de genul : "asa da,asa nu",si cine stie,poate vor avea ceva de invatat din greselile altora.
in toamna trecuta,am cunoscut prin intermediul unui prieten apropiat (cetatean al altei tari),o persoana.eu tocmai iesisem dintr-o relatie si eram foarte suparata,ca sa zic asa.pe toata lumea,inclusiv pe mine si pe fostul.din pura razbunare (la inceput) am inceput o relatie cu el...sa-i zicem "M".si zic din razbunare pentru ca cei doi se cunosteau (fostul si persona asta) si sunt implicati in niste afaceri impreuna.
M a intrat in "hora asta" cu o situatie de genul :casatorit,copii...si pe deasupra...cetatean al altei tari nu tocmai apropiate de a noastra.am apreciat faptul ca a fost pe deplin sincer de la inceput,sinceritate care a lasat mult de dorit in cazul relatiilor mele anterioare.in fine...prin natura job-ului petrece foarte mult timp in calatorii si implicit,in Romania.am petrecut multe momente frumoase impreuna in timpul asta (calatorii in tara si strainatate,excursii,evenimente de familie,evenimente intre prieteni,pentru ca avem multi prieteni comuni care la un moment dat au influentat relatia noastra,unii in bine,altii in rau).in ultima calatorie pe care eu am cam distrus-o din cauza temperamentului meu si a unei probleme medicale (am frecvent atacuri de panica daca ma duc intr-o tara unde nu se vorbeste limba engleza sau franceza si ma enervez foarte rau pentru ca nu inteleg ce se vorbeste in jurul meu sau daca ma duc intr-un oras foarte mare.devine prea mult pentru mine.si atunci nu stiu cum sa fac,numai sa ma intorc acasa odata.ma obsedeaza intoarcerea acasa)...in fine...mi-a spus ca vrea sa ne despartim pe motivul ca nu se mai poate imparti intre 2 tari si 2...familii ca sa zic asa.am fost de acord pentru ca nu sunt atat de egoista si sa ma incerc sa ii dezbin familia.si o stia foarte bine.am acceptat,cu toate ca nu mi-a fost deloc usor (ajunsesem sa-l iubesc si cred ca a fost si mai este valabila si reciproca) tocmai pentru ca nu vreau sa le lipseasca copiilor alora,tatal,mai mult decat o face deja.m-am intors in tara...intre timp,el s-a razgandit si a venit in Romania in ianuarie,in timpul asta locuind cu mine.la cateva zile dupa ce a venit,s-a razgandit din nou,probabil remuscarile sunt mai mari decat poate suporta.problema este ca acum sunt pusa intr-o situatie de genul :"nici nu te las sa mori,dar nici sa traiesti).inca vorbim zilnic pe internet,la telefon,prin e-mai,imi trimite poze cu copii lui,la care am ajuns sa tin intr-un anume fel chiar daca nu sunt ai mei.
problema este ca eu nu mai pot continua asa.jocul asta cu:acum" te iubesc dar nu-mi pot lasa familia si nu-mi pot petrece atat de mult timp cu tine,pe cat mi-as dori",acum nu mai da nici un semn de viata cu zilele din cauza remuscarilor si a incercarilor de autoconvingere ca nu mai are nici un fel de sentimene pentru mine.e o persoana cerebrala,realista,inteligenta dar nu te poti juca cu oamenii.azi ii iubesti,maine te razgandesti.intr-adevar sentimentul asta a fost sincer de ambele parti dar nu mai pot asa.imi spune ca sunt prea geloasa si ca ii ocup prea mult timp dar de fapt el este cel care ma suna de 3 ori pe zi.nu mai stiu cum s-o scot la capat pentru ca vreau sa ajung la un capat.oricare/oriunde o fi el.
colac peste pupaza...acum suntem in perioada de "despartire" de cateva zile,nu vorbim si am o banuiala ca as fi insarcinata.nu stiu in proportie de 100% dar am o banuiala destul de puternica,suficient cat sa nu-mi dea pace de cateva zile.oricum,chiar daca as fi...nu i-as pune si as pune capat definitiv relatiilor,fie ele si de amicitie dintre noi pentru ca nu vreau sa creada ca a fost intentionat.asa voi hotari cand voi stii in proportie de 100% ca e adevarat.
stiu...am multe pe cap,dupa cum se vede.tocmai de aceea vreau de la voi niste pareri si sfaturi sincere si obiective.voi ce ati face daca v-ati afla la un moment dat intr-o situatie similara?N-am eu norocul asta, nu-s eligibila pentru un asa rol, las pe altele mai june, mai belle si cu mai multa imaginatie!
-
nice_waw_m said:da,si de ce ti se pare asa ciudat?am auzit foarte multe cazuri unde functioneaza foarte bine autosugestia,sau femei care au stiut din momentul in care au avut contactul sexual respectiv...ca au ramas insarcinate.dar eu tot nu vad legatura dintre simptomele respective si domeniul in care profesez.poate ca,lumea crede ca noi suntem atotstiutori sau ceva de genul.
ehhh...greu.
-
nice_waw_m said:da,si de ce ti se pare asa ciudat?am auzit foarte multe cazuri unde functioneaza foarte bine autosugestia,sau femei care au stiut din momentul in care au avut contactul sexual respectiv...ca au ramas insarcinate.dar eu tot nu vad legatura dintre simptomele respective si domeniul in care profesez.poate ca,lumea crede ca noi suntem atotstiutori sau ceva de genul.
Haida, de! Adica exista si Marioare care dupa ce si-o-nfiripa la o ora sau o zi dupa comitere stiu deja ca au ramas bortoase? Si nu sunt urmasele Mamei Omida ci femei obisnuite? Simt ele, adicatelea, cind li se tamponeaza ovulul cu al mai smecher spermatozoid? Mama care m-ai facut, sunt o nesimtita! Cum de eu nu am putut constientiza miracolul asta cind o plamadii pe fi-mea?
Acest mesaj a fost editat de către dodonesa: