Ma descarc.
-
1 0
Nu m-am vazut deschizand topice pe aici in viitorul apropiat. Intrasem cu scopul sa va citesc.
Dar m-am trezit azi, cu ideea ca-i mai bine sa ma plang unor straini. Ca viata mea pare perfecta din exterior, am o mandrie extraordinara de a nu spune nici macar apropiatilor ca mai am si probleme. Desi, in cea mai mare masura banuiesc ca ei le vad. Defapt, nu stiu daca o pot numi mandrie, proabil e simplul fapt ca m-am ridicat din rahat si am dat coate in stanga si-n dreapta ca sa fiu fericita, si nu accept sa par acum doborata de stres sau probleme in fata altora.
Nimic nu e roz. Nu am cea mai draga fiinta langa mine, sufletu mereu pereche. Nenorocita asta de viata te obliga uneori sa iei decizii spre binele altora, si nu neaparat al nostru. Ne aflam in tari diferite de ceva timp. Amandoi muncim, si amandoi am ajuns la concluzia ca banu nu iti aduce fericirea, si ca suntem din ce in ce mai tristi si stinsi. Numai muncim pt noi, muncim pt familiile noastre, de acasa. Pt parinti, bunici. Amandoi am avut o copilarie mizerabila, si ne-am vazut obligati sa facem ceva sa schimbam asta cand ne-am maturizat.
probabil va veti intreba de ce nu stam totusi impreuna.
Eu sunt in romanica, alergand intre munca si o facultate, de care trag cu dintii sa o termin. Doamne ajuta, sunt in ultimul an. Am vrut sa renunt de mii de ori, sa plec cu el, sa imi inghet anu, etc. Nu m-a lasat nici constiinta, dar nici el. Sunt si departe de familie, si departe de el. Uneori simt ca cedez, si ca, desi am prieteni in jur, ma simt mai singura decat oriunde.
Pe el il termina stresul. E la fel de singur ca mine, desi nu sta nici el singur acolo. Munceste atat de mult, incat in orele libere pica in cap de oboseala, si doarme.
Nu-i de ajuns ca ne vorbim zilnic, nu sunt langa el, nu pot sa-l ajut, nu pot sa am grija de el. Deja a avut 2 accidente la locul de munca, momente in care eu am vrut sa ma urc in masina si sa plec la el. Nu puteam sa suport gandul ca se chinuie de unul singur acolo.
Cred ca suntem intr-o depresie avansata amandoi. Si mai avem de asteptat. Pana-n vara, cand voi termina si ma voi duce la el. Am momente cand ies noaptea de nebuna pe strada doar ca sa ma plimb. Ma doboara stresul, grijile, totul. Si-n plus, mai am nevoie si de concentrare pe invatat , pe examene, pe licenta, pe munca.
Nu-mi mai vad scaparea din probleme, si simt ca timpul sta pe loc.
Ma retrag si ma racesc fata de toate cunostintele pe care le am aici, pt simplul fapt ca nu ma simt in stare sa ies cu ei, sa incerc sa ma simt bine, sa rad, etc. Bineinteles ca nu au cum sa ma inteleaga, ci doar ma condamna. Dar simt ca in jumatatea asta de an in care mai am de tras atat, o sa fac vreo prostie. Sunt din ce in ce mai slaba psihic.
-
buna...nu te cunosc si nici nu sunt in masura macar sa ti dau un sfat,daramite sa te judec.ideea e ca trebuie sa te gandesti ca daca vreti sa fiti impreuna trebuie sa fii tare macar tu daca nu si el...e mai greu de el care este plecat sa stii...printre straini,cu gandul la tine,la acasa e fff greu.iti doresc din suflet sa termini facultatea ca stiu ca e greu,mai ales fiind in ultimul an.vreau sa te incurajez si sa ti spun ca trebuie sa fii puternica pentru voi doi.daca vreti sa ramaneti impreuna trebuie sa treceti prin asta si inca cate or mai venii...cine stie.nu vezi ca viata asta e imprevizibila...?dar eu merg pe o conceptie..ca atata timp cat iti doresti ceva cu adevarat o sa reusesti..asa ca putere si curaj draga mea!
-
Cred ca suntem intr-o depresie avansata amandoi. Si mai avem de asteptat. Pana-n vara, cand voi termina si ma voi duce la el. Am momente cand ies noaptea de nebuna pe strada doar ca sa ma plimb. Ma doboara stresul, grijile, totul. Si-n plus, mai am nevoie si de concentrare pe invatat , pe examene, pe licenta, pe munca.
Nu-mi mai vad scaparea din probleme, si simt ca timpul sta pe loc.
Ma retrag si ma racesc fata de toate cunostintele pe care le am aici, pt simplul fapt ca nu ma simt in stare sa ies cu ei, sa incerc sa ma simt bine, sa rad, etc. Bineinteles ca nu au cum sa ma inteleaga, ci doar ma condamna. Dar simt ca in jumatatea asta de an in care mai am de tras atat, o sa fac vreo prostie. Sunt din ce in ce mai slaba psihic.
Faci bine ca-ti deschizi inima,chiar si in fata unor straini de pe forumul eva.ro
Imi pare rau ca treceti prin aceste momente depresive.Incearca sa iei niste ceaiuri antidepresive, valerinal - ca sa te calmezi si sa dormi bine.Gandeste-te ca mai ai un pic...si gata.Ar fi fost bine sa-ti poti lua un mic concediu in care sa-i faci o scurta vizita sotului tau.Ti-ai reincarca bateriile ,care se pare ca s-au cam epuizat.
Gandeste-te mai intai la tine si apoi la sot.Si tu induri la fel de mult ca si el.Roaga-te sa ai puterea de a mai rezista pana in vara si tu si el... -
Maui.Wowie said:
Nu m-am vazut deschizand topice pe aici in viitorul apropiat. Intrasem cu scopul sa va citesc.
Dar m-am trezit azi, cu ideea ca-i mai bine sa ma plang unor straini. Ca viata mea pare perfecta din exterior, am o mandrie extraordinara de a nu spune nici macar apropiatilor ca mai am si probleme. Desi, in cea mai mare masura banuiesc ca ei le vad. Defapt, nu stiu daca o pot numi mandrie, proabil e simplul fapt ca m-am ridicat din rahat si am dat coate in stanga si-n dreapta ca sa fiu fericita, si nu accept sa par acum doborata de stres sau probleme in fata altora.
Nimic nu e roz. Nu am cea mai draga fiinta langa mine, sufletu mereu pereche. Nenorocita asta de viata te obliga uneori sa iei decizii spre binele altora, si nu neaparat al nostru. Ne aflam in tari diferite de ceva timp. Amandoi muncim, si amandoi am ajuns la concluzia ca banu nu iti aduce fericirea, si ca suntem din ce in ce mai tristi si stinsi. Numai muncim pt noi, muncim pt familiile noastre, de acasa. Pt parinti, bunici. Amandoi am avut o copilarie mizerabila, si ne-am vazut obligati sa facem ceva sa schimbam asta cand ne-am maturizat.
probabil va veti intreba de ce nu stam totusi impreuna.
Eu sunt in romanica, alergand intre munca si o facultate, de care trag cu dintii sa o termin. Doamne ajuta, sunt in ultimul an. Am vrut sa renunt de mii de ori, sa plec cu el, sa imi inghet anu, etc. Nu m-a lasat nici constiinta, dar nici el. Sunt si departe de familie, si departe de el. Uneori simt ca cedez, si ca, desi am prieteni in jur, ma simt mai singura decat oriunde.
Pe el il termina stresul. E la fel de singur ca mine, desi nu sta nici el singur acolo. Munceste atat de mult, incat in orele libere pica in cap de oboseala, si doarme.
Nu-i de ajuns ca ne vorbim zilnic, nu sunt langa el, nu pot sa-l ajut, nu pot sa am grija de el. Deja a avut 2 accidente la locul de munca, momente in care eu am vrut sa ma urc in masina si sa plec la el. Nu puteam sa suport gandul ca se chinuie de unul singur acolo.
Cred ca suntem intr-o depresie avansata amandoi. Si mai avem de asteptat. Pana-n vara, cand voi termina si ma voi duce la el. Am momente cand ies noaptea de nebuna pe strada doar ca sa ma plimb. Ma doboara stresul, grijile, totul. Si-n plus, mai am nevoie si de concentrare pe invatat , pe examene, pe licenta, pe munca.
Nu-mi mai vad scaparea din probleme, si simt ca timpul sta pe loc.
Ma retrag si ma racesc fata de toate cunostintele pe care le am aici, pt simplul fapt ca nu ma simt in stare sa ies cu ei, sa incerc sa ma simt bine, sa rad, etc. Bineinteles ca nu au cum sa ma inteleaga, ci doar ma condamna. Dar simt ca in jumatatea asta de an in care mai am de tras atat, o sa fac vreo prostie. Sunt din ce in ce mai slaba psihic.
hai, catinel, hopa sus! gandeste-te ce frumoasa va fi revederea!
mai un pic, mai 5 luni si gata, veti fi impreuna!
descarca-te cand nu mai poti dar nu te lasa, mai ai un pas.pai ce faceti, ca tiganul la mal?
nu se poate! -
poate e doar o acumulare de stres, oboseala si dor, dar nu cred ca solutia e sa clachezi acum atat de aproape de momentul cand veti putea sa stati impreuna...
adica daca te gandesti ca perioada mai lunga a trecut si mai sunt doar cateva luni pana la momentul x nu suna deja mai bine?
mai ai nevoie doar de putina incurajare si putere, le gasesti tu daca te straduiesti inca putin.
multa bafta! -
Alila1001 said:. Faci bine ca-ti deschizi inima,chiar si in fata unor straini de pe forumul eva.ro Imi pare rau ca treceti prin aceste momente depresive.Incearca sa iei niste ceaiuri antidepresive, valerinal - ca sa te calmezi si sa dormi bine.Gandeste-te ca mai ai un pic...si gata.Ar fi fost bine sa-ti poti lua un mic concediu in care sa-i faci o scurta vizita sotului tau.Ti-ai reincarca bateriile ,care se pare ca s-au cam epuizat.
Gandeste-te mai intai la tine si apoi la sot.Si tu induri la fel de mult ca si el.Roaga-te sa ai puterea de a mai rezista pana in vara si tu si el...
Multumesc frumos. Nu suntem casatoriti inca. Suntem destul de tineri, ceea ce e probabil un impediment in rezistenta la stres si probleme, marisoare pt varsta noastra.
Chiar incerc sa ma calmez cu tot ce am la indemana
. Concediu n-am cum. Abia ma trag de munca sa mai ajung la seminarii. Am calculat, si gandit orice posibilitate de a ne vedea, macar de pasti. Nu e posibil.
-
Hai sa-ti spun si eu ceva: daca ati fi fost impreuna, poate ca pana acum intervenea monotonia, obisnuinta, plictiseala.
In schimb, asa, relatia voastra este vie, tumultuoasa, alimentata la maxim.
Ce poate fi mai minunat decat sa astepti sa treaca doar cateva luni, pana cand o sa fiti impreuna?
Stii...pt mine, cel mai frumos este cand ma pregatesc pt o vacanta: organizez itinerariul, imi fac planuri, vorbesc cu sotul ce o sa facem, pe zile, apoi pregatirea bagajelor, rezervarea biletelor, cumparaturile de rigoare...Cand m-am urcat in masina/autocar/avion, pot spune ca deja ma gandesc la vacanta, ca la ceva trecut...
Acest mesaj a fost editat de către andrada86: -
Concentreaza-te pe lucrurile pentru care poti fi recunoscatoare. Daca vrei sa-l ajuti fi mai optimista ca totul va fi bine si se va inviora si el. Esti tanara, sanatoasa, cineva te iubeste, vezi partea plina a paharului.
Ca sa vezi ce putere are optimismul vezi povestea lui Ariel, un pesimist ce a ales sa fie optimist:
http://adevarul.ro/tech/internet/o-poveste-despre-optimism-incurabil-si-a-finantat-ariel-carte-18-ore-folosind-puterea-internetului-1_511631c34b62ed5875f107e1/index.html
Acest mesaj a fost editat de către 4roses: -
4roses said:Concentreaza-te pe lucrurile pentru care poti fi recunoscatoare. Daca vrei sa-l ajuti fi mai optimista ca totul va fi bine si se va inviora si el. Esti tanara, sanatoasa, cineva te iubeste, vezi partea plina a paharului.
Ca sa vezi ce putere are optimismul vezi povestea lui Ariel, un pesimist ce a ales sa fie optimist:
http://adevarul.ro/tech/internet/o-poveste-despre-optimism-incurabil-si-a-finantat-ariel-carte-18-ore-folosind-puterea-internetului-1_511631c34b62ed5875f107e1/index.htmlIncerc, pe cat posibil. Noi nu ne aratam unul altuia cat de stresati suntem, dar fiecare stie ca celalalt e la pamant si ne incurajam unul pe altul.
Si da.. singurul aspect care ne face sa zambim e atunci cand povestim despre ce vom face la vara. In august plecam in concediu doar noi 2. Vom avea nevoie. Apoi urmeaza sa plec cu el, si sa-mi gasesc de munca acolo. Cand ma gandesc la clipele astea imi vine sa ma urc pe pereti stiind cat mai e pana atunci.
-
Te inteleg foarte bine. Simti unoeri ca gata! Pina aici a fost! Vrei sa renunti, dar nu poti. Nu ca nu ai vrea, dar nu ai destul curaj si indrazneala....si constientizezi faptul ca doar el te poate face fericita si doar cu el te simti bine. uneori mergi pur si simplu pe strada si te gindesti ca ar fi mai bine sa va despartiti, dar ajungind acasa aceste ginduri dispar. e foarte greu. nimic nu te chinuie mai tare ca despartirea de el. dar fii tare si ai multa rabdare. daca veti trece peste asta, sa stii ca intr-adevar sunteti facuti unul pentru altu. succese!!!
-
I_have_a_dream said:Maui, e interesant ceea ce vad la tine si am mai vazut la altii. concentrarea pe ce e negativ. pai daca in vara se rezolva beleaua, de ce mai esti stresata? sau nu esti convinsa ca va va fi bine impreuna?

Sunt convinsa ca ne va fi f bine impreuna, asa cum ne-a mai fost.. nu se pune problema de asta. Problema e timpul asta nenorocit, care e lung si care parca sta pe loc.
Daca stau bine sa ma gandesc chiar ma concentrez pe tot ce-i negativ in viata, si o fac fara sa constientizez. Se aduna stresul, grijile.. stiu ca pare usor.. mai avem 5luni, ce-o fi asa mare branza.. dar cand se mai aduna luni din spate, dor, stres. si alte alea, chiar incepe sa fie al naibi de greu.
-
irina_t said:Te inteleg foarte bine. Simti unoeri ca gata! Pina aici a fost! Vrei sa renunti, dar nu poti. Nu ca nu ai vrea, dar nu ai destul curaj si indrazneala....si constientizezi faptul ca doar el te poate face fericita si doar cu el te simti bine. uneori mergi pur si simplu pe strada si te gindesti ca ar fi mai bine sa va despartiti, dar ajungind acasa aceste ginduri dispar. e foarte greu. nimic nu te chinuie mai tare ca despartirea de el. dar fii tare si ai multa rabdare. daca veti trece peste asta, sa stii ca intr-adevar sunteti facuti unul pentru altu. succese!!!
Aoleu. Nu. In niciun caz nu ma gandesc ca ar fi mai bine sa ne despartim !
Din contra. Nici nu-mi trece prin cap asa ceva. -
maui lasa bocitul si fuji afara...iaca, vine primavara...

soare, ghiocei, lumina si caldura...savureaza'le pe toate, cauta de fa ceva constructiv, sa iti ocupi timpul ( bag sama ca ai berechet ..de' ti inegresti zilele
)
meri la plimbare, intalneste'te cu fetele, nu te mai ascunde'n scorbura...
hai, scutura'ti cenusa si paienjenii de pe umeri si traieste clipa...
succes garantat
plus ca timpul va zbura intr'o clipa...
uitate'te pe geam....vine varaaaaaaaaa / luna august
) .... pupateajjjjjjjjjjjj -
mariutza_55 said:maui lasa bocitul si fuji afara...iaca, vine primavara...

soare, ghiocei, lumina si caldura...savureaza'le pe toate, cauta de fa ceva constructiv, sa iti ocupi timpul ( bag sama ca ai berechet ..de' ti inegresti zilele
)
meri la plimbare, intalneste'te cu fetele, nu te mai ascunde'n scorbura...
hai, scutura'ti cenusa si paienjenii de pe umeri si traieste clipa...
succes garantat
plus ca timpul va zbura intr'o clipa...
uitate'te pe geam....vine varaaaaaaaaa / luna august
) .... pupateajjjjjjjjjjjj mariuta, la mine nu prea vine primavara, sa numai zic de vara
ba chiar ar da semne craciunu ca ar vrea sa se intoarca

timp nu am, doar in weekenduri. si atunci incerc sa ies la alergat, sa fac sport si sa ma odihnesc.
nu prea imi arde de savurat sau de facut ceva.. de distrat sa numai zic. Dar incerc.. sper sa-mi ridic moralu de la pamant curand. Multumesc frumos!
-
enriqua_14 said:Maui,faptul ca el te asteapta,ca nu te-a inlocuit cu alta in tot acest timp,ca te intelege,ca sufera la fel ca si tine si te iubeste,ar trebuii sa fie suficient ca sa-ti dea forta de a depasii aceste 5 luni care va mai tin departe unul de celalalt.
Hai ca nu mai e atat de mult !!
O sa rezisti,fii sigura de asta !!
Ce gand minunat,sa va revedeti si sa petreceti impreuna la vara !! doar la asta sa te concentrezi,ca astazi ai o zi mai putin de asteptat,maine inca o zi mai putin si tot asa...o sa treaca mai repede decat crezi.
Nu te descuraja !! fii tare! tineretea,dragostea si iubirea voastra vor invinge .Nu stii niciodata ce-ti rezerva viitorul. Se pot schimba multe in jumatate de an, foarte multe.
Stiu ca o sa rezist, n-am incotro. Dar imi vine sa erup ca un vulcan uneori, sa tip cat ma tin plamanii.
Multumesc pt incurajari ! Chiar ma ajuta, mult.
-
Si de ce nu tipi?!?!?
E greu, dar greul mai mare a trecut.
Daca te uiti la ce se aduna, la drobul de sare si nu la zilele care trec si la ce urmeaza, nu ai cum sa respiri usurata... nici macar cand o sa fii cu el.
Stiu ca nu e usor, dar nici imposibil. Nu va incarcati negativ relatia facand o mare tragedie din ea si problemele ei. Bucura-te de existenta lui, de sentimentele pt el, de iubirea voastra, ca fiind singurul refugiu.
offf... -
AmeliEva said:Si de ce nu tipi?!?!?
E greu, dar greul mai mare a trecut.
Daca te uiti la ce se aduna, la drobul de sare si nu la zilele care trec si la ce urmeaza, nu ai cum sa respiri usurata... nici macar cand o sa fii cu el.
Stiu ca nu e usor, dar nici imposibil. Nu va incarcati negativ relatia facand o mare tragedie din ea si problemele ei. Bucura-te de existenta lui, de sentimentele pt el, de iubirea voastra, ca fiind singurul refugiu.
offf...Multumesc.
Chiar incerc.. eu mai mult, el mai cedeaza, lui ii e mai greu, stiu asta. Negativ o incarcam oricat m-as chinui eu sa nu o facem, pt ca e greu sa ignori atata amar de vreme. La inceput a fost ok, cu cat am inceput sa ne simtim mai singuri cu atat s-a accentuat problema. Ma gandesc ca ne-am afectat unul pe altul. Suntem 2 persoane sufletiste, sensibile. poate daca ar fi fost unul mai tare ar fi fost mai bine.
Dar intr-un sfarsit o sa supravietuim.
. of . sper sa ma intorc pe eva peste 5-6 luni mult mai fericita ca acum.