ce le datoram parintilor?
-
0 0Mesaj şters de administrator
-
I_have_a_dream said:m-am enervat rau de tot. am avut o copilarie din care nu am nicio amintire fericita. nu am facut nimic cu placere. am facut doar ca a trebuit - pian, scoala. nu m-am distrat in liceu fiindca "pana intri la facultate nu misti nimic, dupa aia ai voie sa faci ce vrei". nu am avut prieteni prea multi. taica-miu a fost si este praf - a avut la randul lui o copilarie oribila, cu traume, si a fost betiv, violent, nesimtit. in ultimii ani parca s-a mai calmat, chiar m-a ajutat intr-o situatie, fiindca l-am rugat. in rest, ma indoiesc ca l-am interesat. maica-mea oarecum "si-a facut datoria" - poate ei ii datorez faptul ca sunt normala. dar nu m-a incurajat sa fiu fericita. asta am reusit eu singura, si stiu ca-s puternica. maica-mea cred ca ne-a crititcat cam mult, si pe mine in special dupa ce am nascut, referitor la crestrerea copilului mare, pentru care are o obsesie. dupa ce am nascut-o pe a doua, parca a luat-o razna - ca aia mare sufera, ca o iubesc mai mult pe aia mica, etc. in final i-am spus ca am facut psihanaliza pe tema asta, si iubirea pentru aia mare era blocata fiindca in mintea mea, iubirea parentala era asiciata cu violenta, cu raul. cand ne-am facut casa, a venit cu sfaturi - acolo sa faceti asa, eu zic asa, etc. acu e a doua oara ca ne critica (pe mine si husband) - la husband, la telefon. ieri a aruncat ceva despre cum o cresc pe aia mare. am sunat-o si i-am spus sa termine pe veci cu criticile, ca noi nu avem nevoie. si mi-a spus cu ura: sa-ti fie rusine, tu in fata mea esti o mucoasa! moment in care i-am inchis telefonul. si mi-am dat seama ca de aici pleaca totul - nu m-a respectat niciodata. eu sunt si acum un copil pe care ea sa-l controleze, cu care ea sa se simta puternica. eu sunt si acum o mucoasa, la 37 de ani, manager, cu doi prunci pe care ii crestem singuri, fara ajutor, cu gradinita particulara pana la 6-7 seara.
sa ma ierte Dumnezeu, da ii urasc. eu acestor oameni, ce le datorez?

Le datorezi viata....le datorezi ceea ce-ai ajuns. Daca nu erau ei, azi nu aveai pe cine "ura"
-
sper ca te-ai mai calmat acum...am simtit cum dintr-o rasuflare la nervi ai scris totul...

nu-i urasti...
sunt ai nostri, asa cum sunt, de schimbat nu-i mai schimbam noi acum..numai ca intr-o zi, cand nu-i mai gasesti, cand nu-i mai afli aproape...ai sa duci dorul la toate astea...
inarmeaza-te cu rabdare...fii tu mai inteleapta decat ei, negociaza spatiul tau si limitele...sunt parintii tai si altii n-ai...
iubeste-i asa cum sunt, cu putinul pe care au sa ti-l ofere...crede-ma, nu-i chiar putin
-
Have,ce le datorezi la 37 de ani cu o viata personala a ta ,cu o familie a ta ???Parerea mea e ca le datorezi doar un simplu telefon ,de Pasti si de Craciun ...Ura, de ce sa porti ura ?E daunator pt tine in primul rand si nu te ajuta cu nimic, nu face altceva decat te face "sa-ti sara nervii"chiar si cu selfcontrolul la max...E distructiva ura ...Productiv ar fi ..."mai rar si mai bun "zic eu.
-
I_have_a_dream said:da, dance, imi strica rau zen-ul castigat cu truda. tocmai, ca vreau sa ma separ emotional de ei. si ma simt vinovata pentru asta, desi mi se pare normal ca atunci cand copiii mei vor creste, sa nu stea dupa ma-sa si taxu ci sa-si traiasca viata. si io sa-i ajut daca pot si daca vor si daca cer.
Nici un parinte nu e perfect

Uneori, din dorinta de-a face bine , dau cu "bata-n balta"
, fara sa-si dea seama ca (virgula),copiii nu trebuie sa traiasca viata parintilor.Din pacate, exista si parinti"capusa" care vor cu tot dinadinsul sa se impuna.
Nu trebuie sa te simti vinovata ca nu simti ca ei, ca vrei sa nu te mai controleze. Nu mai esti copil, si tocmai de aceea trebuie ca tu sa te impui in fata lor, dar cu respect, nu cu ura si nici cu vinovatie
-
I_have_a_dream said:sorell, incep sa am indoieli serioase ca ei m-au iubit. asa cade iubit io pe ei, mai greu.
trili, nimeni nu e dator ca s-a nascut. unii s-au fotat si au facut copilul, dorit sau nedorit. copilul nu i-a obligat in vreu fel sa-l aduca pe lume.
marilu, asta as vrea sa pot
Si ce anume te retine?....a vrea inseamna.. a avea .Vointa e cea care da act actiunii

-
I_have_a_dream said:da shika, e buna vorba aia "dumul spre iad e pavat cü bune intentii"
...imi aduc aminte cand am nascut-o pe fiica-mea.Toata lumea spunea ca dupa o sarcina (eu cel putin pusesem 24 de kg pe mine
), iti trebuie cateva luni sa-ti revii la silueta dinainte. Din cauza mamei, intr-o luna dadusem toate kg jos
.
Mai, din punctul ei de vedere, eu nu eram in stare sa cresc un copil: "ce stii tu?...ai mai avut copii sa stii ce inseamna asta?"...ma trezeam cu ea noaptea langa pat, sa vada daca nu cumva copilul trebuie schimbat (de scutec
), cu toate ca bebita dormea adanc, o dezbraca sa nu cumva sa fie jenata daca ar fi fost uda...doar ea stia cum se face baie unui bebe (vreau sa spun ca pana can a avut fiica-mea o luna si jumatate, n-am avut voie sa-i fac baie...sa nu cumva s-o inec
).
In perioada aia, daca aveam o mitraliera la indemana, cred ca n-aveam mila
.
Dar, am invatat sa ignor anumite aspecte....si incet incet, dupa 18 ani...a inceput si mama sa-si revina
-
I_have_a_dream said:da shika, e buna vorba aia "dumul spre iad e pavat cü bune intentii"
...imi aduc aminte cand am nascut-o pe fiica-mea.Toata lumea spunea ca dupa o sarcina (eu cel putin pusesem 24 de kg pe mine
), iti trebuie cateva luni sa-ti revii la silueta dinainte. Din cauza mamei, intr-o luna dadusem toate kg jos
.
Mai, din punctul ei de vedere, eu nu eram in stare sa cresc un copil: "ce stii tu?...ai mai avut copii sa stii ce inseamna asta?"...ma trezeam cu ea noaptea langa pat, sa vada daca nu cumva copilul trebuie schimbat (de scutec
), cu toate ca bebita dormea adanc, o dezbraca sa nu cumva sa fie jenata daca ar fi fost uda...doar ea stia cum se face baie unui bebe (vreau sa spun ca pana can a avut fiica-mea o luna si jumatate, n-am avut voie sa-i fac baie...sa nu cumva s-o inec
).
In perioada aia, daca aveam o mitraliera la indemana, cred ca n-aveam mila
.
Dar, am invatat sa ignor anumite aspecte....si incet incet, dupa 18 ani...a inceput si mama sa-si revina
-
I_have_a_dream said:da shika, e buna vorba aia "dumul spre iad e pavat cü bune intentii"
...imi aduc aminte cand am nascut-o pe fiica-mea.Toata lumea spunea ca dupa o sarcina (eu cel putin pusesem 24 de kg pe mine
), iti trebuie cateva luni sa-ti revii la silueta dinainte. Din cauza mamei, intr-o luna dadusem toate kg jos
.
Mai, din punctul ei de vedere, eu nu eram in stare sa cresc un copil: "ce stii tu?...ai mai avut copii sa stii ce inseamna asta?"...ma trezeam cu ea noaptea langa pat, sa vada daca nu cumva copilul trebuie schimbat (de scutec
), cu toate ca bebita dormea adanc, o dezbraca sa nu cumva sa fie jenata daca ar fi fost uda...doar ea stia cum se face baie unui bebe (vreau sa spun ca pana can a avut fiica-mea o luna si jumatate, n-am avut voie sa-i fac baie...sa nu cumva s-o inec
).
In perioada aia, daca aveam o mitraliera la indemana, cred ca n-aveam mila
.
Dar, am invatat sa ignor anumite aspecte....si incet incet, dupa 18 ani...a inceput si mama sa-si revina
-
la urma urmei...e o chestiune de alegere...nu trebuie sa mori cu ei de gat...spunea cineva mai sus...la Paste si la Craciun...daca poti si te tine inima...
prima mea postare a fost ceea ce simt...a doua e o alta posibilitate, pe care vrei s-o auzi...
orice ai alege, daca esti impacata cu alegerea...de ce nu...
insa, sa nu crezi ca vorbesc din postura unui ''copil'' care a fost iubit...probabil m-au iubit, in felul lor, asa cum au stiut ei sa arate...dar nu asta-i important...important e ce zgura porti tu in suflet...zgura aia e cea care te modeleaza...te impinge sau te trage inapoi...
Acest mesaj a fost editat de către sorell: