va rog ajutati-ma!
-
0 0Povestea mea incepea in ianuarie 2008.Atunci l-amcunoscut pe El.Eram casatorita cu un barbat de care nu eram multumita din multe puncte de vedere dar care mi-a fost intotdeauna un bun prieten Nu mai aveam cu sotul meu nimic in comun,nici macar partea sexuala nu mergea.
Cand l-am cunoscut pe Mircea am inceput sa simt din nou ca traiesc.Era casatorit dar ca si mine,nemultumit si nefericit si nu stiam asta numai de la el.Relatia noastra era una la distanta,eu fiind in Bucuresti,el in Constanta.Vorbeam intr-una la telefon si ne vedeam la cateva luni.Nu am avut nici o relatie intima desi ne doream acest lucru amandoi...nu a fost sa fie atunci in 2008.Eu eram foarte grabita,vroiam sa divortez si sa fiu cu el,ne potriveam prea mult si ma atragea ca un magnet,imi placea atat de mult pana si vocea lui...El,insa imi spunea sa am rabdare,ca va veni in Bucuresti cu serviciul si vom vedea ce va fi.Mi-a mai spus insa ca are si unele probleme financiare si de aici a incoltit in mintea mea ideea ca vrea sa profite de mine.In octombrie 2008,dupa aproape un an de prietenie am hotarat brusc sa pun capat.Mi-am schimbat numerele de telefon si m-am trezit ca imi vreau inapoi sotul,mai mult de cat atat ca sa-l uit am facut un copil,copil pe care mi-l doream de foarte mult timp dar care se lasa asteptat.Am nascut copilul in octombrie 2009 si am plecat la parintii mei.In 2010,iunie am primit un mail de la el,isi cerea scuze daca ma suparase cu ceva.Nu-mi venea sa cred,nu stiam ce sa mai zic.Peste o luna venea sa ma vada in orasul in care ma aflam.Am inceput sa vorbim din nou la telefon,mai rar pentru ca eram mamica si copilul ma solicita foarte mult.Ironia sortii,el lucra in Bucuresti,chiar de atunci cand eu am pus punct relatiei iar din ianuarie 2010 divortase.Mi-a spus mai tarziu ca a venit dupa mine sa vada daca mai am ceva pentru el si a vazut ca nu.Perfect adevarat,in afara de copil,eu nu vedeam altceva.Cat timp am locuit la parintii mei,sotul meu ramasase in Bucursti cu serviciul,venea doar la sfarsit de saptamana.Relatia mea cu sotul nu se schimbase cu nimic,aceeasi prieteni.M-am intors in Bucuresti in mai 2011,cu Mircea mai vorbeam la telefon,a trecut chiar pe la mine intr-o zi.Nu ma mai uitam insa la el ca la cel pe care il iubisem.Intrase deja intr-o alta relatie dar imi spunea ca nue fericit.In iunie 2012 mi-a spus ca a incheiat si acea relatie.De ziua mea,in septembrie a venit la mine,la serviciu si de atunci nu m-a mai lasat.De data asta parca venise croit pe mine.Venea intr-una dupa mine,nu stiu cum m-a facut sa il vreau din nou.Asa ca in octombirie eram deja iubiti si ne-am iubit,si ne-am iubit de parca incercam sa recuparam anii pierduti.Cu fiecare zi care trecea il iubeam si mai tare,simteam ca ma leg de el si el de mineRelatia sexuala e divina,e potrivire maxima.I-am zis ca voi divorta si ca vreau sa fiu cu el.Asa ca am ajuns sa vorbim de casa pe care ne-o vom face,de copilul pe care il vom avea,de parca eram un cuplu.Povestea continua ca o adevarata telenovela.Mi-a spus ca va pleca din tara pentru 6 luni,cu serviciul.Intre timp am aflat ca sotul meu mai are un copil cu o alta femeie,dintr-o relatie inceputa atunci cand eu ma indragostisem de Mircea,in 2008 si nu stiu daca terminata vreodata.
Cert e ca sigur voi divorta dar am momente cand ma intreb daca nu-i fac rau copilului despartindu-l de tatal lui,daca merita iubirea mea pusa mai presus decat linistea copilului. Sotul meu stie tot,ca sunt cu Mircea,ca il iubesc dar ma acuza pe mine pentru relatia lui cu femeia respectiva zicandu-mi ca eu am fost cea care a inceput telenovela in 2008.
Asadar,spuneti ce ati face voi in locul meu si cum vi se pare povestea mea,merita sa las totul si merg pe alt drum cu el?
-
Eu nu prea inteleg toanele astea...ba ma atrage ba nu ma mai atrage sotul....auzi, imi scuzi indiscretia...da copil de ce ai mai facut daca erai in era razgandirilor???
Crezi ca iubirile si pasiunile tale nu vor pune copilul asta in niste dificultati ulterior???
Vibreaza frate cat vrei cu chilotii-n vine dupa Mirciulescu apoi Xulescu si tot asa insa mare atentie la copilul pe care ai catadicsit sa-l nasti.
Si..am o curiozitate....cum va vine in creier idea procrearii cand ba inseli ba esti inselata, ba esti prietena cu ala pe care-l numesti sot, ba nu te mai leaga nimic de el desi bun de zamislit a fost...cum???
Ma scuz inca o data insa ma precipit cand vad asemenea cretinisme. -
nici eu nu am inteles chestia cu copilul cu sotul - ca sa-l uite pe marele mircea... si apoi dragoste mare cu acelasi mircea...
si copilul unde este in ecuatia asta????? sau contezi numai tu si pasiunile tale? toate faptele noastre au consecinte sau nu ai aflat inca acest lucru?
cati ani aveti, mai draga... ca va comportati ca la 15 ani... ba mai faceti si copii... ca vb aia... trebuie sa-l uiti pe mircea, nu???
egoism monstruos si imaturitate si incerc sa fiu blanda... si sa nu te judec... :-0 -
ubys ai o incurcatura in viata ta de ma doare capul
nu stiu cum sa te tratez..ca pe o poveste adevarata sau troll
daca e adevarata eu as opta pentru divortul tau , se vor alege apele cumva tu cu Mircea si eventual si copilul fostului ...iar actualul fost sot se duce la cea care are un copil
si dintr-o familie se nasc 2
eventual daca vrei poti lasa copilul la actualul fost sot si asa vei face in bucurie copii lui Mircea -
Da, urasc femeile astea ce fac tampenii cat casa si produc copii doar pentru satisfactia personala. Dupa care gasesc ca sunt victime si plang pe forumuri iar copiilor trebuie sa le explice cum au ei un tata care mai are niste copii dar mai are si mama un prieten care s-ar putea sa-i fie tata dar nu se stie..
O femeie de milioane intradevar e doamna in cauza. Poate la urmatorul copil o sa gandeasca ce e bine pt copil nu pentru ea!
P. S. Si tu draga, relaxeaza-te ca faci riduri!
-
nu e prima femeie cu copil care divorteaza...nici prima nehotarata...si nu mai zic de telenovela
o mama divortata nu e obligatoriu si o mama rea...sa nu dam in alte discutii...
2 probleme am...nu prea cred ca-i reala..are iz de telenovela...Mircea asta parca l-am mai intalnit pe undeva...in povestile de pe Eva, din dreapta? hmmm...
daca nu...cu siguranta o sa apara 
-
sorell said:nu e prima femeie cu copil care divorteaza...nici prima nehotarata...si nu mai zic de telenovela
o mama divortata nu e obligatoriu si o mama rea...sa nu dam in alte discutii...
2 probleme am...nu prea cred ca-i reala..are iz de telenovela...Mircea asta parca l-am mai intalnit pe undeva...in povestile de pe Eva, din dreapta? hmmm...
daca nu...cu siguranta o sa apara 
Cine a zis ca e o mama rea?Nu stiu daca e o mama buna sau rea si nici nu ma intereseaza. E o femeie cu copil mic care ne povesteste in barci ba cum o atragea sotu ba cum nu o mai atragea
E doar o individa (pretinsa femeie fiindca nici asta nu am cum sa verific) cu o viata destrabalata, niste actiuni iresponsabile care treneaza si care, cu siguranta ii vor afecta pe altii care nu si-au dat neaparat consimtamantul in a fi purtati in tot rahatul asta.
-
Si cu Mircea si fara el divortul e iminent si absolut necesar.Tu si sotul tau nu mai aveti nimic in comun, vieti separate, nu se mai pune problema de o reconciliere.Eu nu i-as da exemplu copilului meu o viata in minciuna, as prefera sa divortez, sa raman prietena cu tatal sau, e de preferat sa aiba exemplu niste parinti care se inteleg chiar daca nu se mai iubesc decat niste prefacuti si mincinosi.Si as incerca si relatia cu acest Mircea, fara sa implic copilul un timp destul de lung.Nu te mutila emotional doar pentru ca ai facut un copil, esti tanara si chiar daca nu ai fi, toti avem dreptul la viata, la fericire , speranta, la pasiune (tin mult la dreptul meu la pasiune haha).Copiii sunt fericiti cand si parintii sunt.Bafta
-
cristinica1974 said:Da, urasc femeile astea ce fac tampenii cat casa si produc copii doar pentru satisfactia personala. Dupa care gasesc ca sunt victime si plang pe forumuri iar copiilor trebuie sa le explice cum au ei un tata care mai are niste copii dar mai are si mama un prieten care s-ar putea sa-i fie tata dar nu se stie..
O femeie de milioane intradevar e doamna in cauza. Poate la urmatorul copil o sa gandeasca ce e bine pt copil nu pentru ea!
P. S. Si tu draga, relaxeaza-te ca faci riduri!
Nu mi-as dori sa fiu copilul unei femei care uraste alte femei absolut necunoscute.Nu mi-as dori o persoana cu astfel de ganduri in preajma.Esti chiar creepy.Copilul il faci pentru ca il doresti.A spus ft clar ca isi dorea un copil si nu a reusit.Copilul nu te condamna la o viata nefericita.Nu ai dreptul sa judeci si sa arunci cu astfel de vorbe, nu poti trage concluzii atat de dure din cateva randuri pe care le-a scris cineva aici.
Nu sunt maritata, nu am copii si nici nu-mi doresc, sa nu las loc de interpretari. -
De unde reiese ca pasiunea pentru Miricica este in prim plan?Femeia are niste framantari, a expus o problema care nu pune copilul in prim plan, atat.Nu rezulta ca il lasa si pleaca, sau ca nu-l iubeste sau ca e nedorit sau sau sau
Mi-ar placea ca femeile sa fie mai solidare, mai corecte si mai empatice, este o situatie de viata.Daca am un copil nu inseamna ca viata mea s-a terminat, nu ma anuleaza ca femeie existenta lui din contra, trebuie sa am mai multa grija de mine pentru a-l putea sustine.Nu mi-as dori sa devin o depresiva, o trista, o terminata, pentru copilul meu.Cum l-as putea pregati pentru astfel de situatii, care sunt foarte des intlnite si ritmul se accelereaza, divorturi, despartiri...Asta as dori eu sa faca in situatia mea?Sa indure, sa-si refuze dreptul la fericire?Pentru ca aproape sigur copilul le va urma, inconstient, exemplul -
ubys said:Povestea mea incepea in ianuarie 2008.Atunci l-amcunoscut pe El.Eram casatorita cu un barbat de care nu eram multumita din multe puncte de vedere dar care mi-a fost intotdeauna un bun prieten Nu mai aveam cu sotul meu nimic in comun,nici macar partea sexuala nu mergea.
Cand l-am cunoscut pe Mircea am inceput sa simt din nou ca traiesc.Era casatorit dar ca si mine,nemultumit si nefericit si nu stiam asta numai de la el.Relatia noastra era una la distanta,eu fiind in Bucuresti,el in Constanta.Vorbeam intr-una la telefon si ne vedeam la cateva luni.Nu am avut nici o relatie intima desi ne doream acest lucru amandoi...nu a fost sa fie atunci in 2008.Eu eram foarte grabita,vroiam sa divortez si sa fiu cu el,ne potriveam prea mult si ma atragea ca un magnet,imi placea atat de mult pana si vocea lui...El,insa imi spunea sa am rabdare,ca va veni in Bucuresti cu serviciul si vom vedea ce va fi.Mi-a mai spus insa ca are si unele probleme financiare si de aici a incoltit in mintea mea ideea ca vrea sa profite de mine.In octombrie 2008,dupa aproape un an de prietenie am hotarat brusc sa pun capat.Mi-am schimbat numerele de telefon si m-am trezit ca imi vreau inapoi sotul,mai mult de cat atat ca sa-l uit am facut un copil,copil pe care mi-l doream de foarte mult timp dar care se lasa asteptat.Am nascut copilul in octombrie 2009 si am plecat la parintii mei.In 2010,iunie am primit un mail de la el,isi cerea scuze daca ma suparase cu ceva.Nu-mi venea sa cred,nu stiam ce sa mai zic.Peste o luna venea sa ma vada in orasul in care ma aflam.Am inceput sa vorbim din nou la telefon,mai rar pentru ca eram mamica si copilul ma solicita foarte mult.Ironia sortii,el lucra in Bucuresti,chiar de atunci cand eu am pus punct relatiei iar din ianuarie 2010 divortase.Mi-a spus mai tarziu ca a venit dupa mine sa vada daca mai am ceva pentru el si a vazut ca nu.Perfect adevarat,in afara de copil,eu nu vedeam altceva.Cat timp am locuit la parintii mei,sotul meu ramasase in Bucursti cu serviciul,venea doar la sfarsit de saptamana.Relatia mea cu sotul nu se schimbase cu nimic,aceeasi prieteni.M-am intors in Bucuresti in mai 2011,cu Mircea mai vorbeam la telefon,a trecut chiar pe la mine intr-o zi.Nu ma mai uitam insa la el ca la cel pe care il iubisem.Intrase deja intr-o alta relatie dar imi spunea ca nue fericit.In iunie 2012 mi-a spus ca a incheiat si acea relatie.De ziua mea,in septembrie a venit la mine,la serviciu si de atunci nu m-a mai lasat.De data asta parca venise croit pe mine.Venea intr-una dupa mine,nu stiu cum m-a facut sa il vreau din nou.Asa ca in octombirie eram deja iubiti si ne-am iubit,si ne-am iubit de parca incercam sa recuparam anii pierduti.Cu fiecare zi care trecea il iubeam si mai tare,simteam ca ma leg de el si el de mineRelatia sexuala e divina,e potrivire maxima.I-am zis ca voi divorta si ca vreau sa fiu cu el.Asa ca am ajuns sa vorbim de casa pe care ne-o vom face,de copilul pe care il vom avea,de parca eram un cuplu.Povestea continua ca o adevarata telenovela.Mi-a spus ca va pleca din tara pentru 6 luni,cu serviciul.Intre timp am aflat ca sotul meu mai are un copil cu o alta femeie,dintr-o relatie inceputa atunci cand eu ma indragostisem de Mircea,in 2008 si nu stiu daca terminata vreodata.
Cert e ca sigur voi divorta dar am momente cand ma intreb daca nu-i fac rau copilului despartindu-l de tatal lui,daca merita iubirea mea pusa mai presus decat linistea copilului. Sotul meu stie tot,ca sunt cu Mircea,ca il iubesc dar ma acuza pe mine pentru relatia lui cu femeia respectiva zicandu-mi ca eu am fost cea care a inceput telenovela in 2008.
Asadar,spuneti ce ati face voi in locul meu si cum vi se pare povestea mea,merita sa las totul si merg pe alt drum cu el?-Io as mai raspunde din cand in cand,indiferent de comentarii
(scz ironia)
-Vorba ta , pare "o telenovela "Incepe povestea in 2008,se naste copilul in 2009,reintorcerea lui Mircea si scz de rigoare in 2010.In2011,Mircea are alta relatie dar e nefericit si care sfarseste in 2012....Sotul nu a pierdut nici el timpul.....
O fi adevarata chestia sau????Din an in an ,una noua hhmmm...nu-s ce sa cred 