Off, sambata!
-
1 0Am ajuns sa scriu si eu aici, acum in luna sarbatorilor. Dezamagita fiind de putinii oameni pe care i-am cunoscut in ultima vreme am ales sa ies cu cineva mai "serios". Barbat divortat de cinci ani, cu un copil major in intretinere si mama in varsta de care are grija. Practic el este omul de baza in casa. In cazul lui divortul a survenit dupa mai multi ani de casnicie, fosta sa avand o relatie cu un barbat care i-ar fi putut fi tata dar care a ajutat-o sa ajunga profesional foarte bine. Nu e problema mea insa am spus asta pentru ca omul nu ar merita o a doua femeie care sa faca ceva asemanator.
Deci am inceput sa iesim de aproape doua luni dar...din doua in doua saptamani. Pentru ca in timpul saptamanii timpul e scurt, serviciul si obligatiile legate de casa ii ocupa mai tot timpul. Eu simt ca suntem incompatibili: nu ma atrage (prima oara mi-a parut rau ca am stabilit sa-l intalnesc!), ma simt cat de cat ok cand discutam dar nu pot spune ca altfel ma simt bine cu el.
Intalnirile noastre decurg cam asa: in timpul saptamanii ma suna, stabilim sa ne vedem sambata (asta-i preferinta lui!), trebuie sa stie ora, locul unde parcheaza masina...etc...Eu nu vreau sa urc/cobor dintr-o masina dar el sustine ca trebuie sa ma ia si sa ma aduca acasa. Nu are nicio idee unde mergem, eu trebuie sa propun mereu, adica sa aleg o cafenea. Stam cateva ore de vorba iar el comanda de fiecare data acelasi suc...Plateste...ne urcam in masina si ma conduce acasa. Asa a fost si prima...si a doua...si ultima oara. Sincer, nu ma vad nici tinand-ul de mina macar o singura data. Azi a fost sambata cu statul acasa...am vorbit la telefon si mi-a dat de inteles ca ar vrea sa ne vedem fix sambata viitoare. Ca sa fac si eu un gest frumos am luat doua bilete la un spectacol in penultima zi din an. L-am invitat in seara asta insa vedeti voi...spectacolul e duminica...si cine stie daca i-ar place. L-am rugat sa se gandeasca si sa-mi dea un raspuns, mi-a pus atatea intrebari..cand vreau raspunsul...cate zile se poate gandi...nici nu parea prea incantat.
Ce sa fac? Continui pe ideea ca ies si eu cu cineva din cand in cand sau mai bine singura? -
Moniqua, imi dau seama ca perioada sarbatorilor de iarna e si cea mai trista pentru cei singuri.
Parerea mea e ca nu trebuia sa cumperi biletele, trebuia sa-l fi intrebat mai intai cum i se pare ideea asta cu spectacolul si abia dupa sa le cumperi.
Din ce povesti tu aici, omu` pare sa mai ascunda ceva, o juca la doua capete, nu stiu.
Acum tu ti-oi face sperante ca macar Craciunul sau Revelionul sa-l petreci alaturi de el, dar sunt sanse de 99,9999% ca acest lucru sa NU se intample.
Mai mult, zici ca tipu` nu te atrage. Cred ca majoritatea dintre noi au iesit macar o data cu cineva, doar asa, de dragul de-a nu "exploda" de atata singuratate, dar deja pari sa-ti faci prea mult sange rau din cauza lui. Cum a zis si General, ai putea mai mult de atat.
-
winter_rose said:Moniqua, imi dau seama ca perioada sarbatorilor de iarna e si cea mai trista pentru cei singuri.
Parerea mea e ca nu trebuia sa cumperi biletele, trebuia sa-l fi intrebat mai intai cum i se pare ideea asta cu spectacolul si abia dupa sa le cumperi.
Din ce povesti tu aici, omu` pare sa mai ascunda ceva, o juca la doua capete, nu stiu.
Acum tu ti-oi face sperante ca macar Craciunul sau Revelionul sa-l petreci alaturi de el, dar sunt sanse de 99,9999% ca acest lucru sa NU se intample.
Mai mult, zici ca tipu` nu te atrage. Cred ca majoritatea dintre noi au iesit macar o data cu cineva, doar asa, de dragul de-a nu "exploda" de atata singuratate, dar deja pari sa-ti faci prea mult sange rau din cauza lui. Cum a zis si General, ai putea mai mult de atat.Winter, eu oricum obisnuiesc sa merg la ultimul spectacol din an la teatru/opera din an pentru ca de regula e o seara placuta. I-am si spus ca daca nu vine merg cu o prietena dar ca prima oara m-am gandit la el. Revelion sau Craciun impreuna?! Nu suntem atat de apropiati.
Nu ascunde nimic, cel mult regrete vis-a-vis de casnicia lui care pentru el era importanta ca era nu cum era. Tocmai asta ne desparte, eu sunt uneori spontana, imi place sa fac tot felul de lucruri, sa ies cand am chef, sa profit de clipele frumoase ale vietii...el functioneaza "planificat" si numai unde/cum are el chef. Daca renunt la el...iar singura. Si totusi trebuie sa aleg!
-
Omu deja are o varsta,niste obligatii,tabieturi,nu-l poti scoate din orarul lui probabil prestabilit si care i-ar da planurile peste cap.Inca nu aveti o relatie de la care ,tu sau el,sa pretinzi ceva.
Sigur te-ar fi derenjat daca nu ar fi avut grija de casa,de mama,de copil,de...
Stie ca daca se arunca cu capul i zid isi poate sparge capul si merge mai lent,poate nu are chef de o relatie care sa il scoata din rutina,fiind mai organizat.
Trebuie sa existe si atractie,care din partea ta lipseste.
-
Ti-e frica de singuratate zici...si ce ti se pare ca ai vreo relatie?Sa fim seriosi..asta nu e relatie...cu iesitul doar sambata..dar duminica ce are?Ma rog..eu nu as suporta o astfel de relatie...nu tu tandrete,nu plimbari,nimic...totul mecanic.....parerea mea este sa o lasi balta...gasesti tu ceva mai bun..
-
Moniqa said:Am ajuns sa scriu si eu aici, acum in luna sarbatorilor. Dezamagita fiind de putinii oameni pe care i-am cunoscut in ultima vreme am ales sa ies cu cineva mai "serios". Barbat divortat de cinci ani, cu un copil major in intretinere si mama in varsta de care are grija. Practic el este omul de baza in casa. In cazul lui divortul a survenit dupa mai multi ani de casnicie, fosta sa avand o relatie cu un barbat care i-ar fi putut fi tata dar care a ajutat-o sa ajunga profesional foarte bine. Nu e problema mea insa am spus asta pentru ca omul nu ar merita o a doua femeie care sa faca ceva asemanator.
Deci am inceput sa iesim de aproape doua luni dar...din doua in doua saptamani. Pentru ca in timpul saptamanii timpul e scurt, serviciul si obligatiile legate de casa ii ocupa mai tot timpul. Eu simt ca suntem incompatibili: nu ma atrage (prima oara mi-a parut rau ca am stabilit sa-l intalnesc!), ma simt cat de cat ok cand discutam dar nu pot spune ca altfel ma simt bine cu el.
Intalnirile noastre decurg cam asa: in timpul saptamanii ma suna, stabilim sa ne vedem sambata (asta-i preferinta lui!), trebuie sa stie ora, locul unde parcheaza masina...etc...Eu nu vreau sa urc/cobor dintr-o masina dar el sustine ca trebuie sa ma ia si sa ma aduca acasa. Nu are nicio idee unde mergem, eu trebuie sa propun mereu, adica sa aleg o cafenea. Stam cateva ore de vorba iar el comanda de fiecare data acelasi suc...Plateste...ne urcam in masina si ma conduce acasa. Asa a fost si prima...si a doua...si ultima oara. Sincer, nu ma vad nici tinand-ul de mina macar o singura data. Azi a fost sambata cu statul acasa...am vorbit la telefon si mi-a dat de inteles ca ar vrea sa ne vedem fix sambata viitoare. Ca sa fac si eu un gest frumos am luat doua bilete la un spectacol in penultima zi din an. L-am invitat in seara asta insa vedeti voi...spectacolul e duminica...si cine stie daca i-ar place. L-am rugat sa se gandeasca si sa-mi dea un raspuns, mi-a pus atatea intrebari..cand vreau raspunsul...cate zile se poate gandi...nici nu parea prea incantat.
Ce sa fac? Continui pe ideea ca ies si eu cu cineva din cand in cand sau mai bine singura?
Seps cand faceti ?
Daca nu'l cu seps ,nu ne place subiectul ..
A-i auzit de oameni care sunt plafonati ? In loc de evolutie prefera involutia .. De ce sunt oameni astia asa ...
Traiesc din amintirile care le au . Dovezile palpabile "copil" El are sarcini precise , copilul fiind pe primul plan ..Nu mai crese in finte dastea dubioase care cica le vor binele .. Pe pariu ca nimeni din acea casa nu stie de existenta ta ...Prezenta ta nu perturba cu nimic programul lui stabilit ...
Ce ai putea face tu ?
S-a continui sa iesi cu el .Pana va incepe sa perceapa bunele tale intentii .. Evolutia rapida a lucrurilor este nefireasca pentru el .. Stai linistita de sarbatori ..Ai de gand sa ne parasesti pe 21 decembrie ?
Ce vrei tu ? Casa pe numele tau .. Ai rabdare .. Daca te suna amicul din facultate ,ai fi sarit pe el ?? -
Moniqa said:Am ajuns sa scriu si eu aici, acum in luna sarbatorilor. Dezamagita fiind de putinii oameni pe care i-am cunoscut in ultima vreme am ales sa ies cu cineva mai "serios". Barbat divortat de cinci ani, cu un copil major in intretinere si mama in varsta de care are grija. Practic el este omul de baza in casa. In cazul lui divortul a survenit dupa mai multi ani de casnicie, fosta sa avand o relatie cu un barbat care i-ar fi putut fi tata dar care a ajutat-o sa ajunga profesional foarte bine. Nu e problema mea insa am spus asta pentru ca omul nu ar merita o a doua femeie care sa faca ceva asemanator.
Deci am inceput sa iesim de aproape doua luni dar...din doua in doua saptamani. Pentru ca in timpul saptamanii timpul e scurt, serviciul si obligatiile legate de casa ii ocupa mai tot timpul. Eu simt ca suntem incompatibili: nu ma atrage (prima oara mi-a parut rau ca am stabilit sa-l intalnesc!), ma simt cat de cat ok cand discutam dar nu pot spune ca altfel ma simt bine cu el.
Intalnirile noastre decurg cam asa: in timpul saptamanii ma suna, stabilim sa ne vedem sambata (asta-i preferinta lui!), trebuie sa stie ora, locul unde parcheaza masina...etc...Eu nu vreau sa urc/cobor dintr-o masina dar el sustine ca trebuie sa ma ia si sa ma aduca acasa. Nu are nicio idee unde mergem, eu trebuie sa propun mereu, adica sa aleg o cafenea. Stam cateva ore de vorba iar el comanda de fiecare data acelasi suc...Plateste...ne urcam in masina si ma conduce acasa. Asa a fost si prima...si a doua...si ultima oara. Sincer, nu ma vad nici tinand-ul de mina macar o singura data. Azi a fost sambata cu statul acasa...am vorbit la telefon si mi-a dat de inteles ca ar vrea sa ne vedem fix sambata viitoare. Ca sa fac si eu un gest frumos am luat doua bilete la un spectacol in penultima zi din an. L-am invitat in seara asta insa vedeti voi...spectacolul e duminica...si cine stie daca i-ar place. L-am rugat sa se gandeasca si sa-mi dea un raspuns, mi-a pus atatea intrebari..cand vreau raspunsul...cate zile se poate gandi...nici nu parea prea incantat.
Ce sa fac? Continui pe ideea ca ies si eu cu cineva din cand in cand sau mai bine singura?

Intrebare ... Eu ce fac daca el nu merge la spectacol ? Cine-mi da bani pe bilet ?
Se compara cu doua cola luate de el ?


-
Mai bine ca iesiti rar, ca e mai limpede: daca nici asa nu te atrage, daca de la inceput nu te vezi nici macar de mana cu el... n-o sa fii atrasa la comanda, in timp..
Nici el nu pare fascinat, mai bine va opriti.
Nu faptul de a te intalni cu cate cineva din cand in cand e nasol, ci faptul de a te intilni cu acest tip, care nu-ti inspira mai nimic ... te va intrista, descuraja ...
Pare si putin maniac si constipat, dupa gustul meu.
Intalneste-te cu altii, poate mai placuti, mai atragatori. -
I_have_a_dream said:fato, tine bine de el, ca greu se gaseste asa ceva.
Pai nu va fac bine asti (barbati) .. Pe la spate cu perna pe fata , si dute .. Un cocosat tot gasiti voi sa va ia de soate ..
Normal ca sunteti suparate ... Pe aia care se iubesc , se musca , se bat .. De traiesc maxim .. Ce sa faci cu lemne .. Martalogul .... Spala ba vasele ca vine cordaciu ... Daca traiesc maxim un an ... Ce-mi pasa mie ca traiesti o viata cu leguma ta ...
Tine de el fata !!! Si eu tot martalog am , sti cat stau pe eva ? Toata ziua ... -
marlenalili said:
Initial am vrut sa te rog sa ii dai o sansa, caci faptul ca e parinte explica multe. Va vedeti la 2 saptamani, o sambata probabil copilul sta la el, urmatoare sta cu mama lui. Nu stie ce restaurant sa aleaga pentru ca nu a mai iesit cu nimeni, demuuuult , bea suc pentru ca e cu masina si e responsabil ... eu chestiile astea nu le vad ca si obstacole, ci faptul ca nu te atrage cu nimic. Sunt asa de monontone intalnirile voastre ... ca m-a a apucat cascatul
Copilul (fata, 20ani) locuieste cu el, la divort a fost incredintat tatalui. Desi mama este tot aici, asa au fost conditiile intre ei. Cand ne intalnim imi povesteste de fata, studenta, genul care doar invata si iese prin baruri/distractii. M-a mirat ca nu il ajuta deloc, s-ar zice ca el ii face patul, ii duce si ceasca de cafea.In aceasta perioada el cumparaturi, el brad, el impodobit, el cu mama in varsta la medici, el medicamente...etc. Pare sincer, imi povesteste ce face, acasa, la serviciu.
Cafeneaua mea preferata este din intamplare a unei colege de la serviciu de la el. Si ultima oara fiind si ea acolo a lasat vorba chelnerului ca tratatia e din "partea casei". Nu era o suma mare insa nici nu a vrut sa auda. A lasat costul si un mic bacsis. Singura apropiere dintre noi: ma saruta pe obraz cand ne vedem si cand ne despartim, coboara si imi deschide portierea la masina, ma ajuta sa-mi pun haina cand iesim dintr-un local. Adevarul e ca nici eu nu fac nimic sa ma apropii de el pentru ca gandurile mele sunt catre altcineva care nu merita, inca nu am inchis trecutul. Poate nici el. Si inca ceva..de cand s-a despartit toate vacantele le petrece doar cu fiica sa, inteleg ca planul e facut si pe anul viitor. Nu stiu...nu e ciudat ca o tanara studenta sa tot mearga cu tata?