Sunt in ceatza

  •  
    • 10 mesaje
    27 Nov 2012, 16:10
    0 0
    Buna fetelor!
    Sunt intr-un moment delicat din viata, cand simt nevoia sa descalcesc incalcitul si sa imi pun nitzel viata la punct.
    Dilema cu care vin la voi, si pt care am nevoie de niste priviri din afara e cam asa.
    Acum 5 ani am inceput o relatie.
    Primul an a fost extraordinar cica, am locuit impreuna si ne-am pus bazele relatiei. Apoi el si-a pierdut job-ul si a inceput sa frece menta in dorul lelii, fara sa se omoare cautand alt job. S-a mutat de la noi la familia lui ca sa nu ma impovareze financiar. Am mai lalait-o inca jumatate de an, locuind mai mult la mine dar oficial acasa la el, apoi brusc, s-a hotarat sa o rupem, si-a gasit o alta, numai ca eu, femeie batuta in cap, credeam ca no, el e ala de-mi trebuie si am cam tras de el sa ne impacam. Nu a functionat atunci, eu am ramas cu gustul amar al abandonului, dar am mers mai departe.
    Mi-am pierdut job-ul, am schimbat orasul, mi-am continuat viata, insa am comunicat cu el zilnic in mediul online. Ne cautam  reciproc din cate imi amintesc. A mai trecut ceva timp, s-a mutat in orasul in care eu ma stabilisem, ne-am continuat relatia ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
    Am mai functionat cu bune si rele inca vreun an, dupa care el si-a pierdut job-ul pe care cu greu il gasise si dupa ce resursele mele financiare s-au terminat, am ajuns amandoi la accordul de a pleca el inapoi de unde venise.
    Apoi, desi eram oficial impreuna, a decis sa schimbe cateva fatuci, am aflat de fiecare data, am spus stop de fiecare data, cumva am reluat-o tot de fiecare data. I-am gasit un job de vreo doua luni la mine in oras, a venit, a plecat si brusc cica s-a lamurit ca tre sa isi faca un rost in viata si mai ales ca el vrea sa traiasca o viata cu mine.
    Asa ca, anul trecut si-a reluat studiile, ne-am vazut de atunci cred ca de vreo doua ori, ne vorbim zilnic la tel si pe net, el are planurile gata facute cu mine cu tot, cica e fidel de numa', viata e frumoasa, doar eu am innebunit.
    Dupa istoricul nostru, tendinta e sa nu am incredere in el, mi-e frica sa nu ma ard iar, ma gandesc cu groaza ca planul lui va fi pus in practica abia peste 2 ani in care ne vom vedea o data la paste si o data la craciun pt ca nu stam bine financiar si nu pot sa cred ca deodata, si-a dat seama el, ca viata e serioasa si ca  pe mine ma iubeste.
    Ma tot chinui de vreo luna sa pun punct, dar nu ma lasa sufletul. E ca lasatul de fumat.
    Cum se vede din afara? Ce ati face voi?
  •  
    • 1232 mesaje
    27 Nov 2012, 16:21
    0 0
    lula30 said:Buna fetelor!
    Sunt intr-un moment delicat din viata, cand simt nevoia sa descalcesc incalcitul si sa imi pun nitzel viata la punct.
    Dilema cu care vin la voi, si pt care am nevoie de niste priviri din afara e cam asa.
    Acum 5 ani am inceput o relatie.
    Primul an a fost extraordinar cica, am locuit impreuna si ne-am pus bazele relatiei. Apoi el si-a pierdut job-ul si a inceput sa frece menta in dorul lelii, fara sa se omoare cautand alt job. S-a mutat de la noi la familia lui ca sa nu ma impovareze financiar. Am mai lalait-o inca jumatate de an, locuind mai mult la mine dar oficial acasa la el, apoi brusc, s-a hotarat sa o rupem, si-a gasit o alta, numai ca eu, femeie batuta in cap, credeam ca no, el e ala de-mi trebuie si am cam tras de el sa ne impacam. Nu a functionat atunci, eu am ramas cu gustul amar al abandonului, dar am mers mai departe.
    Mi-am pierdut job-ul, am schimbat orasul, mi-am continuat viata, insa am comunicat cu el zilnic in mediul online. Ne cautam  reciproc din cate imi amintesc. A mai trecut ceva timp, s-a mutat in orasul in care eu ma stabilisem, ne-am continuat relatia ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
    Am mai functionat cu bune si rele inca vreun an, dupa care el si-a pierdut job-ul pe care cu greu il gasise si dupa ce resursele mele financiare s-au terminat, am ajuns amandoi la accordul de a pleca el inapoi de unde venise.
    Apoi, desi eram oficial impreuna, a decis sa schimbe cateva fatuci, am aflat de fiecare data, am spus stop de fiecare data, cumva am reluat-o tot de fiecare data. I-am gasit un job de vreo doua luni la mine in oras, a venit, a plecat si brusc cica s-a lamurit ca tre sa isi faca un rost in viata si mai ales ca el vrea sa traiasca o viata cu mine.
    Asa ca, anul trecut si-a reluat studiile, ne-am vazut de atunci cred ca de vreo doua ori, ne vorbim zilnic la tel si pe net, el are planurile gata facute cu mine cu tot, cica e fidel de numa', viata e frumoasa, doar eu am innebunit.
    Dupa istoricul nostru, tendinta e sa nu am incredere in el, mi-e frica sa nu ma ard iar, ma gandesc cu groaza ca planul lui va fi pus in practica abia peste 2 ani in care ne vom vedea o data la paste si o data la craciun pt ca nu stam bine financiar si nu pot sa cred ca deodata, si-a dat seama el, ca viata e serioasa si ca  pe mine ma iubeste.
    Ma tot chinui de vreo luna sa pun punct, dar nu ma lasa sufletul. E ca lasatul de fumat.
    Cum se vede din afara? Ce ati face voi?

     

     

     mda , eu zic sa va despartiti ca iubiti si sa fiti cei mai buni prieteni , asa mi se pare mie ca va potriviti  el cu fetele tu

    cu dojeneala , este o relatie in care tu esti pe post de '' tampon '' 

     

    incearca o relatie de prietenie , cred ca  ti s-ar potrivi mai bine .

  •  
    • 8217 mesaje
    27 Nov 2012, 16:22
    0 0
    Dumnezeu cu mila

    nu te inteleg...adica l-ai acceptat de nush cate ori inapoi, dupa ce te-a lasat si inselat si tot asa, si acum daca el vrea relatie pe bune, tu nu mai vrei?
    cum ai putut pana acum sa ai incredere in el?
  •  
    • 10 mesaje
    27 Nov 2012, 16:29
    1 0
    CRISTINA1970 said:
    lula30 said:Buna fetelor!
    Sunt intr-un moment delicat din viata, cand simt nevoia sa descalcesc incalcitul si sa imi pun nitzel viata la punct.
    Dilema cu care vin la voi, si pt care am nevoie de niste priviri din afara e cam asa.
    Acum 5 ani am inceput o relatie.
    Primul an a fost extraordinar cica, am locuit impreuna si ne-am pus bazele relatiei. Apoi el si-a pierdut job-ul si a inceput sa frece menta in dorul lelii, fara sa se omoare cautand alt job. S-a mutat de la noi la familia lui ca sa nu ma impovareze financiar. Am mai lalait-o inca jumatate de an, locuind mai mult la mine dar oficial acasa la el, apoi brusc, s-a hotarat sa o rupem, si-a gasit o alta, numai ca eu, femeie batuta in cap, credeam ca no, el e ala de-mi trebuie si am cam tras de el sa ne impacam. Nu a functionat atunci, eu am ramas cu gustul amar al abandonului, dar am mers mai departe.
    Mi-am pierdut job-ul, am schimbat orasul, mi-am continuat viata, insa am comunicat cu el zilnic in mediul online. Ne cautam  reciproc din cate imi amintesc. A mai trecut ceva timp, s-a mutat in orasul in care eu ma stabilisem, ne-am continuat relatia ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
    Am mai functionat cu bune si rele inca vreun an, dupa care el si-a pierdut job-ul pe care cu greu il gasise si dupa ce resursele mele financiare s-au terminat, am ajuns amandoi la accordul de a pleca el inapoi de unde venise.
    Apoi, desi eram oficial impreuna, a decis sa schimbe cateva fatuci, am aflat de fiecare data, am spus stop de fiecare data, cumva am reluat-o tot de fiecare data. I-am gasit un job de vreo doua luni la mine in oras, a venit, a plecat si brusc cica s-a lamurit ca tre sa isi faca un rost in viata si mai ales ca el vrea sa traiasca o viata cu mine.
    Asa ca, anul trecut si-a reluat studiile, ne-am vazut de atunci cred ca de vreo doua ori, ne vorbim zilnic la tel si pe net, el are planurile gata facute cu mine cu tot, cica e fidel de numa', viata e frumoasa, doar eu am innebunit.
    Dupa istoricul nostru, tendinta e sa nu am incredere in el, mi-e frica sa nu ma ard iar, ma gandesc cu groaza ca planul lui va fi pus in practica abia peste 2 ani in care ne vom vedea o data la paste si o data la craciun pt ca nu stam bine financiar si nu pot sa cred ca deodata, si-a dat seama el, ca viata e serioasa si ca  pe mine ma iubeste.
    Ma tot chinui de vreo luna sa pun punct, dar nu ma lasa sufletul. E ca lasatul de fumat.
    Cum se vede din afara? Ce ati face voi?

     

     

     mda , eu zic sa va despartiti ca iubiti si sa fiti cei mai buni prieteni , asa mi se pare mie ca va potriviti  el cu fetele tu

    cu dojeneala , este o relatie in care tu esti pe post de '' tampon '' 

     

    incearca o relatie de prietenie , cred ca  ti s-ar potrivi mai bine .

     Sincera sa fiu, prietena nu stiu sa fiu cu fostii.

  •  
    • 3354 mesaje
    27 Nov 2012, 16:29
    0 0
    fara sa intentionez sa te jignesc, tipul mi se pare genul "neispravit", adica fara sa caute stabilitate, vine, pleaca, iar vine... nu poti pune baza in el, nu are job, tot asa, azi are maine nu stii ce idee ii mai vine...

    poate ca e un pic instabil emotional, poate ca nu stie ce vrea... daca promite una si nu se tine apoi de promisiune si asta de cateva ori pe an... ce incredere sa ai? sa faci o familie, sa ai macar o relatie stabila ca oamenii - cand el nu stie azi daca maine te mai vrea????

    nu-mi place cum suna si vazand ca ai 30 de ani - dupa nick - te sfatuiesc sa o rupi incetisor de tot, sa nu suferi mai profund mai tarziu... iti dai seama ca tu nu stii cum e o relatie normala????
  •  
    • 10 mesaje
    27 Nov 2012, 16:31
    0 0
    AmeliEva said:Dumnezeu cu mila

    nu te inteleg...adica l-ai acceptat de nush cate ori inapoi, dupa ce te-a lasat si inselat si tot asa, si acum daca el vrea relatie pe bune, tu nu mai vrei?
    cum ai putut pana acum sa ai incredere in el?

     Nu am avut incredere niciodata dupa prima ruptura, insa vorbele sunt dulci, urechile sunt proaste si speranta moare ultima.

    Ahhh.....acum e ceva in mintea mea care zornaie clopotele si chiar nu stiu de ce reactionez asa.

  •  
    • 10 mesaje
    27 Nov 2012, 16:35
    0 0
    cory_helen said:fara sa intentionez sa te jignesc, tipul mi se pare genul "neispravit", adica fara sa caute stabilitate, vine, pleaca, iar vine... nu poti pune baza in el, nu are job, tot asa, azi are maine nu stii ce idee ii mai vine...

    poate ca e un pic instabil emotional, poate ca nu stie ce vrea... daca promite una si nu se tine apoi de promisiune si asta de cateva ori pe an... ce incredere sa ai? sa faci o familie, sa ai macar o relatie stabila ca oamenii - cand el nu stie azi daca maine te mai vrea????

    nu-mi place cum suna si vazand ca ai 30 de ani - dupa nick - te sfatuiesc sa o rupi incetisor de tot, sa nu suferi mai profund mai tarziu... iti dai seama ca tu nu stii cum e o relatie normala????

     De un an de zile s-a potolit teoretic. Isi vede de treaba si de studii, la suprafata pare ca s-a trezit. Asta ar trebui sa imi dea aripi. Imi cere sa incerc sa uit ce a trasnit el in tinerete si sa il iau in serios, cu tot cu planurile lui. Dar mai sunt fix 2 ANI, in care se pot intampla multe.

    Mi-e frica sa nu trec prin aceeasi istorie, sa astept doi ani, sa nu se poata sa ne mutam impreuna si abia atunci sa ma dau cu capul de asfalt.

  •  
    • 1234 mesaje
    27 Nov 2012, 16:35
    0 0
    Te inteleg perfect cu lipsa de incredere, nu ai innebunit ci ti-a sapat increderea de la radacina si acum instinctiv te temi. Cu parasitu sa zicem ca inteleg cumva si aia,  acu-acu nu il poti parasi, ti se pare ca s-a lipit ca leucoplastu'.  

    Insa, lasand la o parte ca eu nu inteleg cum DOI oameni maturi, cu doua maini doo picioare fiecare, nu reusesc sa stea in acelasi oras pentru ca nu au bani (wtf  !!!??? ma leshi! aveti 13 ani?) , nu ai multe variante, cum o vad eu:

    - stai si suferi si te gandesti "cu groaza" la varii perspective negre cu pete maro; mai astepti cate un semn pe net si la tel;
    - te consideri si tu, discret, celibatara si testezi imprejurimile; nu spun sa il inseli ci sa nu te consideri legata simbiotic de Gigel si sa iti vezi de viata ta; poate apare ceva ce merita mai multa atentie; (nu de alta dar miros ca si el face fix acelasi lucru)
    - ii ceri un plan concret, cu termeni concreti si termene concrete. Risti o relatie cu el, daca crezi ca merita si ai pentru ce. La prima abatere, la revedere, fara regrete.

    Oricum, nu mai sta asa cramponata si nu ii mai sufla in c*r. Nu crezi ca ai tras de el destul?
  •  
    • 10 mesaje
    27 Nov 2012, 16:44
    0 0
    Arpagic said:Te inteleg perfect cu lipsa de incredere, nu ai innebunit ci ti-a sapat increderea de la radacina si acum instinctiv te temi. Cu parasitu sa zicem ca inteleg cumva si aia,  acu-acu nu il poti parasi, ti se pare ca s-a lipit ca leucoplastu'.  

    Insa, lasand la o parte ca eu nu inteleg cum DOI oameni maturi, cu doua maini doo picioare fiecare, nu reusesc sa stea in acelasi oras pentru ca nu au bani (wtf  !!!??? ma leshi! aveti 13 ani?) , nu ai multe variante, cum o vad eu:

    - stai si suferi si te gandesti "cu groaza" la varii perspective negre cu pete maro; mai astepti cate un semn pe net si la tel;
    - te consideri si tu, discret, celibatara si testezi imprejurimile; nu spun sa il inseli ci sa nu te consideri legata simbiotic de Gigel si sa iti vezi de viata ta; poate apare ceva ce merita mai multa atentie; (nu de alta dar miros ca si el face fix acelasi lucru)
    - ii ceri un plan concret, cu termeni concreti si termene concrete. Risti o relatie cu el, daca crezi ca merita si ai pentru ce. La prima abatere, la revedere, fara regrete.

    Oricum, nu mai sta asa cramponata si nu ii mai sufla in c*r. Nu crezi ca ai tras de el destul?

     Mersi de raspuns.

    Prima varianta este o carare pe care am tot batatorit-o pana acum si am invatat sa traiesc cu ea.

    A doua nu imi sta in fire sa spunem. Ma consider intr-o relatie si tre sa fie zmeul zmeilor vreun el ca sa pot sa trag cu ochiul.

    Iar in a treia cica sunt, numai ca aici se include instant si prima varianta si parca nu as vrea sa imi petrec inca doi ani cu lamaia intre dinti.

    Dar  dupa 5 ani de trait ciudat, cand si cand, acum, situatia asta a devenit un mod firesc de a trai. Si clar nu imi place, dar sunt obisnuita.

  •  
    • 4208 mesaje
    27 Nov 2012, 16:48
    0 0
    Mesaj şters de administrator
    Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: 27 Nov 2012, 16:49
  •  
    • 8217 mesaje
    27 Nov 2012, 16:52
    0 0
    sa spunem ca ati mai incerca doi ani. dar pe viitor? ce rezolvare vezi tu, cand nu ai incredere in el, cand stii ca nu te poti baza pe el, cand totul e incertitudine?

    cat despre obisnuinta: nu tine de cald! cred ca nu va mai iubiti ci doar sunteti comozi unul in prezenta celuilalt. dar nu aveti peste 60 de ani si viata de familie de 40 ca sa-mi vorbesti de obisnuinta.


  •  
    • 3354 mesaje
    27 Nov 2012, 16:54
    0 0
    obisnuinta si rutina vin in timp, in ani de convietuire, nu cand fiecare sta la casa lui... si poate fi un lucru bun, daca relatia functioneaza...

    daca nu functioneaza, atunci e baiul... iar la voi de 5 ani, tragi numai tu, asa se vede...
  •  
    • 1234 mesaje
    27 Nov 2012, 17:09
    0 0
    Pai unde e inclusa  varianta 1 in 3? I-ai cerut tu termeni precisi si ti i-a dat? Din povestire, pana acum el a centrat, el a dat cu capul, el a "hotarit" sa te insele, tu ai tras de el sa revina, apoi el a rehotarat sa te insele...  tu ai tras iar, i-ai gasit job, etc esti bleaga si pasiva, accepti si lucrurile "ti se intimpla" . De unde a(t)i scos acel termen de 2 ani, care mie mi se pare SF?

    Eu inteleg ca esti obisnuita cu astfel de trai, dar gandeste-te in perspectiva : tu gravida si/sau mama, epuizata, spaland prin casa si asteptand sa vina el de pe la noile cuceriri. Nevrozata si frustrata, facand si nervii copiilor pilaf Si forever neobisnuita cu o relatie sanatoasa

    Tu chiar il iubesti sau doar ti-e greu? E un barbat atit de nemaipomenit si senzational, ca merita sa va vedeti de 3 ori pe an timp in care el te mai si insala la greu? Sau ai tu o parere proasta despre tine, de accepti asa ceva?
    Relatia deja merge prost, ce te face sa crezi ca va putea fi mai buna? Cuvantul lui? O speranta fatra nicio baza reala/
    Poate ma insel, dar cineva care sistematic te-a inselat si a fugit din floare in floare.. va recidiva aproape sigur.. Repet, daca nu il poti parasi macar vezi-ti de treaba si TRAIESTE-ti acesti ani, nu-i vegeta pentru un pierde vara,. (un coate goale, etc   ) 
  •  
    • 13597 mesaje
    27 Nov 2012, 17:13
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 3354 mesaje
    27 Nov 2012, 17:14
    0 0
    cred ca 2 ani mai are de facut domnul la facultate... de asta e termenul... eu personal nu as putea astepta asa aiurea un tip care traieste de pe azi pe maine, fara nici un scop, ca un animal, care doar mananca, doarme si f..te...

    ca el asta face... de gandit, nexam... nu se gandeste la ce suferinte ai tu, nu se gandeste sa fie alaturi de tine, nu vrea nimic... ori e rasfatat la greu, ori e foarte egoist... si tu ii cazi victima...
  •  
    • 211 mesaje
    27 Nov 2012, 17:37
    0 0
    Acu ce sa zic?...As putea spune ca unde-au trecut 5 ani, mai trec 2...Insa nu e corect.In primul rand, increderea ta in el, e dusa. Fara incredere, chiar daca ati fi in aceeasi localitate si-n aceeasi casa, nu se poate trai.In alta ordine de idei, tot tu esti cea care s-ar sacrifica in timpul asta. N-am vazut sa fi scris ca el ar fi gandit o solutie sa fiti impreuna. 
    Deci, tu i-ai alimenta in continuare egoismul, caci pana la urma, el se gandeste doar la el (el sa-si termine studiile, el sa-si faca un rost in viata, el...etc)
    In cei doi ani care-ar trece, tu ai putea sa-ti faci o familie cu cineva care sa te aprecieze.Esti tanara, dar timpul nu iarta pe nimeni.


     
  •  
    • 10 mesaje
    27 Nov 2012, 17:43
    0 0
    joplin said:
    lula30 said:
    Asa ca, anul trecut si-a reluat studiile, ne-am vazut de atunci cred ca de vreo doua ori, ne vorbim zilnic la tel si pe net, el are planurile gata facute cu mine cu tot, cica e fidel de numa', 

     

    El de anul trecut nu mai are relatii intime cu nimeni? Si iti zice ca o s-o mai tina asa inca 2 ani?

     

    De ce nu-si poate continua studiile si sa va vedeti macar in weekend?

     

    Mi-e greu sa cred ca un barbat poate fi abstinent atata timp.

     Cica se descurca, fara ajutor din exterior, dar chiar daca e asa, sunt convinsa ca frustrarile sexuale or sa navaleasca intr-o zi peste noi, si o dam iar de gard.

  •  
    • 10 mesaje
    27 Nov 2012, 17:52
    1 0
    Shika said:Acu ce sa zic?...As putea spune ca unde-au trecut 5 ani, mai trec 2...Insa nu e corect.In primul rand, increderea ta in el, e dusa. Fara incredere, chiar daca ati fi in aceeasi localitate si-n aceeasi casa, nu se poate trai.In alta ordine de idei, tot tu esti cea care s-ar sacrifica in timpul asta. N-am vazut sa fi scris ca el ar fi gandit o solutie sa fiti impreuna. 
    Deci, tu i-ai alimenta in continuare egoismul, caci pana la urma, el se gandeste doar la el (el sa-si termine studiile, el sa-si faca un rost in viata, el...etc)
    In cei doi ani care-ar trece, tu ai putea sa-ti faci o familie cu cineva care sa te aprecieze.Esti tanara, dar timpul nu iarta pe nimeni.


     

     Sa incerc sa ve explic varianta mea.

    In primul an de convietuire in aceeasi casa, totul a fost super ok. Nu ne-am certat niciodata, nu ne-am suspectat de inselaciune niciodata, era viata idilica, pe care si-o doreste toata viata orice cuplu. Si toate s-au rupt cand si-a pierdut job-ul. Atunci a dat prima data inapoi, si cu mintea de acum, trebuia sa se rupa si relatia din secunda aia. Numai ca....dupa un an pe roze, i-am gasit tot timpul scuze. Perioada proasta, nu sunt job-uri, etc samd. Cat a locuit cu mine, a lasat balta facultatea. Nu a facut-o dintr-o data, ci efectiv cred ca era multumit cu job-ul si casa. Habar nu am... Dupa ce a plecat de la mine a reluat-o, dar dupa 6 luni s-a mutat in orasul meu si i-ar s-a dus facultatea de suflet. Abia acum un an a luat-o serios de la capat.
    Si pentru el, faptul ca isi ia examenele cu note mari, face practica si efectiv se pregateste cu drag si interes pt viitoarea meserie, e cea mai mare dovada pe care o da de stabilitate. Vorbele lui sunt ca face ambii sacrificii pentru viitorul nostru.


    Acest mesaj a fost editat de către lula30: 27 Nov 2012, 23:05
  •  
    • 211 mesaje
    27 Nov 2012, 18:03
    0 0
    lula30 said:
    Shika said:Acu ce sa zic?...As putea spune ca unde-au trecut 5 ani, mai trec 2...Insa nu e corect.In primul rand, increderea ta in el, e dusa. Fara incredere, chiar daca ati fi in aceeasi localitate si-n aceeasi casa, nu se poate trai.In alta ordine de idei, tot tu esti cea care s-ar sacrifica in timpul asta. N-am vazut sa fi scris ca el ar fi gandit o solutie sa fiti impreuna. 
    Deci, tu i-ai alimenta in continuare egoismul, caci pana la urma, el se gandeste doar la el (el sa-si termine studiile, el sa-si faca un rost in viata, el...etc)
    In cei doi ani care-ar trece, tu ai putea sa-ti faci o familie cu cineva care sa te aprecieze.Esti tanara, dar timpul nu iarta pe nimeni.


     

     Sa incerc sa ve explic varianta mea.

    In primul an de convietuire in aceeasi casa, totul a fost super ok. Nu ne-am certat niciodata, nu ne-am suspectat de inselaciune niciodata, era viata idilica, pe care si-o doreste toata viata orice cuplu. Si toate s-au rupt cand si-a pierdut job-ul. Atunci a dat prima data inapoi, si cu mintea de acum, trebuia sa se rupa si relatia din secunda aia. Numai ca....dupa un an pe roze, i-am gasit tot timpul scuze. Perioada proasta, nu sunt job-uri, etc samd. Cat a locuit cu mine, a lasat balta facultatea. Nu a facut-o dintr-o data, ci efectiv cred ca era multumit cu job-ul si casa. Habar nu am... Dupa ce a plecat de la mine a reluat-o, dar dupa 6 luni s-a mutat in orasul meu si i-ar s-a dus facultatea de suflet. Abia acum un an a luat-o serios de la capat.
    Si pentru el, faptul ca isi ia examenele cu note mari, face practica si efectiv se pregateste cu drag si interes pt viitoarea meserie, e cea mai mare dovada pe care o da de stabilitate. Vorbele lui este ca face ambii sacrificii pentru viitorul nostru.

    Am inteles varianta ta
    Da, sacrificii se fac si in familiile inchegate si uneori si-acolo se da in bara, din pacate.
    Eu, ce am spus, am spus-o din proprie experienta.Am "simtit" din ce-ai relatat tu ca el se lasa mai degraba condus de egoism( sau, ma rog, pana in momentul in care a hotarat ca viitorul nu suna bine daca nu face ceva pentru el, in speta studiile, care intr-adevar sunt importante la o adica)
    Pe ce vroiam eu sa insist, era pierderea increderii, mai ales ca ai spus ca a avut o gramada de.."scapari" chiar daca aveati o relatie. Si-ti mai spun, tot din experienta, ca oricat ai incerca sa uiti de escapadele respective, n-o sa poti. De iertat, ierti, dar vin alte momente in care poate n-o sa fie roz toate, si chestiile astea o sa iasa din nou la suprafata.

    Insa, poate nu e cazul la tine si daca totul va fi bine, iti urez sa ai parte de relatia care ti-o doresti (cu el)  

     

  •  
    • 1232 mesaje
    27 Nov 2012, 18:07
    0 0
    ai putea sa incerci  sa fi prietena cu el , se poate sa sti nu e imposibil . poate asa i vezi defectele dpdv prietena , adica din afara ,  cum crezi ,  iti doresc sa deschizi ochii si sa mai lasi clopotele sa astepte