paranoia seeeCSului...

  •  
    • 29 mesaje
    25 Nov 2012, 22:10
    0 0
    Buna seara!Imi e atat de rusine si am un mare noroc ca sunt in spatele unui monitor si al unor taste. Efectiv nu am cu cine sa vorbesc.
    Am 19 ani si jumatate si un iubit de 6 luni de zile. Ne cunoastem de 6 ani si il iubesc extrem de mult.Toate bune si frumoase.Atunci care e problema?
    SUNT VIRGINA. Nu stiu daca ar fi o problema sau o teama, Cert este ca eu cred ca la nivel psihic nu sunt pregatita din cauza ca imi fac mult prea multe griji. Traiesc momentul dar imi asum niste consecinte. Consecinte ce ma pot demoraliza....
    Am un an teribil de greu. Sunt perfectionista(cel mai mare defect al meu). Am o ambitie distrugatoare: vreau sa iau BAC ul cu o nota mare(desi nu imi trebuie la nimic) si vreau sa fiu printre primele la examenul de admitere.Si tot stau si ma gandesc in fiecare seara...
    Sentimente, amintiri, emotii....Toate acestea in capitolul IUBIRE( un capitol pe care l-am citit de vreo doua ori si mereu a avut un final tragic).Atunci cand poate o sa imi fie lumea mai draga o sa ma cert cu el dupa ce i-am oferit tot ....In acele momente, pentru mine totul se va prabusi. Nu voi mai fi buna de nimic si imi e foarte frica sa nu imi stric tot viitorul.
    Pe de alta parte el poate fi cel mai frumos lucru...
    Si acum pun in balanta : viitorul meu sau iubirea? amandoua oricum nu se vor imbina.Dupa ce voi pleca din acest oras mic, realtia dintre noi se va termina in mod cert( distanta si gelozie).
    Daca fac pasul cu el si renunt la virginitate o sa ma simt prost pentru ca am facut asta desi stiam ca se va termina.Pe de alta parte, daca as fi sigura ca merita sa fac pasul nu m-as gandi o clipa la consecinte si nu mi-as face atatea griji?Poate ca radeti, ma catalogati drept "nebuna"...sa nu exageram...se numeste" paranoiaaa":))...glumesc.
    Nu stiu deloc daca e normal prin ce trec.Dar si el pune oarecum o presiune asupra mea, presiune care ma face sa dau inapoi!
    Orice sfat este binevenit!
  •  
    • 157 mesaje
    25 Nov 2012, 22:42
    2 0
    Esti prea stresata...sau virgina, e totuna
    Respira! Nu-ti fa planuri de una singura, ca rade pana si D-zeu.
    Nu fa sex, daca, psihic, nu te simti pregatita.
  •  
    • 8217 mesaje
    25 Nov 2012, 22:59
    1 0
    http://www.eva.ro/forum/viewtopic.php?topic=109781&forum=8

    si pe cine ziceai ca iubesti?
  •  
    • 12625 mesaje
    26 Nov 2012, 08:34
    0 0
    Hatchico said:Buna seara!Imi e atat de rusine si am un mare noroc ca sunt in spatele unui monitor si al unor taste. Efectiv nu am cu cine sa vorbesc.
    Am 19 ani si jumatate si un iubit de 6 luni de zile. Ne cunoastem de 6 ani si il iubesc extrem de mult.Toate bune si frumoase.Atunci care e problema?
    SUNT VIRGINA. Nu stiu daca ar fi o problema sau o teama, Cert este ca eu cred ca la nivel psihic nu sunt pregatita din cauza ca imi fac mult prea multe griji. Traiesc momentul dar imi asum niste consecinte. Consecinte ce ma pot demoraliza....
    Am un an teribil de greu. Sunt perfectionista(cel mai mare defect al meu). Am o ambitie distrugatoare: vreau sa iau BAC ul cu o nota mare(desi nu imi trebuie la nimic) si vreau sa fiu printre primele la examenul de admitere.Si tot stau si ma gandesc in fiecare seara...
    Sentimente, amintiri, emotii....Toate acestea in capitolul IUBIRE( un capitol pe care l-am citit de vreo doua ori si mereu a avut un final tragic).Atunci cand poate o sa imi fie lumea mai draga o sa ma cert cu el dupa ce i-am oferit tot ....In acele momente, pentru mine totul se va prabusi. Nu voi mai fi buna de nimic si imi e foarte frica sa nu imi stric tot viitorul.
    Pe de alta parte el poate fi cel mai frumos lucru...
    Si acum pun in balanta : viitorul meu sau iubirea? amandoua oricum nu se vor imbina.Dupa ce voi pleca din acest oras mic, realtia dintre noi se va termina in mod cert( distanta si gelozie).
    Daca fac pasul cu el si renunt la virginitate o sa ma simt prost pentru ca am facut asta desi stiam ca se va termina.Pe de alta parte, daca as fi sigura ca merita sa fac pasul nu m-as gandi o clipa la consecinte si nu mi-as face atatea griji?Poate ca radeti, ma catalogati drept "nebuna"...sa nu exageram...se numeste" paranoiaaa"...glumesc.
    Nu stiu deloc daca e normal prin ce trec.Dar si el pune oarecum o presiune asupra mea, presiune care ma face sa dau inapoi!
    Orice sfat este binevenit!

     
    e singura postare care mi-a placut..asta venind de la o persoana foarte tanara
    eu spun cam asa..parerea mea
    concentreaza-te pe BAC...sa il iei in vara
    pe urma concentreaza-te spre o facultate ( insa alegerea sa nu o faci in functie de mofturile lui..ci in functie de ce vrei sa devii in viata)
    vezi tu iubirile vin si pleaca..insa siguranta financiara trebuie sa ti-o faci singura....
    cum se spune....dragostea trece prin  stomac..si daca nu ai nimic acolo..certurile apar
    daca NU esti pregatita psihic sa faci dragoste..ai rabdare ..va veni si momentul ala

  •  
    • 2817 mesaje
    26 Nov 2012, 12:06
    1 0
    Hatchico said:Buna seara!Imi e atat de rusine si am un mare noroc ca sunt in spatele unui monitor si al unor taste. Efectiv nu am cu cine sa vorbesc.
    Am 19 ani si jumatate si un iubit de 6 luni de zile. Ne cunoastem de 6 ani si il iubesc extrem de mult.Toate bune si frumoase.Atunci care e problema?
    SUNT VIRGINA. Nu stiu daca ar fi o problema sau o teama, Cert este ca eu cred ca la nivel psihic nu sunt pregatita din cauza ca imi fac mult prea multe griji. Traiesc momentul dar imi asum niste consecinte. Consecinte ce ma pot demoraliza....
    Am un an teribil de greu. Sunt perfectionista(cel mai mare defect al meu). Am o ambitie distrugatoare: vreau sa iau BAC ul cu o nota mare(desi nu imi trebuie la nimic) si vreau sa fiu printre primele la examenul de admitere.Si tot stau si ma gandesc in fiecare seara...
    Sentimente, amintiri, emotii....Toate acestea in capitolul IUBIRE( un capitol pe care l-am citit de vreo doua ori si mereu a avut un final tragic).Atunci cand poate o sa imi fie lumea mai draga o sa ma cert cu el dupa ce i-am oferit tot ....In acele momente, pentru mine totul se va prabusi. Nu voi mai fi buna de nimic si imi e foarte frica sa nu imi stric tot viitorul.
    Pe de alta parte el poate fi cel mai frumos lucru...
    Si acum pun in balanta : viitorul meu sau iubirea? amandoua oricum nu se vor imbina.Dupa ce voi pleca din acest oras mic, realtia dintre noi se va termina in mod cert( distanta si gelozie).
    Daca fac pasul cu el si renunt la virginitate o sa ma simt prost pentru ca am facut asta desi stiam ca se va termina.Pe de alta parte, daca as fi sigura ca merita sa fac pasul nu m-as gandi o clipa la consecinte si nu mi-as face atatea griji?Poate ca radeti, ma catalogati drept "nebuna"...sa nu exageram...se numeste" paranoiaaa"...glumesc.
    Nu stiu deloc daca e normal prin ce trec.Dar si el pune oarecum o presiune asupra mea, presiune care ma face sa dau inapoi!
    Orice sfat este binevenit!

     
    Cine esti tu de fapt? o mica corporatista wannabe?  
    De ce pleci la drum cu siguranta ca cele doua (cariera & iubirea) se exclud? Totul depinde de tine, dar sa stii ca sunt multe femei care le imbina, cum pot ele mai bine; uneori una merge prost, si atunci gasesti consolare si sprijin in cealalta. Toata viata vei cauta un echilibru intre cele doua, doar ca.. e prea devreme sa iti faci astfel de probleme. La varsta ta ar trebui sa te bucuri de iubire, sa o iei asa cum e, si in acelasi timp sa "lucrezi" la viitorul tau. Daca nici la 18 ani nu te descurci sa le tii in balanta, ce te faci mai tarziu? Ai grija sa nu devii o acritura in costum negru, cu coc si tocuri inalte care sta la birou pana la 8-9 seara doar ca n-o asteapta nimeni acasa!
     

  •  
    • 9728 mesaje
    26 Nov 2012, 12:09
    0 0
    July_26 said:

    Cine esti tu de fapt? o mica corporatista wannabe?  
    De ce pleci la drum cu siguranta ca cele doua (cariera & iubirea) se exclud? Totul depinde de tine, dar sa stii ca sunt multe femei care le imbina, cum pot ele mai bine; uneori una merge prost, si atunci gasesti consolare si sprijin in cealalta. Toata viata vei cauta un echilibru intre cele doua, doar ca.. e prea devreme sa iti faci astfel de probleme. La varsta ta ar trebui sa te bucuri de iubire, sa o iei asa cum e, si in acelasi timp sa "lucrezi" la viitorul tau. Daca nici la 18 ani nu te descurci sa le tii in balanta, ce te faci mai tarziu? Ai grija sa nu devii o acritura in costum negru, cu coc si tocuri inalte care sta la birou pana la 8-9 seara doar ca n-o asteapta nimeni acasa!
     

     
    Asta, da, mesaj acru  

  •  
    • 2351 mesaje
    26 Nov 2012, 12:51
    0 0
    Cuvinte mari pentru varsta ta si experienta ta limitata. Auzi, perfectionista, cel mai mare defect al tau
    Cand le-aud pe unele ca sunt "perfectioniste" si se caineaza mandrindu-se in acelasi timp, imi vine sa o iau la goana pentru ca stiu ca totul le merge prost iar ele nu au nicio legatura cu perfectiunea.
    Daca nu stii inca la ce iti foloseste o nota mare la Bacalaureat si pentru nota asta tu crezi ca faci sacrificii in amor, iarasi e grav.
    Asadar calmeaza-te.


    Acest mesaj a fost editat de către GeneralElectric: 26 Nov 2012, 12:55
  •  
    • 381 mesaje
    26 Nov 2012, 16:38
    1 0
    Sunt lucruri care vin cand le e vremea,indiferent ce planuri ti-ai face.Insa ,scoala e scoala,daca trece vremea ei poti spune adio la un viitor,chiar daca viitorul asta ,uneori ,pare negru ca cerul gurii unui dulau schizofrenic.
    Axeaza-te pe ce iti este mai important in momentul asta.
    Daca te-as asteptat 6 ani este laudabil din partea lui,dar imi inchipui ca esti constienta ca la varsta lui s-a "manifestat"sexual si altcumva.
    La felul cum gandesti vei suferi oricum,ca o faci cu el acum sau peste ani cu altcineva.
    Sentimentele nu pot fi controlate,decat daca esti foarte cerebrala,dar  in dragoste este bine sa te lasi dus de val,in valul asta sta  toata frumusetea.
  •  
    • 10 mesaje
    1 Dec 2012, 11:31
    0 0

    http://sufletdetarfa.blogspot.de/